ţul Bihor, între satele Izbuc şi Călugări,→
HODOBANA, peşteră activă, de mari dimensiuni, săpată în calcarele M-ţilor Bihor din M-ţii Apuseni (Carpaţii Occidentali), situată la 950 m altitudine, în perimetrul satului Hodobana, comuna Arieşeni, judeţul Alba, descoperită în luna aprilie 1979 de speologii F. Păroiu şi N. Sasu şi explorată de aceştia la acea dată pe o distanţă de doar 25 m din galeria de intrare. În luna august 1979, aceeaşi speologi, împreună cu Éva Győrfi, au continuat explorarea peşterii pe mai multe galerii, ajungând la un sifon situat la 119 m adâncime, numit de ei Puţul Speranţei. În luna septembrie 1979, speologul Liviu Vălenaş, împreună cu Éva Győrfi, au pornit de la sifonul Puţul Speranţei şi au descoperit Sala Dante, Marile meandre şi Sala Mamut, în luna octombrie acelaşi an, Liviu Vălenaş cu un grup de speologi au descoperit un sistem de galerii polietajat, iar la sfârşitul lunii decembrie 1979 au descoperit Marele Râu şi Sala Finală, la capătul căreia era o cascadă cu o cădere a apei de la 20 m înălţime. În anii 1980-1981 au fost făcute lucrări de cartare a galeriilor pe o lungime de 18 326 m, iar la 30 decembrie 1981, Liviu Vălenaş împreună cu alţi cercetători au continuat cartarea galeriilor ajungând în final la o lungime de 20 542 m. În anul 2005, un grup de exploratori, între care şi Włodzimierz Szymanowski, a descoperit că izbucul Tăuz comunică şi cu peştera Hodobana printr-un sifon de 2,5 km lungime la 110 m adâncime (→ Izbucul Tăuz). Peştera Hodobana este foarte greu accesibilă.
HUDA LUI PAPARĂ, peşteră în partea de Vest a României, situatã în zona de Nord Vest a M-ţilor Trascău (în masivul Bedeleu), la obârşia pârâului Valea Morilor, pe versantul drept al văii râului Arieş, la 697 m altitudine şi la o adâncime de 123 m, la 4 km Sud de satul Sălciua de Jos, judeţul Alba. Lungimea galeriilor: 5 200 m. Cunoscutã din anul 1839. Peşterã activã, cu orientare Nord-Sud, strãbãtutã de pâraiele Valea Poienii şi Ponor, având numeroase sãli, cascade şi sifoane. Intrarea în peşterã este foarte îngustã, are circa 40 m înãlţime şi o lãţime la bazã de circa 6 m, ocupatã de un lac, adânc de 2 m şi lung de circa 50 m. Sala Minunilor, situatã la circa 200 m de la intrare, cea mai mare (102 m înălţime, 56 m lungime şi 92 m lăţime) şi mai interesantã, adãposteşte atât stalactite uriaşe, cât şi o puzderie de stalactite subţiri şi curbate (numite anemolite), care stau agãţate de tavan ca nişte franjuri. În peşterã se aflã un depozit gros şi imens de chiropterit (excremente de la lilieci). Temperatura aerului este de 10–11°C în coridorul principal şi 13–20°C în Sala Minunilor. Faunã cavernicolã bogatã (lilieci, pãianjeni, melci, insecte etc.). Peştera Huda lui Paparã prezintã mai multe aspecte apreciate ca superlative: este peştera cea mai dificilã, cea mai denivelatã, cu cea mai înaltã galerie, cel mai lung curs de apã subteran şi cel mai bogat debit, cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa (circa 84 000 de exemplare, care aparţin la 9 specii) şi cel mai mare depozit de chiropteit. Greu accesibilã şi imprcticabilã pentru turişti. Termenul Huda este un regionalism cu înţeles de groapã, gaurã în pãmant, peşterã, adãpost, cale îngustã. Declaratã rezervaţie speologicã.