Mănăstirea Stelea

Situatã în municipiul Târgovişte, pe strada Stelea nr. 6, la 150 m Sud Est de Curtea Domneascã, mănăstirea Stelea adãposteşte 7 cãlugãri care duc o viaţã de obşte pãstoriţi de ieromonahul Clement Mircea. Ansamblul monahal cuprinde biserica, turnul-clopotniţã, casa egumeneascã, casa “Nifon”, de tip vilã, care în trecut a funcţionat ca reşedinţã a stãreţiei, iar din 2001 adãposteşte centrul eparhial al arhiepiscopiei Târgoviştei, o clãdire destinatã chiliilor, bucãtãriei şi sãlii de mese (trapza), toate acestea fiind ocrotite de un zid de incintã care dateazã din secolul 17 şi restaurat recent. Biserica mãnãstirii, cu hramul “Învierea Domnului”, de o eleganţã şi o frumuseţe incontestabile, a fost ziditã în douã etape prin grija şi pe cheltuiala domnului Moldovei, Vasile Lupu, ca semn de împãcare cu domnul Ţarii Româneşti, Matei Basarab, dupã lupta de la Nenişori din 23 noiembrie (3 decembrie stil nou) în urma cãreia Vasile Lupu fusese învins. Mai întâi, biserica a fost ridicatã în 1636-1637 pe locul unei biserici mai vechi construitã de negustorul Stelea în anii 1580-1582 şi menţionatã documentar în 1582 într-un hrisov emis de domnul Mihnea Turcitul – bisericã în care fusese înmormântat tatãl lui Vasile Lupu –  Vel-aga Nicolae. Se pare cã biserica a fost grav avariatã de cutremurul din 1 februarie 1637, astfel cã ea a fost reconstruitã în anii 1644-1645 prin osârdia aceluiaşi domn – Vasile Lupu. În anii 1653-1654, la mânãstirea Stelea a poposit patriarhul Macarie al Antiohiei, împreunã cu fiul sãu Paul de Alep (pe numele sãu arab Bulos ibn az-Za im) care era arhidiacon şi secretar particular al patriarhului şi un renumit cronicar care cu acea ocazie a fãcut o valoroasã şi interesantã relatare despre Târgovişte şi despre mânãstirea Stelea. În 1658, oştile turco-tãtare au jefuit şi incendiat oraşul Târgovişte, provocând mari distrugeri atât oraşului, cât şi mãnãstirii Stelea. Cronicarul Paul de Alep, ca martor oculat al acestor distrugeri provocate de turci şi tãtari consemna într-o notã de cãlãtorie:  … “Mânãstirea Stelea a rezistat unui asediu puternic, fiind ocupatã de o ceatã de cazaci care s-au luptat cu turcii şi tãtarii… Bisericii, care era plinã cu lãzi şi provizii ale poporului, i-au dat foc; ea a ars cu totul pe dinãuntru şi pe dinafarã… şi cu ea a pierit, ce pãcat, şi acel iconostas de o atât de rarã frumuseţe”. Dupã atacul turco-tãtar, în 1659 au fost efectuate lucrãri de reconstruire, de reparaţii şi de restaurare ale bisericii şi clãdirilor anexe cu sprijinul material al domnului Mihnea III (Mihail Radu). În 1705, biserica a fost restauratã, zugrãvitã şi înzestratã cu mobilier nou de cãtre domnul Constantin Brâncoveanu. Biserica  “Învierea Domnului” a mãnãstirii Stelea este dominatã de douã turle octogonale identice, una plasatã pe naos şi cealaltã pe pronaos, fiind plasate pe câte o bazã pãtratã în partea inferioarã dupã care urmeazã o altã bazã de formã stelatã. Turlele sunt împodobite cu firide şi cu bumbi  din ceramicã, coloraţi, şi sunt luminate de câte patru ferestre înguste fiecare. Faţadele bisericii sunt tencuite, sunt sprijinite de şapte contraforturi masive şi înalte, de la sol şi pânã sub acoperiş, şi sunt înconjurate de un brâu gros din piatrã, în torsadã (rãsucit), care le împarte în douã registre. Registrul inferior are multiple firide înalte şi înguste prevãzute cu arcade şi din loc în loc cu ferestre decorate cu ancadramente din piatrã. Registrul superior are numeroase ocniţe largi cu arcade duble, iar sub cornişã sunt trei rânduri de cãrãmizi care formeazã un brâu sub formã de ferãstrãu. Pridvorul bisericii este închis şi luminat de douã ferestre. Picturile murale interioare au fost executate în anii 1705-1706 de autori necunoscuţi, în stilul epocii brâncoveneşti, apoi spãlate în 1812 şi restaurate în 1943 şi 2009-2011. Biserica a fost supusã unor reparaţii şi restaurãri în 1865, 1881, 1943 şi 1991-1992. Biserica  a fost declaratã monument istoric în 2004. Dupã secularizarea averilor mãnãstireşti, în 1863, viaţa monahalã a încetat sã mai existe, iar biserica a funcţionat ca bisericã de mir pânã în 1990 când a fost reactivatã mănăstirea. Turnul-clopotniţã, cu o poartã de intrare în mănăstire, şi casa stãreţiei au fost restaurate în 2002-2006. Din a doua jumãtate a secolului 18 şi pânã în 1840 la aceastã mănăstire a funcţionat o şcoalã cu limba de predare greacã la care au învãţat Ion Heliade Rãdulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova ş.a., iar dupã 1840 aici s-a instalat, pentru un timp, o cazarmã de dorobanţi.