Jimbolia

Versiunea în limba engleză (English version)

Date generale

Oraşul Jimbolia se află în extremitatea de Vest a României, în provincia istorică Banat, la marginea de Vest a judeţului Timiş, la graniţa cu Serbia, în Câmpia Banatului, la 85 m altitudine, la intersecţia meridianului de 20º43’20” longitudine estică cu paralela de 45º47’30’’latitudine nordică, la 44 km Vest-Nord Vest de municipiul Timişoara. Din punct de vedere demografic Jimbolia face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 13 434 loc. (1 ian. 2019), din care 6 547 loc. de sex masc. şi 6 887 fem. Supr.: 108,6 km2, din care 9,8 km2 în intravilan; densitatea: 1 371 loc/km2. Evoluţia numerică a populaţiei oraşului, în ultimii 140 de ani, a fost în continuă creştere, cu unele mici fluctuaţii, aşa după cum rezultă din datele recensămintelor. Astfel, la recensământul din anul 1880 s-au înregistrat 8 621 loc. (7 848 germani, 529 maghiari, 84 sârbi, 39 români, 20 slovaci, 101 alţii), la cel din 1930 s-au consemnat 10 873 loc. (7 640 germani, 2 097 maghiari, 660 români, 213 rromi, 141 sârbi, 26 slovaci, 96 alţii), în 1977 erau 14 682 persoane (6 065 români, 5 021 germani, 2 896 maghiari, 511 rromi, 79 sârbi, 42 slovaci, 68 alţii), iar la cel din anul 2002 au fost înregistraţi 14 682 loc. (8 032 români, 1 649 maghiari, 768 rromi, 500 germani, 51 sârbi şi 113 alţii). La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 808 loc., 7 856 de persoane erau români (72,7%), 1 169 maghiari (10,8%), 596 rromi (5,5%), 310 germani (2,9%) şi 877 loc. (8,1%) aparţineau altor etnii (sârbi, bulgari, slovaci, ucraineni, poloni, chinezi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 763 ortodocşi (62,6%), 2 484 romano-catolici (23,0%), 436 penticostali (4,0%), 104 reformaţi (1,0%) şi 1 021 loc. (9,4%) aparţineau altor confesiuni (greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea, baptişti, Martorii lui Iehova, unitarieni, musulmani, creştini după evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Jimbolia este un important nod rutier şi feroviar şi punct de vamã (din 1970) cu Serbia (Velika Kikinda), cu o staţie de cale feratã inauguratã la 15 nov. 1857. Din punct de vedere economic, Jimbolia dispune de importante zãcãminte de ţiţei, descoperite în anul 2011, precum şi de mai multe întreprinderi în cadrul cãrora se produc motoare, generatoare şi transformatoare electrice, pompe hidraulice, componente electronice şi electrotehnice, cabluri pentru aparate audio şi video, dispozitive, aparate şi instrumente medicale şi de laborator, piese de schimb şi accesorii pentru autovehicule, încãlţãminte, confecţii, tricotaje, folii, tuburi şi plãci din material plastic, corturi, produse alimentare ş.a. Centru viticol. Fermã de creştere a bovinelor. Muzeul memorial “Ştefan Jäger” (1877-1962), inaugurat în 1996, cu exponate aparţinând pictorului, precum şi cu piese de etnografie, arheologie ş.a.; Muzeul Cãilor Ferate, inaugurat la 15 nov. 1997; Muzeul Pompierilor “Sfântul Florian” (ocrotitorul acestora), inaugurat în 1993; Muzeul Presei “Sever Bocu”, inaugurat la 14 sept. 2007, cu colecţii de publicaţii apãrute pe întreg teritoriul României, indiferent de limba în care apar; Casa memorială “Dr. Karl Diel” (medic chirurg, 1885-1930), deschis pentru public la 11 august 2000; Biblioteca publicã “Mihai Eminescu” (1948), azi cu circa 60 000 de volume. Casã de Cultură. Ştrand cu apã termalã, cu efecte terapeutice în tratarea reumatismului articular, a spondilozelor, osteoporozei, poliartrozelor, discopatiilor lombare, afecţiunilor ginecologice ş.a

Istoric

În arealul oraşului Jimbolia a fost descoperitã o medalie din cupru, cu inscriptia “Urbs Roma”, datând din perioada 306-337. Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã, ca sat, în 1332, cu numele Chumbul,  într-un registru papal de dijme, în 1489 figura cu acelaşi nume, ca proprietate a familiei Csomboly, iar în 1520 era amintitã o persoanã cu numele Mihai de Chumbul. Ulterior, aşezarea este consemnatã cu diferite grafii: Csomboly, Sombola, Czombol, Landestreu-Hatzfeld (în 1766), Hatzfeld (1767), Zsombolya (1899), Jimbolia (din 1924). Depopulatã în perioada ocupaţiei turceşti din secolul 16 (aşezarea a fost distrusã complet în 1662 de armata otomanã), localitatea s-a repopulat în secolul 18, devenind ulterior un important centru comercial şi meşteşugãresc. În intervalul anilor 1552-1720, localitatea nu mai figureazã în nici un fel de document, ea apãrând consemnatã abia în 1720 pe o hartã austriacã, cu numele Sombol, ca teritoriu nelocuit. La 14 febr. 1763, Maria Tereza, împãrãteasa Austriei, a emis un act de colonizare a zonei actualului oraş cu locuitori provenţi din orasele Mainz, Trier, Sauer, Phalz şi Luxemburg. Primii colonişti (402 familii) s-au stabilit aici la 11 iun. 1766 şi au întemeiat douã aşezãri pe care le-au numit Landestreu şi Hatzfeld  (dupã numele contelui Karl Friedrich Anton, conte de Hatzfeld-Gleichen). În 1768, aceste douã localitãţi s-au contopit şi au format o singurã aşezare cu numele Hatzfeld, care din anul 10 apr. 1924 va purta denumirea Jimbolia. În 1770, populaţia Jimboliei a fost afectatã de o epidemie de ciumã, în timpul cãreia au murit 553 de persoane, iar în 1873 de holerã, când au decedat 1 000 de persoane. Pânã în anul 1778, Jimbolia, împreunã cu tot Banatul, au fost sub autoritatea Curţii Imperiale de la Viena, dupã care au intrat în componenţa Ungariei. În anul 1781, aşezarea a fost luatã în arendã de Joseph Csekonics, dupã care a fost cumparatã de acesta şi colonizatã cu populaţie maghiarã. În anul 1786, aşezarea a primit dreptul de a ţine târguri sãptãmânale, iar din 1791, târguri anuale, având statut de târguşor (pânã în 1890), dupã care a devenit comunã ruralã, pânã în anul 1950, când a fost trecutã în categoria oraşelor. În a doua jumatate a secolului 19, o datã cu inaugurarea (în 1857) cãii ferate Timişoara – Jimbolia – Kikinda (Serbia) – Seghedin, la Jimbolia au început sã aparã primele activitãţi industriale (fabrica de ţiglã, inauguratã în 1864, Moara cu aburi – 1870, fabrica de pãlãrii – 1878 ş.a.), s-au construit mai multe clãdiri publice (Castelul “Csito” – 1863-1870, Cazinoul – 1866, o şcoala – 1872, Primãria – 1878, spitalul – 1896 ş.a.). În 1884, la Jimbolia a fost introdus iluminatul public cu electricitate, în acelaşi an cu Timişoara, iar dupã anul 1892 a început sistematizarea localitãţii. Dupã declararea ca oraş, în anul 1950, Jimbolia a intrat într-o perioadã de dezvoltare economicã şi urbanisticã accentuatã, iar populaţia de origine germanã a cunoscut un proces de scãdere rapidã a numãrului de locuitori, sfârşind dupã Revoluţia din dec. 1989 într-un exod masiv cãtre Germania.

Monumente

Clãdirea Primãriei (1878); biserica ortodoxã cu hramul “Buna Vestire”, construitã în stil neobizantin, în anii 1933-1942 (sfinţitã la 25 mart. 1942), după planurile arhitectului Victor Vlad, cu trei turle şi cu picturi murale interioare executate în ulei de Vasile Hudici în anii 1938-1941. Iconostasul a fost construit de cãtre Ioan Antonescu în anii 1938-1944. În anul 2004, bisericii “Buna Vestire” i s-a adãugat un al doilea hram – “Adormirea Maicii Domnului”; biserica romano-catolicã “Sfântul Vendelin”, dateazã din anul 1766, mărită şi renovatã în 1876, cu turn supraînãlţat în anul 1911 de la 39 m la 53,50 m. Picturile murale interioare au fost realizate în 1929 de Géza Ulrich din Arad şi Paul Schnur din Jimbolia. Biserica posedã o orgã cu 27 de registre şi 1 796 de tuburi; biserica romano-catolică din cartierul Futok a fost ziditã în anii 1928-1929, în stil neogotic, dupã planurile arhitectului Hans Jänner din Jimbolia; statuia “Sfântului Florian” , azi declaratã monument istoric, a fost realizatã de un sculptor necunoscut, din gresie de culoare gri, pe cheltuiala familiei Damacher şi a lui Anton Sachs şi dezvelitã la 1 iun. 1869. Statuia are o înãlţime de 6,76 m, din care soclul are 1,75 m şi a fost restaurată în anul 2002 de Ioan Oprescu, Pânã în anul 1937, când a fost demolat, la Jimbolia a existat castelul “Csito”, construit într-un parc, în anii 1863-1870, în stil anglo-saxon, dupã planurile arhitectului maghiar Ybl Miklós – cel care a întocmit şi planurile de construcţie a Operei din Budapesta (1875-1884). Castelul a aprţinut contelui maghiar Csekonics András.


About

The town of Jimbolia is located in the western extremity of Romania, in the historical province of Banat, on the western edge of Timiş County, on the border with Serbia, in the Banat Plain, at 85 m altitude, at the intersection of the meridian of 20˚43’20” east longitude with parallel of 45˚47’30” northern latitude, 44 km West-Northwest of Timişoara. Demographically, Jimbolia is a small town with a population of 13,434 (January 1, 2019), of which 6,547 are male and 6,887 are female. Area: 108.6 km2, of which 9.8 km2 in urban areas; density: 1,371 places/km2. The town’s population has been steadily increasing during the last 140 years, with some small fluctuations, as shown by census data. Thus, in the 1880 census there were 8,621 inhabitants (7,848 Germans, 529 Hungarians, 84 Serbs, 39 Romanians, 20 Slovaks, 101 other ethnicities), in the 1930 census there were 10,873 inhabitants (7,640 Germans, 2,097 Hungarians, 660 Romanians, 213 Roma, 141 Serbs, 26 Slovaks, 96 other ethnicities), in 1977 there were 14,682 people (6,065 Romanians, 5,021 Germans, 2,896 Hungarians, 511 Roma, 79 Serbs, 42 Slovaks, 68 other ethnicities), and in 2002 there were 14,682 inhabitants (8,032 Romanians, 1,649 Hungarians, 768 Roma, 500 Germans, 51 Serbs and 113 other ethnicities). At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 10,808 inhabitants, 7,856 people were Romanians (72.7%), 1,169 Hungarians (10.8%), 596 Roma (5.5%), 310 Germans (2.9%) and 877 inhabitants (8.1%) belonged to other ethnic groups (Serbs, Bulgarians, Slovaks, Ukrainians, Poles, Chinese, etc.). From a confessional point of view, 6,763 Orthodox (62.6%), 2,484 Roman Catholics (23.0%), 436 Pentecostals (4.0%), 104 Reformed (1.0%) were registered in the same census, while 1,021 inhabitants (9.4%) belonged to other denominations (Greek Catholics, Seventh-day Adventists, Baptists, Jehovah’s Witnesses, Unitarians, Muslims, Evangelical Christians, etc.), or were atheists, without religion, or with undeclared religion. Jimbolia is an important road and rail junction and customs point (since 1970) with Serbia (Velika Kikinda), with a railway station inaugurated on November 15, 1857. From an economic point of view, Jimbolia has important oil fields, discovered in 2011, as well as several companies that produce electric motors, generators and transformers, hydraulic pumps, electronic and electrotechnical components, cables for audio devices and video, medical and laboratory devices, apparatus and instruments, spare parts and accessories for automobiles, footwear, clothing, knitwear, foil, tubes and plastic plates, tents, food, etc. Wine center. Cattle farm. “Ştefan Jäger” Memorial Museum (1877-1962), inaugurated in 1996, with works belonging to the painter, as well as collections of ethnography, archeology, etc .; Railway Museum, inaugurated on November 15, 1997; “Saint Florian” (the firefighters museum) Fire Museum, inaugurated in 1993; “Sever Bocu” Press Museum, inaugurated on September 14. 2007, with collections of Romanian publications, including those published in the language of the minorities; the memorial house “Dr. Karl Diel” (surgeon, 1885-1930), opened to the public on August 11, 2000; the public library “Mihai Eminescu” (1948), today with about 60,000 volumes. House of Culture. Swimming pool with thermal water, with therapeutic effects in the treatment of rheumatoid arthritis, spondylosis, osteoporosis, polyarthritis, lumbar disc disease, gynecological diseases, etc.

History

A copper medal with the inscription “Urbs Roma”, dating from 306-337, was discovered in the area of ​​Jimbolia. The settlement is mentioned for the first time as a village, in 1332, with the name Chumbul, in a papal register of tithes; it appears in 1489 with the same name, as property of the Csomboly family, while in 1520 the name Mihai of Chumbul is mentioned documentary. Later, the settlement is recorded with different spellings: Csomboly, Sombola, Czombol, Landestreu-Hatzfeld (in 1766), Hatzfeld (1767), Zsombolya (1899), Jimbolia (since 1924). Depopulated during the Turkish occupation in the 16th century (the settlement was completely destroyed in 1662 by the Ottoman army), the town was repopulated in the 18th century, later becoming an important commercial and craft center. Between 1552 and 1720, the town no longer appears in any documents; it is recorded only in 1720 on an Austrian map, with the name Sombol, as uninhabited territory. On February 14, 1763, Maria Theresa, Empress of Austria, issued an act of colonization of the area of ​​the present city with inhabitants from the cities of Mainz, Trier, Sauer, Phalz and Luxembourg. The first settlers (402 families) settled here on June 11, 1766 and founded two settlements, which they named Landestreu and Hatzfeld (after Count Karl Friedrich Anton, Count of Hatzfeld-Gleichen). In 1768, these two localities merged and formed a single settlement called Hatzfeld, which from April 10, 1924 will be called Jimbolia. In 1770, the population of Jimbolia was affected by a plague epidemic, during which 553 people died, and in 1873 by cholera, when 1,000 people died. Until 1778, Jimbolia, along with all of Banat, were under the authority of the Imperial Court in Vienna, after which they became part of Hungary. In 1781, the settlement was leased by Joseph Csekonics, after which it was bought by him and colonized by the Hungarian population. In 1786, the settlement received the right to hold weekly fairs, and from 1791, annual fairs, with the status of a small town (until 1890), after which it became a rural commune, until 1950, when it was transferred to the category of towns. In the second half of the 19th century, with the inauguration (in 1857) of the Timişoara – Jimbolia – Kikinda (Serbia) – Szeged railway, the first industrial activities began to appear in Jimbolia (tile factory, inaugurated in 1864, steam mill – 1870, hat factory – 1878 etc.), several public buildings were built (“Csito” Castle – 1863-1870, Casino – 1866, a school – 1872, City Hall – 1878, hospital – 1896 etc.). In 1884, electric street lighting was introduced in Jimbolia, in the same year as Timişoara, and after 1892 the systematization of the locality began. After being declared a town in 1950, Jimbolia entered a period of marked economic and urban development, and the population of German descent experienced a rapid decline in population, ending after the December 1989 Revolution in an massive exodus to Germany.

Monuments

City Hall Building (1878); the orthodox church dedicated to the “Annunciation”, built in the Neo-Byzantine style, in 1933-1942 (consecrated on March 25, 1942), according to the plans of the architect Victor Vlad, with three towers and interior murals executed in oil by Vasile Hudici in 1938 -1941. The iconostasis was built by Ioan Antonescu in 1938-1944. In 2004, a second feast day was added to the “Annunciation” church – the “Assumption”; the Roman Catholic church “Saint Vendelin”, dates from 1766, enlarged and renovated in 1876, with a tower raised in 1911 from 39 m to 53.50 m. The interior murals were made in 1929 by Géza Ulrich from Arad and Paul Schnur of Jimbolia. The church has an organ with 27 registers and 1,796 tubes; the Roman Catholic church in the Futok district was built in 1928-1929, in neo-Gothic style, according to the plans of the architect Hans Jänner from Jimbolia; the statue of “Saint Florian”, today declared a historical monument, was made by an unknown sculptor, made of gray tiles, at the expense of the Damacher family and Anton Sachs and unveiled on June 1, 1869. The statue has a height of 6.76 m , with a base of 1.75 m, and was restored in 2002 by Ioan Oprescu. Until 1937, when it was demolished, in Jimbolia there was the castle “Csito”, built in a park, in the years 1863-1870 , in Anglo-Saxon style, according to the plans of the Hungarian architect Ybl Miklós – the one who also drew up the construction plans for the Budapest Opera (1875-1884). The castle belonged to the Hungarian count Csekonics András.

Back to Romanian version