Bălţi (B)

BALTA ALBĂ limanul Balta Albă.

BALTA AMARĂ limanul Balta Amară.

BALTA BORCEI → Balta Ialomiţei.

BALTA BRĂILEI Insula Mare a Brăilei.

BALTA COMANA → comuna Comana, judeţul Giurgiu.

BALTA IALOMIŢEI (denumită şi Balta Borcei), insulă fluvială, hidroamenajată, de mari dimensiuni, situată în partea de Sud Est a României, cuprinsă între apele fluviului Dunărea în cursul inferior (la Est), numit în această porţiune Dunărea Veche sau Ostrov, şi braţul Borcea al Dunării (la Vest), pe teritoriile judeţelor Călăraşi şi Ialomiţa, desfăşurată pe direcţie Sud Vest – Nord Est, din aval de municipiul Călăraşi în Sud Vest şi până în zona oraşului Hârşova în Nord Est. Suprafaţa: 831,3 km2; 94 km lungime (între Călăraşi şi Hârşova); 4–17 km lăţime. Altitudinea variază între 10 şi 17 m. În secolele trecute, această regiune era ocupată de bălţi, mlaştini, canale, privaluri şi grinduri, acoperite cu păduri, iar după anul 1960, întreaga suprafaţă a fost îndiguită şi desecată în mare parte (diguri marginale, interioare şi transversale, canale de evacuare a apelor în exces, cu staţii de pompare), căpătând aspectul unei veritabile insule şi transformată într-o zonă cerealieră de mare importanţă (culturi de porumb, grâu, orz, ovăz pe soluri de luncă bălane şi cernoziom carbonatic). Geografii preferă să păstreze acestei zone denumirea de Balta Ialomiţei, care o defineşte corespunzãtor cerinţelor noţiunii geografice de baltã. Creşterea ovinelor şi porcinelor. În lunca inundabilă a Dunării, la circa 3 km Sud de podurile feroviar şi rutier de la Cernavodă, se află pădurea Caiafele (348,9 ha), declarată rezervaţie naturală mixtă (preponderent faunistică, şi, în mai mică masură, forestieră). Specificul acestei păduri îl constituie sălciile bătrâne (Salix alba), plopii seculari (Populus alba, Populus nigra) şi plantele agăţătoare, printre care viţa sălbatică (Vitis silvestris) şi Periploca graeca. Lunca inundabilă a Dunării este o importantă zonă de cuibărit pentru diferite păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, printre care raţa sălbatică (Anas platyrchyncos), raţa roşie (Aythya nyroca), gâsca sălbatică (Anser fabalis), lişita (Fulica atra), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), tigănuşul (Plegadis falcinellus), cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus), gârliţa mare (Anser albifrons), lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), barza albă (Ciconia ciconia), turturica (Streptopelia turtur), porumbelul sălbatic (Columba palumbus), bufniţa (Bubo bubo) ş.a. Printre speciile valoroase se numără vulturul codalb (Haliaeetus albicilla), călifarul roşu (Tadorna ferruginea), călifarul alb (Tadorna tadorna) ş.a. Împreună cu Pădurea Moroiu (130 ha) formează rezervaţia Caiafele-Moroiu. Această regiune este traversată de Autostrada A2 sau Autostrada Soarelui, care face legătura între capitala ţării (Bucureşti) şi municipiul Constanţa (port maritim) aflat pe ţărmul de Vest al Mării Negre. Autostrada Soarelui, în lungime totală de 201,98 km, a fost construită în etape, în perioada 1987-2007, sectorul Bucureşti – Cernavodă (inaugurat la 1 mai 2007), şi apoi sectorul Cernavodă – Constanţa, realizat în anii 2007 – 2012, inaugurat la 29 noiembrie 2012.

BALTA TUZLA → Tuzla, Lacul ~ (Capitolul Lacuri, litera T).