Situată în satul cu acelaşi nume din comuna Vad, judeţul Cluj, la circa 70 km Nord-Nord Est de municipiul Cluj-Napoca, mănăstirea Vad adăposteşte o obşte de călugări. Primul aşezământ monahal la Vad a fost întemeiat în a doua jumătate a secolului 14 de voievodul maramureaşan Balc şi fratele său Drag (asociat la domnie cu Balc), fiii lui Sas (domn al Moldovei în anii 1354-1358) şi nepoţii voievodului maramureaşan Dragoş (1352-1353). Din a doua jumătate a secolului 16 (circa 1563) şi până în a doua jumătate a secolului 17 (circa 1651) la această mănăstire a existat sediul unei episcopii ortodoxe, înfiinţată de un domn al Moldovei pentru bisericile din feudele acelui domn din Transilvania. Mănăstirea Vad a avut o obşte de călugări până la începutul secolului 17 (circa 1613), când activitatea acesteia a încetat să mai existe, iar biserica episcopală a mănăstirii a devenit biserică de mir. Mănăstirea Vad a fost reactivată ca mănăstire de călugări abia dupã 399 de ani, respectiv la 1 februarie 2012, şi numită în prezent mănăstirea “Sfântul Ştefan cel Mare” de la Vad. Biserica actuală a mănăstirii de la Vad, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, declarată monument istoric în anul 2004, a fost construită la sfârşitul secolului 15 şi începutul secolului 16 din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Moldovei, Ştefan cel Mare. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost zidită din piatră brută, în stil moldovenesc, cu o streaşină amplă, alungită, întrucâtva asemănător cu biserica “Sfântul Nicolae” din Rădăuţi, cu deosebirea că biserica de la Vad este dominată de o turlă de formă pătrată, terminată cu un coif înalt, care aminteşte de turlele existente la bisericile din lemn din Maramureş. În anul 1717, biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost distrusă parţial de invazia tătară, fiind reparată abia în 1754, când protopopul ortodox din Ocna Dejului fãcea un apel şi-i “ruga pe creştinii ortodocşi din acel protopopiat să contribuie la refacerea bisericii din Vad distrusã de tătarii păgâni”. Pridvorul bisericii a fost construit pe o fundaţie din piatrã brută la sfârşitul secolului 18. O nouă refacere a bisericii a avut loc în 1838, iar în anii 1973-1975 şi 2001-2003 biserica a fost supusã unor lucrãri ample de consolidare şi restaurare. Biserica mănăstirii Vad are un altar poligonal de facturã goticã, cu bolţi cu nervuri din piatrã, iar chenarele uşilor şi ale ferestrelor sunt de influenţã goticã. Pereţii exteriori ai bisericii sunt zugrăviţi în alb şi susţinuţi de mai multe contraforturi, iar la interior, picturile murale vechi nu se mai păstrează. De la jumãtatea secolului 18 şi până în anul 1948, când a fost preluată de cultul ortodox, biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost folosită de comunitatea greco-catolică din comuna Vad. În prezent, mănăstirea “Sfântul Ştefan cel Mare” din Vad se compune din biserica “Adormirea Maicii Domnului” şi un corp provizoriu de chilii, urmând ca în anii viitori sã se construiascã o clopotniţă, o trapezã, o biserică-paraclis cu hramul “Sfântul Ştefan cel Mare”, mai multe chilii şi alte anexe gospodăreşti.