Mănăstirea Vad

Situatã în satul cu acelaşi nume din comuna Vad, judeţul Cluj, la circa 70 km Nord-Nord Est de municipiul Cluj-Napoca, mănăstirea Vad adãposteşte 3 cãlugãri care duc o viaţã de obşte sub stãreţia monahului Nicodim Pop (din 1 februarie 2012). Primul aşezãmânt monahal la Vad a fost întemeiat în a doua jumãtate a secolului 14 de voievodul maramureaşan Balc şi fratele sãu Drag (asociat la domnie cu Balc), fii lui Sas (domn al Moldovei în anii 1354-1358) şi nepoţii voievodului maramureaşan Dragoş (1352-1353). Din a doua jumãtate a secolului 16 (circa 1563) şi pânã în a doua jumãtate a secolului 17 (circa 1651) la aceastã mănăstire a existat sediul unei episcopii ortodoxe înfiinţatã de un domn al Moldovei pentru bisericile din feudele acelui domn din Transilvania. Mânãstirea Vad a avut o obşte de cãlugãri pânã la începutul secolului 17 (circa 1613) când activitatea acesteia a încetat sã mai existe, iar biserica episcopalã a mãnãstirii a devenit bisericã de mir. Mânãstirea Vad a fost reactivatã ca mănăstire de cãlugãri abia dupã 399 de ani, respective la 1 februarie 2012, şi numitã în prezent mânãstirea “Sfântul Ştefan cel Mare” de la Vad. Biserica actualã a mănăstirii de la Vad, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, declarantã monument istoric în anul 2004, a fost construitã la sfârşitul secolului 15 şi începutul secolului 16 din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Moldovei, Ştefan cel Mare. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost ziditã din piatrã brutã, în stil moldovenesc, cu o streaşinã amplã, alungitã, întrucâtva asemãnãtor cu biserica “Sfântul Nicolae” din Rãdãuţi, cu deosebirea cã biserica de la Vad este dominatã de o turlã de formã pãtratã, terminatã cu un coif înalt, care aminteşte de turlele existente la bisericile din lemn din Maramureş. În anul 1717, biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost distrusã parţial de invazia tãtarã fiind reparatã abia în 1754 când protopopul ortodox din Ocna Dejului fãcea un apel şi-i “ruga pe creştinii ortodocşi din acel protopopiat sã contribuie la refacerea bisericii din Vad distrusã de tãtarii pãgâni”. Pridvorul bisericii a fost construit pe o fundaţie din piatrã brutã la sfârşitul secolului 18. O nouã refacere a bisericii a avut loc în 1838, iar în anii 1973-1975 şi 2001-2003 biserica a fost supusã unor lucrãri ample de consolidare şi restaurare. Biserica mãnãstirii Vad are un altar poligonal de facturã goticã, cu bolţi cu nervuri din piatrã, iar chenarele uşilor şi ale ferestrelor sunt de influenţã goticã. Pereţii exteriori ai bisericii sunt zugrãviţi în alb şi susţinuţi de mai multe contraforturi, iar la interior, picturile murale vechi nu se mai pãstreazã. De la jumãtatea secolului 18 şi pânã în anul 1948, când a fost preluatã de cultul ortodox, biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost folositã de comunitatea greo-catolicã din comuna Vad. În prezent, mănăstirea “Sfântul Ştefan cel Mare” din Vad se compune din biserica “Adormirea Maicii Domnului” şi un corp provizoriu de chilii, urmând ca în anii viitori sã se construiascã o clopotniţã, o trapezã, o bisericã-paraclis cu hramul “Sfântul Ştefan cel Mare”, mai multe chilii şi alte anexe gospodãreşti.