Situată în perimetrul satului Vorona (atestat documentar în anul 1403) din comuna cu acelaşi nume, judeţul Botoşani, la 2 km distanţă de acesta, într-o poiană din mijlocul unei păduri de foioase din partea de Est a Podişului Sucevei, mănăstirea Vorona adăposteşte o obşte de călugăriţe. Iniţial aici a fost un schit, întemeiat în anul 1503 de un grup de călugări ruşi, cu o biserică din lemn. Denumirea schitului derivă de la cuvântul slav « vorona », care înseamnă cioară – ciori care, în trecut, aveau numeroase cuiburi în pădurea din acea zonă. Schitul s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul timpului, astfel că, la un moment dat, aici vieţuiau circa 200 de călugări care erau sprijiniţi material de un număr de familii, printre care şi aceea a hatmanului Ilie Sandu. În perioada 1 septembrie 1793 – 28 august 1803, paharnicul Iordache Panaite, împreună cu soţia sa, Maria, şi cu sora sa, Safta, a contribuit material la zidirea bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, în apropierea celei din lemn, aşa cum este scris şi în pisania bisericii. În anul 1835, biserica din lemn se afla într-o stare avansată de degradare şi, ca urmare, arhimandritul Rafael, stareţul mănăstirii, a construit o biserică de zid pe locul celei din lemn, căreia i-a atribuit hramul “Naşterea Maicii Domnului”. Biserica a fost pictată la interior în anii 1869-1870 pe cheltuiala vornicului Iorgu Vârnav şi sfinţită la 14 ianuarie 1870. Picturile murale interioare au fost restaurate în anii 1921-1922. Începând cu anul 1836, stareţul Rafael s-a îngrijit şi de construcţia bisericii “Sfântul Nicolae” din cimitir, a Turnului-clopotniţă, a arhondaricului (casa de oaspeţi) şi a unor chilii. Ulterior, schimonahul Vladimir Machedon – cel care a executat picturile interioare ale bisericii “Naşterea Maicii Domnului” – a sculptat şi catapeteasma din interiorul bisericii “Sfântul Nicolae” din cimitir şi a pictat icoanele acesteia. La începutul secolului 20, cele două biserici ale mănăstirii Vorona au fost reparate prin grija mitropolitului Moldovei, Pimen Georgescu, şi prin osârdia stareţului Nifon Ioniţă şi au mai fost construite câteva chilii. Biserica “Adormirea Maicii Domnului“, declarată monument istoric în anul 2004, este o construcţie elegantă, impunătoare, dominată de 3 turle octogonale, dispuse liniar, care au forma bulbilor de ceapă. Catapeteasma, din lemn de tisă, a fost sculptată în stil neoclasic de Vladimir Machedon în anii 1869-1870 şi pictată în 1990-1992 de Nicolae Gavrilean din Gura Humorului. Biserica “Naşterea Maicii Domnului” a avut iniţial 3 turle din lemn, realizate în stil rusesc, reconstruite ulterior din cărămidă. Biserica prezintă un pridvor închis, iar la interior are un amvon realizat în 1854 şi pictat de Vladimir Machedon. Biserica “Sfântul Nicolae”, din cimitir, este dominată de o turlă care are şi rol de clopotniţă, plasată deasupra pridvorului. În partea de Vest a incintei mănăstirii se afla Turnul-clopotniţă, cu două etaje, prevăzut cu o poartă de intrare. Mănăstirea Vorona a fost desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 octombrie 1959, prin Decretul 410, bisericile au fost închise, iar chiliile transformate în depozite de materiale. În 1968, mănăstirea Vorona a fost reactivată cu o obşte de călugăriţe, prin efortul Patriarhului Iustin Moisescu, iar până în 1972 au fost efectuate lucrări de restaurare ale celor două biserici şi a chiliilor. În 1976 şi 1985 s-au mai executat şi alte lucrări de reparaţii din cadrul ansamblului monahal, iar în 1984-1986 biserica “Naşterea Maicii Domnului” a fost repictată, s-a restaurat catapeteasma, s-au construit strane noi şi au fost construite mai multe chilii, inclusiv cea a stareţei. În anii 1990-1992, din iniţiativa mitropolitului Daniel al Moldovei (Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din anul 2007) s-au efectuat lucrări ample de reparare a bisericii “Adormirea Maicii Domnului”, s-au construit strane moderne, din lemn de stejar, iar Nicolae Gavrilean din Gura Humorului a repictat biserica în interior. Mănăstirea Vorona posedă un muzeu cu colecţii de icoane vechi, cărţi vechi de cult (peste 6 000 de exemplare), manuscrise şi diferite obiecte bisericeşti. Pădurea Vorona, în interiorul căreia se află această veche vatră monahală, este declarată rezervaţie forestieră.
