Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.
ŢAGA, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Fizeşului, pe cursul mijlociu al râului Fizeş, la poalele de Nord Vest ale Dealului Ascuţit (557 m altitudine); 2 000 loc. (1 ian. 2011): 994 de sex masc. şi 1 006 fem. Exploatări de gaze naturale. Prelucrarea laptelui. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Muzeu. Iazuri şi heleşteie piscicole (Ţaga, Sântejude sau Ţaga Mică ş.a.). În arealul comunei Ţaga au fost descoperite vestigiile unor vechi aşezări aparţinând populaţiei autohtone daco-romane şi româneşti, datând din secolele 4-5 şi 7–8. În satul Năsal, menţionat documentar în 1215, se află o biserică din secolul 15 (azi biserică reformată) şi o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (1804–1808, cu picturi interioare originare); în satul Sântejude există o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (1701), iar în satul Ţaga (atestat documentar în 1243) se află castelul „Wass” (1769), cu zid de incintă, declarat monument istoric în 2004. Agroturism.
ŢÂNŢĂRENI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasele râului Jiu, în zona de confluenţă cu râul Gilort, la contactul cu prelungirile de Sud Vest ale Dealurilor Amaradiei şi cele de Sud Est ale Dealurilor Jiului; 5 778 loc. (1 ian. 2011): 2 882 de sex masc. şi 2 896 fem. Staţie de cale ferată. Nod rutier. Muzeul memorial „Mihai Eminescu” (în satul Floreşti), înfiinţat de ziaristul Liviu Poenaru şi Cenaclul “Mihai Eminescu”, inaugurat în anul 1965. Biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (1583, renovată în 1806) şi castel (secolul 17), în satul Ţânţăreni. În vara anului 1878, în lunile iunie-iulie-august, în conacul de pe moşia soţilor Nicolae Mandrea (magistrat junimist) şi Zoe Mandrea (fiica lui Barbu Bălcescu, fratele lui Nicolae Bălcescu, şi nepoata pictorului Theodor Aman) a fost găzduit poetul Mihai Eminescu pentru a se îngriji de sănătatea sa precară, la recomandarea medicului casei regale, doctor Kremnitz. Aici, în cadrul unui peisaj mirific, oferit de zăvoiul râului Gilort, de Pădurea Arpadia, de Câmpul Cerbului ş.a., s-a înfiripat o idilă între Mihai Eminescu şi Elena, fiica preotului Dumitru Cabla din sat, care era văduvă şi căreia, se pare, că Mihai Eminescu i-a dedicat poezia “Freamăt de codru”. În perioada şederii sale la Floreşti, Mihai Eminescu a scris 15 poezii, între care “Freamăt de codru, O rămâi, Pe aceeaşi ulicioară, De câte ori, iubito, Rugăciunea unui Dac ş.a. În parcul din Floreşti se află bustul poetului Mihai Eminescu, plasat pe un soclu înalt, operă în bronz a sculptorului Anton Barbu Panaghia, dezvelit în luna iulie a anului 2000.
ŢEPU, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Nord Vest a Câmpiei Tecuci, la contactul cu prelungirile Colinelor Tutovei, pe dreapta râului Berheci; 2 634 loc. (1 ian. 2011): 1 323 de sex masc. şi 1 311 fem. Exploatări de gaze naturale. Viticultură. În satul Ţepu, menţionat documentar, prima oară, în 1452, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1855), iar în satul Ţepu de Sus există biserica „Sfinţii Voievozi” (ante 1809, reclădită în 1845).
ŢEŢCHEA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Vest a Depresiunii Vad-Borod, pe stânga râului Crişu Repede, la poalele de Nord Vest ale M-ţilor Pădurea Craiului; 3 097 loc. (1 ian. 2011): 1 555 de sex masc. şi 1 542 fem. Staţie (în satul Telechiu) şi haltă de cale ferată (în satul Ţeţchea) pe linia Cluj-Napoca – Mera – Gârbãu – Huedin – Ciucea – Negreni – Bratca (tunel 300 m) – Şuncuiuş (tunel (300 m) – Peştera (tunel 200 m) – Vadu Crişului – Ţeţchea – Oradea (152,1 km), inauguratã la 7 septembrie 1870. Nod rutier. Exploatări de calcar şi de marmură. Balastieră. Producţie de ciment şi de confecţii metalice. Staţie de betoane. Piroliza deşeurilor de cauciuc. Legumicultură. În satul Hotar se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe”, datând din anul 1714, cu picturi interioare de la sfârşitul secolului 18 şi din 1889, executate de Dionisie Iuga, şi cor adăugat în 1880. Biserica din lemn pe temelie de piatră, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, din satul Subpiatră, construită în anul 1770 şi pictată în 1865, a fost daruită şi mutată, în anul 1997, la schitul “Sfântul Ilie” din Poiana Florilor, situat la circa 15 km de oraşul Aleşd (→). În satul Ţeţchea, menţionat documentar, prima oară, în 1256, se află un castel din secolul 19.
ŢIBANA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 10 sate, situată în partea central-vestică a Podişului Central Moldovenesc, pe râul Sacovăţ şi pe afluentul acestuia, râul Veja; 7 864 loc. (1 ian. 2011): 4 107 de sex masc. şi 3 757 fem. Exploatări de gresii. Moară (în satul Poiana de Sus). În satul Ţibana, menţionat documentar ca sat în 1400, iar ca târg în 1855 există biserica din lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1946-1947).
ŢIBĂNEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 8 sate, situată în partea central-vestică a Podişului Central Moldovenesc, pe cursul inferior al râului Sacovăţ, în zona de confluenţă cu râul Durăceasa; 8 047 loc. (1 ian. 2011): 4 167 de sex masc. şi 3 880 fem. Exploatări de gresii. Ţesătorie de bumbac. Producţie de tricotaje, cărămizi şi preparate din lapte. Tăbăcărie. Moară (în satul Ţibăneşti). Centru viticol şi de vinificaţie. Creşterea bovinelor. Iaz piscicol în satul Tungujei (400 ha). În satul Ţibăneşti au fost descoperite urmele unei aşezări din Epoca bronzului (cultura Noua, secolele 14–12 î.Hr.) şi o necropolă de incineraţie din secolul 3 d.Hr. În satul Ţibăneşti, menţionat documentar, prima oară, în 1399, se află conacul lui Petre P. Carp (secolul 19) şi o biserică din 1834. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1784), „Sfântul Gheorghe” (1819) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1844– 1845), în satele Grieşti, Vălenii şi Tungujei; biserică din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (secolul 18, refăcută în 1813 şi reparată în 1921), în satul Jigoreni.
ŢIBUCANI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 3 sate, situată în partea de Nord Est a Subcarpaţilor Neamţului, pe râul Umbrari, în zona de confluenţă cu râul Moldova; 4 423 loc. (1 ian. 2011): 2 245 de sex masc. şi 2 178 fem. Producţie de mobilă; prelucrarea laptelui. Ciupercărie. Creşterea bovinelor. În satul Ţibucani se află o biserică din lemn, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1764, reconstruită în 1859 pe temelie din piatră), iar în satul Davideni există o biserică din cărămidă cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (începutul secolului 18, cu transformări din 1937) şi biserica „Maria Magdalena” construită în 1774, prin efortul lui Iordache Cantacuzino, pe locul unei biserici din secolul 15. Biserica a fost resturată în anii 1859, 1935, 1987.
ŢIFEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 8 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Vrancei cu Câmpia Râmnicului, la poalele de Nord Est ale Măgurii Odobeşti şi cele de Sud Est ale Dealului Momâia, pe stânga râului Putna şi pe dreapta râului Şuşiţa; 5 240 loc. (1 ian. 2011): 2 604 de sex masc. şi 2 636 fem. Exploatări de balast. Moară de apă (1615), în satul Vităneşti. Centru viticol şi de vinificaţie. Legumicultură. Pe teritoriul satului Ţifeşti au fost descoperite (1959) urmele unei aşezări şi ale unei necropole carpice, datând din secolul 3 d.Hr., în care s-au găsit un cuptor de ars ceramică, mai multe vase ceramice (amforă, cană, o căţuie dacică – vas ceramic folosit ca afumătoare –, urnă bitronconică ş.a.). Satul Clipiceşti este atestat documentar la 17 noiembrie 1646. În satul Igeşti se află bisericile „Adormirea Maicii Domnului (ante 1809) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (ante 1809), iar în satul Bătineşti există conacul „Frunză–Pastia” (secolul 19).
ŢIGĂNAŞI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Est a Câmpiei Jijiei Inferioare, pe cursul inferior al râului Jijia; 4 617 loc. (1 ian. 2011): 2 365 de sex masc. şi 2 252 fem. Nod rutier. Exploatări de gresii, marne şi argile. Moară (în satul Cârniceni). Creşterea bovinelor. Fermă piscicolă. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe etc. Pe teritoriul comunei Ţigănaşi, pe Dealul Suhatu şi pe Dealul din Mijloc au fost descoperite resturi de silex din Paleolitic şi frgmente ceramice din Neolitic, din perioada prefeudală şi din secolele 11–15. În satul Ţigănaşi, atestat documentar ca aşezare rurală cu numele de Căminăreşti în 1803 şi ca târguşor în 1834, se află bisericile cu hramurile „Sfântul Spiridon” (1802, cu pridvor adăugat în 1930) şi „Adomirea Maicii Domnului” (1860), iar în satul Cârniceni, o biserică având hramul „Sfântul Haralambie” (1792, reparată în 1897).
ŢIGĂNEŞTI, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în partea de Est a Câmpiei Boian, pe cursul inferior al râului Vedea; 5 215 loc. (1 ian. 2011): 2 619 de sex masc. şi 2 596 fem. Staţie de cale ferată. Exploatări de balast. Viticultură. Pe teritoriul satului Ţigăneşti au fost descoperite (1869) vestigii din Palolitic (vârfuri de săgeţi, bulgări de cremene pentru prăştii, unelte din silex ş.a.). În satul Ţigăneşti, atestat documentar în 1810, se află biserica „Sfântul Nicolae”, construita în perioada 6 aprilie 1909 – 10 aprilie 1910, zidită după planul arhitectului Cristofi Cerchez, repictată în 1986-1987 de Ioan Moroşan. Mănăstire de călugări, înfiinţată la 23 aprilie 2004, cu biserica „Sfântul Gheorghe” (2004-2008).
ŢINTEŞTI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Buzăului, pe râul Negreasca; 4 573 loc. (1 ian. 2011): 2 312 de sex masc. şi 2 261 fem. Abator. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Satul Ţinteşti este atestat documentar în 1575, iar satul Pogonele a luat fiinţă în 1863, prin stabilirea unor clăcaşi care au cumpărat pământ de la proprietarul Grigore Chrisoscoleu. Pe teritoriul comunei Ţinteşti se află pădurea Frasinu (158 ha), constituită în principal din frasin (Fraxinus pallisae, Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior) în amestec cu stejar (Quercus robur). În subarboret se întâlnesc păducelul (Crataegus monogyna), măceşul (Rosa canina) ş.a., iar în pătura ierbacee, unele plante rare ca: joldeala şerpească (Serratula bulgarica), lăcrămioare (Convalaria majalis), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) etc. Declarată rezervaţie forestieră în 1954.
ŢIŢEŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 5 sate, situată în partea de Vest a Piemontului Cândeşti, pe interfluviul dintre Râu Târgului şi râul Argeşel; 5 071 loc. (1 ian. 2011): 2 502 de sex masc. şi 2 569 fem. Haltă de cale ferată (în satul Bucşeneşti-Lotaşi). Exploatarea şi prelucrarea lemnului. Balastiere. Construcţii de maşini-unelte. Producţie de mase plastice. Confecţionarea măturilor şi coşurilor din nuiele. Dogărit. Pomicultură (pruni, meri, peri). Pe teritoriul satului Ţiţeşti a fost descoperită (1970) o necropolă tumulară, fără inventar, datând, probabil, din perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului. În satul Bucşeneşti-Lotaşi se află biserica „Sfântul Nicolae” (1531–1534), cu un pridvor adăugat în secolul 18, iar în satul Valea Mănăstirii există o mănăstire de călugări, ctitorie din anii 1534–1537 a Domnului Țării Româneşti, Radu Paisie, cu biserica „Sfânta Treime”, cu faţadele decorate cu cărămidă aparentă, în alternanţă cu tencuială, iar interiorul pictat în anii 1547–1548 din voinţa domnului Mircea Ciobanul, picturi care au fost refăcute în 1788. Biserica are un pridvor adăugat în 1796–1797. Clopotniţa şi zidul de incintă au fost construite în 1850. Biserica, de dimensiuni modeste (20 m lungime şi 5 m lăţime) a fost reparată în anii 1967, 1972 şi 2008. După secularizarea averilor mănăstireşti la 29 decembrie 1863 a devenit biserică de mir, mănăstirea fiind reînfiinţată în anul 1997 (→ şi mănăstirea Valea Mănăstirii, Capitolul Lacasuri spirituale/ Mănăstiri, litera V).
ŢUGLUI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Nord Est a Câmpiei Desnăţuiului, pe dreapta văii râului Jiu; 2 901 loc. (1 ian. 2011): 1 397 de sex masc. şi 1 504 fem. Staţie de cale ferată (în satul Jiul). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Comuna Ţuglui a fost grav afectată de inundaţiile din 25 iunie 1997. Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Jiul (1735) şi Ţuglui (1893).
ŢUŢORA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în luncile şi pe terasele de pe dreapta râului Prut şi de pe stânga râului Jijia, la graniţa cu Republica Moldova; 2 046 loc. (1 ian. 2011): 1 039 de sex masc. şi 1 007 fem. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, rapiţă, florea-soarelui ş.a. Legumicultură; viticultură. Apicultură. Satul Ţuţora apare menţionat documentar, prima oară, ca punct de vamă în 1448, apoi la 25 august 1454, 1 aprilie 1470, 15 august 1471 (cu numele Ţoţora), iar ca târg la 30 august 1611. Pe teritoriul comunei Ţuţora a avut loc (la 19 septembrie 1620) lupta dintre oastea turco-tătară şi cea polono-moldoveană, încheiată cu victoria celei dintâi. În satul Chipereşti, atestat documentar în 1603, se află o biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (secolul 18, refăcută în 1835) şi un han de dinainte de anul 1805.