Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Municipiul Giurgiu se află în extremitatea de Sud a României, în provincia istoricã Muntenia, este reşedinţa judeţului Giurgiu, situat în partea de Sud a Câmpiei Burnas, la 25 m altitudine, pe stânga fluviului Dunărea, la intersecţia paralelei de 43°54’03” latitudine nordică cu meridianul de 25°58’26” longitudine estică, la 65 km Sud de capitala ţării, Bucureşti, vizavi de oraşul Ruse din Bulgaria; 67 121 loc. (1 ian. 2019), din care 32 035 loc. de sex masc. şi 35 086 fem. Suprafaţa: 53,9 km2, din care 30,4 km2 în intravilan; densitatea: 2 208 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 61 353 loc., 51 455 de persoane erau români (83,9%), 2 759 rromi (4,5%) şi 7 139 loc. (11,6%) aparţineau altor etnii (turci, maghiari, chinezi, germani, ruşi-lipoveni, bulgari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 53 123 de ortodocşi (86,6%), 215 romano-catolici (0,4%), 212 adventişti de ziua a şaptea (0,3%), 156 penticostali (0,3%) şi 7 647 loc. (12,4%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, baptişti, musulmani, greco-catolici, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Municipiul Giurgiu este un important port fluvial, un principal nod feroviar (staţia de cale ferată a fost inaugurată la 1 noiembrie 1869) şi rutier şi un activ punct vamal, de frontieră, cu Bulgaria. Şantier naval (construcţii şi reparaţii de nave fluviale). Principalele produse industriale realizate în municipiul Giurgiu sunt energia electricã şi termică, utilaje grele, utilaje pentru industria chimicã şi metalurgică, utilaje şi piese de schimb pentru explorãri geologice şi foraj, utilaje pentru transporturi fluviale, feroviare şi rutiere, mase plastice, coloranţi, detergenţi, aracet, antigel, mobilă, confecţii, covoare, fire şi ţesături din bumbac, prefabricate din beton, preparate din carne, conserve de legume şi fructe, biscuţi, ulei comestibil, bãuturi alcoolice, bere etc. Vechea fabrică de zahăr “Danubiana” a fost falimentată şi demolată în anii 2003-2004. Municipiul de reamenajare şi reabilitare. Zona liberã Giurgiu, cu facilităţi fiscale, extinsã pe o suprafaţã de 163,5 ha, a fost inaugurată în anul 1996. În cadrul municipiului Giurgiu îşi desfăşoară activitatea Teatrul dramatic şi de estradă, inaugurat în 1981, numit iniţial “Ion Vasilescu”, iar din 1993 poartă numele Teatrul Valah, Muzeul “Teohari Antonescu” (fundat în anul 1934), cu secţii de istorie, etnografie şi de ştiinţele naturii, Biblioteca judeţeanã “Ioan A. Bassarabescu” (fundatã în 1951), cu circa 170 000 de volume ş.a. Filarmonică (înfiinţată în luna august 1999).
Istoric
În arealul municipiului Giurgiu au fost descoperite urmele unei aşezări datând din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr.) în care s-au găsit unelte, ceramică ş.a. Localitatea apare menţionată documentar, prima dată, într-un act emis de domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Batrân, la 8 ianuarie 1394, şi amintită ulterior la 23 septembrie 1403, 11 mai 1409 etc. În documentul din 11 mai 1409 este consemnată existenţa unei cetăţi, situată pe insula Sfântul Gheorghe, cetate presupusă a fi de origine genoveză, construită (după opinia mai multor istorici) anterior întemeierii statului feudal Ţara Românească (respectiv, secolul 14). Cucerită de turci în anul 1417, care i-au atribuit numele Yergöğü, recuceritã apoi de români în 1428, cetatea a fost luată din nou în stăpânire de turci în 1545 şi transformată în raia (împreunã cu 25 de sate din jur) care a funcţionat cu mici întreruperi pânã în anul 1829 când cetatea a fost distrusă complet de turci, iar teritoriul raialei a fost restituit Ţării Româneşti (în urma Tratatului de pace de la Adrianopol din 1829). La 15-20 octombrie 1595, la Giurgiu, voievodul Mihai Viteazul şi forţele toscane care-l sprijineau au obţinut o remarcabilă victorie asupra oştilor otomane invadatoare şi au cucerit, pentru scurt timp, cetatea, iar Sinan Paşa a fost destituit din postul de mare vizir. Oraşul Giurgiu a fost reconstruit în perioada Regulamentelor Organice (după luna iulie 1831), devenind un important centru comercial şi portuar şi reşedinţa (din 1832) fostului judeţ Vlaşca (în locul oraşului Gãeşti). În anii 1833-1834 a fost construit, la Şantierul Naval Giurgiu, primul vas fluvial care în 1834 a ancorat în portul Istanbul. La 10 martie 1855 a fost inauguratã linia telegrafică Bucureşti-Giurgiu. Oraşul Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.
Monumente
Ruinele cetãţii medievale; Turnul cu ceas (22 m înălţime), construit (din piatră) de turci în secolului 18 pentru observaţii militare, refãcut în anii 1827-1828, când i s-a adăugat ceasul, şi supus unor lucrãri de consolidare, în anii 2005-2007, perioadã în care ceasul vechi a fost înlocuit cu unul nou, iar cel vechi a fost expus la Muzeul de istorie din oraş; Turnul cu ceas a fost declarat monument istoric în anul 2004; clădirile Prefecturii vechi (1870-1903), în prezent este sediul Muzeului judeţean, Primãriei (1889) şi Tribunalului (1935), azi sediul Prefecturii; Palatul Navigaţiei construit în anii 1939-1945 dupã proiectul arhitectului Petre Antonescu; Catedrala episcopală, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost construitã în anii 1840-1852, în stil bizantin, pe locul unei biserici care datá din anul 1806. Picturile murale interioare au fost executate, iniţial, în ulei de Nicolae Pitaru, refãcute în tempera, în stil bizantin, în perioada 1939-1959 de Nicolae Stoica, restaurate în anii 1989-2005 de Ion Drejoi, ucenicul lui Nicolae Stoica şi sfinţită la 23 aprilie 2010; biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicatã la rangul de catedralã episcopalã la 9 aprilie 2006 şi declarată monument istoric.
Noua catedralã episcopalã, cu dublu hram – “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi “Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” a fost construitã în perioada 2017-2019 (sfinţitã la 29 aprilie 2019); biserica “Sfântul Gheorghe” a fost construitã în anii 1838-1841, restauratã în 1936-1937, când i s-a adãugat cele douã abside, care i-au dat aspectul de cruce, consolidatã şi întãritã cu centuri de siguranţã şi cãreia i s-a adãugat un pridvor în anii 1994-2000, iar în perioada 2002-2005 s-au refãcut tencuielile interioare şi s-au repictat pereţii în frescã de cãtre o echipã condusã de Ion Achiţenie; biserica “Sfânta Treime”-Smârda, construitã în perioada 24 iunie 1864-17 aprilie 1868 pe locul uneia din lemn care fusese sfinţită la 29 iunie 1837. Biserica “Sfânta Treime” (22 m lungime, 12 m lãţime şi turlã de 15 m înãlţime) a fost reparată dupã stricăciunile provocate de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. Biserica a fost pictatã în stil Renascentist în anul 1907 de către pictorul Ştefan Nicolau din Bucureşti şi repictatã în 1959-1960 de Victor Georgescu. În perioada 2009-2012 biserica a fost supusă unor lucrări de consolidare şi restrucurare; biserica “Buna Vestire”-Grecească (1863-1865, sfinţitã la 12 decembrie 1865), pictatã în ulei de Gheorghe Tattarescu, în anii 1864-1867; biserica “Înãlţarea Domnului” (1926); Mănăstirea cu biserica din lemn cu hramul “Sfântul Gheorghe”, construitã în anii 2006-2007 (sfinţită la 22 aprilie 2007) de meşteri din comuna Bârsana, judeţul Maramureş; casa Dr. Caragea (1880); bustul poetului Mihai Eminescu, operă din anul 1938 a sculptorului Corneliu Medrea. La Giurgiu s-a născut prozatorul Ioan A. Bassarabescu şi esteticianul şi istoricul literar Tudor Vianu.
About
The municipality of Giurgiu is located in the southernmost part of Romania, in the historical province of Muntenia, is the county seat of Giurgiu County, situated in the southern part of the Burnas Plain, at 25 m altitude, on the left side of the Danube River, at the intersection of the parallel of 43°54’03” north latitude with the meridian of 25°58’26” east longitude, 65 km south of the country’s capital, Bucharest, opposite the town of Ruse in Bulgaria; 67 121 inhabitans (Jan. 1, 2019), of which 32 035 males and 35 086 females. Surface: 53.9 km2, of which 30.4 km2 are within urban areas; population density: 2,208 inhabitants/km2. At the population census of Oct. 20-31, 2011, out of the total of 61 353 inhabitants, 51 455 were Romanian (83.9%), 2 759 Roma (4.5%) and 7 139 (11.6%) belonged to other ethnic groups (Turks, Hungarians, Chinese, Germans, Russians, Bulgarians, etc.). In terms of religion, the same census registered 53,123 Orthodox (86.6%), 215 Roman Catholics (0.4%), 212 Seventh-day Adventists (0.3%), 156 Pentecostals (0.3%) and 7,647 inhabitants (12.4%) belonged to other denominations (Jehovah’s Witnesses, Baptists, Muslims, Greek Catholics, Evangelicals, etc.), were atheists, of no religion or of undeclared religion. Giurgiu is an important river port, a main railway (the railway station was inaugurated on November 1, 1869) and road junction and an active customs border point with Bulgaria. Shipyard (construction and repair of river vessels). The main industrial products made in Giurgiu municipality are electric and thermal energy, heavy machinery, machinery for chemical and metallurgical industry, machinery and spare parts for geological exploration and drilling, machinery for river transport, rail and road transport, plastics, dyes, detergents, glue, antifreeze, furniture, clothing, carpets, cotton yarn and fabric, prefabricated concrete, meat products, canned vegetables and fruit, cookies, edible oil, alcoholic beverages, beer, etc. The old sugar factory “Danubiana” was bankrupt and demolished in 2003-2004. The municipality is undergoing redevelopment and rehabilitation. Giurgiu free zone with tax facilities, with an area of 163.5 ha, was inaugurated in 1996. Within the municipality of Giurgiu are the Dramatic and Stage Theatre, inaugurated in 1981, originally called “Ion Vasilescu”, and then, since 1993, “Wallachian Theatre”, the “Teohari Antonescu” Museum (founded in 1934), with history, ethnography and natural science sections, the “Ioan A. Bassarabescu” County Library (founded in 1951), with about 170,000 volumes, etc. Philharmonic orchestra (founded in August 1999).
History
In the area of Giurgiu municipality, traces of a settlement dating back to the Mesolithic period (10-7 millennia BC) have been discovered, in which tools, pottery, etc. were found. The locality is mentioned for the first time in a document issued by the lord of Wallachia, Mircea the Elder, on January 8, 1394, and later mentioned on September 23, 1403, May 11, 1409, etc. The document of May 11, 1409 records the existence of a fortress on the island of “Sfântul Gheorghe” (Saint George), presumed to be of Genoese origin, built (according to several historians) before the foundation of the feudal state of Wallachia (14th century). Conquered by the Turks in 1417, who gave it the name Yergöğü, then recaptured by the Romanians in 1428, the fortress was again taken over by the Turks in 1545 and transformed, along with 25 surrounding villages, into a raya (territories of the mediaeval principalities of Moldavia and Wallachia held under the direct administration of the Ottoman Empire), which functioned with small interruptions until 1829 when the fortress was completely destroyed by the Turks and the territory of the raya was returned to the Romanian Country (after the Adrianople Peace Treaty of 1829). On October 15-20, 1595, at Giurgiu, the Prince Michael the Brave and the Tuscan forces who were supporting him achieved a remarkable victory over the invading Ottoman armies and briefly conquered the fortress, while Sinan Pasha was removed from the post of grand vizier. The city of Giurgiu was rebuilt during the period of the Organic Regulations (law enforced in 1831–1832 by the Imperial Russian authorities in Wallachia and Moldavia), becoming an important commercial and port centre and the residence (since 1832) of the former county of Vlașca (replacing the town of Găești). In 1833-1834 the first river ship was built at the Giurgiu Shipyard and in 1834 it anchored in the port of Istanbul. On March 10, 1855 the telegraph line Bucharest-Giurgiu was inaugurated. Giurgiu was declared a municipality on February 17, 1968.
Monuments
Ruins of the medieval town. The clock tower (22 m high); the tower was built (in stone) by the Turks in the 18th century for military observations, rebuilt in 1827-1828, when the clock was added, and underwent consolidation works in 2005-2007, when the old clock was replaced by a new one while the old clock was exhibited at the town’s History Museum. The clock tower was declared a historical monument in 2004; the old Prefecture building (1870-1903), now the seat of the County Museum, the Town Hall (1889) and the Court (1935), now the Prefecture building; the Navigation Palace built in 1939-1945 according to the design of architect Petre Antonescu; the Episcopal cathedral, dedicated to “The Assumption of the Mother of God”, was built in 1840-1852, in Byzantine style, the interior murals were initially painted in oil by Nicolae Pitaru, restored in tempera, in Byzantine style, between 1939-1959 by Nicolae Stoica and restored in 1989-2005 by Ion Drejoi, Nicolae Stoica’s apprentice; the church of “The Assumption of the Mother of God” was raised to the rank of cathedral on April 9, 2006 and declared a historic monument; the new Episcopal cathedral, dedicated to “Holy Great Martyr George” and “Saint Hierarch Basil the Great”, was built between 2017 and 2019 (consecrated on April 29, 2019); the church “Saint George” was built in 1838-1841, restored in 1936-1937, when the two apses were added, which gave it the appearance of a cross, reinforced and reinforced with safety belts and a porch was added in 1994-2000, and in 2002-2005 the interior plastering was redone and the walls were repainted in fresco by a team led by Ion Achițenie; church “Holy Trinity”-Smârda, built between June 24, 1864-April 17, 1868 on the site of a wooden one that had been consecrated on June 29, 1837. The “Holy Trinity” church (22 m long, 12 m wide and 15 m high spire) was repaired after the damage caused by the earthquake on the night of Nov. 9-10, 1940. The church was painted in Renaissance style in 1907 by the painter Ștefan Nicolau from Bucharest and repainted in 1959-1960 by Victor Georgescu. Between 2009-2012 the church underwent some consolidation and restructuring works; the church “The Annunciation”-Greek (1863-1865, consecrated on Dec. 12, 1865), painted in oil by Gheorghe Tattarescu, in 1864-1867; the church “The Ascension of the Lord” (1926); the monastery with the wooden church dedicated to “Saint George”, built in 2006-2007 (consecrated on April 22, 2007) by craftsmen from Bârsana Commune, Maramureș County; the house of Dr. Caragea (1880); the bust of the poet Mihai Eminescu, work of the sculptor Corneliu Medrea from 1938. The prose writer Ioan A. Bassarabescu and the aesthetician and literary historian Tudor Vianu were born in Giurgiu.
Back to Romanian version