Date generale
Judeţul Olt se află în partea de Sud a României, în bazinul inferior al râului Olt (faţă de care are o aşezare simetrică), pe stânga fluviului Dunărea, la graniţa cu Bulgaria (pe o lungime de 47 km), între judeţele Dolj (la Vest), Vâlcea (Nord-Nord Vest), Argeş (Nord-Nord Est) şi Teleorman (Est), la intersecţia meridianului de 24° longitudine estică cu paralela de 44° latitudine nordică. Suprafaţa: 5 498 km2 (2,30% din suprafaţa ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 436 010 loc. (1,97% din populaţia ţării), din care 215 779 de sex masc. (49,49%) şi 220 231 de sex fem. (50,51%). Populaţia urbană: 190 415 loc. (43,67%); rurală: 245 595 loc. (56,33%). Densitatea: 79,3 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 91,7% români, 2,2% rromi, urmaţi de maghiari, germani, italieni, turci, ruşi-lipoveni ş.a. Reşedinţa: municipiul Slatina. Oraşe: Balş, Caracal (municipiu), Corabia, Drăgăneşti-Olt, Piatra-Olt, Potcoava, Scorniceşti. Comune: 104. Sate: 377 (din care 25 aparţin oraşelor). Localităţile componente ale oraşelor şi municipiilor: 4.
Relieful
Relief predominant de câmpie (67% din suprafaţa judeţului Olt), aparţinând sectorului central-vestic al Câmpiei Române, reprezentat prin partea de Vest a Câmpiei Boian (la Est de râul Olt) şi partea de Est a Câmpiei Romanaţi (la Vest de Olt), cu altitudini care coboară de la 194 m (în Nord – în arealul comunei Teslui) la 37 m (în Sud – în perimetrul comunei Gârcov). Regiunea de câmpie (formată în cea mai mare parte din 5–6 niveluri de terase ale Dunării şi Oltului) prezintă un microrelief larg ondulat, cu o serie de văi seci, dune de nisip (fixate de vegetaţie), conuri de dejecţie şi câmpuri interfluviale netede, cu înclinare generală către S (câmpurile Leu–Rotunda, Boian, Cărbunarilor, Slatinei ş.a.), presărate cu crovuri şi gorgane. Zona de câmpie este acoperită în cea mai mare parte cu depozite loessoide, pe care s-au format diferite tipuri de cernoziomuri (cele mai fertile soluri ale jud. Olt), propice culturilor agricole. Luncile celor două mari artere hidrografice ale jud. Olt, respectiv lunca Dunării, cu o lăţime max. de 9 km (în dreptul satului Potelu din com. Ianca), şi lunca Oltului, cu o lăţime de 5–6 km, se individualizează ca subunităţi distincte. Părţile de Nord şi Nord Vest ale judeţului Olt sunt ocupate (în proporţie de 33%) de prelungirile Piemontului Cotmeana (la Est de râul Olt) şi, respectiv, ale Piemontului Olteţului (la Vest de Olt), alcătuite din dealuri piemontane cu altitudini de 200–400 m, fragmentate de văi, cu povârnişuri accentuate şi versanţi afectaţi de eroziune. Contactul Piemontului Cotmeana cu câmpia (pe aliniamentul Valea Mare–Potcoava–Corbu) este evidenţiat printr-o denivelare de circa 50–60 m, precum şi printr-o nouă generaţie de văi (Chiara, Iminog, Dorofei, Florişor, Osica ş.a.) care izvorăsc din dealurile piemontane.
Clima
Climă temperat-continentală cu o nuanţă mai umedă în partea de Nord a judeţului Olt şi un caracter mai arid în Sud. Continentalismul accentuat al judeţului Olt şi unele influenţe ale pătrunderii aerului tropical dinspre Sud Vest fac ca vara să se înregistreze frecvent o vreme foarte călduroasă şi secetoasă. Valorile medii anuale ale temperaturii aerului oscilează între 10,6°C în partea de Nord a judeţului şi 11,5°C în Sud. Temperatura maximă absolută (42°C) a fost înregistrată la Corabia (25 august 1945), iar temperatura minimă absolută (–32°C) la Caracal (25 ianuarie 1942) şi Corabia (25 ianuarie 1943). Regimul precipitaţiilor atmosferice înregistrează o uşoară diferenţiere între zona de câmpie şi cea piemontană, cantităţile medii anuale variind între 453 şi 568 mm în regiunea de câmpie şi între 600 şi 750 mm în arealul dealurilor piemontane. Regimul eolian se caracterizează printr-o interferenţă a curenţilor de aer dinspre Est şi Vest, care au o frecvenţă aproximativ egală (18–20%), cât şi prin unele pătrunderi ale maselor de aer dinspre Sud, concretizate sub forma vântului numit Băltăreţ. Vânturile predominante sunt însă Crivăţul, care bate dinspre Est (aducând viscole şi zăpezi iarna) şi Austrul dinspre Vest şi Sud Vest – vânt cald şi umed în sezonul rece şi secetos vara. Vânturile au viteze medii anuale cuprinse între 2 şi 5 m/s.
Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică, cu o densitate care variază între 0,1 şi 0,7 km/km2, este reprezentată, în principal, printr-un segment (47 km lungime) al cursului inferior al fluviului Dunărea, care drenează extremitatea de Sud a judeţului Olt, formând graniţa cu Bulgaria, prin cursul inferior al râului Olt şi prin cursurile superioare ale râurilor Călmăţui şi Vedea (cu afluenţii Vediţa, Plapcea, Dorofei ş.a.). Panta redusă de scurgere (3,5–4,5‰) şi lărgirea albiei Dunării în sectorul aferent jud. Olt au favorizat aluvionarea, despletirile şi formarea mai multor ostroave în această zonă (ostroavele Păpădia, Grădiştea, Dragaveiu, Băloiu, Calnovăţ ş.a.) care constituie un pericol pentru navigaţie, deoarece în jurul lor se formează adeseori zăpoare. Râul Olt, cu pante reduse de scurgere, specifice cursurilor inf. ale râurilor din Câmpia Română, cu numeroase meandre şi despletiri (în prezent dispărute, în mare parte, ca urmare a amenajărilor hidrotehnice) şi un debit mediu multianual care variază între 160 mc/s (la intrarea în judeţ) şi 190 mc/s (la ieşirea din jud. Olt), reprezintă pr. axă hidrografică care străbate median jud. Olt, de la Nord-Nord Vest către Sud-Sud Est, pe o lungime de 145 km, ultimii 15 km (din totalul său de 615 km), de la ieşirea din jud. Olt şi până la vărsarea în Dunăre, parcurgându-i pe teritoriul jud. Teleorman. În perimetrul jud. Olt, acest mare râu al său şi al ţării colectează o mulţime de afl., printre care Cungrea Mică, Teslui, Strehăreni, Milcov, Oboga, Dârjov, Iminog ş.a. (pe stânga), Pesceana, Dâlga, Mamu, Beica, Olteţ, Teslui, Gologan ş.a. (pe dreapta). În afara câtorva mici lacuri de crov sau de luncă, jud. Olt dispune de 44 de lacuri antropice, cu supr. cuprinse între 1 şi 32 ha, amenajate pe văile unor râuri pentru piscicultură, irigaţii şi alte utilizări (lacurile Scorniceşti, 32 ha, pe râul Plapcea Mică; Poboru, 28 ha, pe râul Plapcea; Şuica, 22 ha, pe Teiuş; Ipoteşti, 16 ha, pe Oboga; Movileni, 15 ha, pe Dorofei; Coteana, 12 ha, pe Iminog ş.a.). Cele mai importante acumulări de apă, realizate cu scop hidroenergetic pe râul Olt, sunt: Zăvideni (839 ha), Drăgăşani (828 ha), Strejeşti (2 203,5 ha), Arceşti (837 ha), Slatina (540,7 ha). Cel mai mare lac natural (de luncă) din jud. Olt – Potelu (72 km2), situat în lunca Dunării, în arealul satului cu acelaşi nume din com. Ianca, a fost desecat în deceniul 7 al sec. 20, iar terenul aferent a fost introdus în circuitul agricol.
Vegetaţia
Vegetaţia naturală, înlocuită în cea mai mare parte de culturi agricole, aparţine zonelor silvostepei şi cereto-gârniţetelor. Zona de silvostepă, extinsă în partea centrală şi de S a jud. Olt, mai păstrează pe alocuri păduri răzleţe de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) sau stejar pufos (Quercus pubescens), precum şi păduri de amestec, în care, alături de stejarul brumăriu, apar gârniţa (Quercus frainetto), cerul (Quercus cerris), stejarul pedunculat (Quercus robur), jugastrul (Acer campestre), frasinul (Fraxinus excelsior), teiul (Tilia tomentosa) ş.a. În această zonă, pe mici parcele rămase între terenurile cultivate sau la marginile pădurilor, există pârloage dominate de păiuş (Festuca valesiaca), bărboasă (Botriochloa ischaemum), firuţa cu bulb ş.a. Zona cereto-gârniţetelor, extinsă în arealele piemontane din partea de N a jud. Olt, se remarcă prin păduri constituite numai din cer (Quercus cerris) sau gârniţă (Quercus frainetto), ori în amestec cu alte specii. Subarboretul acestor păduri include corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceş (Rosa canina) ş.a. Local, se mai menţin pajişti secundare degradate în care se dezvoltă asociaţiile de păiuşuri (Festuca valesiaca, Festuca pseudovina). Pe terit. jud. Olt există şi câteva specii floristice rare, ocrotite de lege (Tulipa bibersteiniana, Fritillaria montana, Crocus moesiacus ş.a.). În luncile marilor râuri se întâlnesc zăvoaie de sălcii şi plopi, tufişuri de răchită şi unele specii ierboase ca rogozul (Carex gracilis), limbariţa (Alisma plantago), stânjenelul de baltă (Iris pseudacorus) ş.a.
Fauna
Fauna, caracteristică regiunilor de câmpie şi de deal, cu biotopuri de pajişti, de pădure şi acvatice, cuprinde elemente variate. În pădurile de deal se întâlnesc mistreţi, lupi, vulpi, pisici sălbatice, bursuci, veveriţe, jderi, ciocănitori, privighetori, ciocârlii de pădure, sturzi, gaiţe, mierle, şerpi, guşteri, şopârle, broaşte ş.a. – multe dintre aceste specii apărând şi în pădurile de câmpie. Fauna de câmp este dominată de rozătoare şi păsări, dar nu lipsesc reptilele, batracienii şi insectele. Dintre rozătoare se remarcă dihorul, nevăstuica, hermelina, hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, iepurele de câmp, şobolanul de câmp, cârtiţa ş.a., iar dintre păsări – prepeliţa, ciocârlia de câmp, potârnichea, presura, dumbrăveanca, şorecarul mare, eretele alb, fazanul (colonizat) ş.a. Dropia (Otis tarda) – cea mai mare pasăre de câmpie (pe cale de dispariţie în România), ocrotită de lege, întrunea cândva cel mai mare efectiv din ţară pe terit. jud. Olt, azi întâlninduse în arealele localit. Băbiciu, Stoicăneşti, Scărişoara, Nicolae Titulescu, Rusăneşti, Redea ş.a., numărul exemplarelor aflându-se în regres pronunţat. Prezenţa Dunării, Oltului şi a altor râuri mai mari, precum şi a numeroaselor iazuri şi lacuri antropice au generat existenţa unei bogate şi variate faune acvatice (crap, somn, şalău, ştiucă, plătică, biban, babuşcă, caracudă, oblete, scrumbie ş.a.), şi a multor păsări şi mamifere care trăiesc în apropierea apelor (gâşte, raţe, stârci, berze, lişiţe, fluierari, nagâţ, vidre, nurci etc.).
Resursele naturale
Resursele naturale ale jud. Olt sunt reprezentate doar prin câteva zăcăminte de petrol (Ciureşti, Oteşti, Iancu Jianu, Comăniţa, Spineni, Oporelu, Verguleasa, Potcoava, Tufeni, Movileni) şi gaze naturale (Icoana, Cungrea, Poboru, Tufeni, Movileni, Oporelu, Găneasa, Pleşoiu, Iancu Jianu), cât şi prin însemnate rezerve de argile (Arceşti, Slătioara, Dăneasa, Corabia, Drăgăneşti ş.a.) şi de balast (Stoicăneşti, Slatina, Ipoteşti, Comăniţa, Slătioara ş.a.).
Istoric
Cele mai vechi urme de locuire (unelte, aşchii, resturi fosile etc.), descoperite pe cursul mijlociu al râului Dârjov, atestă prezenţa unor hominizi pe aceste meleaguri încă din Paleoliticul inferior (600 000–480 000 î.Hr.). Epoca neolitică este bine reprezentată prin vestigiile unor aşezări identificate în arealele localit. Vădastra, Fărcaşele, Brebeni, Slatina, Oboga, Coteana, Orlea, Gura Padinii, Drăgăneşti, Optaşi, Mogoşeşti ş.a., din care s-au recuperat vârfuri de săgeţi, lame, răzuitoare, topoare, dălţi, săpăligi etc. Perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (c. 2500–1800 î.Hr.) este reprezentată de numeroase dovezi materiale (în special ceramică), descoperite în aşezările de la Celeiu, Slatina, Curtişoara, Găneasa, Vâlcele, Orlea, Potelu, Scorniceşti ş.a., iar Epoca bronzului, de vestigiile scoase la iveală în aşezările de la Slatina, Cârlogani, Ipoteşti, Găneasa, Vâlcele, Vultureşti, Sprâncenata ş.a. Din prima Epocă a fierului (Hallstatt) datează vasele de lut descoperite la Orlea, Sprâncenata, Găneasa, Drăgăneşti, Slatina, Gura Padinii ş.a. Cele 41 de aşezări arheologice identificate în arealele localit. Slatina, Scorniceşti, Stoicăneşti, Priseaca, Bălăneşti, Mărgăriteşti, Vâlcele, Sprâncenata, Enoşeşti, Corabia (Sucidava) ş.a. atestă că în cea de-a doua Epocă a fierului (La Tène) pe aceste meleaguri trăia o numeroasă populaţie care folosea pe scară largă roata olarului şi se ocupa cu prelucrarea metalelor preţioase (dovadă fiind vasele de ceramică şi tezaurul dacic din argint descoperite în aşezarea de la Bălăneşti, din com. Mărunţei). În urma primului război daco-roman din anii 101–102, împăratul Traian a anexat la Imperiul Roman, printre altele, şi partea de E a Olteniei, care cuprindea terit. actual al jud. Olt. Această parte a Daciei romane (între Jiu şi Olt) s-a aflat mai întâi sub administrarea guvernatorului Moesiei Inferior, iar din anul 119 a intrat în componenţa Daciei Inferior şi apoi (probabil din 193) a Daciei Malvensis. Pe aceste terit. ocupate de ei, romanii au construit numeroase castre, aşezări rurale şi urbane (Celeiu, Sucidava, Romula, Slăveni, Orlea, Movileni, Dobrun, Fărcaşele ş.a.), precum şi o serie de drumuri pietruite, cu rol strategic şi comercial. Convieţuirea neîntreruptă a dacilor alături de coloniştii romani este dovedită arheologic de vasele de ceramică lucrate de daci şi descoperite în castrul de la Slăveni, în aşezările rurale romane de la Dobrun şi Fărcaşele şi în aşezările urbane Romula şi Sucidava. Populaţia autohtonă (daco-romană) a continuat să locuiasă aici şi după retragerea (în perioada 271–275) administraţiei şi a legiunilor romane de pe terit. Daciei, cu toate vicisitudinile create de invazia popoarelor migratoare din sec. 4-7 sau de alte împrejurări. Prezenţa populaţiei autohtone, în timpul primului mileniu d.Hr., este evidenţiată de descoperirile arheologice din perimetrele localit. Grojdibodu, Orlea, Redea, Caracal, Osica de Sus, Enoşeşti, Balş ş.a. (sec. 2–3), Racoviţa, Dobrun, Cepari, Slatina, Slăveni, Corabia ş.a. (sec. 4), Ipoteşti, Recea, Găneasa, Slatina, Doba, Drăgăneşti, Mărgăriteşti, Vultureşti ş.a. (sec. 5–7), Orlea, Celeiu, Potelu, Studina, Hotărani, Găneasa, Racoviţa, Stoicăneşti, Slatina, Drăgăneşti ş.a. (sec. 8–11) etc. Din perioada feudalismului timpuriu au fost scoase la iveală urme materiale în localit. Cotmeana, Ipoteşti, Slatina, Găneasa, Caracal ş.a. Prezenţa unei numeroase populaţii româneşti, existentă (în limitele de azi ale jud. O.) şi după distrugătoarea invazie mongolă din 1241, este consemnată în Diploma Ioaniţilor (1247), care atestă şi existenţa unor voievozi aflaţi în fruntea unor entităţi politice distincte şi a unor aşezări bine organizate (ex.: voievodatul lui Ioan de pe dr. râului Olt, în Câmpia Caracalului). Dezvoltarea şi înflorirea schimburilor comerciale în sec. 14 a determinat apariţia ulterioară a unor târguri şi oraşe, printre care Slatina, Caracal, Balş, Corabia ş.a., care, de-a lungul Evului Mediu, aveau să cunoască o activitate prosperă şi să joace un rol important în evoluţia acestei zone. Hrisoavele domneşti şi cronicile scrise consemnează mai toate participările locuitorilor meleagurilor oltene la marile confruntări ale timpului (răscoale, lupte cu turcii etc.). Nenumăratele frământări ale populaţiei vor culmina cu Revoluţia din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Izbucnită în febr. 1821, Revoluţia lui Tudor Vladimirescu a ridicat la luptă întreaga Oltenie, locuitorii satelor şi oraşelor jud. Olt jurând credinţă acestuia (în armata lui Tudor Vladimirescu s-au înrolat panduri şi dorobanţi din 78 de localităţi din jud. Olt). În drum spre Bucureşti, Tudor Vladimirescu a poposit la Slatina între 4 şi 10 mart. 1821. Alături de pandurii lui Tudor Vladimirescu a luptat şi vestitul haiduc Iancu Jianu (erou legendar, originar din jud. Olt) împreună cu ceata sa. Un ecou deosebit în rândul populaţiei de pe terit. jud. Olt l-au avut şi Revoluţia de la 1848, actul Unirii Ţării Româneşti cu Moldova în 1859, proclamarea Independenţei de stat a României la 9 mai 1877, Răscoala ţărănească din 1907, luptele din timpul celor două războaie mondiale, Marea Unire din 1 dec. 1918, războiul antihitlerist ş.a. În ceea ce priveşte limitele actuale ale jud. Olt, ele se suprapun, aproximativ, peste cele ale vechilor judeţe Olt şi Romanaţi. Cea mai veche menţiune documentară referitoare la jud. Olt se întâlneşte într-un hrisov din 26 apr. 1500, din timpul domniei lui Radu cel Mare. Cele două judeţe (Olt şi Romanaţi), care secole de-a rândul au coexistat ca două teritorii simetrice, de o parte şi de alta a râului Olt, apar cartografiate pentru prima dată, în anul 1700, pe harta Stolnicului Constantin Cantacuzino, unul cu denumirea de Oltus, iar celălalt cu numele Romanaţi. Pe o hartă a lui Szathmáry din 1864, fostul jud. Olt corespunde, aproape până la identitate, cu partea de E a actualului jud. Olt, iar fostul jud. Romanaţi se suprapunea peste partea de V a actualului jud. Olt, cât şi peste o porţiune de teren mai spre V, până aproape de Jiu, care includea satele de pe aliniamentul localit. Leu–Dioşti–Dobreşti–Dăbuleni. În perioada interbelică, fostul jud. Olt se extindea pe o supr. de 2 863 km2, incluzând 4 plăşi, un oraş şi 332 de sate, iar fostul jud. Romanaţi pe o supr. de 3 560 km2, cu 5 plăşi, 3 oraşe şi 252 de sate. Apartenenţa terit. actualului jud. Olt la două unităţi ad-tive s-a menţinut şi în anii ’50–’60 ai sec. 20, când România a fost împărţită pe regiuni şi raioane, jumătatea de E a prezentului jud. fiind inclusă în regiunea Argeş, iar cea de V (la V de râul Olt), în regiunea Oltenia. Prin Legea nr. 2 din 17 febr. 1968, s-a revenit la împărţirea ad-tiv teritorială a ţării pe judeţe, moment în care a fost înfiinţat jud. O. în limitele actuale, cu o supr. de 5 498 km2, 2 municipii, 6 oraşe, 104 comune şi 377 de sate.
Economia
Economia se caracterizează printr-o intensă activitate de privatizare a tuturor sectoarelor, de dezvoltare şi modernizare a industriei şi agriculturii, în paralel cu dezvoltarea şi modernizarea activităţilor de construcţii, transporturi, comerţ, prestări de servicii etc.
Industria
Industria este ramura principală a economiei jud. Olt, cu toate că timp îndelungat judeţul a avut un pronunţat caracter agrar. Totodată, industria se evidenţiază printr-o oarecare varietate a ramurilor producătoare, o concentrare a ei în mai toate oraşele, precum şi printr-o specializare de importanţă naţională. Contribuţia cea mai însemnată a jud. Olt la producţia industrială a ţării este în domeniul energiei electrice, metalurgiei aluminiului (Slatina), constr. de vagoane de cale ferată (la Caracal, până în iun. 2015) şi de osii şi boghiuri pentru vagoane de cale ferată (Balş). Principalele produse industriale care se realizează în jud. Olt sunt: energia electrică şi termică (termocentrala Slatina şi hidrocentralele de la Slatina, Drăgăneşti-Olt, Arceşti din com. Pleşoiu, Strejeşti, Slătioara, Ipoteşti, Frunzaru din com. Sprâncenata şi Rusăneşti), oţeluri (Balş), utilaje pentru ind. textilă şi alim. şi utilaje frigorifice (Slatina), maşini pentru ierbicidat, instalaţii pentru irigaţii, cazane pentru boilere, maşini de gătit ş.a. (Balş), anvelope şi camere de aer (Caracal), rulmenţi (Slatina), piese şi subansamble auto (Slatina, Scorniceşti), mobilă (Slatina, Corabia), confecţii şi tricotaje (Slatina, Balş, Caracal, Corabia, Drăgăneşti-Olt, Scorniceşti), încălţăminte (Corabia), mat. de constr. (cărămidă, azbociment, prefabricate din beton etc.) la Slatina, Balş, Slătioara, Reşca, Drăgăneşti-Olt, produse alim. (preparate din carne şi lapte, paste făinoase, zahăr, băuturi alcoolice, panificaţie etc.) la Slatina, Drăgăneşti-Olt, Corabia, Caracal, Balş, Scorniceşti ş.a. Activitatea industrială este completată de câteva meşteşuguri tradiţionale, printre care ceramica de Oboga, confecţionarea pieselor de port popular şi ţesăturile de interior (Cezieni, Poboru, Vădastra, Osica de Sus), dulgheritul, rotăritul ş.a.
Agricultura
Agricultura, în cadrul căreia s-au produs (după dec. 1989) importante mutaţii în ceea ce priveşte forma de proprietate, structura producţiei, destinaţia şi modul de valorificare a producţiei etc., beneficiază de condiţii pedo-climatice optime pentru practicarea tuturor categoriilor de culturi şi a creşterii animalelor, precum şi de o mecanizare corespunzătoare (6 528 tractoare, 5 679 pluguri pentru tractor, 3 465 semănători mecanice, 1 359 combine autopropulsate ş.a., la sf. anului 2007), o chimizare şi irigare (193 160 ha irigate) ridicate etc. În cadrul jud. Olt se află unul dintre cele mai mari sisteme de irigaţii din ţară, respectiv Stoeneşti–Vişina, Corabia–Sadova ş.a. La sf. Anului 2007, fondul funciar al jud. O. era format din 434 846 ha terenuri agricole (din care 417 086 ha, respectiv 95,9% în proprietate privată), 59 902 ha acoperite cu păduri, 18 390 ha cu ape şi 36 690 ha alte categorii de terenuri (acoperite cu construcţii, neproductive etc.). În acelaşi an, din totalul supr. agricole (434 846 ha), 388 483 ha erau terenuri arabile, 31 784 ha păşuni, 529 ha fâneţe, 7 634 ha vii şi pepiniere viticole şi 6 416 ha livezi şi pepiniere pomicole. În anul 2007, structura culturilor de câmp era dominată de grâu şi secară (135 983 ha), urmate de porumb (84 744 ha), plante uleioase (42 547 ha), floarea-soarelui (29 630 ha), plante de nutreţ, orz şi orzoaică, sfeclă de zahăr, cartofi, leguminoase pentru boabe, legume etc. În anul 2007, producţia totală de cereale boabe obţinută de jud. Olt a fost de 170 393 tone, din care 169 963 tone (99,7%) în sectorul privat. În acelaşi an, producţia vegetală totală reprezenta 51,2% din totalul producţiei agricole a jud. Olt, iar restul (48,8%) aparţinea producţiei animaliere şi serviciilor agricole. Viticultura, specializată în producţia de vinuri roşii, are condiţii bune de dezvoltare în arealele localit. Sâmbureşti, Vitomireşti, Ianca, Făgeţelu, Oporelu ş.a., în cadrul cărora se realizează cantităţi mari de struguri (35 713 tone, în anul 2007). Pomicultura, cu o oarecare tradiţie în zonele deluroase din partea de N a jud. Olt (în perimetrele localit. Făgeţelu, Vitomireşti, Leleasca, Verguleasa, Cârlogani, Iancu Jianu, Pleşoiu ş.a.), a realizat (în anul 2007) o producţie totală de fructe de 27 052 tone, din care 16 056 tone prune, 3 172 tone mere, apoi pere, piersici, cireşe şi vişine, nuci, gutui ş.a. La începutul anului 2008, sectorul zootehnic (privatizat în proporţie de 100%) cuprindea 60 132 capete bovine, 205 949 capete porcine, 139 323 capete ovine, 32 984 capete caprine şi 31 988 capete cabaline. Avicultură (3 001 245 capete păsări); apicultură (18 857 familii de albine); piscicultură.
Căile de comunicaţie
Căile de comunicaţie, în special cele rutiere, cu o densitate superioară mediei pe ţară, urmate de cele feroviare şi fluviale, corespund necesităţilor de transport efectuate în cadrul jud. Olt sau cu celelalte judeţe ale ţării. La sf. anului 2007, lungimea reţelei feroviare de pe terit. jud. Olt însuma 237 km (din care 61 km linii electrificate), cu o densitate de 43,1 km/1 000 km2 de teritoriu (inferioară mediei pe ţară – 45,2 km/1 000 km2). Importanţa transporturilor feroviare de mărfuri şi călători este amplificată de faptul că terit. jud. Olt este traverasat de trei linii feroviare de interes naţional: Timişoara–Caransebeş–Drobeta-Turnu Severin–Craiova–Caracal–Roşiori de Vede–Bucureşti; Craiova–Balş–Piatra-Olt–Slatina–Costeşti–Piteşti–Bucureşti; Sibiu–Podu-Olt–Râmnicu Vâlcea– Drăgăşani–Piatra-Olt–Caracal–Corabia. Cele trei linii feroviare se intersectează în două locuri formând nodurile feroviare Piatra-Olt şi Caracal, ambele de importanţă regională şi naţională. La sf. anului 2007, reţeaua drumurilor publice însuma 2 176 km (din care 1 202 km drumuri modernizate, locul 1 pe ţară), cu o densitate de 39,6 km/100 km2 de teritoriu (superioară mediei pe ţară – 33,9 km/100 km2). Ca şi în cazul traficului feroviar, în traficul rutier, cele mai importante artere sunt cele care traversează jud. Olt de la V la E sau de la N la S, celelalte drumuri publice având o importanţă locală. Cel mai intens trafic de mărfuri şi călători se înregistrează pe şoseaua europeană E 70 Moraviţa– Timişoara–Caransebeş–Drobeta-Turnu Severin–Craiova–Slatina–Piteşti–Bucureşti–Giurgiu–Ruse (684,5 km), urmată de DN 64 Sibiu–Râmicu Vâlcea–Drăgăşani–Caracal–Corabia. Celelalte artere rutiere de inters regional şi naţional sunt: Craiova–Caracal–Stoeneşti–Mihăeşti–Roşiori de Vede–Bucureşti; Târgu Jiu–Drăgăşani–Cungrea–Poboru–Scorniceşti–Coloneşti–Piteşti–Bucureşti. Marile noduri rutiere sunt Slatina, Caracal, Balş, Găneasa ş.a. Transporturile fluviale de pe Dunăre sunt deservite de portul Corabia.
Învăţământ, cultură şi artă
În anul şcolar 2007–2008, activitatea de instruire şi educare a copiilor se desfăşura în cadrul celor 30 grădiniţe de copii, cu 14 288 copii înscrişi şi 820 de educatoare, 118 şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 40 884 elevi şi 3 408 cadre didactice, 26 de licee, cu 15 896 elevi şi 1 087 profesori, zece şcoli profesionale, cu 5 201 elevi şi 269 profesori ş.a. În aceeaşi perioadă, reţeaua aşezămintelor culturale şi de artă cuprindea un teatru naţional (Caracal), opt case de cultură, 94 cămine culturale, cinci muzee cu 13 secţii, 317 biblioteci, cu 2 363 000 vol. etc. În jud. Olt au loc anual Festivalul naţional al căluşarilor (din 1970) şi Festivalul internaţional de folclor (din 1991). În anul 2007, activitatea sportivă se desfăşura în cadrul celor 53 de secţii sportive, în care activau 1 211 sportivi legitimaţi, 81 antrenori şi 58 arbitri.
Ocrotirea sănătăţii
La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor sanitare de pe terit. jud. Olt cuprindea şase spitale, cu 2 227 paturi (un pat de spital la 213 locuitori), o policlinică, şase dispensare, 94 farmacii şi puncte farmaceutice ş.a. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 633 medici (un medic la 751 locuitori), 105 medici stomatologi (un medic stomatolog la 4 530 locuitori) şi 2 360 cadre medicale cu pregătire medie.
Turismul
Absenţa peisajelor naturale spectaculare, monotonia reliefului de câmpie, predominant, puternicele transformări antropice intervenite de-a lungul timpului ş.a., situează jud. Olt printre zonele cu un potenţial turistic redus. Cu toate acestea, în jud. Olt se practică un turism local şi de tranzit legat de monumentele istorice şi arhitectonice şi de obiectivele social-culturale din Slatina, Caracal, Balş, de mănăstirile din Brâncoveni (1494), din comunele Călui (1516–1521) şi Fărcaşele (1588) ş.a., de ruinele castrelor şi oraşelor romane de la Celeiu (Corabia), Reşca, Slăveni, Fărcaşele, Orlea, Movileni ş.a. La acestea se mai adaugă rezervaţiile forestiere Topana (144 ha), Seaca-Optăşani (124 ha), Stoicăneşti (38 ha), colonia de dropii din perimetrele com. Stoicăneşti şi Nicolae Titulescu, centrul de ceramică populară Oboga (vase cu o cromatică vie, cu motive fito- şi zoomorfe, stilizate geometric), precum şi unele centre de folclor autentic oltenesc. În anul 2007, capacitatea totală de cazare a jud. Olt era de 498 locuri, repartizate în şapte hoteluri şi moteluri, o pensiune turistică urbană ş.a. Indicativ auto: OT.
Localităţile judeţului Olt
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
| II. Oraşe | Localit. componente ale oraşelor | Satele care aparţin oraşelor |
| 1. BALŞ (1477) | 1. Corbeni 2. Româna | 1. Teiş |
| 2. CORABIA (Corabia Veche, 1598) | 1. Tudor Vladimirescu (înfiinţat în 1896) | 1. Vârtopu (1565) |
| 3. DRĂGĂNEŞTI-OLT (1526) | 1. Comani (1593) | |
| 4. PIATRA-OLT (1529) | 1. Bistriţa Nouă (1835) 2. Criva de Jos (1519) 3. Criva de Sus 4. Enoşeşti (1814) 5. Piatra (1529) | |
| 5. POTCOAVA (1423) | 1. Potcoava-Fălcoeni 2. Sineşti (1590) 3. Trufineşti 4. Valea Merilor (1590) | |
| 6. SCORNICEŞTI (1577) | 1. Bălţaţi 2. Bircii 3. Chiţeasca 4. Constantineşti (1654) 5. Jitaru 6. Mărgineni-Slobozia (1695) 7. Mihăileşti-Popeşti 8. Mogoşeşti (1732) 9. Negreni (1519) 10. Piscani 11. Rusciori 12. Şuica (1505) 13. Teiuş |
| III. Comune | Satele componente (primul sat este reşed. com.) |
| 1. BALDOVINEŞTI | 1. Baldovineşti 2. Gubandru 3. Pietriş |
| 2. BĂBICIU | 1. Băbiciu |
| 3. BĂRĂŞTI | 1. Bărăştii de Vede 2. Bărăştii de Cepturi 3. Boroeşti 4. Ciocăneşti 5. Lăzăreşti 6. Mereni 7. Moţoeşti 8. Popeşti |
| 4. BĂLTENI | 1. Bălteni (1489) |
| 5. BÂRZA | 1. Bârza (1580) 2. Braneţ(1491) |
| 6. BOBICEŞTI | 1. Bobiceşti 2. Bechet 3. Belgun 4. Chinteşti 5. Comăneşti 6. Govora 7. Leoteşti 8. Mirila |
| 7. BRASTAVĂŢU | 1. Brastavăţu (1550) 2. Cruşovu (1388) |
| 8. BRÂNCOVENI | 1. Brâncoveni (1682) 2. Mărgheni 3. Ociogi 4. Văleni |
| 9. BREBENI | 1. Brebeni 2. Teiuşu |
| 10. BUCINIŞU | 1. Bucinişu 2. Bucinişu Mic |
| 11. CĂLUI | 1. Călui 2. Gura Căluiu |
| 12. CÂRLOGANI | 1. Cârlogani (1722) 2. Beculeşti 3. Cepari (1559) 4. Scorbura 5. Stupina |
| 13. CEZIENI | 1. Cezieni 2. Bondrea 3. Corlăteşti |
| 14. CILIENI | 1. Cilieni (1537) |
| 15. COLONEŞTI | 1. Coloneşti (1570) 2. Bărăşti 3. Bătăreni 4. Cârstani 5. Chelbeşti 6. Gueşti 7. Mărunţei 8. Năvârgeni 9. Vlaici |
| 16. CORBU | 1. Corbu (1531) 2. Burduleşti 3. Buzeşti 4. Ciureşti 5. Milcoveni |
| 17. COTEANA | 1. Coteana (1438) |
| 18. CRÂMPOIA | 1. Crâmpoia (1512) 2. Buta |
| 19. CUNGREA | 1. Cungrea (1865), 2. Cepeşti (f. 1872) 3. Ibăneşti (1602) 4. Mieşti 5. Oteştii de Jos (1519) 6. Oteştii de Sus 7. Spătaru (1865) |
| 20. CURTIŞOARA | 1. Curtişoara (1489) 2. Dobrotinet (1489) 3. Linia din Vale 4. Pietrişu 5. Proaspeţi 6. Raiţiu |
| 21. DĂNEASA | 1. Dăneasa 2. Berindei 3. Cioflanu 4. Pestra 5. Zănoaga |
| 22. DEVESELU | 1. Deveselu 2. Comanca |
| 23. DOBREŢU | 1. Dobreţu 2. Curtişoara 3. Horezu |
| 24. DOBROSLOVENI | 1. Dobrosloveni 2. Frăsinetu 3. Potopinu 4. Reşca 5. Reşcuţa |
| 25. DOBROTEASA | 1. Dobroteasa 2. Batia 3. Câmpu Mare 4. Vulpeşti |
| 26. DOBRUN | 1. Dobrun 2. Chilii 3. Roşienii Mari 4. Roşienii Mici 5. Ulmet |
| 27. DRĂGHICENI | 1. Drăghiceni 2. Grozăveşti 3. Liiceni |
| 28. FĂGEŢELU | 1. Făgeţelu (1475) 2. Bâgeşti 3. Chilia 4. Gruiu 5. Isaci 6. Pielcani |
| 29. FĂLCOIU | 1. Fălcoiu 2. Cioroiaşu 3. Cioroiu |
| 30. FĂRCAŞELE | 1. Fărcaşele 2. Fărcaşu de Jos 3. Ghimpaţi 4. Hotărani |
| 31. GĂNEASA | 1. Găneasa (1529) 2. Dranovăţu (1517) 3. Grădiştea (1594) 4. Izvoru (1533) 5. Oltişoru |
| 32. GĂVĂNEŞTI | 1. Găvăneşti 2. Băleasa 3. Broşteni 4. Dâmburile |
| 33. GÂRCOV | 1. Gârcov 2. Ursa |
| 34. GHIMPEŢENI | 1. Ghimpeţeni (1596) 2. Ghimpeţenii Noi (1800) |
| 35. GIUVĂRĂŞTI | 1. Giuvărăşti |
| 36. GOSTAVĂŢU | 1. Gostavăţu 2. Slăveni |
| 37. GRĂDINARI | 1. Grădinari 2. Petculeşti 3. Runcu Mare 4. Satu Nou |
| 38. GRĂDINILE | 1. Grădinile 2. Arvăteasca 3. Plăviceanca |
| 39. GROJDIBODU | 1. Grojdibodu (1545) 2. Hotaru |
| 40. GURA PADINII | 1. Gura Padinii 2. Satu Nou |
| 41. IANCA | 1. Ianca (1560) 2. Potelu (1491) |
| 42. IANCU JIANU | 1. Iancu Jianu 2. Dobriceni (1589) 3. Preoteşti |
| 43. ICOANA | 1. Icoana 2. Floru 3. Ursoaia (1655) |
| 44. IPOTEŞTI | 1. Ipoteşti (1543) |
| 45. IZBICENI | 1. Izbiceni (1573) |
| 46. IZVOARELE | 1. Izvoarele 2. Alimăneşti |
| 47. LELEASCA | 1. Leleasca 2. Afumaţi 3. Greereşti 4. Mierliceşti 5. Toneşti 6. Tufaru 7. Urşi |
| 48. MĂRUNŢEI | 1. Mărunţei (1831) 2. Bălăneşti (1670) 3. Malu Roşu (f.1840) |
| 49. MIHĂEŞTI | 1. Mihăeşti 2. Buşca |
| 50. MILCOV | 1. Ulmi 2. Milcovu din Deal 3. Milcovu din Vale 4. Stejaru |
| 51. MORUNGLAV | 1. Morunglav (1489) 2. Bărăşti 3. Ghioşani 4. Moruneşti 5. Poiana Mare |
| 52. MOVILENI | 1. Movileni 2. Bacea |
| 53. NICOLAE TITULESCU | 1. Nicolae Titulescu |
| 54. OBÂRŞIA | 1. Obârşia 2. Câmpu Părului 3. Coteni 4. Obârşia Nouă 5. Tabonu |
| 55. OBOGA | 1. Oboga (1590) |
| 56. OPORELU | 1. Oporelu 2. Beria de Jos 3. Beria de Sus 4. Rădeşti |
| 57. OPTAŞI-MĂGURA | 1. Optaşi |
| 58. ORLEA | 1. Orlea (1501) 2. Orlea Nouă |
| 59. OSICA DE JOS | 1. Osica de Jos 2. Bobu |
| 60. OSICA DE SUS | 1. Vlăduleni (1558) 2. Greci (1787) 3. Osica de Sus (1495) 4. Ostrov (1787) 5. Peretu 6. Tomeni (1489) |
| 61. PÂRŞCOVENI | 1. Pârşcoveni 2. Butoi 3. Olari |
| 62. PERIEŢI | 1. Perieţi (1696) 2. Măgura 3. Mierleştii de Sus (1696) |
| 63. PLEŞOIU | 1. Pleşoiu 2. Arceşti 3. Arceşti-Cot 4. Cocorăşti 5. Doba 6. Schitu din Deal 7. Schitu din Vale |
| 64. POBORU | 1. Poboru 2. Albeşti 3. Cornăţelu 4. Creţi 5. Seaca 6. Surpeni |
| 65. PRISEACA | 1. Priseaca (1496) 2. Buiceşti 3. Săltăneşti |
| 66. RADOMIREŞTI | 1. Radomireşti (1512) 2. Călineşti 3. Crăciunei 4. Poiana |
| 67. REDEA | 1. Redea 2. Redişoara 3. Valea Soarelui |
| 68. ROTUNDA | 1. Rotunda (1700) |
| 69. RUSĂNEŞTI | 1. Rusăneşti 2. Jieni |
| 70. SÂMBUREŞTI | 1. Sâmbureşti 2. Cerbeni 3. Ioniceşti 4. Lăunele 5. Mănuleşti 6. Stănuleasa 7. Toneşti |
| 71. SÂRBII-MĂGURA | 1. Vităneşti |
| 72. SCĂRIŞOARA | 1. Scărişoara (1575) 2. Plăviceni (1557) 3. Rudari |
| 73. SCHITU | 1. Schitu 2. Catanele 3. Greci 4. Lisa 5. Moşteni |
| 74. SEACA | 1. Seaca (1510) |
| 75. SLĂTIOARA | 1. Slătioara 2. Salcia |
| 76. SPINENI | 1. Alunişu 2. Cuza Vodă 3. Davideşti 4. Optăşani 5. Profa 6. Spineni (1515) 7. Vineţi |
| 77. SPRÂNCENATA | 1. Sprâncenata 2. Bârseştii de Sus 3. Frunzaru 4. Uria |
| 78. STOENEŞTI | 1. Stoeneşti |
| 79. STOICĂNEŞTI | 1. Stoicăneşti (1512) |
| 80. STREJEŞTI | 1. Strejeşti (1576) 2. Colibaşi 3. Mamura 4. Strejeştii de Sus |
| 81. STUDINA | 1. Studina 2. Studiniţa |
| 82. ŞERBĂNEŞTI | 1. Şerbăneşti (1513) 2. Strugurelu 3. Şerbăneştii de Sus |
| 83. ŞOPÂRLIŢA | 1. Şopârliţa (1530) |
| 84. ŞTEFAN CEL MARE | 1. Ştefan cel Mare 2. Ianca Nouă |
| 85. TĂTULEŞTI | 1. Tătuleşti (1570) 2. Bărbălăi 3. Lunca 4. Măgura 5. Mirceşti 6. Momaiu |
| 86. TESLUI | 1. Teslui 2. Cherleştii din Deal 3. Cherleştii Moşteni 4. Comăniţa 5. Corbu 6. Deleni 7. Schitu Deleni |
| 87. TIA MARE | 1. Tia Mare 2. Doanca 3. Potlogeni |
| 88. TOPANA | 1. Topana 2. Cândeleşti 3. Ciorâca 4. Cojgărei 5. Ungureni |
| 89. TRAIAN | 1. Traian |
| 90. TUFENI | 1. Tufeni 2. Barza 3. Stoborăşti |
| 91. URZICA | 1. Urzica 2. Stăvaru |
| 92. VALEA MARE | 1. Valea Mare (1747) 2. Bârca (1542) 3. Recea 4. Turia (1512) 5. Zorleasca |
| 93. VĂDASTRA | 1. Vădastra |
| 94. VĂDĂSTRIŢA | 1. Vădăstriţa (1501) |
| 95. VĂLENI | 1. Văleni (1536) 2. Mandra 3. Popeşti 4.Tirişneag |
| 96. VÂLCELE | 1. Vâlcele 2. Bărcăneşti 3. Vâlcelele de Sus |
| 97. VERGULEASA | 1. Verguleasa 2. Căzăneşti 3. Cucueţi 4. Dumitreşti 5. Poganu 6. Valea Fetei 7. Vâneşti |
| 98. VIŞINA | 1. Vişina (1545) |
| 99. VIŞINA NOUĂ | 1. Vişina Nouă |
| 100. VITOMIREŞTI | 1. Vitomireşti 2. Bulimanu 3. Dejeşti 4. Doneşti 5. Stănuleasa 6. Trepteni |
| 101. VLĂDILA | 1. Vlădila (1501) 2. Frăsinet-Gară 3. Vlădila Nouă (1879) |
| 102. VOINEASA | 1. Voineasa 2. Blaj 3. Mărgăriteşti 4. Racoviţa 5. Rusăneştii de Sus |
| 103. VULPENI | 1. Vulpeni 2. Cotorbeşti 3. Gropşani 4. Mardale 5. Pescăreşti 6. Plopşorelu 7. Prisaca 8. Simniceni 9. Tabaci 10. Valea Satului |
| 104. VULTUREŞTI | 1. Vultureşti (1492) 2. Dienci (1828) 3. Valea lui Alb 4. Vlăngăreşti (1828) |