Rezervaţii (S)

SCĂRIŢA-BELIOARA, rezervaţie naturală, geobotanică, situată în masivul Muntele Mare din M-ţii Apuseni, la Sud de vf. Scăriţa (1 384 m alt.), extinsă pe o suprafaţă de circa 48 ha, în arealele comunelor Ocoliş şi Poşaga, jud. Alba. Această rezervaţie botanică, declarată ca atare în anul 1935, la propunerea botanistului Alexandru Borza, şi arie protejată de interes naţional la 5 mart. 2000 (publicată in Monitorul Oficial al Romaniei la 12 apr. 2000), se caracterizează printr-o biodiversitate accentuată de plante (unele unice in Europa), de animale, păsări, fluturi ş.a. şi printr-un relief predominant calcaros, cu abrupturi spectaculoase (Şesul Craiului, la 1 350 m alt.), vârfuri semeţe (Piatra Belii, Colţul Bleanului, vf. Negrilii ş.a.), pajişti pitoreşti, chei fermecătoare, numeroase peşteri (Coşul Boului – cea mai cunoscută, Peştera Roşie, Peştera Lungă, Peştera fără Fund, Peştera Călugărului ş.a.). În cadrul acestei rezervaţii vegetează o multitudine de plante rare şi arbuşti, printre care floarea de colţi (Leontopodium alpinum) – plantă ocrotită, declarată monument al naturii, strugurii-ursului – relict glaciar (Arctostapylos uva-ursi), genţiana sau ghinţura (Gentiana lutea), sângele-voinicului (Nigritela rubra), arginţica – plantă scundă, arbust (Dryas octopetala), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) ş.a. Zone importante din această rezervaţie este ocupată de păduri de pin (Pinus sylvestris) şi molid (Picea abies), cu exemplare seculare. Reprezentativ pentru păsări este acvila de stâncă (Aquila chrysaëtos), iar dintre animale sunt caracteristice acelea din domeniul pădurilor (căprioare, urşi, râşi, vulpi, mistreţi ş.a.). O notă aparte o dau speciile rare de fluturi.