Podişuri (M)

MEHEDINŢI, Podişul ~, unitate de podiş, cu interfluvii netede, puternic fragmentată de ape (Bahna, Topolniţa, Coşuştea, Brebina ş.a.), situată între M-ţii Mehedinţi (la V) şi ulucul depresionar Halânga–Bala–Comăneşti, care o desparte de Piem. Coşuştei (la E şi SE). Pod. M. ocupă o supr. de c. 785 km2, având o extindere pe c. 53 km lungime şi 15–25 km lăţime. Alcătuit din roci sedimentare (gresii, calcare) şi roci metamorfice (gnaisuri, micaşisturi, cuarţite), podişul are o alt. de 400–700 m, fiind dominat de câteva înălţimi calcaroase (Cerboania 803 m, Cornetul Babelor 771 m, Cornetul Bălţii ş.a.). În arealul Pod. M. se întâlnesc frecvente forme şi fenomene carstice de suprafaţă (cheile Topolniţei şi Coşuştei, podul natural de la Ponoarele, depresiunile carstice Isverna, Cireşu, Balta, doline, abrupturi calcaroase, văi seci, izv. carstice, difluenţe carstice etc.) şi de adâncime (peşterile Topolniţa, Bulba, Lazului ş.a.). Include Dealurile Isvernei,  Dealurile Moiseşti–Mălărişca, Depr. Bahna, Depr. Baia de Aramă–Cireşu în partea de V şi podişurile Nevăţ–Chiciora şi Dealu Mare–Dâlma în E. Alt. max.: 887 m (vf. Paharnicului din Dealurile Isvernei). Acoperit cu păduri de stejar pufos, cer, gârniţă, fag şi gorun. O mare extindere o au tufişurile de liliac, de mojdrean, corn, alun turcesc, dârmoz şi scumpie. Pod. M. este cunoscut şi sub denumirea de Plaiul Mehedinţilor.

MOLDOVA, Podişul Moldovei, mare unitate geografică în partea de E a României, situată între graniţa de NE a ţării (la N), râul Prut (la E), Câmpia Română, respectiv Câmpiile Siretului Inferior, Tecuciului şi Covurlui (la S), Subcarpaţii Moldovei (la V) şi Obcinele Bucovinei (la NV). Reprezintă o unitate de platformă (sectorul de SV al Platformei Podolice), alcătuită predominant din depozite marine şi fluvio-lacustre, dispuse transgresiv peste un fundament cristalin. Relief variat, marcat în peisajul morfologic prin culmi teşite şi rotunjite, cu alt. de peste 500 m în NV (Pod. Sucevei) şi între 400 şi 480 m în partea centrală (Pod. Bârladului), prin frecvente formaţiuni de cueste şi pornituri de teren. Alt. max.: 692 m (vf. Ciungi). Pod. M., intens fragmentat de văi largi, însoţite de lunci şi terase bine dezvoltate (Siret, Prut, Moldova, Bârlad, Jijia, Bahlui ş.a.), are o climă temperat-continentală (medii termice multianuale între 6 şi 9°C), cu precipitaţii moderate (500–700 mm anual) şi soluri ce reflectă continentalismul climatului (cernoziomuri, cernoziomuri cambice, soluri brune de pădure şi cenuşii de pădure). Ca urmare a interferenţei elementelor est-continentale cu cele central-europene, covorul vegetal are un caracter complex, prezentând diferenţe semnificative în funcţie de altitudine şi de poziţia în teritoriu. În marginea de NV, la 500–600 m alt., se întâlnesc păduri de fag în amestec cu brad şi molid; în continuare, la 400–500 m alt. sunt făgete şi amestecuri de fag cu gorun, iar pe dealurile cu înălţimi de 250–400 m se află păduri de gorun în amestec cu stejar, carpen, tei, frasin, arţar, jugastru. În porţiunile mai joase din partea de E a Pod. M. se dezvoltă în condiţii naturale vegetaţia de silvostepă: în Câmpia Jijiei – silvostepă de tip nordic, cu pâlcuri de pădure de stejar, iar în SE (în porţiunile mai joase ale Pod. Bârladului) silvostepă sudică cu pâlcuri de stejar pufos şi brumăriu. Astăzi, vegetaţia naturală a fost în mare parte înlocuită de pajişti secundare (mai extinse în Pod. Sucevei) şi în special de culturi agricole, de viticultură şi pomicultură. Din punct de vedere fizico-geografic, Pod. M. cuprinde trei mari subunităţi: Pod. Sucevei, în NV, Câmpia Jijiei sau Câmpia Moldovei, în partea centrală şi de NE, şi Pod. Bârladului, în partea centrală şi de S.