MEHEDINŢI, Podişul ~, unitate de podiş, cu interfluvii netede, puternic fragmentată de râurile Bahna, Topolniţa, Coşuştea, Brebina ş.a., situată între M-ţii Mehedinţi (la Vest) şi ulucul depresionar Halânga–Bala–Comăneşti, care o desparte de Piemontul Coşuştei (la Est şi Sud Est). Podişul Mehedinţi ocupă o suprafaţă de circa 785 km2, având o extindere pe circa 53 km lungime şi 15–25 km lăţime. Alcătuit din roci sedimentare (gresii, calcare) şi roci metamorfice (gnaisuri, micaşisturi, cuarţite), Podişul Mehedinţi are o altitudine de 400–700 m, fiind dominat de câteva înălţimi calcaroase (Cerboania 803 m, Cornetul Babelor 771 m, Cornetul Bălţii ş.a.). În arealul Podişul Mehedinţi se întâlnesc frecvente forme şi fenomene carstice de suprafaţă (cheile Topolniţei şi Coşuştei, podul natural de la Ponoarele, depresiunile carstice Isverna, Cireşu, Balta, doline, abrupturi calcaroase, văi seci, izvoare carstice, difluenţe carstice etc.) şi de adâncime (peşterile Topolniţa, Bulba, Lazului ş.a.). Include Dealurile Isvernei, Dealurile Moiseşti–Mălărişca, Depresiunea Bahna, Depresiunea Baia de Aramă–Cireşu în partea de Vest şi podişurile Nevăţ–Chiciora şi Dealu Mare–Dâlma în Est. Altitudinea maximă: 887 m (vârful Paharnicului din Dealurile Isvernei). Acoperit cu păduri de stejar pufos, cer, gârniţă, fag şi gorun. O mare extindere o au tufişurile de liliac, de mojdrean, corn, alun turcesc, dârmoz şi scumpie. Podişul Mehedinţi este cunoscut şi sub denumirea de Plaiul Mehedinţilor.
MOLDOVA, Podişul Moldovei, mare unitate geografică în partea de Est a României, situată între graniţa de Nord Est a ţării (la Nord), râul Prut (la Est), Câmpia Română, respectiv Câmpiile Siretului Inferior, Tecuciului şi Covurlui (la Sud), Subcarpaţii Moldovei (la Vest) şi Obcinele Bucovinei (la Nord Vest). Reprezintă o unitate de platformă (sectorul de Sud Vest al Platformei Podolice), alcătuită predominant din depozite marine şi fluvio-lacustre, dispuse transgresiv peste un fundament cristalin. Relief variat, marcat în peisajul morfologic prin culmi teşite şi rotunjite, cu altitudini de peste 500 m în Nord Vest (Podişul Sucevei) şi între 400 şi 480 m în partea centrală (Podişul Bârladului), prin frecvente formaţiuni de cueste şi pornituri de teren. Altitudinea maximă: 692 m (vârful Ciungi). Podişul Moldovei, intens fragmentat de văi largi, însoţite de lunci şi terase bine dezvoltate ale râurilor Siret, Prut, Moldova, Bârlad, Jijia, Bahlui ş.a., are o climă temperat-continentală (medii termice multianuale între 6° şi 9°C), cu precipitaţii moderate (500–700 mm anual) şi soluri care reflectă continentalismul climatului (cernoziomuri, cernoziomuri cambice, soluri brune de pădure şi cenuşii de pădure). Ca urmare a interferenţei elementelor est-continentale cu cele central-europene, covorul vegetal are un caracter complex, prezentând diferenţe semnificative în funcţie de altitudine şi de poziţia în teritoriu. În marginea de Nord Vest, la 500–600 m altitudine, se întâlnesc păduri de fag în amestec cu brad şi molid; în continuare, la 400–500 m altitudine sunt făgete şi amestecuri de fag cu gorun, iar pe dealurile cu înălţimi de 250–400 m se află păduri de gorun în amestec cu stejar, carpen, tei, frasin, arţar, jugastru. În porţiunile mai joase din partea de Est a Podişul Moldovei se dezvoltă în condiţii naturale vegetaţia de silvostepă: în Câmpia Jijiei – silvostepă de tip nordic, cu pâlcuri de pădure de stejar, iar în Sud Est (în porţiunile mai joase ale Podişului Bârladului) silvostepă sudică cu pâlcuri de stejar pufos şi brumăriu. Astăzi, vegetaţia naturală a fost în mare parte înlocuită de pajişti secundare (mai extinse în Podişul Sucevei) şi în special de culturi agricole, de viticultură şi pomicultură. Din punct de vedere fizico-geografic, Podişul Moldovei cuprinde trei mari subunităţi: Podişul Sucevei, în Nord Vest, Câmpia Jijiei sau Câmpia Moldovei, în partea centrală şi de Nord Est, şi Podişul Bârladului, în partea centrală şi de Sud.