Ocna Sibiului

Date generale

Oraşul Ocna Sibiului se află în jud. Sibiu, în partea de NV a Depr. Sibiu, în zona de contact cu Pod. Hârtibaciului, la 408 m alt., pe cursul superior al râului Vişa, la 15 km NV de municipiul Sibiu; 4 205 loc. (1 ian. 2011): 2 125 de sex masc. şi 2 080 fem. Supr.: 87,5 km2, din care 3,1 km2 în intravilan; densitatea: 1 356 loc./km2. Staţie de c.f. Expl. de sare din epoca romană şi până în 1932. Producţie de mobilă, de tacâmuri din inox şi de obiecte de uz casnic, de produse lactate şi de panificaţie. Fermă avicolă. Bibliotecă orăşenească (23 000 vol.). Staţiune balneoclimaterică (inaugurată la 20 iun. 1858) de interes general, cu funcţionare permanentă (din 1948; până atunci a funcţionat sezonier), cu climat de depresiune intracolinară, cu veri plăcute (temp. medie a lunii iul. este în jur de 20°C) şi ierni reci (în ian. medii termice de –4°C) şi precipitaţii medii anuale care însumează c. 700 mm. Factorii naturali de cură sunt climatul sedativ, izv. cu ape minerale clorurate, sodice, uşor bicarbonatate, izotone, nămolurile sapropelice şi cele 16 lacuri antroposaline, helioterme, cu ape clorurate (concentraţie: 180–310 g/l), sodice, hipotone, cantonate în minele de sare prăbuşite în sec. 18–19 (lacurile Horea, 44,5 m ad.; Cloşca, 34,5 m; Crişan, 44 m; Ocna Pustie, 132,5 m – cel mai adânc lac antroposalin din România; Brâncoveanu, 13,6 m şi salinitatea 310 g/l; Inului, 46 m; Mâţelor, 74,7 m; Lacul fără fund, 1 665 m2 şi 32 m ad. – declarat rezervaţie hidrogeologică întrucât manifestă cel mai pregnant fenomenul de heliotermie: vara, temp. apei la supr. este de 24,5°C, la 2,5 m ad. ajunge la 31,4°C, iar sub 3 m ad., temp. scade la 14–12°C, devenind constantă spre fundul lacului). Din totalul celor 16 lacuri, 10 au apă sărată, patru au apă dulce, iar două (lacurile Trestiilor şi Austel) au dispărut ca urmare a colmatării. Staţiunea Ocna Sibiului este indicată pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, posttraumatice (stări după entorse, luxaţii şi fracturi, operaţii pe muşchi, oase, articulaţii), neurologice periferice şi centrale (pareze uşoare, sechele minore după polineuropatii sau poliomielită), ginecologice (cervicite şi metroanexite cronice, sterilitate secundară, insuficienţă ovariană), dermatologice, metabolice şi de nutriţie etc. Pavilion balnear (construit în anii 1906– 1909).

Istoric

În perimetrul oraşului au fost descoperite (1959) vestigiile unor aşezări omeneşti datând din Paleoliticul mijlociu (unelte din piatră şlefuită) şi din Neoliticul târziu (ceramică pictată, cu elemente geometrice – romburi, pătrate, triunghiuri) şi o necropolă de incineraţie aparţinând culturii materiale Wietenberg (sec. 16–13 î.Hr.). Menţionată documentar ca sat, prima oară, în 1263, Ocna Sibiului apare consemnată ca târg în 1346 şi ca oraş (comună urbană) la recensământul din 1910. În perioada 1929–1968 a fost trecută în rândul aşezărilor rurale şi declarată din nou oraş la 17 febr. 1968. Afectat de puternice alunecări de teren (iun. 1998). În prezent, Ocna Sibiului are în subordine ad-tivă satul Topârcea.

Monumente

Biserica cetate (din 1596 aparţine cultului reformat), construită în stil romanic, în etape, în perioada 1240–1280, cu nava centrală având bolţi gotice pe nervuri în reţea (din sec. 16) şi picturi murale interioare executate în stilul Renaşterii, în 1522, de Vincentius Cibiniensis. Biserica a fost fortificată în sec. 15 şi are un turn de 40 m înălţime, cu un ceas instalat în 1787. Declarată monument istoric; biserica ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în anii 1697– 1701 prin grija domnului Constantin Brâncoveanu, pe locul unei biserici din lemn ctitorită de Mihai Viteazul în 1599, păstrează picturi murale interioare din 1723 (se remarcă tabloul votiv în care sunt înfăţişate figurile domnilor Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu). Biserica a fost supusă unor transformări şi refaceri în anul 1895; bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1790, cu turn adăugat în 1820), „Schimbarea la Faţă” (1790–1820), cu zid de incintă, „Sfântul Ioan Botezătorul” (1810, cu picturi murale interioare şi exterioare din 1827). În satul Topârcea se află o biserică ortodoxă, cu hramul „Buna Vestire” (sec. 18), cu fresce originare.