Depresiuni (B)

BAHNA, depresiune tectonicã şi de eroziune diferenţialã, situatã în zona de contact dintre M-ţii Mehedinţi şi Pod. Mehedinţi, pe valea râului Bahna, la 175– 250 m alt., având forma unui culoar lung de c. 9 km şi lat de 2,5–3 km. Relief de dealuri cu alt. de 200–300 m (dealurile Alion, Cucuiu, Cioaca Mare, Drãnic ş.a.), terase şi lunci. Climã cu influenţe submediteraneene, cu temp. medii anuale de 8–11°C şi precipitaţii moderate (700–850 mm anual). Pãduri de gorun şi cer; tufişuri cu elemente termofile (liliac, cãrpiniţã, mojdrean, scumpie ş.a.). Culturi agricole; pãşuni şi fâneţe naturale. Rezervaţia paleontologicã Bahna-Iloviţa.

BAIA MARE, depresiune tectono-erozivã, în NV României, cuprinsã între M-ţii Oaş şi Gutâi la N şi NE, Dealurile Chioarului la S şi SE, Dealurile Sãlajului la SV şi Dealurile Asuajului la V, cu largã ieşire spre Câmpia Someşului în NV. Drenatã de Someş şi afl. sãi Lãpuş (cu Sãsar), Bârsãu, Asuaj ş.a. Supr.: c. 675 km2. Relieful se compune din douã trepte pr.: piemonturile şi glacisurile marginale, cu alt. de 200–350 m, luncile şi terasele cu alt. de 140–200 m. Climã blândã, de adãpost, cu temp. medii anuale de 9,5°C şi precipitaţii variabile (650–1 050 mm/anual). Pãduri de castan cu fructe comestibile, grupate într-o rezervaţie ce ocupã o supr. de 50 ha, cu exemplare seculare, în care se întâlnesc, în proporţie mai micã, şi alte specii de arbori (gorun, carpen, tei, fag). Culturi de cereale; pomiculturã (meri, peri, pruni); viticulturã; legumiculturã. Creşterea animalelor. Expl. de min. complexe pe rama nordicã a depresiunii. Izv. cu ape minerale. Zonã turisticã ce graviteazã în jurul municipiului Baia Mare.

BARAOLT,  depresiune intramontanã, tectono-erozivã, în SV Carpaţilor Orientali, limitatã de Dealul Dugãu (847 m alt.) şi M-ţii Perşani la V, M-ţii Harghita la N şi M-ţii Baraolt la S. Are formã tentacularã, pe direcţia râurilor care o brãzdeazã (Baraolt, Cormoş, Vârghiş), cãtre partea ei sudicã evidenţiindu-se mica Depr. Aita, drenatã de râul cu acelaşi nume. Relief colinar (400–500 m alt.) şi de terase. Expl. de lignit (Cãpeni, Vârghiş, Racoşul de Sus) din prima jumãtate a sec. 19 şi pânã în prima jumãtate a sec. 20, de calcar (Vârghiş), diatomit (Filia) şi balast. Izv. cu ape minerale (Biborţeni, Vârghiş ş.a.)

BÂRSA, Depresiunea Bârsei ~, depresiune de origine tectonicã, în partea de V a Depr. Braşovului, cuprinsã în zona de curburã internã a Carpaţilor Orientali. Din punct de vedere morfologic este o câmpie netedã, aluvio-proluvialã, slab fragmentatã, cu alt. medie de 510 m, în cadrul cãreia se detaşeazã şi o zonã piemontanã şi de mãguri. Climã rãcoroasã, cu inversii de temperaturã. Drenatã la E de Olt, care adunã, între Bod şi Feldioara, un mãnunchi de afl. Soluri fertile, cultivate cu cereale, cartofi, sfeclã de zahãr, in pentru fuior. Cunoscutã şi sub denumirea de Ţara Bârsei. Prima menţiune documentarã despre Ţara Bârsei dateazã după 7 mai 1211, când în aceastã zonã au fost colonizaţi cavalerii teutoni cu scopul de a apãra graniţa de SE a Transilvaniei şi care, în perioada instalãrii lor (1211–1225) au construit cetãţile Feldioara şi Codlea. În diplomele acordate cavalerilor teutoni se fac referiri la Terra Blachorum (sau Ţara Românilor), identificatã cu Ţara Fãgãraşului.

BEIUŞ, Depresiune tectonicã, de tip golf, în V M-ţilor Apuseni, limitatã de M-ţii Pãdurea Craiului, la N, de M-ţii Vlãdeasa şi Bihor, la E şi SE şi de M-ţii Codru-Moma, la SV, cu largã comunicaţie spre NV (mai întâi cu Dealurile Vestice şi apoi cu Câmpia de Vest). Spre S-SE, Depr. Beiuş înainteazã pânã în zona oraşului Vaşcãu. Supr.: 825 km2 (55 km lungime; 8–25 km lãţime). Drenatã în partea centralã de Crişu Negru cu numeroşii lui afl. (Crişu Pietros, Tãrcãiţa, Finiş, Beiuşele, Valea Roşie ş.a.). Relieful este format dintr-o treaptã mai înaltã (250– 600 m alt.) a dealurilor piemontane, cu aspect rotunjit (numite local „doaburi”), intens fragmentate de afl. Crişului Negru, şi o treaptã mai joasã (120–250 m alt.) a luncilor şi teraselor. Climã blândã, de adãpost (media termicã anualã 9–10°C), cu precipitaţii bogate (800 mm/anual). Vegetaţia naturalã este constituitã din pâlcuri de pãduri de fag şi stejar, pãşuni şi fâneţe. Expl. forestiere, de marmurã (Vaşcãu, Chişcãu) şi calcar (Vaşcãu, Borz, Cãrpinet). Aici se gãsesc municipiul Beiuş şi oraşele Ştei, Vaşcãu şi Nucet.

BILBOR, depresiune intramontanã, de baraj vulcanic, situatã la 950–1 100 m alt., la contactul zonei eruptive cu formaţiunile cristalino-mezozoice din Carpaţii Orientali, între M-ţii Cãliman (la NV), Giurgeu (la V şi SV) şi Bistriţei (la E şi NE), drenatã de cursul superior al râului Bistricioara. Relief colinar şi de terase. Climã rece (temp. medie anualã este de c. 4°C). Expl. de turbã. Izvoare cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice etc. Pãduri de molid pe pantele munţilor înconjurãtori. Aici se aflã staţiunea balnearã cu acelaşi nume şi o rezervaţie naturalã floristicã (mlaştina cu borviz „Pârâul Dobreanului”), extinsã pe o supr. de 3,5 ha.

BISTRA, culoar depresionar de origine tectonicã, cu direcţie E-V, situat între M-ţii Poiana Ruscãi, la N şi Ţarcu, la S, strãbãtut de râul Bistra. Lungime: 27 km; lãţime max.: 2 km; supr.: 58 km2. Comunicã spre E, prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, cu Depr. Haţeg.

BISTRIŢA, Depresiunea Bistriţei ~, micã depresiune intracolinarã, în zona Dealurilor Bistriţei, drenatã de Bistriţa ardeleanã, la 360–500 m. alt. Relief de terase şi lunci.

BORSEC, depresiune intramontanã, tectono-erozivã, în Carpaţii Orientali, dominatã de M-ţii Giurgeu, la S-SV, şi M-ţii Bistriţei, la E-NE, drenatã de Valea Vinului (afl. dr. al Bistricioarei). Supr.: 30 km2. Relief colinar şi de terase joase. Climã rãcoroasã (media termicã anualã 4°C) şi precipitaţii bogate (800 mm/anual). Pãduri de rãşinoase. Numeroase izv. cu ape minerale. Importantã zonã turisticã.

BRAD, depresiune intramontanã, de origine tectonicã, situatã în SV M-ţilor  Apuseni, între M-ţii Bihor, la N şi E, M-ţii Metaliferi, la S şi V, şi M-ţii Codru-Moma, la NV, drenatã median, pe direcţie SE-NV, de Crişu Alb. Supr.: 320 km2. Lungime: 40 km; lãţime: 8–10 km. Relieful este format dintr-o treaptã înaltã, constituitã dintr-o succesiune de dealuri piemontane, intens fragmentate, cu alt. de 380–450 m şi alta joasã (250–350 m alt.), alcãtuitã din terasele şi lunca Crişului Alb. Depr. Brad se compune din trei bazinete depresionare, bine conturate: Hãlmagiu, în NV, Vaţa, în partea centralã şi Brad, în SE. Climã rãcoroasã (media termicã anualã 7–8°C) şi precipitaţii abundente (900–1 000 mm/anual). Vegetaţia naturalã este formatã din pãduri de fag şi stejar, şi pãşuni şi fâneţe naturale. Zãcãminte auro-argentifere şi de cãrbune brun.

BRAŞOV, depresiune intracarpaticã, de origine tectonicã, formatã la sf. perioadei levantine (Pliocen) şi începutul erei cuaternare, situatã în curbura internã a Carpaţilor, în zona de contact a Carpaţilor Orientali cu cei Meridionali. Este cea mai mare şi mai tipicã depresiune intramontanã din Carpaţii româneşti, înconjuratã de M-ţii Baraolt, Bodoc şi  Nemira (N), de M-ţii Vrancei (E), M-ţii Buzãului (SE), de M-ţii Ciucaş, Piatra Mare, Postãvaru, Bucegi, Piatra Craiului (S), de M-ţii Ţagla, Mãgura Codlei şi M-ţii Perşani (V) şi drenatã de cursul superior al Oltului şi afl. sãi. Supr.: c. 3 900 km2. Lungime: 125 km (Zãrneşti–Breţcu); lãţime: 15–20 km. Are aspectul unei întinse câmpii aluvio-proluviale, cu mai multe ramificaţii sub formã de golfuri sau culoare depresionare (Râşnov– Zãrneşti, în SV, Mãieruş, în N-NV ş.a.) şi mai multe trepte de relief (lunci foarte largi, joase şi mlãştinoase, terase, câmpii piemontane de 550–700 m alt. şi dealuri submontane de 700–850 m alt., mai fragmentate). Este constituitã din trei mari compartimente: Depr. Bârsei (Ţara Bârsei sau Depr. Braşov propriu-zisã), în SV, Depr. Sfântu Gheorghe, în partea centralã şi Depr. Târgu Secuiesc, în NE. Climã rãcoroasã (temp. medii anuale de 6–8°C), cu frecvente inversii de temp. în anotimpul rece (acest fapt a determinat ca în com. Bod sã se înregistreze minima absolutã a ţãrii, –38,5°C, la 25 ian. 1942) şi precipitaţii atmosferice ce cresc cantitativ de la 550 mm, în zona luncilor joase, pânã la 850 mm, în reg. piemontanã. Culturi de cereale, de cartofi, in, sfeclã de zahãr, plante pentru nutreţ etc. Creşterea animalelor (bovine, bubaline, ovine ş.a.).

BRĂDETU, micã depresiune de eroziune, situatã în zona de contact a Muscelelor Argeşului cu prelungirile sudice ale M-ţilor Fãgãraş, strãjuitã la V de Dealul Chiciura (1 218 m alt.) şi strãbãtutã de râul Vâlsan.

BREBU, depresiune de eroziune, situatã în Subcarpaţii Prahovei, dezvoltatã în bazinul inf. al râului Doftana, în formaţiuni predominant marno-argiloase. Supr.: c. 16 km2. Extinsã pe c. 8 km lungime şi 1,5–2 km lãţime. Relief de lunci, de terase (60–80 m înãlţime faţã de albia Doftanei) şi de dealuri cu înãlţimi de 550–750 m, afectate de mici abrupturi şi unele alunecãri. Climat de deal, cu temp. medie anualã în jur de 7°C, cu ierni friguroase (media termicã a lunii ian. este de –3°C), veri rãcoroase (în iul. temp. medie este de 17°C) şi precipitaţii moderate (800 mm anual). Pantele dealurilor sunt acoperite cu livezi, fâneţe şi pãşuni naturale, iar în partea lor superioarã se extind pãduri de foioase, în care predominã gorunul.