Mănăstirea Strehareţ se află la marginea unei păduri din arealul municipiului Slatina, judeţul Olt, pe strada Strehareţ nr. 154, la circa 1,5 km Nord Vest de centrul municipiului Slatina, şi adăposteşte o obşte de călugăriţe. Iniţial a fost un schit de călugări, al cărui nume a apărut menţionat documentar, pentru prima oară, în 1478, iar apoi a fost atestat destul de frecvent, respectiv în anii 1531, 1578, 1607, 1620, 1665 etc. Biserica mănăstirii Strehareţ, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, cu o lungime de 14,50 m şi o lăţime de 6 m, a fost zidită în anii 1665-1668 prin osârdia episcopului Serafim. Jefuit de turci de mai multe ori şi afectat de un incendiu în vara anului 1802, schitul a rămas părăsit până în 1832 când s-au efectuat lucrări de reparaţii şi renovări ale bisericii şi clădirilor anexe care fuseseră deteriorate şi de puternicul cutremur din 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter (cel mai puternic cutremur din toate timpurile). Ulterior, cutremurul din 11 ianuarie 1838, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, a provocat, din nou, mari stricăciuni bisericii şi chiliilor fiind reparate şi restaurate până în anul 1844. O parte din moşiile schitului, moştenite de-a lungul timpului de la daniile unor domni, au fost secularizate în urma aplicării Legii din 17/29 decembrie din 1863, călugării continuând să vieţuiască în acest schit, în vreme ce o parte din clădiri au fost transformate în spital. În anul 1936, la acest schit au mai fost construite câteva chilii pentru călugări. Cutremurele din 10 noiembrie 1940, 4 martie 1977, 30 august 1986 şi 31 mai 1990 au mai provocat serioase deteriorări ale zidăriei şi picturilor bisericii. Pridvorul bisericii este deschis şi susţinut de 6 stâlpi din lemn, iar turla, de formă octogonală, este plasată deasupra pronaosului, este acoperită cu tablă şi nu dispune de ferestre. Pereţii exteriori ai bisericii sunt tencuiţi şi zugrăviţi în alb, iar cei interiori au fost pictaţi în frescă, în stil neobizntin, în anii 1671-1672. Picturile murale interioare au fost restaurate în 1982 de către preotul Nicolae Savu din Bucureşti. În 1979 a fost construit un turn de poartă cu rol de clopotniţă pe locul unei vechi clopotniţe. Schitul Strehareţ a fost transformat în mănăstire de călugăriţe în anul 2008.