Schitul „Jgheaburi” (inițial de călugări, iar din anul 1959 de călugărițe) se află pe teritoriul satului Piscu Mare (numit Cucova până la 1 ianuarie 1965) din comuna Stoenești, județul Vâlcea, la 19,8 km Nord Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea, într-o zonă depresionară, mirifică, înconjurată de dealuri împădurite. Biserica actuală a schitului Jgheaburi, declarată monument istoric în anul 2015, a fost construită în anii 1826-1827 prin osârdia ieromonahilor Daniil din satul Zmeurătu și Timotei, pe cheltuiala preoților Ioan Andreescu din Cucova (azi satul Piscu Mare) și Ioan din satul Cheia, care au donat schitului mai multe terenuri pe care schitul le-a pierdut în urma secularizării averilor mănăstirești din 17/29 decembrie 1863. Conform tradiției, se spune că biserica actuală, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”, a fost ridicată pe locul altor două biserici, din lemn, existente anterior – prima construită în anul 1310, în timpul domnului Ţării Românești, Radu Negru, cunoscut și cu numele Negru Vodă, iar a doua biserică, din lemn, construită pe locul celei dintâi, în anul 1600, și refacută în anul 1640, în timpul domniei voievodului Matei Basarab (1632-1654), prin grija mitropolitului Teofil al Ţării Românești, și prin strădania și pe cheltuiala logofătului Matei. Biserica “Nașterea Maicii Domnului” este de dimensiuni mici, zidită din cărămidă și piatră, fără turle, are un pridvor deschis, sprijinit pe șase stâlpi cilindrici, groși, în torsadă, terminați cu arcade ample. Acoperișul bisericii se termină cu o streașină care amintește de cea a celebrelor biserici din nordul Bucovinei. Picturile murale interioare au fost executate în frescă, în anul 1828, de zugravii Ilie din Teiuș și Constantin din satul Zmeurătu (Zmiurăt, după cum s-a semnat acesta). Pereții exteriori prezintă un brâu median, din cărămidă, deasupra căruia sunt numeroase firide înalte, terminate cu arcade, în care sunt pictați diferiți sfinți. Peretele lateral dinspre Sud este prevăzut cu două ferestre mici, înalte și înguste, iar cel dinspre Nord are doar o fereastră asemănătoare. Catapeteasma bisericii este construită din zidărie. Clădirile adiacente din incinta schitului au fost construite în anii 1932 și 1963-1968. Întregul ansamblu monastic a fost restaurat în anii 1940 și 1970, iar biserica a mai fost restaurată și înfrumusețată în anii 2005-2006. În incinta schitului se află un izvor cu apă sulfuroasă la care vin numeroși credincioși, îndeosebi de Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
