Comune (Ţ)

ŢAGA, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Fizeşului, pe cursul mijlociu al râului Fizeş, la poalele de NV ale Dealului Ascuţit (557 m alt.); 2 000 loc. (1 ian. 2011): 994 de sex masc. şi 1 006 fem. Expl. de gaze naturale. Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Muzeu. Iazuri şi heleşteie piscicole (Ţaga, Sântejude sau Ţaga Mică ş.a.). În arealul com. Ţaga au fost descoperite vestigiile unor vechi aşezări aparţinând populaţiei autohtone dacoromane şi româneşti, datând din sec. 4-5 şi 7–8. În satul Năsal, menţionat documentar în 1215, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată) şi o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (1804–1808, cu picturi interioare originare); în satul Sântejude există o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (1701), iar în satul Ţaga (atestat documentar în 1243) se află castelul „Wass” (1769), cu zid de incintă, declarat monument istoric în 2004. Agroturism.

ŢÂNŢĂRENI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasele Jiului, în zona de confl. cu Gilortul, la contactul cu prelungirile de SV ale Dealurilor Amaradiei şi cele de SE ale Dealurilor Jiului; 5 778 loc. (1 ian. 2011): 2 882 de sex masc. şi 2 896 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Muzeul „Mihai Eminescu” (în satul Floreşti). Biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (1583, renovată în 1806) şi castel (sec. 17), în satul Ţânţăreni.

ŢEPU, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NV a Câmpiei Tecuci, la contactul cu prelungirile Colinelor Tutovei, pe dr. râului Berheci; 2 634 loc. (1 ian. 2011): 1 323 de sex masc. şi 1 311 fem. Expl. de gaze naturale. Viticultură. În satul Ţepu, menţionat documentar, prima oară, în 1452, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1855), iar în satul Ţepu de Sus există biserica „Sfinţii Voievozi” (ante 1809, reclădită în 1845).

ŢEŢCHEA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată în partea de V a Depr. Vad-Borod, pe stg. Crişului Repede, la poalele de NV ale M-ţilor Pădurea Craiului; 3 097 loc. (1 ian. 2011): 1 555 de sex masc. şi 1 542 fem. Staţie (în satul Telechiu) şi haltă de c.f. (în satul Ţeţchea). Nod rutier. Expl. de calcar şi de marmură. Balastieră. Producţie de ciment şi de confecţii metalice. Staţie de betoane. Piroliza deşeurilor de cauciuc. Legumicultură. În satul Hotar se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe”, datând din anul 1714, cu picturi interioare de la sf. sec. 18 şi din 1889, executate de Dionisie Iuga, şi cor adăugat în 1880. Biserica din lemn pe temelie de piatră, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, din satul Subpiatră, construită în anul 1770 şi pictată în 1865, a fost daruită şi mutată, în anul 1997, la schitul “Sfântul Ilie” din Poiana Florilor, situat la c. 15 km de oraşul Aleşd (). În satul Ţeţchea, menţionat documentar, prima oară, în 1256, se află un castel din sec. 19.

ŢIBANA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 10 sate, situată în partea central-vestică a Pod. Central Moldovenesc, pe râul Sacovăţ şi pe afl. acestuia, râul Veja; 7 864 loc. (1 ian. 2011): 4 107 de sex masc. şi 3 757 fem. Expl. de gresii. Moară (în satul Poiana de Sus). În satul Ţibana, menţionat documentar ca sat în 1400, iar ca târg în 1855 există biserica din lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1946-1947).

ŢIBĂNEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 8 sate, situată în partea central-vestică a Pod. Central Moldovenesc, pe cursul inf. al râului Sacovăţ, în zona de confl. cu Durăceasa; 8 047 loc. (1 ian. 2011): 4 167 de sex masc. şi 3 880 fem. Expl. de gresii. Ţesătorie de bumbac. Producţie de tricotaje, cărămizi şi preparate din lapte. Tăbăcărie. Moară (în satul Ţibăneşti). Centru viticol şi de vinificaţie. Creşterea bovinelor. Iaz piscicol în satul Tungujei (400 ha). În satul Ţibăneşti au fost descoperite urmele unei aşezări din Epoca bronzului (cultura Noua, sec. 14–12 î.Hr.) şi o necropolă de incineraţie din sec. 3 d.Hr. În satul Ţibăneşti, menţionat documentar, prima oară, în 1399, se află conacul lui Petre P. Carp (sec. 19) şi o biserică din 1834. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1784),  „Sfântul  Gheorghe”  (1819)  şi „Adormirea Maicii Domnului” (1844– 1845), în satele Grieşti, Vălenii şi Tungujei; biserică din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18, refăcută în 1813 şi reparată în 1921), în satul Jigoreni.

ŢIBUCANI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 3 sate, situată în partea de NE a Subcarpaţilor Neamţului, pe râul Umbrari, în zona de confl. cu râul Moldova; 4 423 loc. (1 ian. 2011): 2 245 de sex masc. şi 2 178 fem. Producţie de mobilă; prelucr. laptelui. Ciupercărie. Creşterea bovinelor. În satul Ţibucani se află  o  biserică  din  lemn,  cu  hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1764, reconstruită în 1859 pe temelie din piatră), iar în satul Davideni există o biserică din cărămidă cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (începutul sec. 18, cu transformări din 1937) şi biserica „Maria Magdalena” construită în 1774, prin efortul lui Iordache Cantacuzino, pe locul unei biserici din sec. 15. Biserica a fost resturată în anii 1859, 1935, 1987.

ŢIFEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 8 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Vrancei cu Câmpia Râmnicului, la poalele de NE ale Măgurii Odobeşti şi cele de SE ale Dealului Momâia, pe stg. râului Putna şi pe dr. râului Şuşiţa; 5 240 loc. (1 ian. 2011): 2 604 de sex masc. şi 2 636 fem. Expl. de balast. Moară de apă (1615), în satul Vităneşti. Centru viticol şi de vinificaţie. Legumicultură. Pe terit. satului Ţifeşti au fost descoperite (1959) urmele unei aşezări şi ale unei necropole carpice, datând din sec. 3 d.Hr., în care s-au găsit un cuptor de ars ceramică, mai multe vase ceramice (amforă, cană, o căţuie dacică – vas ceramic folosit ca afumătoare –, urnă bitronconică ş.a.). Satul Clipiceşti este atestat documentar la 17 nov. 1646. În satul Igeşti se află bisericile „Adormirea Maicii Domnului (ante 1809) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (ante 1809),  iar  în  satul  Bătineşti,  conacul „Frunză–Pastia” (sec. 19).

ŢIGĂNAŞI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Câmpiei Jijiei Inferioare, pe cursul inf. al Jijiei; 4 617 loc. (1 ian. 2011): 2 365 de sex masc. şi 2 252 fem. Nod rutier. Expl. de gresii, marne şi argile. Moară (în satul Cârniceni). Creşterea bovinelor. Fermă piscicolă. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe etc. Pe terit. com. Ţigănaşi, pe Dealul Suhatu şi pe Dealul din Mijloc au fost descoperite resturi de silex din Paleolitic şi frgmente ceramice din Neolitic, din perioada prefeudală şi din sec. 11–15. În satul Ţigănaşi, atestat documentar ca aşezare rurală cu numele de Căminăreşti în 1803 şi ca târguşor în 1834, se află bisericile cu hramurile „Sfântul Spiridon” (1802, cu pridvor adăugat în 1930) şi „Adomirea Maicii Domnului” (1860), iar în satul Cârniceni, o biserică având hramul „Sfântul Haralambie” (1792, reparată în 1897).

ŢIGĂNEŞTI, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în partea de E a Câmpiei Boian, pe cursul inf. al râului Vedea; 5 215 loc. (1 ian. 2011): 2 619 de sex masc. şi 2 596 fem. Staţie de c.f. Expl. de balast. Viticultură. Pe terit. satului Ţigăneşti au fost descoperite (1869) vestigii din Palolitic (vârfuri de săgeţi, bulgări de cremene pentru prăştii, unelte din silex ş.a.). În satul Ţigăneşti, atestat documentar  în  1810,  se  află  biserica „Sfântul Nicolae” (6 apr. 190910 apr. 1910), zidită după planul arhitectului Cristofi Cerchez, repictată în 1986-1987 de Ioan Moroşan. Mănăstire de călugări, înfiinţată la 23 apr. 2004, cu biserica „Sfântul Gheorghe” (2004-2008).

ŢINTEŞTI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Buzăului, pe râul Negreasca; 4 573 loc. (1 ian. 2011): 2 312 de sex masc. şi 2 261 fem. Abator. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Satul Ţinteşti este atestat documentar în 1575, iar satul Pogonele a luat fiinţă în 1863, prin stabilirea unor clăcaşi care au cumpărat pământ de la proprietarul Grigore Chrisoscoleu. Pe terit. com. se află pădurea Frasinu (158 ha), constituită în pr. din frasin (Fraxinus pallisae, Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior) în amestec cu stejar (Quercus robur). În subarboret se întâlnesc păducelul (Crataegus monogyna), măceşul (Rosa canina) ş.a., iar în pătura ierbacee, unele plante rare ca: joldeala şerpească (Serratula bulgarica), lăcrămioare (Convalaria majalis), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) etc. Declarată rezervaţie forestieră în 1954.

ŢIŢEŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 5 sate, situată în partea de V a Piem. Cândeşti, pe interfluviul dintre Râu Târgului şi Argeşel; 5 071 loc. (1 ian. 2011): 2 502 de sex masc. şi 2 569 fem. Haltă de c.f. (în satul Bucşeneşti-Lotaşi). Expl. şi prelucr. lemnului. Balastiere. Constr. de maşini-unelte. Producţie de mase plastice. Confecţionarea măturilor şi coşurilor din nuiele. Dogărit. Pomicultură (pruni, meri, peri). Pe terit. satului Ţiţeşti a fost descoperită (1970) o necropolă tumulară, fără inventar, datând, probabil, din perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului. În satul Bucşeneşti-Lotaşi se află biserica „Sfântul Nicolae” (1531–1534), cu un pridvor adăugat în sec. 18, iar în satul Valea Mănăstirii există o mănăstire de călugări, ctitorie din anii 1534–1537 a domnului Radu Paisie, cu biserica „Sfânta Treime”, cu faţadele decorate cu cărămidă aparentă, în alternanţă cu tencuială, iar interiorul pictat în anii 1547–1548 din voinţa domnului Mircea Ciobanul, picturi care au fost refăcute în 1788. Biserica are un pridvor adăugat în 1796– 1797. Clopotniţa şi zidul de incintă au fost construite în 1850. Biserica, de dimensiuni modeste (20 m lungime şi 5 m lăţime) a fost reparată în anii 1967, 1972 şi 2008. După secularizarea averilor mănăstireşti în 1863 a devenit biserică de mir, mănăstirea fiind reînfiinţată în anul 1997.

ŢUGLUI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NE a Câmpiei Desnăţuiului, pe dr. văii Jiului; 2 901 loc. (1 ian. 2011): 1 397 de sex masc. şi 1 504 fem. Staţie de c.f. (în satul Jiul). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Com. Ţuglui a fost grav afectată de inundaţiile din 25 iun. 1997. Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Jiul (1735) şi Ţuglui (1893).

ŢUŢORA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în luncile şi pe terasele de pe dr. Prutului şi de pe stg. Jijiei, la graniţa cu Republica Moldova; 2 046 loc. (1 ian. 2011): 1 039 de sex masc. şi 1 007 fem. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, rapiţă, florea-soarelui ş.a. Legumicultură; viticultură. Apicultură. Satul Ţuţora apare menţionat documentar, prima oară, ca punct de vamă în 1448, apoi la 25 aug. 1454, 1 apr. 1470, 15 aug. 1471 (cu numele Ţoţora), iar ca târg la 30 aug. 1611. Pe terit. com. Ţuţora a avut loc (19 sept. 1620) lupta între oastea turco-tătară şi cea polono-moldoveană, încheiată cu victoria celei dintâi. În satul Chipereşti, atestat documentar în 1603, se află o biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (sec. 18, refăcută în 1835) şi un han de dinainte de anul 1805.