Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Municipiul Orăştie se află în partea central-vestică a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Est a judeţului Hunedoara, în culoarul Orăştiei, în zona de confluenţă a râului Orăştie cu râul Sibişel, la poalele Dealului Lipadia (435 m altitudine), la 220 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45°47’30” latitudine nordică cu meridianul de 23°11’30” longitudine estică, la 26 km Est de municipiul Deva; 22 017 loc. (1 ian. 2019), din care 10 614 loc. de sex masc. şi 11 403 fem. Suprafaţa: 38,6 km2, din care 10,0 km2 în intravilan; densitatea: 2 202 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 18 227 loc., 15 781 de persoane erau români (86,6%), 988 rromi (5,4%), 279 maghiari (1,5%) şi 1 179 loc. (6,5%) aparţineau altor etnii (germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 15 477 ortodocşi (85,0%), 686 penticostali (3,8%), 232 greco-catolici (1,3%), 187 romano-catolici (1,0%), 167 reformaţi (0,9%) şi 1 478 loc. (8,0%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, baptişti, evanghelişti, adventişti de ziua a şaptea, luterani, creştini dupã evanghelie ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale ferată. Nod rutier pe autostrada Nădlac-Deva-Orăştie-Sibiu. Activitatea economică a municipiului Orăştie este susţinută de numeroase firme care produc cabluri electrice, aparate electrocasnice, mase plastice, coloranţi, vopsele, tananţi, volane pentru automobile, confecţii din piele, articole de blănărie şi marochinărie, cherestea, săniuţe, siropuri, ceaiuri medicinale, uleiuri esenţiale, tincturi, cărămizi, ţigle ş.a. Ferme de creştere a bovinelor şi ovinelor. Pomicultură. Muzeu cu secţii de istorie şi etnografie, inaugurat în 1952 şi reorganizat în 1999. Sat de vacanţă cu profil militar, inaugurat în vara anului 2009 în care se află şi un muzeu militar în aer liber. Orăştie este un renumit centru folcloric.
Istoric
În arealul municipiului Orăştie au fost descoperite vestigii neolitice, aparţinând Culturii materiale Turdaş, urme materiale din Epoca bronzului şi din cea a fierului (un car votiv, din bronz, cu căldare – o adevărată capodoperă a artei prelucrării bronzului), din perioada daco-romană (o brăţară spiralată din argint, tezaure monetare romane, cărămizi cu ştampila diferitelor legiuni romane etc.) şi din secolele 3-10. Cea mai veche menţiune documentară a localităţii Orăştie datează din anul 1103 şi apoi din 1206 şi 1224 (în Diploma regelui Ungariei Andrei II). În perioada 1332-1337, aşezarea apare consemnată în registrul dijmelor papale ca având 334 de “fumuri” (gospodării). Distrusă de marea invazie a mongolilor din anul 1241, localitatea a fost refăcută ulterior, devenind în secolul 14 un important centru urban (consemnată în 1334 cu numele Civitas Woras Nominata) şi meşteşugăresc. În 1420, aşezarea a fost jefuită şi incendiată de turci, care au luat circa 20 000 de prizonieri, iar în 1602 de trupele generalului austriac de origine italiană, Giorgio Basta. Populaţia oraşului Orăştie a fost decimată de ciuma din 1717-1718, reizbucnită în 1738, când au murit 156 de persoane. În secolele 14-16, Orăştie a fost un important centru politic şi cultural al românilor transilvăneni în care funcţionau mai multe şcoli şi o tipografie, de sub teascurile căreia a apărut, la 15 iulie 1582, Palia de la Orăştie, tipărită cu litere chirilice de meşterii tipografi Marian şi Şerban Coresi (fiul diaconului Cotesi). Această carte, un monument de limbă veche românească, reprezintă prima traducere în limba română ale primelor două părţi ale Bibliei: Bitia (Geneza) şi Ishodul (Exodul). Autorii traducerii (Mihail Tordaşi – episcopul Ardealului, Ştefan Herce din Sebeş – “propovăduitorul Evangheliei”, Efrem Zacan – dascăl la biserica din Sebeş, Moise Peştişel din Lugoj – “propovăduitorul Evangheliei” şi Archirie – protopopul Hunedoarei) s-au străduit ca, prin înlăturarea particularităţilor regionale, să demonstreze expresivitatea limbii române şi posibilitatea ei de a deveni o limbă de cultură. La sfârşitul secolului 16, la Orăştie a fost înfiinţată o şcoală reformată, iar în secolul 18 au fost inaugurate mai multe şcoli ale românilor aparţinând cultelor ortodox şi greco-catolic. După 1867, când Orăştie a intrat în componenţa Imperiului Austro-Ungar, avocatul Avram Tincu a combătut cu vehemenţă atât legile autorităţilor maghiare, prin care se urmărea maghiarizarea învăţământului, cât şi politica de desnaţionalizare promovată de guvernul maghiar. După actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, la Orăştie a fost înfiinţat (1919) liceul “Aurel Vlaicu”. Oraşul Orăştie a fost declarat municipiu la 18 ianuarie 1995.
Monumente
Cetatea Orăştiei, construită în secolele 13-15, menţionată documentar în 1206 şi 1560, cu incintă fortificată, străjuită de turnuri de apărare şi bastioane, transformată şi amplificată în 1631; catedrala ortodoxă cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – construcţie monumentală realizată în anii 1936-1943, în stil eclectic (romanic, gotic, bizantin), după planul arhitectului George Cristinel, cu picturi murale interioare executate în frescă în anii 1940-1942 de Dimitrie Belizarie şi sfinţită la 27 septembrie 1945. Picturile din pronaos şi pridvor au fost refăcute în anii 2000-2001 de Ioan Preduţ din Orăştie; biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită la sfârşitul secolului 17, pe locul uneia din lemn care data din 1574, în stil gotic târziu, cu picturi murale interioare executate în frescă, în stil bizantin, în anii 1977-1979 de Ioan Diaconu din Craiova. Turnul-clopotniţă, de formă pătrată, înalt de 35 m, plasat la faţadă şi care face corp comun cu biserica, a fost construit în 1873 după planul arhitectului german Richter. Biserica are un pridvor mic, deschis, sprijinit pe două coloane cilindrice terminate cu arcade, cu rol decorativ. Biserica posedă un candelabru din 1784 şi două sfeşnice din 1850; biserica “Sfântul Ilie Tesviteanul” a fost construită în anii 1932-1935, pe locul uneia mai vechi, prin contribuţia enoriaşilor cultulului greco-catolic, şi preluată de cultul ortodox în anul 1948; biserica “Sfântul Ilie Tesviteanul”, construită în perioada 22 noiembrie 2000-7 aprilie 2008 de cultul greco-catolic; biserica reformată, fortificată, declarată monument istoric, a fost construită în secolele 13-14 de cultul romano-catolic şi preluată de cultul reformat în 1560. Turnul, ridicat în 1752, a fost avariat de cutremurul din 11 ianuarie 1838, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, şi reconstruit în 1893. Biserica a fost avariată de atacul turcilor în 1479 şi restaurată în 1480. Alte restaurări au fost executate în anii 1631, 1752, 1844, 1936. Posedă o orgă instalată în 1910; biserica evanghelică luterană, construită în anii 1820-1823 după planul întocmit de preotul Joseph Leonhard, sfinţită la 29 septembrie 1823. Reparată în 1981. Orgă; biserica mănăstirii Franciscane (secolul 13), restaurată după invazia turcilor în 1479 şi ulterior de mai multe ori; Casina română (1883); clădirea Poştei vechi (1900); Monumentul Paliei, sculptat în marmură de Ruschiţa de Nicolae Adam, dezvelit la 27 septembrie 1974; statuia regelui dac Burebista (4,2 m înălţime), realizată în bronz de sculptorul Ion Bolborea, dezvelită la 18 august 2001; bustul lui Aurel Vlaicu, realizat în bronz de Ana Olaru, plasat în faţa colegiului “Aurel Vlaicu” şi dezvelit la 20 noiembrie 1957; bustul umanistului român Nicolaus Olahus, operă în bronz a lui Nicolae Adam, dezvelit în 1958 şi plasat în Piaţa Victoriei; Monumentul “Izvorul de aur al dacilor”, operă a lui Nicolae Adam, dezvelit la 13 octombrie 2002.
About
The municipality of Orăștie is located in the central-western part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the eastern part of Hunedoara county, in the Orăștiei corridor, in the confluence area of the Orăștie river with the Sibișel river, at the foot of Lipadia Hill (435 m altitude), at 220 m altitude, at the intersection of the 45°47’30” north latitude parallel with the 23°11’30” east longitude meridian, 26 km east of the municipality of Deva; 22 017 inhabitants (Jan. 1, 2019), of which 10,614 males and 11,403 females. Surface: 38.6 km2, of which 10.0 km2 are within the urban area; population density: 2,202 inhabitants/km2. In the population census of Oct. 20-31, 2011, out of the total of 18 227 inhabitants, 15 781 were Romanians (86.6%), 988 Roma (5.4%), 279 Hungarians (1.5%) and 1 179 inhabitants (6.5%) belonged to other ethnic groups (Germans, Italians, etc.). In terms of religion, the same census registered 15,477 Orthodox (85.0%), 686 Pentecostals (3.8%), 232 Greek Catholics (1.3%), 187 Roman Catholics (1.0%), 167 Reformed (0.9%) and 1,478 (8.0%) belonged to other denominations (Jehovah’s Witnesses, Baptists, Evangelicals, Seventh-day Adventists, Lutherans, etc.), were atheists, without religion or with undeclared religion. Railway station. Road junction on the Nădlac-Deva-Orăștie-Sibiu motorway. The economic activity of Orăștie is supported by numerous companies producing electric cables, household appliances, plastics, dyes, paints, tannins, car steering wheels, leather clothing, fur and leather goods, timber, sledges, syrups, medicinal teas, essential oils, tinctures, bricks, tiles, etc. Cattle and sheep farms. Fruit growing. Museum with history and ethnography sections, opened in 1952 and reorganised in 1999. Military holiday village, opened in summer 2009 with an open-air military museum. Orăștie is a famous folklore centre.
History
In the area of Orăștie, Neolithic vestiges belonging to the Turdaș culture, material traces from the Bronze and Iron Ages (a bronze votive chariot with bucket – a true masterpiece of the art of bronze working), from the Daco-Roman period (a silver spiral bracelet, Roman monetary treasures, bricks with the stamp of various Roman legions, etc.) and from the 3rd-10th centuries have been discovered. The earliest documentary mention of Orăștie dates from 1103 and then from 1206 and 1224 (in the Diploma of King Andrei II of Hungary). During 1332-1337, the settlement is recorded in the papal tither register as having 334 “fumuri” (“smokes”, i.e., households). Destroyed by the great Mongol invasion of 1241, the settlement was later rebuilt and in the 14th century became an important urban (recorded in 1334 as Civitas Woras Nominata) and craft centre. In 1420, the settlement was sacked and burned by the Turks, who took some 20,000 prisoners, and in 1602 by the troops of the Italian-born Austrian general Giorgio Basta. The population of Orăștie was decimated by the plague of 1717-1718, which broke out again in 1738, when 156 people died. In the 14th-16th centuries, Orăștie was an important political and cultural centre of the Transylvanian Romanians, with several schools and a printing house, where it was printed, on July 15, 1582, the “Palia” (Pentateuch) of Orăștie, printed in Cyrillic letters by the master printers Marian and Șerban Coresi (son of deacon Cotesi). This book, a monument to the ancient Romanian language, is the first translation into Romanian of the first two parts of the Bible: the Bitia (Genesis) and the Isodul (Exodus). The authors of the translation (Mihail Tordași – bishop of Ardeal, Ștefan Herce from Sebeș – “preacher of the Gospel”, Efrem Zacan – teacher at the church of Sebeș, Moise Peștișel from Lugoj – “preacher of the Gospel” and Archirie – protopope of Hunedoara) strove, by removing regional particularities, to demonstrate the expressiveness of the Romanian language and its possibility of becoming a language of culture. At the end of the 16th century, a Reformed school was founded in Orăștie, and in the 18th century several schools of Romanians belonging to the Orthodox and Greek-Catholic cults were inaugurated. After 1867, when Orăștie became part of the Austro-Hungarian Empire, the lawyer Avram Tincu vehemently opposed both the laws of the Hungarian authorities aimed at the Magyarization of education and the denationalisation policy promoted by the Hungarian government. After the act of the Great Union of December 1, 1918, the “Aurel Vlaicu” high school was founded in Orăștie (1919). Orăștie was declared a municipality on 18 January 1995.
Monuments
Orăștia Fortress, built in the 13th-15th centuries, mentioned in documents in 1206 and 1560, with fortified enclosure, surrounded by defence towers and bastions, transformed and enlarged in 1631; the Orthodox cathedral dedicated to “Saints Archangels Michael and Gabriel” – a monumental building built in 1936-1943 in eclectic style (Romanesque, Gothic, Byzantine), according to the plan of architect George Cristinel, with interior murals painted in fresco in 1940-1942 by Dimitrie Belizarie, and consecrated on September 27, 1945. The paintings in the pronaos and the porch were restored in 2000-2001 by Ioan Preduț from Orăștie; the church “Dormition of the Mother of the Lord” was built at the end of the 17th century, on the site of a wooden one dating from 1574, in late Gothic style, with frescoed interior murals, in Byzantine style, painted in 1977-1979 by Ioan Diaconu from Craiova. The bell tower, square in shape, 35 m high, placed at the façade and forming a common body with the church, was built in 1873 according to the plan of the German architect Richter. The church has a small, open porch supported on two cylindrical columns ending in arches for decorative purposes. The church has a chandelier from 1784 and two candlesticks from 1850; the church of “Saint Elijah the Tishbite” was built in 1932-1935 on the site of an older church, with the contribution of Greek-Catholic parishioners, and was taken over by the Orthodox church in 1948; the church of “Saint Elijah the Tishbite”, built between November 22, 2000 and April 7, 2008 by the Greek-Catholic faith; the fortified Reformed church, declared a historic monument, was built in the 13th-14th centuries by the Roman Catholic church and taken over by the Reformed church in 1560. The tower, built in 1752, was damaged by the earthquake of January 11, 1838 and rebuilt in 1893. The church was damaged by Turkish attack in 1479 and restored in 1480. Other restorations were carried out in 1631, 1752, 1844 and 1936. It has an organ installed in 1910; Evangelical Lutheran church, built in 1820-1823 according to the plan drawn up by the priest Joseph Leonhard, consecrated on September 29, 1823. Repaired in 1981. Organ; Franciscan monastery church (13th century), restored after the Turkish invasion in 1479 and several times thereafter; “Casina Romana” (today Hotel “Augusta”) (1883); Old Post Office building (1900); Palia’s Monument, carved in Ruschiţa marble by Nicolae Adam, unveiled on September 27, 1974; bronze statue of the Dacian king Burebista (4.2 m high), by sculptor Ion Bolborea, unveiled on August 18, 2001; the bronze bust of Aurel Vlaicu, by Ana Olaru, located in front of the “Aurel Vlaicu” College and unveiled on November 20, 1957; the bronze bust of the Romanian humanist Nicolaus Olahus, by Nicolae Adam, unveiled in 1958 and placed in Victory Square; the “Golden Spring of the Dacians” monument, by Nicolae Adam, unveiled on October 13, 2002.
Back to Romanian version