Aflată în centrul municipiului Rădăuţi din judeţul Suceava, mănăstirea Bogdana a fost reînfiinţată la 7 decembrie 1992, când aici a fost instalat ca stareţ arhimandritul Teodor Pavlo (decedat în anul 1996, în locul lui fiind instalat Iustin Dragomir). În perioada 1993-1998 au fost construite un corp de chilii, cu arhondaric (aripă destinată găzduirii pelerinilor), un paraclis cu hramul “Sfântul Ierarh Leontie“, în care se păstrează (din anul 1991) moaştele acestuia, aşezate într-o raclă, zidul de incintă, o sală de muzeu ş.a. Biserica mănăstirii Bogdana, cu hramul “Sfântul Nicolae”, ctitorie din a doua jumătate a secolului 14 a domnului Moldovei, Bogdan I, sfinţită în anul 1360, este cea mai veche clădire bisericească de zid din Moldova, declarată monument istoric în anul 2004. Construită din piatră brută şi cioplită, cu pereţii groşi de 1,40 m, pe locul unei vechi biserici din lemn, biserica “Sfântul Nicolae” are o înfăţişare simplă, fără turle, cu acoperiş ţuguiat, din şindrilă, cu pante accentuate şi o streaşină largă, care fereşte pereţii de ploi şi zăpezi, sub care se află numeroase ocniţe în care sunt pictaţi tot atâţia sfinţi. Pereţii exteriori sunt întăriţi cu 10 contraforturi. Biserica actuală păstrează forma iniţială (cu excepţia pridvorului adăugat de domnul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, în anul 1559), amintind de simplitatea, sobrietatea şi armonia arhitecturii caselor ţărăneşti bucovinene. Interiorul bisericii are aspect de edificiu romanic, cu o navă centrală şi două laterale, despărţite de şase stâlpi masivi. Pronaosul este separat de naos printr-un perete prevăzut cu o uşã la mijloc. Picturile murale interioare au fost executate în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (după cum reiese dintr-un document din 1415), refăcute în întregime în vremea domnului Moldovei, Ştefan cel Mare (1457-1504), şi recondiţionate în 1880 de pictorul Epaminonda Bucewski. În altar se evidenţiază patru compoziţii: “Cina cea de Taină”, “Împărtăşirea Sfinţilor Apostoli cu vin”, Împărtăşirea Sfinţilor Apostoli cu pâine” şi “Spălarea picioarelor”. Biserica “Sfântul Nicolae”, numită şi Bogdana în amintirea ctitorului acesteia, respectiv, domnul Bogdan I, a fost transformată în necropolă domnească în 1479 de către Ştefan cel Mare care, pana in anul 1482, a pus lespezi sculptate si decorate pe mormintele domnilor Moldovei Bogdan I, Laţcu, Roman I, Ştefan I, Bogdan II (tatăl lui Ştefan cel Mare). Tot aici, în naos se mai află mormintele lui Bogdan (fratele lui Alexandru cel Bun), Bogdan (fiul lui Alexandru cel Bun), al Anastasiei (fiica voievodului Laţcu şi, totodatã, soacra lui Alexandru cel Bun), decedată în 1420, al Doamnei Stana (mama lui Ştefăniţă) şi a lui Ioanichie (fost episcop de Rădăuţi). Clopotniţa bisericii dateazã din 1721. În anul 1744, la această mănăstire a fost instalată o tiparniţă, de sub teascurile căreia a ieşit un Ceaslov, în anul 1745, iar în anul 1750, tiparniţa a fost transferată la Iaşi. În anul 1783, mănăstirea a fost desfiinţată de Casa Imperială de la Viena, biserica devenind biserică de mir, o parte din chilii demolate şi o altă parte transformată în grajduri pentru caii garnizoanei austriece, iar la 7 decembrie 1992, manastirea si-a reluat activitatea. Vezi şi municipiul Rădăuţi.
