Ploieşti

Date generale

Municipiul Ploieşti se află în Sud-Sud Estul României, este reşedinţa judeţului Prahova, situat în Câmpia Ploieştiului, la 150-170 m altitudine, pe interfluviul dintre văile râurilor Prahova şi Teleajen, pe dreapta râului Dâmbu, la intersecţia paralelei de 44º56’02” latitudine nordică cu meridianul de 25º01’04” longitudine estică, la 60 km Nord de capitala ţării (Bucureşti); 227 445 loc. (1 ian. 2019), din care 105 971 loc. de sex masc. şi 121 474 fem. Supr.: 89,2 km2, din care 58,3 km2 in intravilan; densitatea: 3 901 loc./km2. Urmărind evoluţia numerică a populaţiei municipiului Ploieşti, se constată că de la prima estimare făcută în anul 1810 (respectiv, 2 024 loc.) şi până în prezent, numărul populaţiei a fost în continuă creştere, cu excepţia ultimelor două recensăminte din anii 2002 şi 2011 când s-au înregistrat scăderi semnificative ale numărului de locuitori, după care numărul locuitorilor a crescut din nou. Tabelul de mai jos redă această situaţie:

Anul estimării sau al recensământului               Numărul de locuitori

1810 (estimare)                        2 024

1837 (estimare)                         3 000

1859 (recensământ)                  26 468

1884 (recensământ)                 32 000

1899 (recensământ)                  45 107

1912 (recensământ)                  56 460

1930 (recensământ)                  79 149

1948 (recensământ)                  95 632

1956 (recensământ)                 114 544

1966 (recensământ)                146 922

1977 (recensământ)                199 699

1992 (recensământ)                 252 715

2002 (recensământ)                 232 527

2011 (recensământ)                 209 945

2019 (estimare) 227 445

La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 209 945 loc., 190 285 de persoane erau români (90,6%), 5 048 rromi (2,4%) şi 14 612 loc. (7,0%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, turci, greci, ruşi-lipoveni, italieni, evrei ş.a.). Din  punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 190 422 de ortodocşi (90,7%), 962 penticostali (0,5%), 807 romano-catolici (0,4%), 800 creştini dupã evanghelie (0,4%) şi 16 954 de persoane (8,0%) apartineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, baptişti, musulmani, greco-catolici, martorii lui Iehova, reformaţi, evanghelişti, mozaici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Ploieşti este unul dintre cele mai mari noduri feroviare ale ţării, cu 7 linii de cale ferată, care diverg în toate direcţiile, cu două gări principale (Ploieşti Sud şi Ploieşti Vest) şi 3 gări secundare (Ploieşti Nord, Ploieşti Est şi Ploieşti Triaj), precum şi unul dintre cele mai mari noduri rutiere din ţară. Prima staţie de cale ferată din Ploieşti a fost inaugurată la 13 septembrie 1872. Linia de cale ferată Bucureşti – Ploieşti – Predeal – Braşov a fost electrificată în anii 1965-1966, fiind prima cale ferată electrificată din România. Municipiul Ploieşti este unul dintre marile centre economice ale ţarii în care se exploatează şi se prelucrează ţiţeiul (patru rafinării) şi în care se produc utilaje petroliere (Uzina “UPETROM”, fostă “1 Mai”, este cea mai mare producătoare de instalaţii de foraj din România), utilaje grele, chimice şi petrochimice, utilaje agricole, echipamente de automatizare, echipamente pentru construcţii, echipamente tehnologice şi electrice, rulmenţi grei, material rulant, rezervoare, cisterne şi conteinere metalice, pompe şi compresoare, piese şi accesorii pentru autovehicule, maşini-unelte, energie electrică şi termică, produse metalurgice, polietilenă, fenol, acetonă, detergenţi, îngrăşăminte chimice, lacuri şi vopsele, mase plastice, fibre sintetice şi artificiale, mobilă, celuloză şi hârtie, încălţăminte, stofe (renumita fabrică “Dorobanţul”), geamuri, faianţă, articole sanitare din porţelan, sticle de ambalaj, ţesături din lână, preperate din carne şi lapte, bere, vin, Coca-Cola ş.a. În municipiul Ploieşti funcţionează Universitatea de Petrol-Gaze, cu 14 facultăţi, acreditată la 11 ianuarie 2001 – continuatoarea Institutului de Petrol, Gaze şi Geologie înfiinţat la 3 august 1948, mai multe colegii (Colegiul Naţional “Ion Luca Caragiale”, Colegiul Naţional “Nichita Stănescu”, Colegiul Naţional “Mihai Viteazul”, Colegiul Naţional “Spiru Haret”, Colegiul “Alexandru Ioan Cuza”, Liceul Militar, Liceul de Artă ş.a.), Teatrul de Stat “Toma Caragiu” (cu secţii de dramă şi de estradă), Filarmonica “Paul Constantinescu”, înfiinţată în 1907 pe baza Societăţii corale “Asociabilitatea”, inaugurată în 1888, peste 100 de biblioteci publice, între care se remarcă Biblioteca Judeţeană “Nicolae Iorga” (inaugurată la 20 martie 1921), în prezent cu peste 550 000 de volume, nouă muzee, printre care Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie (fundat în 1919), Muzeul Republican al Petrolului (inaugurat la 8 octombrie 1961), Muzeul de Artă Populară (1955), Muzeul ceasului “Nicolae Simache” (inaugurat în 1963 în casa “Luca Elefterescu” şi reamenajat în 1971-1972), cu peste 2 000 de ceasuri (unică în ţară), dintre care peste 300 de ceasuri datează din secolele 17-19, Muzeul de Artă (inaugurat în noiembrie 1931), Muzeul de Ştiinţele Naturii (1956), Muzeul memorial “Ion Luca Caragiale”, amenajat în casa “Dobrescu” (construită în 1870 şi restaurată ca muzeu în 1958-1959), inaugurat la 30 ianuarie 1962, Muzeul memorial “Nichita Stănescu” (1985), un acvariu, o expoziţie de păsări exotice şi un hipodrom republican de trap, modernizat şi reamenajat la standarde europene în perioada noiembrie 2014-decembrie 2015).

Istoric

Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul municipiului Ploieşti, în anii 1941-1943, au scos la iveală o necropolă de înhumaţie de tip Sântana de Mureş (secolele 3-4) în care s-au găsit vase din ceramică fină, cenuşie, mărgele din pastă vitrificată ş.a. În cartierul Beresca au fost identificate urmele unei aşezări omeneşti din secolul 11. Localitatea apare menţionată documentar, pentru prima oară, în 1503, pe nişte liste de cărăuşie, cu numele Plorescht, iar apoi în 1545 şi 1580. În 1599, Mihai Viteazul (care îşi stabilise, în 1597, tabăra militară la Ploieşti, în vederea pornirii expediţiei sale către Transilvania) a ridicat aşezarea la rangul de târg domnesc. Localitatea Ploieşti s-a dezvoltat ca aşezare urbană din secolul 17, iar din secolul 18 ca puternic centru meşteşugăresc şi comercial. În 1775, domnul Ţării Româneşti, Alexandru Ipsilanti, a dăruit vărului său, Ianache Moruzi, oraşele Ploieşti şi Târgşor, dar locuitorii acestora s-au revoltat şi şi-au redobândit libertatea. Această danie s-a repetat şi în 1783, sub domnia lui Mihai Suţu, ceea ce a determinat un lung proces al locuitorilor cu scaunul domnesc – proces care s-a prelungit până în perioada Revoluţiei de la 1848 când ploieştenii au participat la revoluţie, revendicând, printre altele, încheierea acestei nedreptăţi. În 1854, Ploieştiul a fost legat de Bucureşti prin linie de telegraf, în 1858 a fost introdus iluminatul public cu petrol lampant, iar în 1900 iluminatul electric. La 20 august 1870 s-a desfăşurat la Ploieşti, sub conducerea maiorului Alexandru Candiano-Popescu, o demonstraţie antidinastică, de fapt o încercare de înlăturare de pe tronul României a regelui Carol I. Acest ofiţer, care a participat şi la conjuraţia împotriva domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a ocupat cazarma dorobanţilor din Ploieşti şi clădirile instituţiilor publice, proclamând Republica, generalul Nicolae Golescu fiind numit locotenet domnesc, iar Ion C. Brătianu, ministru de Război. În aceeaşi zi de 20 august 1870, mişcarea antidinastică iniţiată de maiorul Alexandru Candiano-Popescu a fost reprimată de Batalionul de Vânători din Bucureşti. În 1892 a avut loc, la Ploieşti, prima grevă muncitorească de mari proporţii, iar în primele decenii ale secolului 20 oraşul a devenit centrul unor mari greve, dintre care cea mai importantă a fost greva petroliştilor din ianuarie-februarie 1933. La 5 aprilie 1944, bombardamentele masive ale aviaţiei americane asupra oraşului Ploieşti (136 de bombardiere A-24 şi 90 de bombardiere B-19 au aruncat 580 de tone de bombe) au provocat mari distrugeri oraşului. Refăcut ulterior, Ploieştiul a devenit un important centru industrial, comercial, de transport, cultural şi turistic, fiind declarat municipiu la 17 februarie 1968.

Monumente

Catedrala cu hramul “Sfântul Ioan Botezătorul”, dominată de un turn de 60 m înălţime, construită în anii 1923-1930 după planul arhitectului Toma T. Socolescu pe locul unei biserici care data din 1842; catedrala “Înălţarea Domnului” (1992-2006); bisericile cu hramurile “Sfinţii Voievozi”, construită în anii 1711-1720 pe locul unei biserici din lemn care data din 1648, consolidată, reparată şi repictată în anii 2000-2005; “Sfântul Nicolae”-Vechi, ctitorie de la sfârşitul secolului 16 a domnului Mihai Viteazul, rămasă în ruină până în anii 1987-1990 când a fost refăcută; “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” sau Biserica Domnească, ctitorie din 1639 a lui Matei Basarab; “Adormirea Maicii Domnului” (1820), în stil neobizantin; “Sfântul Gheorghe”-Vechi (1830-1832, restaurată în 1939-1942, pictată în frescă în 1969-1971 de Nicolae Stoica); “Sfântul Gheorghe”-Nou (1844-1846, reconstruită în 1973-1974); “Sfinţii Voievozi” (1827-1835); “Sfântul Vasile” (1857-1858, rezidită după incendiul din 1872); “Sfânta Vineri”, zidită în 1875-1880 după planul arhitectului Toma T. Socolescu, în stil neogotic, cu turle în stil rusesc, pictată în 1880 de Gheorghe Tattarescu; “Sfântul Pantelimon” (1819, restaurată în 1860, demolată şi reconstruită în etape în perioada 1912-1936, pictată în 1932-1936 de pictorul italian Umberto Marchetti, reparată în 1944-1946 şi repictată în 1967-1969 de Eugen Profeta şi Victor Zemlika); “Buna Vestire”, de mari dimensiuni (25,85 m lungime şi 6,40 m lăţime), construită în 1833, refăcută după stricăciunile provocate de bombaradamentele americane din 5 aprilie 1944, restaurată în 1962-1970 şi repictată în ulei în 1976-1977 de Ion Toflan; “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în 1894-1902 pe locul uneia din 1792, renovată în 1941 şi repictată în 1941-1945 de Nicolae Pană, consolidată şi restaurată în 1989-1999; biserica romano-catolică “Hristos Rege”, construită în stil neoromanic şi sfinţită la 26 aprilie 1939; Sinagogă (1911-1912); Palatul Culturii (fostul Palat de Justiţie), construit în etape între 1906 şi 1930, în stil neoclasic, după planul arhitectului francez E. Doneaud în colaborare cu arhitectul român Toma T. Socolescu, inaugurat la 26 noiembrie 1933; Halele Centrale – vast complex comercial construit în anii 1929-1935 după planul arhitectului Toma T. Socolescu, reparat în 1982-1983, cu o cupolă înscrisă într-un pătrat cu laturile de 37 m, nesusţinută de stâlpi; Hotel Central, construit în primul sfert al secolului 20, dat în folosinţă în 1928, restaurat în 2007-2009; Casa “Hagi Prodan” (1785); Casa “Dobrescu” (1870); Statuia Libertăţii“ (3,50 m înălţime), dezvelită la 21 iunie 1881, realizată în bronz la Paris de sculptorul L. Quadry, plasată pe un soclu executat de Toma T. Socolescu; Monumentul Vânătorilor, operă a sculptorului Ion Georgescu din 1897, dezvelit la 12 octombrie 1897, închinat eroilor de la Griviţa din timpul Războiului de Independenţă, distrus în timpul bombardamentelor americane din 5 aprilie 1944, refăcut ulterior şi dezvelit la 23 august 1954; busturile lui Alexandru Ioan Cuza, operă din 1959 a sculptorului Paul Zipszer, Ion Luca Caragiale, operă în bronz a sculptorilor ploieşteni Gheorghe Coman şi Gheorghe Damian, dezvelit în 1952, Mihai Eminescu (dezvelit la 15 iunie 1997), Nichita Stănescu, operă în bronz a sculptorului Ştefan Macovei, dezvelit la 24 septembrie 1999; bustul lui Carol Nicolae Bedie (fondator al Institutului Petrochimic), dezvelit la 15 mai 2010. La Ploieşti s-au născut sau activat numeroase personalităţi, printre care arhitecţii Nicolae G. Socolescu (?-1872), Ion N. Socolescu (1856-1924), fiul lui Nicolae G. Socolescu, şi Toma T. Socolescu (1883-1960), fiul lui Ion N. Socolescu, apoi Geo Bogza, Nichita Stănescu, Paul Constantinescu, Petre P. Negulescu, Take Ionescu, Emilia Comişel, Toma Caragiu ş.a.