SUBCARPAŢII ODORHEIULUI, subunitate a Dealurilor Târnavelor, situată la marginea estică a acestora, între valea
Râului Alb şi râul Archita. Subcarpaţii Odorheiului cuprind o subunitate la Nord de râul Târnava Mare, evidenţiată în relief printr-un masiv deluros (Rez, 933 m altitudine) care reprezintă un adevărat „castel de ape” din care izvorăsc numeroase râuri, şi o subunitate la Sud de râul Târnava Mare, formată dintr-un şir de dealuri (Tăiuţ, Tare, Gorgane ş.a.), între care s-au dezvoltat bazinete depresionare de eroziune (Zetea, Odorhei ş.a.). La contactul cu Podişul Târnavelor se individualizează Depresiunea Cristuru Secuiesc şi Şimoneşti-Cobăteşti.
SUBCARPAŢII OLTENIEI, subunitate a Subcarpaţilor Meridionali (sau Getici) extinsă între M-ţii Vâlcan, Parâng şi
Căpăţânii (la Nord), valea râului Bistriţa vâlceană (la Est), Piemontul Olteţului şi Dealurile Jiului (compartimente ale Podişului Getic la Sud) şi valea râului Motru (la Vest). Subcarpaţii Olteniei constituie unul dintre cele mai tipice sectoare din Subcarpaţii româneşti, prezentând un contact clar cu muntele (pe o linie tectonică), cutări recente (valahice), o dezvoltare amplă a depresiunilor şi o succesiune, sub forma unor aliniamente, de dealuri şi depresiuni, strâns legate de cutele anticlinale şi sinclinale din partea de Nord a bazinului Getic. Cu excepţia zonei aflată la Vest de râul Bistriţa vâlceană, unde apare doar o singură cută anticlinală – aceea a Măgurii Slătioara –, de la râul Olteţ spre Vest se diferenţiază, din ce în ce mai clar, patru aliniamente de relief – două depresionare şi două de înălţimi care le despart. Ulucul depresionar de sub munte (sau depresiunile subcarpatice interne) se suprapune în mare parte pe o arie sinclinală, în cuprinsul căreia apar mici „pieţe” de adunare a apelor. În partea de Est cuprinde compartimentele Horezu şi Polovragi, urmând apoi un uluc neîntrerupt de la Gilort la Jiu, un alt uluc de la Şuşiţa până la Vest de Orlea şi depresiunea Padeş, închise spre Sud de o serie de dealuri, axate pe anticlinale, cu înălţimi care variază între 348 m şi 769 m: Măgura Slătioarei (769 m), Săcelu (563 m), Mâţa (543 m), Mogoş (486 m), Copăcioasa (433 m), Stroieşti (400 m), Câmpul Fomii (375 m), Sporeşti (402 m). Spre Sud de şirul acestor înălţimi deluroase, între râurile Tismana (la Vest) şi Gilort (la Est), se desfăşoară cea mai mare depresiune intracolinară din Subcarpaţii Meridionali, Depresiunea Câlnic – Târgu Jiu – Câmpu Mare (60 km lungime şi 12 km lăţime maximă), constituită în totalitate din lunci şi terase. Această depresiune este delimitată la rândul ei, către Sud, de Dealul Bran şi Dealul Bujorescu.
SUBCARPAŢII ORIENTALI → capitolul Subcarpaţi.