Mănăstirea Sfânta Ana – Rohia

Situatã pe coama unui deal din Ţara Lãpuşului, în mijlocul unei pãduri de fag şi de stejar, în arealul satului Rohia din comuna cu acelaşi nume, judeţul Maramureş, la 7 km Sud Vest de oraşul Târgu Lãpuş şi 54 km Sud Est de municipiul Baia Mare, mănăstirea Rohia adãposteşte 25 de cãlugãri care duc o viaţã de obşte sub stãreţia lui Justin Hodea. Iniţial, aşezãmântul monahal a fost întemeiat ca schit, cu o bisericã având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, de dimensiuni modeste (17,80 m lungime, 5,70 m lãţime şi 13 m înãlţimea turlei), construitã din cãrãmidã pe temelie de piatrã în anii 1923-1925 prin osârdia preotului Nicolae Gherman în memoria fiicei sale, Ana, care a murit în noiembrie 1922 în vârstã de 10 ani. Dupã moartea copilei sale, aceasta se arãta frecvent în visele tatãlui ei, preotul Nicolae Gherman, rugându-l sã construiascã o casã de rugãciune în Dealul Viei din Rohia, dedicatã Maicii Domnului. Sprijinit de consãteni, preotul Nicolae Gherman a început, în 1923, zidirea unei bisericuţe modeste care a fost terminatã în 1925 şi sfinţitã la 15 august 1926. Alãturi de aceastã bisericã a construit şi o casã monahalã. Aceastã bisericã avea un mic pridvor care se sprijinea pe patru stâlpi frontali şi un iconostas din lemn de brad, simplu, înlocuit în 1979 cu un iconostas nou din lemn de stejar, sculptat de Ioan Velea din Rohia. Întrucât biserica iniţialã devenise neîncãpãtoare, Prea Sfinţitul Justin Hodea, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sãtmarului şi, totodatã, stareţul acestei mãnãstiri a iniţiat, în 1996, construirea unei noi biserici, mai mare, pe locul celei vechi. Astfel, a început demolarea vechii biserici şi zidirea, pe acelaşi loc, a unei biserici svelte, impunãtoare, dupã planurile arhitectului Dorel Cordoş din Sighetu Marmaţiei care a îmbinat elemente arhitecturale din provinciile istorice Moldova, Transilvania şi Ţara Româneascã. Noua bisericã, al cãrui hram a rãmas neschimbat – “Adormirea Maicii Domnului”, a fost sfinţitã în anul 1998 şi are o lungime de 22 m şi o turlã de 48 m înãlţime. Noul iconostas al bisericii a fost realizat în anii 1975-1979 de cãtre sculptorul Ion Rucãreanu din Bucureşti. Vechiul iconostas şi o parte din icoanele vechii biserici au fost amplasate în paraclisul cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae” amenajat în subsolul noii biserici în perioada 1998-2001. În acest paraclis se mai aflã, printre altele, şi o Icoanã a Maicii Domnului pictatã de cãlugãrul Nicanor de la o mănăstire de pe Muntele Athos –  icoanã restaurantã în anul 2004 de profesorul universitar Teo Mureşan din Cluj-Napoca. În anul 2005, pe faţada bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost executatã, în mozaic, Icoana Deisis (copie a celei de la biserica “Sfânta Sofia” din Constantinopol) şi cei 12 Apostoli. Ansamblul monahal a funcţionat ca schit pânã în anul 1965, dupã care s-a dezvoltat ca mănăstire, în prezent având în componenţã mai multe clãdiri anexe, construite între 1965 şi 2001: Casa de stejar (1965); Casa stãreţiei (1969-1972); Casa cu paraclisul “Izvorul Tãmãduirii” (1973-1975) în care se roagã cãlugãrii. La parterul Casei cu paraclis se aflã dormitoarele pentru pelerini, la etajul întâi funcţioneazã biblioteca mãnãstirii, cu peste   40000 de volume, organizatã de pãrintele Nicolae Steinhardt, iar la etajul doi este paraclisul “Izvorul Tãmãduirii” pictat în 1979 de Gheorghe Busuioc din Bucureşti. Alte clãdiri anexe sunt: Casa poetului (1977-1979) în care a locuit temporar poetul Ion Alexandru şi în care a trãit, între 1980 şi 1989, Nicolae Steinhardt, cãlugãrit la aceastã mănăstire; Altarul de varã (1980-1983), pictat în 1995 de Mircea Constantinescu din Bucureşti; Casa Albã (1988-1992), destinatã chiliilor, secretariatului mănăstirii şi contabilitãţii, are în plus şi un apartament episcopal şi un salon official pentru oaspeţi. Un loc aparte în cadrul ansamblului monastic îl ocupã Colţul maramureşan compus dintr-o casã şi o bisericã, ambele din lemn, construite în stil maramureşan în anul 2001 dupã planurile arhitectului Dorel Cordoş. În perioada 1983-2007, în Casa poetului a funcţionat Muzeul mãnãstirii, iar în luna mai 2007 acest muzeu a fost transferat în interiorul bisericii din lemn din cadrul Colţului maramureşan. Acest muzeu adãposteşte cãrţi vechi bisericeşti, o colecţie de icoane pictate pe lemn şi pe sticlã datând din secolele 18-20 ş.a.