Comune (P)

PADEŞ, com. în jud. Gorj, alcătuită din 8 sate, situată la poalele de SV ale M-ţilor Vâlcan, pe cursul superior al râului Motru; 5 017 loc. (1 ian. 2011): 2 554 de sex masc. şi 2 463 fem. Reşed. com. Padeş este satul Călugăreni. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Hidrocentrală (50 MW), în satul Motru Sec, intrată în funcţiune în 1979. Confecţii. Moară de apă (în satul Motru Sec). Staţie meteorologică (în satul Apa Neagră). Rezervaţie naturală botanică (arboretul de alun turcesc de la Gorganu) şi rezervaţii speologice (peşterile Cloşani şi Cioaca cu Brebenei). Casălaborator pentru cercetări speologice (în satul Cloşani). Satul Padeş apare menţionat documentar, prima oară, în 1463. La 23 ian. 1821, pe platoul de lângă Padeş, Tudor Vladimirescu a citit Proclamaţia de la Padeş – moment ce a marcat începutul Revoluţiei de la 1821 din Ţara Românească. În satul Padeş se află un monument, sub forma unui trunchi de piramidă, cu laturile de 10 m, înalt de 9,5 m, ridicat în 1921, operă a arhitectului State Baloşi. În satul Motru Sec se află o biserică din lemn cu hramul „Înălţarea Domnului” (17891790), monument UNESCO, o biserică din cărămidă, sfinţită la 25 mai 1883, conacul boierului Palade (sec. 19, menţionat documentar în 1896), în satre de degradare, casa generalului Paul Angelescu (se. 19), iar în satul Cloşani o biserică din lemn cu hramul „Înălţarea Domnului” (ante 1790). Sărbătoarea folclorică „Urcatul oilor la munte”. Turism.

PADINA, com. în jud. Buzău, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Bărăganului; 4 360 loc. (1 ian. 2011): 2 084 de sex masc. şi 2 276 fem. Expl. de gaze naturale. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, legume. Viticultură. Satul Padina apare menţionat documentar, prima oară la 28 mai 1536, cu numele Bora. De-a lungul anilor acesta s-a mai numit Padina Borei şi Macoveiul. În satul Padina se află bisericile „Sfântul Nicolae” (1832–1835) şi „Sfântul Ioan Botezătorul” (1837–1838).

PALANCA, com. în jud. Bacău, alcătuită din 5 sate, situată în partea de NV a Depr. Agăş, la poalele de S ale M-ţilor Tarcău şi cele de N ale M-ţilor Ciuc, pe cursul superior al râului Trotuş; 3 447 loc. (1 ian. 2011): 1 745 de sex masc. şi 1 702 fem. Staţie de c.f. (în satul Palanca). Balastieră. Moară de apă (din 1918) şi ferăstrău hidraulic cu adaptare a unei turbine hidraulice pentru producerea curentului electric (în satul Ciugheş). Muzeu etnografic (f. 1970). În satul Palanca, atestat documentar în anul 1648, se află o biserică cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, zidită în 1948-1951 pe locul uneia din lemn din 1803 mistuită de un incendiu în 1944. Biserica a fost distrusă de incendiul din 1 dec. 2001, pe locul ei construindu-se o altă biserică a cărei piatră de temelie a fost pusă la 29 aug. 2002; conacul Ghica (sec. 19), azi dispensar.

PALEU, com. în jud. Bihor, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Oradei cu Câmpia Barcăului, la 6 km NNE de municipiul Oradea; 2 055 loc. (1 ian. 2011): 1 048 de sex masc. şi 1 007 fem. Prelucr. lemnului. Produse lactate. Moară de cereale. Creşterea bovinelor. Lac piscicol (14 ha). Satul Paleu apare menţionat documentar, prima oară, în perioada 1291–1293, satul Uilelacu de Munte este atestat documentar în 1210 (până în 1790 s-a numit Uileacu de Paleu), iar Săldăbagiu de Munte în 1226 (în 1360 a fost consemnat cu toponimul Zaldabag). Biserică reformată (1890), în satul Uileacu de Munte. Com. Paleu a fost înfiinţată la 28 ian. 2003 prin desprinderea satelor Paleu, Săldăbagiu de Munte şi Uileacu de Munte din com. Cetariu, jud. Bihor.

PALTIN, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Vrancea, la poalele M-ţilor Vrancea, pe râul Zăbala; 2 089 loc. (1 ian. 2011): 1 068 de sex masc. şi 1 021 fem. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Muzeu etnografic. Pomicultură. Până la 3 mart. 2005, com. Paltin a avut în componenţă satele CarşocheştiCorăbiţa, Morăreşti, Păvălari, Spulber, Tojanii de Jos, Tojanii de Sus şi Ţipău care la acea dată s-au desprins din com. Paltin şi au format com. Spulber, jud. Vrancea.

PANACI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 6 sate, situată în partea de S a Depr. Dornelor, la poalele de NV ale M-ţilor Bistriţei şi cele de NE ale M-ţilor Căliman, pe cursul superior al râului Neagra; 2 232 loc. (1 ian. 2011): 1 142 de sex masc. şi 1 090 fem. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor. În arealul satului Coverca există 17 izvoare cu ape minerale magneziene, calcice, feruginoase, carbonatate, numite local “borcuturi”, dintre care izvorul nr. 9, numit “Sfântul Gheorghe” este amenajat. Agroturism. În com. Panaci se află schitul Piatra Tăieturii (de călugări), înfiinţat în 1933, desfiinţat la 28 oct. 1959 de autorităţile comuniste, demolat în 1962 şi reînfiinţat la 1 iun. 1990. Mai întâi a fost construit paraclisul cu hramul „Sfântul Ilie” (sfinţit la 8 sept. 1992) şi apoi biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1990-1997). În satul Glodu se află un depozit fosilifer cu cochilii mari de scoici de mare. În satul Panaci, înfiinţat în 1790 de o familie numeroasă de oieri veniţi din com. Crucea, jud. Suceava, şi atestat documentar în 1835, se află o biserică zidită în anii 1850-1854 şi pictată în 1967-1969.

PANTELIMON, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Casimcea, pe râul Casimcea şi afl. său Cartal; 1 844 loc. (1 ian. 2011): 983 de sex masc. şi 861 fem. Expl. de cuarţite şi şisturi verzi. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Moară de cereale; produse de panificaţie. Culturi de cereale. Pe terit. com. au fost descoperite (1911– 1913) vestigiile unei aşezări rurale (vicus) şi ale unei fortificaţii (cetate) romane, numită Ulmetum, datând din sec. 2–7 (zidul de incintă, de formă poligonală, era prevăzut cu mai multe turnuri pătrate de apărare şi două porţi de intrare flancate de două turnuri în formă de U). Pe ruinele acestei fortificaţii, distrusă de avari la sf. sec. 6 d.Hr., s-a aşezat, în sec. 10–11, o comunitate de agricultori. În satul Pantelimon se află biserica „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” (1911, renovată în 2009-2010), iar în satul Nistoreşti există biserica „Sfântul Nicolae” (1895– 1896). Până în anul 1990, com. Pantelimon a avut în componenţă satul Vulturu, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

PANTICEU, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată în SV Dealurilor Dejului, la poalele de SV ale Dealului Bobâlna, pe râul Lonea; 1 831 loc. (1 ian. 2011): 935 de sex masc. şi 896 fem. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Pomicultură. Creşterea bovinelor. În satele Panticeu (menţionat documentar, prima oară, în 1314) şi Dârja se află biserici (iniţial romano-catolice, azi biserici reformate) ce datează din sec. 12 şi, respectiv, sec. 13–15; în satul Cubleşu Someşan există o biserică reformată (1774), iar în satul Cătălina, o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” (1896).

PAPIU ILARIAN, com. în jud. Mureş, alcătuită din 5 sate, situată în zona Colinelor Comlodului; 936 loc. (1 ian. 2011): 470 de sex masc. şi 466 fem. Prelucr. argilei şi a laptelui. Morărit şi panificaţie. Creşterea bovinelor. Culturi de cartofi, varză pentru seminţe, cereale, legume ş.a. Pomicultură; viticultură; apicultură. Fond cinegetic. Până în 1925 satul Papiu Ilarian s-a numit Budiu de Câmpie. În satul Papiu Ilarian, menţionat documentar, prima oară, în 1332, cu numele Budun se află o biserică (azi biserică reformată) din sec. 14, cu unele transformări din 1888, declarată monument istoric. Com. Papiu Ilarian are în componenţă satul Şandru care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

PARAVA, com. în jud. Bacău, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Siretului, la poalele de SE ale culmii Pietricica; 3 479 loc. (1 ian. 2011): 1 733 de sex masc. şi 1 746 fem. Expl. de balast. În satul Parava se află biserica „Sfinţii Voievozi” (1925, reparată în 19411943 şi pictată în 1994 de Adolf Cantini), iar în satul Teiuş există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1912, restaurată în 1995-1997).

PARDINA, com. în jud. Tulcea, formată dintr-un sat, situată în partea de NV a Deltei Dunării, pe dr. braţului Chilia; 625 loc. (1 ian. 2011): 372 de sex masc. şi 253 fem. Cherhana. Rezervaţie zoologică (loc de cuibărit pentru pelicani, călifari ş.a.). Între 13 oct. 1983 şi 20 mai 1996, Pardina s-a numit 1 Mai. Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1860–1865, restaurată în anii 2010-2011).

PARDOŞI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 5 sate, situată în partea de NE a Subcarpaţilor Buzăului, la poalele Dealurilor Bisoca, Pâclele şi Blăjani, pe râul Câlnău; 482 loc. (1 ian. 2011): 224 de sex masc. şi 258 fem. Producţie de ţuică din prune. Recoltarea fructelor de pădure. Pomicultură (pruni, meri, peri ş.a.). Apicultură. Satul Pardoşi apare atestat documentar, prima oară, în 1664. Biserică din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1747), în satul Valea Şchiopului.

PARINCEA, com. în jud. Bacău, alcătuită din 10 sate, situată în partea de V a Colinelor Tutovei, pe râurile Răcătău şi Năneşti; 3 805 loc. (1 ian. 2011): 1 977 de sex masc. şi 1 828 fem. Prelucr. lemnului. Morărit. Apicultură. În satul Parincea, atestat documentar în 1769, se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1863), în satul Mileştii de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1442 se află o biserică din 1843, iar în satul Satu Nou există mănăstirea Parincea (de maici), cu biserica „Sfântul Nicolae”, construită din bârne în anul 1702, desfiinţată la 28 oct. 1959 şi reînfiinţată în 1991. Biserica nouă, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, a fost zidită în anii 1997–2002 după proiectul arhitectei Mariana Moldoveanu şi pictată în frescă (2002-2003) de Mihai Chiuaru. Biserica a fost sfinţită la 12 sept. 2004; în satul Năneşti există bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru” şi „Sfinţii Voievozi”, ambele dinainte de anul 1809 şi o biserică din lemn din 1780.

PARŢA, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situată în câmpia Timişului, pe râul Timiş, la 17 km S de municipiul Timişoara; 1 980 loc. (1 ian. 2011): 1 012 de sex masc. şi 988 fem. Staţie de c.f. Culturi de cereale, legume ş.a. Viticultură. Creşterea bovinelor. Pe terit. satului Parţa au fost descoperite (1945, 1949–1950, 1963) vestigiile unei extinse aşezări neolitice, cu trei niveluri de locuire, în care s-au găsit figurine şi vase ceramice specifice culturii materiale Vinča (milen. 5–4 î.Hr.), reprezentate prin cupe cu picior, oale, farfurii ovale, alungite, vase cu umăr înalt sau sferice, cu decor geometric în zigzag sau meandric incizat. În anul 1970 a fost descoperit un sanctuar de formă rectangulară, cu o lungime de 11,5 m şi o lăţime de 6 m, alcătuit dintrun altar şi o cameră separată unde se aduceau ofrandele. Aici s-au recuperat şi restaurat complet două statui lipite care reprezintă o zeitate feminină şi un cap de taur. În satul Parţa, atestat documentar în 1334, se află biserica sârbească „Înălţarea Domnului” (1847–1851) cu iconostas pictat în 1851 de Ciolacović. Com. Parţa a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Parţa din com. Şag, jud. Timiş.

PARVA, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Dealurilor Năsăudului cu M-ţii Rodna, pe râul Rebra; 2 637 loc. (1 ian. 2011): 1 332 de sex masc. şi 1 305 fem. Expl. de sare, de caolin, mică, argile caolinoase şi de marmură. Izv. cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, clorurosodice. Mofete. Expl. şi prelucr. lemnului. Mori acţionate hidraulic şi electric. Prelucr. lânii. Creşterea ovinelor. Turism montan. Mănăstire de călugări înfiinţată în 1993, cu biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Satul Parva este menţionat documentar în 1773. Vechea denumire Lunca Vinului.

PĂCUREŢI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 5 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei; 2 273 loc. (1 ian. 2011): 1 144 de sex masc. şi 1 129 fem. Expl. de petrol. Pomicultură.

PĂDINA, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 6 sate, situată în partea de S a Piem. Bălăciţei, pe râul Drincea; 1 407 loc. (1 ian. 2011): 685 de sex masc. şi 722 fem. Reşed. com. este satul Pădina Mare. În perimetrul satului Iablaniţa au fost descoperite urmele unei aşezări datând din perioada timpurie a culturii materiale Dridu (sec. 8–9), în care s-au găsit fragmente de vase din ceramică, lucrate la roată, cu buza îngroşată rotunjit, decorate cu striuri şi linii vălurite.

PĂDURENI , com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Timişului, la 20 km S de municipiul Timişoara; 1 606 loc. (1 ian. 2011): 800 de sex masc. şi 806 fem. Expl. de argilă. Produse de panificaţie şi patiserie. Culturi de cereale. Ferme de creştere a porcinelor şi cabalinelor. Hipism. În satul Pădureni, atestat documentar în 1761, se afla biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1873). Com. Pădureni a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Pădureni din com. Jebel, jud. Timiş.

PĂDURENI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 8 sate, situată în partea de NE a Colinelor Viişoarei, pe cursul superior al râului Sărata; 4 112 loc. (1 ian. 2011): 2 118 de sex masc. şi 1 994 fem. Creşterea bovinelor (în satul Ivăneşti). Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Pădureni s-au numit Cârligaţi. În satul Leoşti există o biserică din anul 1640, iar în satul Davideşti o biserică din 1825, având hramul „Sfinţii Voievozi”; biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1850), în satul Văleni; în satul Căpoteşti se află biserica cu hramul „Sfinţii Atanasie şi Chiril” (1862– 1863), iar în satul Ivăneşti, biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (1882) şi conacul lui Jean Atanasiu (1912).

PĂLATCA, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Fizeşului; 1 180 loc. (1 ian. 2011): 575 de sex masc. şi 605 fem. În satul Pălatca, menţionat documentar, prima oară, în 1296, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată) şi biserica ortodoxă cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1774); bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1700) şi „Sfântul Petru” (1710, mutată în anul 2009 din satul Sava, declarată monument istoric), în satele Băgaciu şi Mureşenii de Câmpie.

PĂLTINIŞ, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 4 sate, situată în zona Colinelor Başeului, pe dr. râului Prut şi pe cursul superior al râului Lişmăniţa, la graniţa României cu Ucraina şi cu Republica Moldova; 3 179 loc. (1 ian. 2011): 1 529 de sex masc. şi 1 650 fem. Balastiere. Zăcăminte de gips (neexploatate). Produse lactate. Creşterea bovinelor. Satul Horodiştea, aflat la 48°15’06” latitudine N, este considerat punctul nordic extrem al României. În perimetrul satului Horodiştea, pe Dealul Mălăişte, au fost descoperite (1929) vestigiile unei aşezări din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (2500–2000 î.Hr.), în care s-au găsit unelte din piatră, silex, os şi lut ars (topoare din piatră dură şi din os, vârfuri de săgeţi, fusaiole din teracotă), ceramică cenuşie sau cărămizie cu decor rudimentar (motive incizate sau pictate în reţea), precum şi figurine feminine din teracotă. Tot aici au fost descoperite şi urmele câtorva bordeie din sec. 8–10. În satul Horodiştea se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1770) şi o biserică din zid cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1862–1863), iar în satul Păltiniş, bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1803, renovată şi resfinţită în 1894) şi „Sfântul Vasile” (1820, pictată în 1839). În satul Cuzlău există o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1783). În fostul sat Crăiniceni (în prezent înglobat în satul Horodiştea) se află casa memorială a lui Ilie Iacob (1913–1960), devenit Sfântul Ioan Hozevitul, reprezentant de seamă al spiritualităţii româneşti, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.

PĂLTINIŞ, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de N ale M-ţilor Semenic, pe cursul superior al râului Pogăniş; 2 547 loc. (1 ian. 2011): 1 297 de sex masc. şi 1 250 fem. Staţie de c.f. (în satul Cornuţel). Expl. de min. de mangan (în satul Delineşti) şi de bentonit (în satul Rugi). Expl. şi prelucr. lemnului (articole de mobilier). Conserve de fructe. Pomicultură (meri, peri, pruni). Pe terit. satului Cornuţel a fost descoperit un depozit de bronz alcătuit din 11 obiecte (5 brăţări, 2 tutuli, 2 falere, un ac şi un fragment de inel) datând din sec. 13 î.Hr. Rezervaţie paleontologică (punct fosilifer), în satul Delineşti. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Păltiniş s-au numit Valea Boului.

PĂLTINOASA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NV a Pod. Fălticeni, pe stg. râului Moldova; 5 833 loc. (1 ian. 2011): 2 965 de sex masc. şi 2 868 fem. Nod feroviar şi rutier. Expl. de gresii. Centru de ceramică populară. În satul Păltinoasa se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1857) şi biserica romano-catolică „Înălţarea Domnului” (1912). Com. Păltinoasa a fost colonizată, în etape, cu germani în perioada 1817-1893.

PĂNĂTĂU, com. în jud. Buzău, alcătuită din 9 sate, situată în Subcarpaţii Buzăului, la poalele de V ale Dealului Blidişel, pe stg. râului Buzău, într-o zonă afectată frecvent de alunecări de teren; 2 604 loc. (1 ian. 2011): 1 249 de sex masc. şi 1 355 fem. Pomicultură. În satul Pănătău, menţionat documentar, prima oară, în 1415 există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construită în 1850 pe locul uneia din sec. 18, reparată în 1880, 1921 şi 1977–1978 şi pictată la interior în 1978. În satul Tega se află mănăstirea Cârnu (de călugări), situată pe culmea dealului Blidişel, cu biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, construită în anii 1545–1546 din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Mircea Ciobanul şi a Doamnei Chiajna, refăcută în 1643 şi pictată în 1822. Mănăstirea a fost desfiinţată de autorităţile comunsite la 28 oct. 1959 şi reînfiinţată la 1 mart. 1991, după prăbuşirea comunismului în dec. 1989; Pridvor din lemn, adăugat în 1822; în satul Râpile există o biserică din lemn cu hramul „Înălţarea Domnului” (1838). Agroturism.

PĂNET, com. în jud. Mureş, alcătuită din 5 sate, situată în SE Colinelor Mădăraşului, pe dr. Văii Mureşului; 6 145 loc. (1 ian. 2011): 3 076 de sex masc. şi 3 069 fem. Haltă de c.f. (în satul Berghia). Nod rutier. În satul Pănet, menţionat documentar, prima oară, în 1332, cu numele Pambus, se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gravriil” (c. 1630, alte surse indică anul 1740), aflată în stare de degradare, o biserică reformată (1787), o biserică nouă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, zidită în anii 1997-2010 pe locul unei biserici demolată în 1941 de armata horthystă, şi un castel (sec. 18), iar în satul Hărţău există o biserică din sec. 13 (iniţial romanocatolică, iar în 1787 preluată de cultul reformat-calvin), cu turn şi clopotniţă din lemn, din 1818, şi o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1824). Agroturism.

PĂRĂU, com. în jud. Braşov, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Depr. Făgăraş, la poalele de SV ale M-ţilor Perşani, pe stg. Oltului, în zona de confl. cu râul Părău; 2 165 loc. (1 ian. 2011): 1 094 de sex masc. şi 1 071 fem. Centru de cojocărit. Prelucr. lemnului. Agroturism. Satul Părău apare menţionat documentar, prima oară, în 1293. În satul Veneţia de Jos, atestat documentar în 1235, se află ruinele Cetăţii lui Negru Vodă (sec. 14), cunoscută şi sub numele de Cetatea Breaza, şi biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1790–1818), cu picturi murale interioare originare, iar în satul Veneţia de Sus, atestat documentar în 1469, există biserica ortodoxă cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (sec. 18) şi clădirea fostei Primării (sec. 19).

PĂSĂRENI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Niraj şi pe canalul Veţa; 1 791 loc. (1 ian. 2011): 861 de sex masc. şi 930 fem. Haltă de c.f. (în satul Păsăreni). Satul Păsăreni apare menţionat documentar, prima oară, în 1392. În satul Gălăţeni se află o biserică unitariană (sec. 16, cu tavan casetat şi pictat în 1607, cu unele refaceri din sec. 18) şi o biserică reformată (1760).

PĂSTRĂVENI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. văii Moldova, pe râul Agapia, în zona de contact cu Subcarpaţii Neamţului; 3 990 loc. (1 ian. 2011): 1 993 de sex masc. şi 1 997 fem. Pe terit. com. Păstrăveni a fost descoperit (1970) un tezaur tracic compus din patru vase din aur cu o greutate totală de 980 grame.

PĂTRĂUŢI, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situată în Pod. Dragomirnei, pe stg. râului Suceava; 5 032 loc. (1 ian. 2011): 2 496 de sex masc. şi 2 536 fem. Nod rutier. Balastieră cu staţie de betoane. Ateliere de mobilă, confecţii, încălţăminte. Moară de cereale. Produse lactate. Creşterea bovinelor. Satul Pătrăuţi a fost întemeiat în anul 1330. Biserica având hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” (17,20 m lungime şi 6,60 m lăţime), ctitorie din anul 1487 (zidirea a început la 13 iun. 1487) a domnului Ştefan cel Mare, este un monument reprezentativ al arhitecturii medievale moldoveneşti. Biserica a fost construită după lupta de la Şcheia din anul 1486 (→ Şcheia) în jurul ei întemeindu-se atunci o comunitate monahală care a funcţionat până în 1775 când Bucovina a intrat sub stăpânire habsburgică, devenind după aceea biserică de parohie. Biserica are o turlă pe pronaos, o streaşină foarte mare, ancadramente şi portale gotice şi faţade decorate, sub cornişă, cu frize ceramice. Biserica păstrează valoroase picturi murale interioare originare, precum şi fragmente de picturi murale exterioare, realizate în anul 1550, din care se remarcă „Judecata de Apoi”. Pe peretele vestic al pronaosului se află o frescă rar întâlnită în picturile bisericeşti, numită „Cavalcada Sfintei Cruci” sau „Cavalcada Sfinţilor Militari”, care înfăţişează gruaparea, întrun singur loc, a tuturor sfinţilor militari. Tot în pronaos se află scena „Plângerii”, compoziţia „Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos”, precum şi Tabloul votiv în care este reprezentat Ştefan cel Mare ţinând în mâini macheta bisericii, alături de el fiind înfăţişaţi soţia sa, Maria Voichiţa, fiul său, Bogdan III, şi domniţele Maria şi Ana. Biserica şi complexul monahal au fost restaurate în perioadele 1709–1714 şi 2003-2004. Pentru protejarea acestei biserici, care a fost declarată monument UNESCO în 1993, s-a construit un paraclis, în anii 2004–2006, în care să se ţină slujbele acestei mănăstiri, reînfiinţată după anul 1989. Pe terit. com. Pătrăuţi se află rezervaţia forestieră „Crujana”, alcătuită din arboret cu specii de foioase, în majoritate stejari, extinsă pe 39,4 ha, precum şi o rezervaţie de cerbi lopătari.

PĂTULELE, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Blahniţei, pe râul Blahniţa; 3 955 loc. (1 ian. 2011): 2 023 de sex masc. şi 1 932 fem. Nod rutier. Prelucr. lemnului. Morărit; produse de panificaţie. Legumicultură; viticultură; apicultură. Centru de manifestări etnofolclorice (Festivalul fluieraşilor din Oltenia). Biserică având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1835-1838), declarată monument istoric, în satul Viaşu. În satul Pătulele există bisericile „Sfântul Nicolae”, construită în anii 1903-1905 pe locul uneia din lemn care data din 1840, declarată monument istoric, şi „Sfântul Gheorghe” (1883).

PĂUCA, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Secaşelor; 1 928 loc. (1 ian. 2011): 961 de sex masc. şi 967 fem. În perimetrul satului Păuca, menţionat documentar, prima oară, în 1309, au fost descoperite (1965–1966) vestigiile unei aşezări neolitice, aparţinând culturii materiale Petreşti (milen. 3 î.Hr.), în care s-au găsit vase ceramice pictate şi figurine antropomorfe, între care se remarcă o figurină feminină având sânii, pântecele şi coapsele puternic reliefate, iar decorul geometric simplu (zigzaguri, romburi), incizat. Tot aici a fost găsită o oglindă din bronz, discoidală, scitică (sec. 6 î.Hr.). În satul Păuca se află o biserică ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18) şi o biserică evanghelică (1804), iar în satul Presaca, o biserică din lemn, ortodoxă, cu hramul „Sfânta Treime” (1728).

PĂULENI-CIUC, com. în jud. Harghita, alcătuită din 3 sate, situată în Depr. Ciuc, la poalele de V ale M-ţilor Ciuc, pe râul Pustnic; 1 805 loc. (1 ian. 2011): 889 de sex masc. şi 916 fem. Expl. de dolomit (în satul Delniţa). Prelucr. primară a lemnului. Centru de cusături şi ţesături populare (în satul Şoimeni). Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Păuleni-Ciuc s-au numit Păuleni. În arealul satului Şoimeni, menţionat documentar, prima oară, în 1506, cu numele Ciomortan, au fost descoperite vestigiile unei aşezări neolitice, aparţinând culturii materiale Ariuşd (mijlocul milen. 4–mijlocul milen. 3 î.Hr.), în care s-au găsit vase ceramice ornamentate cu triunghiuri incizate (haşurate sau umplute cu împunsături) sau cu brâie în relief. În satul PăuleniCiuc, menţionat documentar, prima oară, în 1567, se află o biserică romano-catolică, zidită în sec. 15, în stil gotic, pe locul uneia mai vechi (incendiată de mongoli în 1241), cu tavan casetat şi pictat în 1613, iar în satul Delniţa, o biserică romanocatolică, cu hramul „Sfântul Ioan” (sec. 14), cu tavan casetat (1613) şi zid de incintă (sec. 18).

PĂULEŞTI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Ploieştiului, pe râul Dâmbu; 5 590 loc. (1 ian. 2011): 2 683 de sex masc. şi 2 907 fem. Haltă de c.f. (în satul Găgeni). Nod rutier. Producţie de asfalt, de BCA (din 2009), de confecţii de damă, de sticlă şi obiecte din sticlă şi de ciocolată. Morărit; produse de panificaţie. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1888), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1888) şi „Sfântul Gheorghe” (2005-2010), în satele Păuleşti, Găgeni şi Cocoşeşti.

PĂULEŞTI, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Someşului, pe râul Someş; 5 334 loc. (1 ian. 2011): 2 622 de sex masc. şi 2 712 fem. Balastieră. Prefabricate din beton; fabrică de ţigle; producţie de bobinaje şi de articole prelucrate mecanic prin aşchiere. Atelier de tâmplărie. Satul Păuleşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1379. Plantaţie experimentală de frasin de Pennsylvania. Biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1880), în satul Amaţi.

PĂULEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Vrancei, la poalele M-ţilor Vrancea, pe cursul superior al văii Putna (afl. al Siretului); 2 170 loc. (1 ian. 2011): 1 087 de sex masc. şi 1 083 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea, mobilă). Produse de artizanat. Pomicultură (pruni, meri, peri, nuci). Fond cinegetic. În satul Păuleşti, atestat documentar în anul 1507, se află biserica „Sfinţii Voievozi” (sec. 18), iar în satul Hăulişca există biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1772), declarată monument istoric. Com. Păuleşti a fost înfiinţată la 22 mai 2003 prin desprinderea satelor Păuleşti şi Hăulişca din com. Tulnici, jud. Vrancea.

PĂULIŞ, com. în jud. Arad, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Aradului cu M-ţii Zarand, pe râul Mureş; 4 351 loc. (1 ian. 2011): 2 141 de sex masc. şi 2 210 fem. Staţie de c.f. (în satul Păuliş). Nod rutier. Expl. de granit (în satele Cladova şi Baraţca), de diorit şi de balast (şase balastiere). Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă). Centru viticol şi de vinificaţie (satul Baraţca). Cramă. Agroturism. Satul Păuliş apare menţionat documentar, prima oară, în 1333 cu numele Paululese. În perioada 13–18 sept. 1944, trupele române (Detaşamentul Păuliş) au respins încercările trupelor horthyste de a pătrunde în Pod. Transilvaniei, pe valea Mureşului. Aici se află cimitirul eroilor şi un monument închinat ostaşilor români căzuţi în luptă. Parc dendrologic cu exemplare rare (pin de Himalaya, magnolii, tisă etc.). În satul Păuliş se află o biserică romano-catolică (1879–1880) şi biserica „Sfântul Nicolae” (1780–1790).

PĂUNEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Siretului Inferior cu Piem. Zăbrăuţi; 6 673 loc. (1 ian. 2011): 3 459 de sex masc. şi 3 214 fem. Numeroase fântâni cu cumpene din lemn. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilier divers). Fabrică de ulei vegetal. Morărit. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Păuneşti se află biserica „Sfânta Parascheva” (1945).

PĂUŞEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 8 sate, situată în Subcarpaţii Olteniei, în Depr. Bodeşti-Păuşeşti; 2 806 loc. (1 ian. 2011): 1 367 de sex masc. şi 1 439 fem. Centru pomicol şi de ţesături şi cusături populare (Păuşeşti-Otăsău). Prelucr. lemnului. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1811) şi „Sfinţii Voievozi” (1854–1859), în satele Cernelele şi Păuşeşti-Otăsău. Satul Păuşesti apare menţionat documentar, prima oară, în 1453.

PĂUŞEŞTI-MĂGLAŞI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 6 sate, situată în Subcarpaţii Olteniei, pe râul Olăneşti; 4 137 loc. (1 ian. 2011): 2 086 de sex masc. şi 2 051 fem. Centru de cusături şi ţesături populare şi Festival folcloric „Hora costumelor” (în satul Pietrari). Cămin cultural (1934) găzduit în prezent într-o clădire construită în anul 1962. În satul Valea Cheii, atestat documentar la 22 aug. 1580 cu numele Sărăcineşti (denumire purtată până la 1 ian. 1965), se află mănăstirea Sărăcineşti (de maici), cu biserica „Adormirea Maicii Domnului” construită în perioada 28 sept. 1688–1693 prin strădania lui Ştefan, episcop de Râmnic, cu ajutorul material al lui Tănase Sărăcinescu. În satul Pietrari se află o biserică din 1786 şi un conac din sec. 19 (azi sanatoriu de boli nervoase), în satul Vlăduceni, menţionat documentar la 15 apr. 1608, există o biserică din 1744, iar în satele Păuşeşti-Măglaşi şi Coasta există câte o biserică având acelaşi hram – „Sfântul Nicolae” –, prima construită în anii 1826-1829 pe locul uneia din 1778 şi pictată în frescă în 1829-1833, în prezent declarată monument istoric, iar cealaltă, din 1825. Satul Păuşeşti-Măglaşi apare consemnat documentar, prima oară, la 2 aug. 1453, iar apoi la 10 mai 1559, cu numele Păuşeşti, iar din 15 ian. 1695 poartă denumirea actuală.

PÂNCEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 8 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. râului Siret, în zona de contact cu Colinele Tutovei, pe râul Soci; 4 350 loc. (1 ian. 2011): 2 242 de sex masc. şi 2 108 fem. Legumicultură. Creşterea ovinelor. Biserici din lemn, cu acelaşi hram – „Sfinţii Voievozi”, în satele Soci (1785) şi Pânceşti (1801–1802, reparată în 1934); în satul Pânceşti există o biserică având dublu hram „Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi „Pogorârea Duhului Sfânt” (1871, restaurată în 1921 şi 1942, cu pridvor adăugat în anii 2000-2001), în satul Petreşti se află biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1810, cu unele transformări şi picturi din 1924–1928 şi 1948), iar în satul Dieneţ, o biserică din 1873, zidită pe locul uneia incendiată de tătari în 1713.

PÂNCEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc; 1 476 loc. (1 ian. 2011): 764 de sex masc. şi 712 fem. Pomicultură. Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1792, reparată în 1923) şi „Sfinţii Voievozi (1774, reparată în 1935, cu pridvor adăugat în anul 1972), declarată monument istoric, în satele Ciurea şi Pânceşti. În satul Pânceşti se află biserica „Sfânta Treime” (1888), iar în satul Patricheni, biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” (1973-1977). Com. Pânceşti a fost înfiinţată la 7 mai 2003 prin desprinderea satelor Ciurea, Holm, Patricheni, Pânceşti şi Tălpălăi din com. Poienari, jud. Neamţ.

PÂNGĂRAŢI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 6 sate, situată pe râul Bistriţa, la poalele de S ale vf. Muncelu Pângărăcior (1 153 m alt.) din M-ţii Stânişoarei; 5 398 loc. (1 ian. 2011): 2 654 de sex masc. şi 2 744 fem. Staţie (în satul Pângăraţi) şi haltă de c.f. (în satul Stejaru). Hidrocentrală (23 MW), dată în folosinţă în 1964. Prelucr. lemnului. Agroturism. Aici a funcţionat o staţiune de cercetări biologice, geografice, geologice şi hidrologice a Universităţii „Alexandru I. Cuza” din Iaşi, înfiinţată în 1957 şi mutată ulterior la Piatra-Neamţ. În satul Pângăraţi, atestat documentar, prima oară, în 1432 şi apoi la 10 oct. 1458, se află o mănăstire de călugări, cu biserica având hramul „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir” construită în 1560 din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Alexandru Lăpuşneanu pe locul unei biserici din lemn ce data din 1460 şi incendiată de turci în 1476. Mănăsirea Pângăraţi apare menţionată documentar, prima oară, la 9 iul. 1577, într-un document semnat de domnul Petru Şchiopul. Ansamblul monahal, înconjurat de un zid de incintă înalt de 5 m, a fost supus unor lucrări de restaurare şi extindere în anii 1642 (marele vistier Dumitru Şoldan a construit clisiarniţa şi turnul-clopotniţă), 1806 (după cutremurul catastrofal din 14 oct. 1802) şi 1850–1857. După secularizarea averilor mănăstireşti (1863), activitatea monahală s-a restrâns foarte mult. Mănăstirea Pângăraţi a fost desfiinţată abuziv de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959 şi reînfiinţată în 1991. Ansamblul monastic a fost restaurat în 1992–2001, iar în anii 2002-2011 a fost construită o nouă biserică având dublu hram „Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie” şi „Toţi Sfinţii Români”. Turnul-clopotniţă, înalt de 34 m, care avea şi rol de turn de intrare s-a prăbuşit la 18 iun. 1996. Monumentul eroilor Primului Război Mondial. În satul Pângărăcior se află o biserică din sec. 18. În com. Pângăraţi se află o pădure alcătuită din arbori de tisă (Taxus baccata), în amestec cu pin (Pinus silvestris), brad (Abies alba), molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica), carpen (Carpinus betulus) ş.a., declarată rezervaţie forestieră.

PÂRGĂREŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 5 sate, situată pe râul Oituz, la poalele M-ţilor Vrancea; 4 759 loc. (1 ian. 2011): 2 385 de sex masc. şi 2 374 fem. Biserica „Sfântul Mihail” (2002–2011), în satul Satu Nou.

PÂRJOL, com. în jud. Bacău, alcătuită din 9 sate, situată în partea de N a Depr. Tazlău, pe cursul superior al râului Tazlău; 6 650 loc. (1 ian. 2011): 3 394 de sex masc. şi 3 256 fem. Expl. de petrol. Centre de ceramică populară (în satul Băhnăşeni) şi de prelucr. artistică a lemnului (în satul Pustiana). Ţiţeiul de culoare roşcată, exploatat în satul Câmpeni din anul 1886, are proprietăţi curative, fiind folosit de localnici pentru tratarea afecţiunilor reumatice şi a unor boli dermatologice şi de stomac. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1822–1825, reparată în 1919) şi „Schimbarea la Faţă” (1858–1861), în satele Băhnăşeni şi Câmpeni. Din data de 19 iun. 2003, com. Pârjol are în componenţă satul Hemeeni care fusese desfiinţat la 17 febr. 1968 şi înglobat în satul Tărâţa şi reînfiinţat la 19 iun. 2003.

PÂRSCOV, com. în jud. Buzău, alcătuită din 12 sate, situată în depresiunea subcarpatică omonimă, la poalele Dealurilor Ursoaia, Botanu şi Ciolanu, pe râul Buzău; 5 948 loc. (1 ian. 2011): 2 926 de sex max. şi 3 022 fem. Staţie de c.f. (în satul Pârscov) şi haltă de c.f. (în satul Bădila). Conserve de fructe. Ţigarete, mobilă şi produse electrocasnice. Pomicultură (meri, peri, pruni, nuci). Centru de ceramică populară (olărit). Satul Pârscov este menţionat documentar, prima oară, în 1515. În satul Bădila se află formaţiuni dezvoltate în Jurasicul superior, acest loc fiind singurul punct din zona Carpaţilor de Curbură unde apar la zi calcarele jurasice care aparţin Platformei Moesice. În satul Pârscov se află biserica „Sfântul Dumitru” (1845), casa natală şi un bust al scriitorului Vasile Voiculescu, realizat de sculptorul Oscar Han.

PÂRŞCOVENI, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în partea de N a Câmpiei Romanaţi, pe râul Bârlui; 2 964 loc. (1 ian. 2011): 1 483 de sex masc. şi 1 481 fem. Halta de cale ferată (în satul Pârşcoveni). Moară de cereale (începutul sec. 20), în satul Olari. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1821), „Adormirea Maicii Domnului” (1860) şi „Sfântul Nicolae” (1909), în satele Olari, Butoi şi Pârşcoveni. În satul Olari există conacul boierului Neamţu (începutul sec. 20). Până la 2 dec. 2004, com. Pârşcoveni a avut în componenţă satul Şopârliţa care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

PÂRTEŞTII DE JOS, com. în jud. Suceava, alcătuită din 4 sate, situată în partea de V a Pod. Sucevei, la contactul cu Obcina Mare, pe râul Soloneţ; 2 839 loc. (1 ian. 2011): 1 405 de sex masc. şi 1 434 fem. Haltă de c.f. (în satul Vârfu Dealului). Nod rutier. Centru de olărit (în satul Vârfu Dealului).

PECENEAGA, com. în jud. Tulcea, formată dintr-un sat, situată pe dr. braţului Dunărea Veche; 1 823 loc. (1 ian. 2011): 926 de sex masc. şi 897 fem. Nod rutier. Culturi de cereale. Pescuit. Fermă de creştere a porcinelor. Între Peceneaga şi Camena (sat în com. Baia, jud. Tulcea) există o importantă linie de falie care separă Pod. Dobrogei de Nord de Pod. Dobrogei Centrale. Agroturism.

PECHEA, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Covurlui, pe râurile Suhu şi Lozova; 11 327 loc. (1 ian. 2011): 5 860 de sex masc. şi 5 467 fem. Nod rutier. Produse textile (covoare persane manuale) şi alim. (brânzeturi, vin, alcool). Ateliere de prelucr. lemnului (mobilă). Morărit. Centru viticol. Biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1871–1873), în satul Pechea.

PECINEAGA, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 2 sate, situată în SE Pod. Cobadin; 3 314 loc. (1 ian. 2011): 1 682 de sex masc. şi 1 632 fem. Nod rutier. Creşterea porcinelor, ovinelor şi bovinelor. Legumicultură. Muzeu sătesc. Agroturism. Satul Pecineaga a fost înfiinţat la mijlocul sec. 19 cu numele I.G. Duca, iar din 1940 poartă denumirea actuală. Geamie (1873).

PECIU NOU, com. în jud. Timiş, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Timişului, pe dr. văii Timiş şi pe râul Bega Mică; 5 122 loc. (1 ian. 2011): 2 546 de sex masc. şi 2 576 fem. Staţie de c.f. (în satul Peciu Nou). Fabrică de mobilă şi cherestea. Produse alim. Materiale de construcţie. Siloz de cereale. Culturi de cereale. Creşterea bovinelor. Rezervaţie forestieră (în satul Diniaş). Satul Peciu Nou apare menţionat documentar, prima oară, în anul 1333 cu numele Veybech, iar în perioada 1401–1406 a fost domeniu regal cu statut urban numit oppidum Regys Veybech. În 1526 numele localităţii a fost schimbat din Vibech în Peciui, iar din sec. 17 apare cu grafia Peciuiu. În perioada 1723-1728 satul a fost colonizat cu germani, aceştia denumindu-l Neu Wien, iar în perioada 1924–1925 s-a numit Mielcu. Biserică romano-catolică (1774-1776).

PEREGU MARE, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în partea de V a Câmpiei Aradului, la graniţa cu Ungaria; 1 771 loc. (1 ian. 2011): 849 de sex masc. şi 922 fem. Culturi de cereale, plante uleioase, plante tehnice şi de nutreţ etc. Satul Peregu Mare apare menţionat documentar, prima oară, în 1241, cu numele Magna villa Perg. În perioada 1852-1853 au fost colonizate numeroase familii de cehi şi slovaci, iar în 1863 de germani. Biserică romano-catolică (1896) şi biserică greco-catolică cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1926). Com. Peregu Mare are tendinţă de depopulare (în anul 2004 c.100 de case erau nelocuite).

PERETU, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râurile Vedea şi Burdea; 7 492 loc. (1 ian. 2011): 3 738 de sex masc. şi 3 754 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 2 dec. 1895). Moară de cereale, dată în folosinţă în sept. 1995. Pe terit. com. Peretu a fost descoperit (1971) un mormânt tumular de înhumaţie, traco-getic (sf. sec. 4 î.Hr.), al unui şef războinic, în care au fost găsite un coif din argint, de tip traco-getic, cu decor specific, vase tracice din argint şi vase din bronz de factură grecească, aplice din argint etc. Într-o încăpere alăturată au fost descoperite scheletele a doi cai şi doi câini şi şase obezi din fier pentru roţile de car. Biserica „Sfântul Nicolae” (1831) şi biserica avand dublu hram „Sfântul Gheorghe” şi „Izvorul Tămăduirii” (1843, reconstruită la sf. sec. 19).

PERIAM, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Mureşului, pe râul Aranca; 4 411 loc. (1 ian. 2011): 2 186 de sex max. şi 2 225 fem. Nod feroviar (staţia de c.f. a fost inaugurată în 1869). Balastieră. Produse din fontă; confecţii metalice; producţie de pălării datând din anul 1892. Moară de cereale; produse de panificaţie şi de patiserie. Pomicultură; legumicultură. Creşterea porcinelor. Aici au fost descoperite (1909– 1913, 1921, 1923–1931) vestigiile unei aşezări fortificate cu val şi şanţ şi o necropolă de incineraţie din Epoca bronzului mijlociu (prima jumătate a milen. 2 î.Hr.). S-au găsit obiecte din aramă sau bronz (brăţară spiralată, colan din bară cilindrică) şi multă ceramică tipică culturii Pecica-Periam, între care un modelminiatură de car din teracotă, cu patru roţi pline şi coş de plan dreptunghiular decorat cu triunghiuri incizate. Satul Periam apare menţionat documentar, prima oară, în 1330, cu numele Priamus, iar în anii 1724, 1748, 1752, 1765–1766 a fost colonizat cu germani. În satul Haulik, întemeiat în 1853, în prezent înglobat în satul Periam, se află o biserică romanocatolică (1847-1856), cu picturi originare executate în frescă de Josef Proksch. În satul Periam mai există biserica romanocatolică „Sfântul Johann de Nepomuk”, construită în stil baroc în anii 1750–1772, restaurată în anii 1873 şi 1938 şi pictată în 1938 de fraţii Ferch; biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, zidită în anii 1926–1927 după planul arhitectului Josef Ortner, pictată în 1933 de Imre Capsa din Arad, restaurată în 1957, renovată în 1993-1997 şi repictată în 1999-2002. Clădirea Primăriei din Periam datează din anul 1824. Până la 28 dec. 2007, com. Periam a avut în componenţă satul Pesac, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

PERICEI, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 4 sate, situată în partea de N a Depr. Şimleu, la poalele de E-SE ale Măgurii Şimleului, pe râul Crasna; 3 993 loc. (1 ian. 2011): 2 003 de sex masc. şi 1 990 fem. Producţie de componente electronice. Legumicultură. Viticultură. Pomicultură. Satul Pericei apare menţionat documentar, prima oară, în 1205 cu denumirea Pereznek, iar în 1259 este consemnat cu numele Terra Perchen. În 1351 se numea Perechum, în 1733 Perecsin, iar din 1918 toponimul actual. În satul Bădăcin, menţionat documentar, prima oară, în 1213, cu numele Villa Botocun, se află biserica ortodoxă cu hramul „Schimbarea la Faţă” (1705), declarată monumet istoric, casa memorială „Iuliu Maniu” (construită în 1865), declarată monument istoric, şi biserica grecocatolică „Întâmpinarea Domnului” (20042009), iar în satul Pericei există o biserică reformată (1668) şi o biserică grecocatolică zidită în 1886-1888 pe locul uneia din lemn ce data din 1796.

PERIENI, com. în jud. Vaslui, formată dintr-un sat, situată în SE Colinelor Tutovei, pe râul Valea Seacă; 3 726 loc. (1 ian. 2011): 1 900 de sex masc. şi 1 826 fem. Staţiune de cercetare pentru combaterea eroziunii solului. Fabrică de mobilă; presă de ulei comestibil. Trei mori de porumb. Culturi de cereale. Creşterea bovinelor. Pe terit. com. Perieni au fost descoperite (1949, 1955) vestigiile unei aşezări neolitice, aparţinând culturii Criş, în care s-a găsit ceramică tipică (cupe cu picior cvadrilobat, lustruite, oale cu decor de barbotină, mai multe figurine feminine şi zoomorfe – bovidee). Până la 7 mai 2004, com. Perieni a avut în componenţă satele Ciocani, Crâng, Crângu Nou şi Podu Petriş, care la acea dată au format com. Ciocani.

PERIEŢI, com. în jud. Ialomiţa, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe stg. râului Ialomiţa; 3 640 loc. (1 ian. 2011): 1 802 de sex masc. şi 1 838 fem. Staţie de c.f. (în satul Perieţi) şi haltă de c.f. (în satul Fundata). Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Viticultură. Centru de cusături şi ţesături populare. Satul Perieţi apare menţionat documentar, prima oară, la 10 nov. 1588 într-un document semnat de domnul Mihnea Turcitul. În satul Perieţi au existat bisericile „Adormirea Maicii Domnului” (1820) şi „Sfântul Nicolae” (1850) – ambele demolate înainte de Primul Război Mondial. Noua biserică ce poartă hramul „Sfântul Nicolae” a fost construită în anii 1929– 1930 (sfinţită la 25 mart. 1930), cu picturi murale interioare originare, refăcute în anii 1951, 1961 şi 1983.

PERIEŢI, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în partea de NV a Câmpiei Boian, la contactul cu Piem. Cotmeana, pe râul Iminog; 1 877 loc. (1 ian. 2011): 954 de sex masc. şi 923 fem. Fabrică de ulei; două mori de cereale; două brutării. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. În satul Perieţi, atestat documentar la 6 mai 1696, se află o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1822, pictată în 1857) şi o biserică din zid, cu hramul „Sfântul Dumitru” (1857), în satul Măgura există biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1732), iar în satul Mierleştii de Sus este biserica „Sfântul Nicolae” (1810, zugravită în 1855 şi restaurată în 2010-2011). Până la 19 mart. 2004, com. Perieţi a avut în componenţă satul Bălteni, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

PERIŞ, com. în jud. Ilfov, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Vlăsiei; 7 212 loc. (1 ian. 2011): 3 499 de sex masc. şi 3 713 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 13 sept. 1872), în satul Periş. Expl. de petrol şi gaze naturale. Reparaţii de utilaje agricole. Nutreţuri combinate. Ferme de creştere a porcilor şi păsărilor. Apicultură. Muzeu sătesc (Buriaş). Satul Periş este atestat documentar în anul 1579. În satul Bălteni, menţionat documentar în anul 1476, se află schitul Bălteni, cu biserica având hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie de la sf. sec. 16 a vornicului Hrizea, incendiată de tătari în 1602 şi reconstruită ulterior din temelie, fiind terminată în anul 1626. Biserica este declarată monument istoric. Pe terit. com. Periş se află pădurea şi lacul Scroviştea şi coada lacului Snagov. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997, com. Periş a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

PERIŞANI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 8 sate, situată în Depr. Loviştea, la poalele de N ale M-ţilor Cozia şi cele de SV ale M-ţilor Făgăraş, pe râul Băiaş; 2 335 loc. (1 ian. 2011): 1 209 de sex masc. şi 1 126 fem. Produse lactate (în satul Pripoare). Pomicultură. Culturi de cartofi. Satul Mlăceni apare menţionat documentar, prima oară, la 8 sept. 1596, satul Poiana la 13 oct. 1533, iar satul Pripoare la 4 mai 1567. Bisericile din lemn cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1797– 1799), „Sfântul Gheorghe” (1840) şi „Sfântul Dumitru” (1886), în satele Perişani, Mlăceni şi Băiaşu; biserica de cărămidă „Sfântul Nicolae” (1883), în satul Spinu. Până la 23 dec. 2002, com. Perişani a avut în componenţă satele Bratoveşti, Cucoiu şi Titeşti, care la acea dată au format com. Titeşti, jud. Vâlcea.

PERIŞOR, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Desnăţui, pe râul Băldal; 1 804 loc. (1 ian. 2011): 869 de sex masc. şi 935 fem. Nod rutier. Zonă de interes cinegetic. Satul Perişor este menţionat documentar, prima oară, în 1573. În satul Mărăcinele se află biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (1694, cu refaceri ulterioare), iar în satul Perişor, biserica „Sfântul Nicolae” (1862) şi biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (ante 1845). Agroturism.

PERIŞORU, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 3 sate, situată în partea de E a Câmpiei Bărăganului; 5 334 loc. (1 ian. 2011): 2 653 de sex masc. şi 2 681 fem. Staţie de c.f. (în satul Perişoru). Culturi irigate de cereale, plante tehnice şi uleioase, legume etc. Apicultură; avicultură. Staţiune silvică. Centru de cercetări ştiinţifice pentru culturi irigate şi silvicultură. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Perişoru a făcut parte din jud. Ialomiţa. În satul Perişoru se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1936-1946) şi o biserică având dublu hram „Sfântul Nicolae” şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (27 iul. 2004-22 aug. 2007).

PERŞINARI, com. în jud. Dâmboviţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Târgoviştei, pe râul Dâmboviţa, la 20 km S-SE de municipiul Târgovişte; 3 055 loc. (1 ian. 2011): 1 478 de sex masc. şi 1 577 fem. Producţie de var şi ipsos. În arealul sataul Perşinari, atestat documentar în 1774, a fost descoperit (1962) un tezaur din Epoca bronzului alcătuit din 11 pumnale, o spadă lungă din aur masiv şi fragmente de topoare de luptă din argint. Com. Perşinari a fost înfiinţată la 14 dec. 2004 prin desprinderea satului Perşinari din com. Văcăreşti, jud. Dâmboviţa.

PESAC, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Mureşului, pe râul Aranca; 2 112 loc. (1 ian. 2011): 1 059 de sex masc. şi 1 053 fem. Culturi de cereale. În satul Pesac, atestat documentar, prima oară, în anul 1399, se află biserica „Înălţarea Domnului” (1806-1811), cu picturi murale interioare originare executate în stilul barocului vienez de Nicolae Popescu şi restaurate în 1926, 1959, 1994-1995. Biserica a fost reparată la exterior în anii 2003-2006. Com. Pesac a fost înfiinţată la 28 dec. 2007 prin desprinderea satului Pesac din com. Periam, jud. Timiş.

PESCEANA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 6 sate, situată în partea de E a Piem. Olteţului, pe cursul superior al râului Pesceana; 1 861 loc. (1 ian. 2011): 948 de sex masc. şi 913 fem. Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1800), în satul Ursoaia şi biserica „Sfântul Apostol Toma” zidită în anii 1899-1900, în satul Pesceana.

PESTIŞU MIC, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 9 sate, situată în partea de V a Depr. Hunedoara, la poalele de E-NE ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe râul Pestiş; 1 240 loc. (1 ian. 2011): 607 de sex masc. şi 633 fem. Haltă de c.f. (în satul Pestişu Mic). În perimetrul satului Mănerău au fost descoperite (1911–1912) urme de locuire din Neolitic şi din prima Epocă a fierului (Hallstatt), precum şi vestigiile unei aşezări romane (villa rustica) din sec. 2–3, în care s-au găsit vase din lut ars, monede, obiecte din fier şi bronz, o amenajare termală cu hipocaust ş.a. Satul Pestişu Mic apare menţionat documentar, prima oară, în 1330. În satul Almaşu Mic se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1624, reparată în sec. 18 şi restaurată în anii 2010-2011), declarată monument istoric. Agroturism.

PEŞTERA, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 5 sate, situată în partea de NE a Pod. Oltinei; 3 431 loc. (1 ian. 2011): 1 813 de sex masc. şi 1 618 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, plante uleioase, plante tehnice şi de nutreţ etc. Viticultură. Legumicultură.

PEŞTIŞANI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 7 sate, situată în Depr. Subcarpatică Olteană, pe râul Bistriţa gorjeană; 3 952 loc. (1 ian. 2011): 1 968 de sex masc. şi 1 984 fem. Expl. de calcar (în satul Gureni). Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Muzeu etnografic (în satul Brădiceni). În satul Hobiţa se află muzeul memorial „Constantin Brâncuşi”, amenajat (în 1971) într-o casă asemănătoare cu cea în care s-a născut sculptorul, casa originară aflându-se în stare de ruină totală. În arealul com. Peştişani există izvoare abundente care au permis amenajarea unor iazuri. Pe terit. satului Brădiceni a fost descoperit (1886) un tezaur monetar alcătuit din 815 denari antoninieni (sec. 3). În satul Peştişani se află o biserică din lemn, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, construită în 1735 pe temelie din piatră, cu unele modificări din anul 1856, iar în satul Hobiţa există o biserică din lemn, cu hramul „Înălţarea Domnului” (1815) şi alta din zid, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1822) – printre ctitorii din sat figurând şi Ioan, bunicul lui Constantin Brâncuşi. Biserica păstrează picturi murale interioare originare, executate de diaconul Zamfir din Găvăneşti; în satul Brădiceni se află o biserică din zid cu hramul „Sfântul Nicolae”-Mămăroi (1739, refăcută în 1828–1832), iar în satele Gureni şi Frânceşti, bisericile din lemn cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1735) şi „Sfântul Gheorghe” (1823).

PETELEA, com. în jud. Mureş, alcătuită din 2 sate, situată în zona Dealurilor Mureşului, pe stg. văii Mureşului, la confl. cu râul Beica; 3 012 loc. (1 ian. 2011): 1 499 de sex masc. şi 1 513 fem. Haltă de c.f. (în satul Petelea). Balastieră. Creşterea bovinelor. În satul Habic, menţionat documentar, prima oară, în 1453, se află muzeul „Datini străbune”. În arealul com. Petelea au fost descoperite (1869) fragmente ceramice din Epoca bronzului şi din prima Epocă a fierului (Hallstatt), precum şi un tezaur monetar alcătuit din 200 de piese din care 198 monede dacice şi două tetradrahme macedonene datând din sec. 1 î.Hr. În satul Petelea, atestat documentar, prima oară, în 1332 cu numele Pycula şi Pytula, apoi în 1426 cu toponimul Petele şi din 1854 cu denumirea actuală, se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan” (1761), declarată monument istoric.

PETRĂCHIOAIA, com. în jud. Ilfov, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Vlăsiei, pe cursul superior al râului Mostiştea; 2 905 loc. (1 ian. 2011): 1 440 de sex masc. şi 1 465 fem. Culturi de cereale, floareasoarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Pomicultură. Pescuit în Iezerul Mostiştei. Bisericile „Adormirea Maicii Domnului” (ctitorie din sec. 18 a stolnicului Petrache Dricu), cu dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Dumitru” (1745) şi „Sfântul Nicolae” (1766), în satele Petrăchioaia, Surlari şi Măineasca. Între 23 ian. 1981 şi 3 sept. 1981, com. Petrăchioaia a făcut parte din jud. Ialomiţa, iar între 3 sept. 1981 şi 10 apr. 1997, din Sectorul Agricol Ilfov.

PETREŞTI, localit. componentă a municipiului Sebeş, jud. Alba, situată pe râul Sebeş. Hidrocentrală (4 MW), intrată în funcţiune în 1986. Fabrică de hârtie şi de materiale de papetărie. Pe terit. localit. Petreşti au fost descoperite (1943, 1962) vestigiile unei aşezări datând din Neoliticul târziu (sf. milen. 3 î.Hr.), în care s-au găsit unelte din silex, din piatră şlefuită şi din os, râşniţe, ustensile din teracotă, precum şi multe vase ceramice pictate în trei culori, cu motive spiralate-meandrice, care au dat numele culturii Petreşti, răspândită în centrul Transilvaniei. Plastica este reprezentată prin figurine feminine cu braţele în cruce, cu anatomia redată schematic (lipsesc extremităţile picioarelor, de la genunchi în jos, detaliile mâinilor nu se disting, sânii sunt doar sugeraţi). Localit. Petreşti apare menţionată documentar, prima oară, în 1309, cu denumirea Plebanus de Villa Petri.

PETREŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 7 sate, situată în partea de NV a Câmpiei Titu, pe interfluviul Argeş– Neajlov; 5 896 loc. (1 ian. 2011): 2 880 de sex masc. şi 3 016 fem. Nod rutier (pe terit. com. Petreşti se află un segment din autostrada BucureştiPiteşti). Expl. de balast (în satul Ioneşti). Confecţii textile. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Legumicultură (în satul Puntea de Greci). Pe terit. satului Ioneşti au fost descoperite urmele unei aşezări aparţinând culturii Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.), în care s-au găsit vase din ceramică, pictate, şi figurine feminine cu braţele în cruce, precum şi un cazan din cupru, de formă cilindrică, având fundul rotunjit şi sprijinit pe un picior scurt, evazat la bază. Cazanul, datând din prima jumătate a sec. 5 d.Hr., caracteristic hunilor nomazi, este decorat cu nervuri şi are mânerele prevăzute cu protuberanţe în formă de ciuperci. În satul Potlogeni-Deal se află o biserică cu triplu hram – „Adormirea Maicii Domnului”, „Cuvioasa Parascheva” şi „Sfântul Nicolae” (1810), iar în satele Greci şi Puntea de Greci, câte o biserică având acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, datând din 1870 şi, respectiv, 1841–1842. Poiană cu narcise, declarată rezervaţie naturală.

PETREŞTI, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Ierului; 1 567 loc. (1 ian. 2011): 724 de sex masc. şi 843 fem. Morărit; produse de panificaţie. Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr ş.a. Creşterea taurinelor. Satul Petreşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1316. În perioada 1782– 1810, în această zonă au fost colonizaţi germani. Biserică romano-catolică, zidită în 1838-1839 pe locul uneia din 1786, şi biserică din 1332-1333, iniţial romano- catolică, preluată de cultul reformat în sec. 18, în satul Petreşti. Agroturism.

PETREŞTII DE JOS, com. în jud. Cluj, alcătuită din 7 sate, situată în Depr. Petreşti, la poalele Culmii Hăjdate din M-ţii Trascău, pe râul Hăjdate; 1 644 loc. (1 ian. 2011): 814 de sex masc. şi 830 fem. Produse de panificaţie. Avicultură. În com. se află rezervaţia complexă Cheile Turzii. Biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1842–1846), în satul Livada. În satul Petreştii de Jos, atestat documentar, prima oară, la 6 oct. 1278 cu numele Terra Hasadat, iar apoi în 1332 cu denumirea Sacerdos de Peturd, se află o biserică unitariană (1570), iar în arealul fostului sat Petridu de Sus (sat desfiinţat şi unificat cu satul Petreştii de Jos) există mănăstirea Cheile Turzii (de călugări), cu biserica „Schimbarea la Faţă” construită în jurul anului 1558. Mănăstirea a fost reînfiinţată la 21 dec. 1998.

PETRICANI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Neamţului, pe râul Neamţ; 6 015 loc. (1 ian. 2011): 2 966 de sex masc. şi 3 049 fem. Muzeul „Nicolae Popa” (1970) cu c. 3 000 de piese de arheologie, numismatică, etnografie (măşti populare, chimire, bundiţe, opinci, fluiere, laviţe), icoane, pictură şi sculptură naive ş.a., în satul Târpeşti. Centre de prelucr. artistică a lemnului (în satul Ţolici) şi de confecţionare a măştilor populare (în satul Târpeşti). Pe terit. satului Târpeşti, menţionat documentar, prima oară, la 17 apr. 1586 cu numele Bodăieşti, iar din anul 1600 cu numele actual, au fost descoperite (1937, 1958–1965, 1968) vestigiile mai multor aşezări suprapuse, aparţinând culturilor Precucuteni (milen. 4 î.Hr.), Cucuteni A (milen. 4–3 î.Hr.) şi Horodiştea-Folteşti (milen. 3–2 î.Hr.), precum şi urmele unei aşezări carpice (sec. 2–3) şi ale unei aşezări de tip Ipoteşti-Cândeşti (sec. 6–7). Tot în arealul satului Târpeşti a mai fost descoperit un idol masculin (un gânditor), asemănător celui de la Hamangia. În satul Boiştea, atestat documentar la 6 iun. 1446, se află biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1842–1843, reparată în 1892). Satul Petricani este atestat documentar la 22 aug. 1447, satul Ţolici la 12 mart. 1437, iar satul Răbâia (sat desfiinţat la 17 febr. 1968 şi unificat cu satul Petricani) la 22 aug. 1447.

PETRIŞ, com. în jud. Arad, alcătuită din 6 sate, situată în depresiunea omonimă din SE M-ţilor Zarand, pe râul Valea Roşie; 1 548 loc. (1 ian. 2011): 769 de sex masc. şi 779 fem. Staţie de c.f. (în satul Ilteu) şi haltă de c.f. (în satul Petriş). Expl. de pirite (în satul Roşia Nouă). Pomicultură. Sanatoriu T.B.C. amenajat în castelul „Salbek” (sec. 19) din satul Petriş. Bisericile din lemn cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” (c. 1800) şi „Sfântul Mucenic Dimitrie” (1809, pictată în 1819), în satele Corbeşti şi Roşia Nouă; castel în stil neoclasic (sec. 18–19), în satul Ilteu. Satul Petriş este atestat documentar în anul 1337. Agroturism.

PETROVA, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în partea de N-NE a Depr. Maramureş, la poalele de NV ale M-ţilor Maramureş, pe râul Vişeu; 2 457 loc. (1 ian. 2011): 1 222 de sex masc. şi 1 235 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Satul Petrova apare menţionat documentar, prima oară, la 21 apr. 1411, cu numele Petrowa. Cămin cultural. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1868-1873). Mănăstirea Petrova (de călugări) a fost înfiinţată în anul 2000, cu o biserică având dublu hram „Izvorul Tămăduirii” şi „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, ridicată pe locul unei vechi mănăstiri care a funcţionat în anii 1665-1720.

PETRU RAREŞ, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată la poalele Dealurilor Ciceului, pe dr. râului Valea Mare, în culoarul Someşului Mare; 3 674 loc. (1 ian. 2011): 1 823 de sex masc. şi 1 851 fem. Staţie de c.f. (în satul Reteag). Reşed. com. Petru Rareş este în satul Reteag, menţionat documentar, prima oară, în 1283, cu numele Reteg. Apicultură. În satul Reteag se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), cu picturi murale interioare originare, casa natală a folcloristului Ioan Pop-Reteganul (1853–1905), în care a fost amenajat (1955) un muzeu memorial precum şi bustul scriitorului – operă a sculptorului Ioan Pop Rusu. Până la 25 mart. 2005, com. Petru Rareş a avut în componenţă satele Ciceu-Corabia, Ciceu-Mihăeşti şi Leleşti, care la acea dată au format com. Ciceu-Mihăeşti.

PIANU, com. în jud. Alba, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de N ale M-ţilor Şureanu, pe râul cu acelaşi nume; 3 485 loc. (1 ian. 2011): 1 784 de sex masc. şi 1 701 fem. Reşed. com. este satul Pianu de Sus. Creşterea ovinelor. Centre de prelucr. artistică a lemnului (obiecte din lemn încrustate), în satele Pianu de Sus, Purcăreţi, Strungari. Rezervaţie de goruni seculari (în satul Pianu de Sus). Pe terit. satului Pianu de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1309, au fost descoperite (1961–1963) vestigiile unor aşezări suprapuse, aparţinând culturilor Turdaş (milen. 4 î.Hr.), cu ceramică şi plastică specifice (vase evazate cu décor incizat, cu motive meandrice sau în zigzag, figurine feminine cu braţele în cruce), Petreşti (sf. milen. 3 î.Hr.), cu ceramică pictată tricrom şi figurine feminine cu braţele în cruce având conturul schematizat, şi Coţofeni (2500–1800 î.Hr.), cu ceramică alcătuită din pahare, cu motive meandrice realizate prin împunsături succesive, căni cu toarta supraînălţată şi gât cilindric, cu decor format din şiruri de crestături, cupe cu picior etc. În satul Pianu de Sus, menţionat documentar, prima oară, în 1488, se află biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1761, cu picturi originare, reparată în 1971-1972), iar în satul Pianu de Jos, o biserică din sec. 15 (azi biserică evanghelică), cu transformări din sec. 18.

PIATRA, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Boian, pe stg. văii Călmăţui; 3 314 loc. (1 ian. 2011): 1 628 de sex masc. şi 1 686 fem. Nod rutier. Moară de cereale (1900). Culturi de cereale, plante tehnice şi uleioase, legume etc. Bisericile având hramul „Sfântul Gheorghe” (1839) şi „Cuvioasa Parascheva” (1895–1905); clădirea Primăriei (1911); casa „Dicu” (1900); casa Anghel Mardale (1912). Satul Piatra apare menţionat documentar, prima oară, la 18 apr. 1533.

PIATRA ŞOIMULUI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Cracău-Bistriţa, la poalele de E-NE ale M-ţilor Goşmanu, pe dr. râului Bistriţa şi pe râul Calu; 8 256 loc. (1 ian. 2011): 4 213 de sex masc. şi 4 043 fem. Centru de ceramică populară (în satul Poieni). Expl. forestiere. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Piatra Şoimului s-au numit Calu. Izvoare cu ape minerale (în satul Neguleşti) folosite pe plan local în tratarea afecţiunilor reumatismale, ginecologice etc. Pe terit. satului Piatra Şoimului au fost descoperite (1935) vestigiile unei aşezări neolitice în care s-au găsit un vas cu decor canelat, de tip Precucuteni, şi ceramică pictată de tip Cucuteni A. În satul Piatra Şoimului se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Teologul” (1791–1792), iar în satul Luminiş, biserica având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (începutul sec. 19, refăcută în 1914).

PIELEŞTI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 3 sate, situată în partea de NV a Câmpiei Romanaţi, pe râul Teslui; 3 551 loc. (1 ian. 2011): 1 689 de sex masc. şi 1 862 fem. Staţie de c.f. (în satul Pieleşti). Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Producţie de vopsele, confecţii, ţesături din lână şi bumbac, covoare. Moară de cereale. Culturi de plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor şi a păsărilor. Cămin cultural (1928). Agroturism. Vestigii din epocile bronzului şi fierului (Hallstatt), din perioada romană (trei denari romani emişi între anii 161–192 şi 222–235) şi din sec. 8–10 (urmele unei aşezări). Satul Pieleşti apare menţionat documentar, prima oară, la 12 mart. 1580, cu numele Ciumeşti, apoi la 3 aug. 1594 cu denumirea Ciomăgeşti , la 5 oct. 1597 cu toponimul Ciumeşti, în 1722 cu Puţu Ciobanului, la 1 iul. 1730 din nou Ciumeşti, iar de la sfârşitul sec. 18 Pieleşti. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1770, reconstruită în 1871), „Sfântul Dimitrie” (1845) şi „Sfinţii Voievozi” (1859–1862, reparată în 1905, restaurată şi repictată în frescă, în 1956, de Stan Hermeneanu din Băile Govora), în satele Câmpeni, Lânga şi Pieleşti; biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (construită în 1820 de clucerul C. Brăiloiu), în satul Lânga.

PIETRARI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Ialomiţei cu prelungirile M-ţilor Leaota; 2 890 loc. (1 ian. 2011): 1 484 de sex masc. şi 1 406 fem. Pomicultură. Agroturism. În satul Pietrari se află biserica având triplu hram – „Sfântul Ioan”, „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi „Sfântul Nicolae” (1832–1841). Com. Pietrari a fost înfiinţată la 6 dec. 2004 prin desprinderea satelor Aluniş, Pietrari, Şipot şi Valea din com. Bărbuleţu, jud. Dâmboviţa.

PIETRARI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 2 sate, situată în Subcarpaţii Olteniei; 3 142 loc. (1 ian. 2011): 1 534 de sex masc. şi 1 608 fem. Nod rutier. Expl. de tufuri vulcanice. Centru de cusături şi ţesături populare. Festival anual al portului popular „Hora costumelor”. În satul Pietrari se află bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1737) şi „Sfinţii Voievozi” (1865), iar în satul Pietrarii de Sus există biserica din zid, cu hramul „Buna Vestire” (1742, cu fresce originare), a schitului Climent.

PIETROASA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 7 sate, situată la poalele de NV ale M-ţilor Bihor, pe râul Crişu Pietros; 3 235 loc. (1 ian. 2011): 1 601 de sex masc. şi 1 634 fem. Expl. de marmură (în satul Chişcău), de calcar şi granit. Expl. şi prelucr. lemnului. Centru etnografic şi de artă populară (sculpturi în lemn, mobilier ţărănesc, rotărit, ţesături, costume populare). Satul Pietroasa apare menţionat documentar, prima oară, în 1587. În satul Cociuba Mică, atestat documentar, prima oară, în 1587, se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1715), declarată monument istoric. Pe terit. satului Chişcău se află Peştera Urşilor (electrificată), intrată în circuitul turistic în 1980. Punct de plecare spre Cetăţile Ponorului, Gheţarul de la Barsa, Peştera Focul Viu, Săritoarea Bohodeiului, Pietrele Boghii etc. Rezervaţia botanică „Fânaţele Izvorului Crişului Pietros” (1 ha); rezervaţiile geologice „Pietrele Boghii” (38,4 ha) şi „Piatra Bulzului” (1,4 ha).

PIETROASA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de NV ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe cursul superior al râului Bega Poieni; 1 034 loc. (1 ian. 2011): 564 de sex masc. şi 470 fem. Expl. de calcar. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea, mobilă). Confecţionarea pietrelor de moară. Două mori pentru măcinat porumbul, acţionate hidraulic (în satele Poieni şi Crivina de Sus) şi o moară mecanică în satul Fărăşeşti. Păstrăvărie (în satul Poieni). Creşterea ovinelor. Fond cinegetic (cabana de vânătoare Cheia). Tabere pentru copii (Poieni). Satul Pietroasa apare menţionat documentar, prima oară, în perioada 1514–1516. Bisericile din lemn cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1676, reparată în 1778), declarată monument istoric, „Adormirea Maicii Domnului” (1779) şi „Cuvioasa Parascheva” (1791, pictată în 1812), în satele Crivina de Sus, Pietroasa şi Poieni. În arealul com. Pietroasa, pe vârful unui deal care domină Valea Bălească, există un grup de mai multe stânci calcaroase, de dimensiuni gigantice, cu forme impresionante, separate între ele de spaţii înguste, labirintice. Se presupune că aceste stânci sunt martori de eroziune şi sunt numite local “Pietrele Cohului”.

PIETROASELE, com. în jud. Buzău, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de S-SE ale Dealului Istriţa; 3 433 loc. (1 ian. 2011): 1 628 de sex masc. şi 1 805 fem. Haltă de (în satul Pietroasele). Important centru viticol şi de vinificaţie. Staţiune experimentală viticolă (din 1892), în cadrul căreia au fost create mai multe soiuri de viţă de vie, între care se remarcă Tămâioasa românească. Cramă cu vinuri renumite, între care Muscat Ottonel, Tămâioasa românească, Fetească neagră ş.a. Pe terit. satului Pietroasele, la poalele Dealului Istriţia, au fost descoperite (1837, 1973) urmele unui castru roman, datând din sec. 2, şi celebrul tezaur, cunoscut sub numele de „Cloşca cu puii de aur”, atribuit regelui vizigot Atanaric, care l-ar fi îngropat aici în anul 375, în timpul pătrunderii hunilor în spaţiul carpato-danubian. Unii specialişti presupun că tezaurul a aparţinut ostrogoţilor şi ar fi fost îngropat în sec. 5. Din tezaurul de la Pietroasele, format iniţial din 22 de piese de aur, se mai păstrează astăzi doar 12, cu o greutate de 18,79 kg. El este alcătuit dintr-un taler, o oenochoe fusiformă, o pateră (vas ritual de forma unei farfurii), două cupe (una octogonală şi alta dodecagonală, cu toarte masive în formă de pantere), o fibulă mare având forma unei păsări de pradă, decorată cu pietre preţioase, o pereche de fibule identice, reunite printr-un lanţ, tot în formă de păsări de pradă, lucrate în cloisonné şi decorate cu pietre preţioase, o fibulă mai mică ş.a. Tezaurul se află expus la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. Satul Pietroasele apare menţionat documentar, prima oară, în 1523. Pe terit. satului Şarânga se află ruinele Cetăţii lui Negru Vodă (sec. 14).

PIETROŞANI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Domneşti-Pietroşani din zona Dealurilor Argeşului, pe cursul mijlociu al Râului Doamnei; 5 851 loc. (1 ian. 2011): 2 867 de sex masc. şi 2 984 fem. Prelucr. lemnului. Pomicultură (meri, peri, pruni). În satul Retevoieşti se află un muzeu etnografic (1970), biserica „Sfânta Treime” (ctitorie din 1795 a marelui stolnic Scarlat Drugănescu, reparată în 1831, pictată în 1859 şi restaurată în 1997-1999) şi cula „Drugănescu”, construită în 1822 de căminarul Gheorghe Drugănescu; biserica având triplu hram „Sfântul Nicolae”, „Cuvioasa Parascheva” şi „Sfânta Filofteia” (1896–1902), în satul Bădeşti; biserica din lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (sec. 19), în satul Găneşti; Primărie (1920), în satul Pietroşani.

PIETROŞANI, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în partea de S a Câmpiei Burnas, pe terasele de pe stg. Dunării, în zona de confl. a râului Vedea cu Dunărea; 2 899 loc. (1 ian. 2011): 1 455 de sex masc. şi 1 444 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. Pescuit. Ruinele bisericii „Sfânta Treime” (1812–1819).

PIETROŞIŢA, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de S ale M-ţilor Bucegi, în Depr. MoroeniPietroşiţa, pe cursul superior al Ialomiţei; 3 256 loc. (1 ian. 2011): 1 620 de sex masc. şi 1 636 fem. Staţie finală de c.f. (în satul Pietroşiţa), pe linia Bucureşti – Titu – Târgovişte – Pucioasa – Fieni – Pietroşiţa, cu gară feroviară inaugurată la 12 nov. 1912. Producţie de covoare. Prelucr. lemnului. Pomicultură (meri, peri, pruni, vişini, piersici, caişi). Muzeu de istorie şi etnografie (în satul Pietroşiţa), înfiinţat de Dumitru Ulieru, adăpostit în casa lui Şerban Popescu, construită în 1870 şi declarată monument de arhitectură. Staţiune climaterică (din 1936), situată la 650 m alt., cu aer curat, ozonat, lipsit de praf şi alergeni. Agroturism. Centru de artă populară. În satul Dealu Frumos se află o biserică cu hram dublu – „Cuvioasa Parascheva” şi „Sfântul Nicolae” (1810, refăcută în 1852–1858), iar în satul Pietroşiţa, atestat documentar în 1592, există o biserică cu hram dublu – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfânta Parascheva” (1765–1767), distrusă parţial de un incendiu provocat de un fulger la 2 iun. 2011. Tot la Pietroşiţa mai există clădirea Primăriei (1877) şi peste 25 de case vechi din sec. 18–19 (casa „Iosif Vasile”, sec. 18, casa „Zăvoianu Grigore”, ante 1820, casa „Şerban Popescu” (1870), casa „Dinu Ion”, 1900 – azi librărie etc.).

PILU, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Crişurilor, pe Crişu Alb şi pe canalul Morilor, la graniţa cu Ungaria; 2 191 loc. (1 ian. 2011): 1 099 de sex masc. şi 1 092 fem. Iazuri şi heleşteie (în satul Vărşand). Punct de vamă (în satul Vărşand), extins şi modernizat în anii 1995–1996. Fabrică de papuci. În satul Pilu, atestat documentar în 1223, se află o biserică ortodoxă din 1785. Pe terit. satului Vărşand, menţionat documentar în anul 1214, au fost descoperite urmele unei aşezări neolitice, aparţinând culturii Tisa (milen. 7–3 î.Hr.), şi ale uneia din Epoca bronzului, aparţinând culturii Otomani (sec. 19–13 î.Hr.).

PIPIRIG, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 7 sate, situată la poalele Culmii Pleşu, pe cursul superior al râului Neamţ; 8 846 loc. (1 ian. 2011): 4 562 de sex masc. şi 4 284 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Fabrică de cherestea. Centru de confecţionare a traistelor populare, de pielărie şi cojocărit. Agroturism. Popas turistic. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1801–1807, cu adăugiri din 1936, restaurată şi pictată în 19881990), declarată monument istoric, şi „Sfântul Vasile” (1829–1830, reparată în 1899), în satele Pipirig şi Boboieşti. În satul Pipirig s-a născut Smaranda Creangă, mama scriitorului Ion Creangă.

PIR, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Tăşnadului, la contactul cu Dealurile Crasnei, pe râul Ier; 1 533 loc. (1 ian. 2011): 766 de sex masc. şi 767 fem. Confecţii textile. Două iazuri piscicole. Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr ş.a. Centru viticol şi de vinificaţie. Horticultură. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Pe terit. satului Pir, menţionat documentar, prima oară, în 1205, au fost descoperite (1953– 1954) urmele unei aşezări din Epoca bronzului, aparţinând culturii Otomani (sec. 19–13 î.Hr.). Biserică din anul 1440, preluată de cultul reformat în 1590, şi conacul „Ibranyi” (1584), în satul Pir; biserică din 1890, în satul Sărvăzel.

PISCU, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată pe interfluviul dintre Siret şi Geru, în Câmpia Siretului Inferior; 4 974 loc. (1 ian. 2011): 2 522 de sex masc. şi 2 452 fem. Staţii de c.f. (inaugurate la 13 sept. 1872), în satele Piscu şi Vameş. Viticultură. În satul Piscu, atestat documentar, prima oară, în 1495, se află biserică „Adormirea Maicii Domnului” (1785– 1786).

PISCU VECHI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în partea de S-SV a Câmpiei Desnăţuiului, pe terasele de pe stg. Dunării; 2 645 loc. (1 ian. 2011): 1 287 de sex masc. şi 1 358 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Viticultură. Biserica „Sfântul Nicolae” (1907), în satul Piscu Vechi.

PIŞCHIA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Vingăi, la contactul cu ramificaţiile vestice ale Pod. Lipovei, pe râurile Băcin şi Măgheruş; 2 952 loc. (1 ian. 2011): 1 472 de sex masc. şi 1 480 fem. Staţie de c.f. (în satul Pişchia) şi haltă de c.f. (în satul Bencecu de Jos). Producţie de lacuri şi vopsele. Pomicultură; legumicultură. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Viticultură. Creşterea bovinelor, porcinelor, ovinelor. Centru de ţesături şi cusături populare. Trei cămine culturale. Fond cinegetic. Mlaştina „Murani”, declarată zonă protejată în satul Pişchia. În arealul com. Pişchia au fost descoperite vestigii neolitice (daltă şi topor din pietre neşlefuite), din Epoca bronzului (fusaiolă), din sec. 3–4 (val roman de fortificaţie de 7 km lungime şi 10–12 m lăţime) şi din perioada feudală. Satul Pişchia apare menţionat documentar, prima oară, în 1332, cu numele Pisky, între 1724 şi 1910 s-a numit Bruckenau, între 1911 şi 1920 a purtat denumirea Hidesliget, în perioada 1920–1925 a revenit la toponimul Bruckenau, iar din 1926 se numeşte Pişchia. În 1724, satul Pişchia a fost colonizat cu 121 de familii de germani. Biserica romano-catolică „Sfânta Treime” (1760–1776, renovată în 1922) şi biserica ortodoxă „Pogorârea Duhului Sfânt” (1988-1990), în satul Pişchia şi biserică romano-catolică (1825), în satul Bencecu de Sus.

PIŞCOLT, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Carei, la graniţa cu Ungaria; 3 157 loc. (1 ian. 2011): 1 551 de sex masc. şi 1 606 fem. Staţie de c.f. (în satul Resighea). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Viticultură. Muzeu sătesc. În satul Pişcolt, menţionat documentar, prima oară, în 1329, cu numele Villa Piskolch, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată).

PLATONEŞTI, com. în jud. Ialomiţa, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe râul Ialomiţa; 2 123 loc. (1 ian. 2011): 1 037 de sex masc. şi 1 086 fem. Haltă de c.f. (în satul Platoneşti). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. În satul Platoneşti, înfiinţat în anul 1888, se afla biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1931-1939, pictată în 1972-1973 de Constantin Blendea şi Gabriel Dogărescu). Com. Platoneşti a fost înfiinţată la 25 mart. 2005 prin desprinderea satelor Platoneşti şi Lăcusteni din com. Săveni, jud. Ialomiţa.

PLĂIEŞII DE JOS, com. în jud. Harghita, Plăieşi, la poalele M-ţilor Ciuc, Nemira şi Bodoc, pe cursul superior al râului Caşin; 2 877 loc. (1 ian. 2011): 1 381 de sex masc. şi 1 496 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Centru de artă populară. Muzeu etnografic (în satul Plăieşii de Jos). În perimetrul comunei se află o rezervaţie botanică, cu vegetaţie de mlaştină oligotrofă. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Plăieşii de Jos s-au numit Plăieşi. În satul Plăieşii de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1744, se află o biserică romano-catolică (sec. 14) cu zid de incintă din sec. 18, declarată monument istoric, iar în satul Imper, atestat documentar în 1333, există un conac din 1833. Agroturism.

PLĂTĂREŞTI, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de V a Câmpiei Mostiştei, pe râul Dâmboviţa; 3 586 loc. (1 ian. 2011): 1 753 de sex masc. şi 1 833 fem. Staţie de c.f. (în satul Plătăreşti) şi haltă de c.f. (în satul Sudiţi). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, legume etc. În satul Plătăreşti, menţionat documentar, prima oară, într-un hrisov din 14 mai 1580, emis de domnul Mihnea Turcitul, se află mănăstirea Plătăreşti (de călugări), cu biserica „Sfântul Mercurie”, ctitorie din anii 1642– 1646 a domnului Matei Basarab şi a soţiei sale, Elina. Picturile murale interioare, executate în 1649, au fost deteriorate în 1821, în timpul acţiunilor militare turceşti, fapt ce a făcut ca biserica să fie văruită ulterior şi repictată abia în 1972. Biserica are 18 m lungime, 4,50 m lăţime şi 1,20 m grosimea zidurilor, dispune de o singură turlă octogonală, plasată pe naos, cu ferestre înalte şi înguste, terminate în arcade, precum şi de un pridvor deschis. Biserica a fost declarată monument istoric la 23 febr. 1915 şi a fost restaurată în anii 1990–1997 (inclusiv picturile murale). Mănăstirea Plătăreşti a fost reînfiinţată în anul 2000; în satul Podu Pitarului există o biserică având hramul „Sfântul Vasile” (1818), iar în satul Cucuieţi se află biserica „Sfântul Nicolae” (1839-1840), ambele declarate monumente istorice. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Plătăreşti a făcut parte din jud. Ilfov.

PLENIŢA, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Desnăţuiului cu Piem. Bălăciţei; 4 886 loc. (1 ian. 2011): 2 363 de sex masc. şi 2 523 fem. Nod rutier. Întreprinderi de piese auto, de prefabricate din beton şi de prelucr. a lemnului. Distilerie de uleiuri eterice din plante medicinale şi aromatice. Fermă avicolă. Rezervaţie forestieră (Pădurea Bujorului). Colecţie muzeală (f. 1976) de istorie şi arheologie. În arealul satului Pleniţa, menţionat documentar, prima oară, în 1383 şi apoi la 16 mart. 1765, au fost descoperite (1925, 1950) un tumul datând din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului, mai multe tipare pentru turnat obiecte din bronz, datând din Hallstattul timpuriu, şi o fibulă din sec. 7. În perimetrul satului Castrele Traiane au fost identificate vestigiile unei aşezări fortificate (cu şanţ şi val) din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului, aparţinând culturii Coţofeni (2500–1800 î.Hr.). În satul Pleniţa se află o biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1850–1857).

PLEŞCUŢA, com. în jud. Arad, alcătuită din 7 sate, situată în Depr. Gurahonţ, la poalele M-ţilor Codru-Moma şi Zarand, pe cursul superior al Crişului Alb; 1 211 loc. (1 ian. 2011): 567 de sex masc. şi 644 fem. Staţie de c.f. (în satul Aciuţa) şi haltă de c.f. (în satul Tălagiu). Expl. de andezit, de caolin şi de minereuri polimetalice. Expl. lemnului. Satul Pleşcuţa apare menţionat documentar, prima oară, în 1386. În satul Aciuţa, menţionat documentar, prima oară, în 1366, se află un castel în stil neoclasic (sec. 18), în satul Budeşti, atestat documentar în perioada 1441–1445, există o biserică din lemn cu hramul „Înălţarea Domnului” (1772, pictată în 1860), declarată monument istoric, iar în satul Pleşcuţa este biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1926).

PLEŞOI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Piem. Bălăciţei cu Câmpia Desnăţui, la 25 km VNV de municipiul Craiova; 1 339 loc. (1 ian. 2011): 669 de sex masc. şi 670 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui, rapiţă, plante de nutreţ ş.a. Pomicultură. În satul Pleşoi, menţionat documentar în 1568, se află biserica având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Ioan” construită în 1780, refăcută în 1815 şi rezidită în anii 1842–1843. Com. Pleşoi a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Cârstovani, Frasin, Milovan şi Pleşoi din com. Predeşti, jud. Dolj.

PLEŞOIU, com. în jud. Olt, alcătuită din 7 sate, situată în partea de N a Câmpiei Romanaţi, în zona de contact cu prelungirile de SE ale Piem. Olteţului, pe terasele de pe dr. văii Oltului şi pe râul Beica; 3 311 loc. (1 ian. 2011): 1 636 de sex masc. şi 1 675 fem. Staţie de c.f. (în satul Arceşti). Lac de acumulare (837 ha; vol.: 43,44 mil. m3) şi hidrocentrală (38 MW) pe Olt, dată în folosinţă la 11 nov. 1980. Legumicultură. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1734, refăcută în 1848, cu pridvor adăugat în 1899), „Buna Vestire” (1780, cu pridvor adăugat în 1885, cu picturi murale interioare din 1835), „Sfântul Nicolae” (1812, pictată în 1880) şi „Sfântul Nicolae” (construită, probabil, în 1842 pe locul uneia din lemn ce data din 1773–1774; restaurată în 1897), în satele Pleşoiu, Doba, Cocorăşti şi Arceşti.

PLOPANA, com. în jud. Bacău, alcătuită din 8 sate, situată în partea de N a Colinelor Tutovei, în zona de contact cu Pod. Central Moldovenesc, pe cursul superior al râului Tutova; 3 389 loc. (1 ian. 2011): 1 728 de sex masc. şi 1 661 fem. Produse alim. Bisericile din lemn „Lipovenească” (sf. sec. 18) şi „Sfinţii Voievozi” (1798), în satele Plopana şi Rusenii de Sus. Mănăstirea Plopana (de călugări), înfiinţată în anul 2000, cu biserica având trei hramuri „Acoperământul Maicii Domnului”, „Sfântul Nectarie” şi „Sfântul Mina”, construită în anii 2004-2009.

PLOPII-SLĂVITEŞTI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în partea de V a Câmpiei Boian, pe râul Sâi; 2 460 loc. (1 ian. 2011): 1 222 de sex masc. şi 1 238 fem. Produse alim. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi uleioase, legume etc. Avicultură; apicultură. Viticultură. În satul Dudu se află mănăstirea Plăviceni-Aluniş (de călugări) a cărui primă biserică, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost zidită în 1646–1648 prin strădania marelui vornic Dragomir, fiul marelui ban al Craiovei, Dobromir. Complexul monahal a fost distrus în întregime de cutremurul din 14 oct. 1802, dar refăcut ulterior, biserica fiind pictată în 1815. Mănăstirea a fost desfiinţată în 1920, rămânând doar biserică de parohie care s-a degradat treptat căzând complet în ruină în anul 1926. Mănăstirea a fost reînfiinţată în anul 2002, noua biserică aflându-se în fază de construcţie din anul 2006. Tot în satul Dudu există o biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1837). Până la 7 mai 2004, com. Plopii-Săviteşti a avut în componenţă satele Bârseştii de Jos, Beciu şi Smârdan, care la acea dată au format com. Beciu, jud. Teleorman.

PLOPIŞ, com în jud. Sălaj, alcătuită din 3 sate, situată la poalele de E-SE ale M-ţilor Plopiş, în partea de V a Depr. Barcău, pe râurile Iaz şi Valea Mare; 2 488 loc. (1 ian. 2011): 1 213 de sex masc. şi 1 275 fem. Centru de cusături şi ţesături populare şi de prelucr. artistică a lemnului. Agroturism.

PLOPŞORU, com. în jud. Gorj, alcătuită din 11 sate, situată în Piem. Getic, pe valea Jiului; 6 878 loc. (1 ian. 2011): 3 489 de sex masc. şi 3 389 fem. Reşed. com. Plopşoru este în satul Văleni (sediul Primăriei şi al Consiliului comunal). Staţie de c.f. (în satul Plopşoru) şi haltă de c.f. (în satul Sărdăneşti). Moară de cereale (începutul sec. 20), în satul Plopşoru. În satul Broşteni se află cula „Cuţui” (1815) şi biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1836); bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1746) şi „Sfinţii Voievozi” (1874), în satele Cursaru şi Sărdăneşti. În satul Plopşoru, menţionat documentar, prima oară, la 30 iun. 1496, se află biserica „Sfinţii Voievozi” (prima jumatate a sec. 19, renovată în 1861), declarată monument istoric. Agroturism.

PLOPU, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, în SE Dealului Bucovel, pe râul Bucovel; 2 437 loc. (1 ian. 2011): 1 220 de sex masc. şi 1 217 fem. Mobilă pentru birouri. Pomicultură. Apicultură. Agroturism. În satul Plopu se află biserica cu hramul „Sfinţii Atanasie şi Chiril” (1899).

PLOSCA, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Vedea; 6 271 loc. (1 ian. 2011): 3 171 de sex masc. şi 3 100 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 2 dec. 1895). Culturi de cereale, plante tehnice şi uleioase, floarea-soarelui, legume etc. Centru de cusături şi ţesături populare. Biserică cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1812).

PLOSCOŞ, com. în jud. Cluj, alcătuită din 4 sate, situată în partea de SV a Câmpiei Sărmaşului, pe râul Valea Florilor; 660 loc. (1 ian. 2011): 344 de sex masc. şi 316 fem. Staţie de c.f. (în satul Valea Florilor) şi haltă de c.f. (în satul Ploscoş). Culturi de cartofi, sfeclă de zahăr ş.a. Satul Ploscoş apare menţionat documentar, prima oară, în 1913.

PLOSCUŢENI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 2 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. văii Siretului; 3 518 loc. (1 ian. 2011): 1 800 de sex masc. şi 1 718 fem. Expl. de pietriş şi nisip. În arealul com. Ploscuţeni au fost identificate urmele unui şanţ de 18 m lăţime şi 3 m adâncime construit de vizigoţi în perioada 340–353, pe o lungime de c. 200 km, de la Ploscuţeni până în zona localităţii Folteşti din jud. Galaţi situată pe dr. râului Prut. Acest şanţ avea menirea să-i apere pe aceştia de invaziile hunilor. În satul Ploscuţeni, atestat documentar în 1241, se află mănăstirea Sihastru (de maici), iniţial cu o biserică din lemn construită în 1748 prin osârdia hatmanului Sandu Şendrea. Biserica actuală, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, a fost zidită în anii 1882–1891 pe locul vechii biserici din lemn care se afla în ruină din anul 1876. Biserica a fost reparată şi repictată după cutremurul din 10 nov. 1940, precum şi după cutremurul din 4 mart. 1977 (renovată şi repictată în perioada 1980– 1985; pictura a fost executată în anii 1982– 1983 de Grigore Popescu). Mănăstirea posedă o colecţie muzeală cu icoane, obiecte de cult, cărţi vechi ş.a. Tot în satul Ploscuţeni există o biserică din lemn datând din 1870, o biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” zidită înainte de anul 1809 şi o biserică romano-catolică (sfinţită în 1927) de mari dimensiuni (23,60 m lungime, 11,73 m lăţime şi turlă de 16,90 m înălţime). Com. Ploscuţeni a fost înfiinţată la 22 mai 2003 prin desprinderea satelor Argea şi Ploscuţeni din com. Homocea, jud. Vrancea.

PLUGARI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Jijiei Inferioare, la confl. râului Miletin cu Pârâul lui Vasile; 3 532 loc. (1 ian. 2011): 1 821 de sex masc. şi 1 711 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, legume, plante tehnice şi uleioase, sfeclă de zahăr, plante de nutreţ ş.a. Creşterea bovinelor. Muzeu sătesc (Borosoaia). Satul Plugari a fost întemeiat în 1828. În satul Oneşti se află ruinele caselor logofătului Costache Ghica (începutul sec. 19) şi biserica cu hramul „Sfântul Spiridon” (1805).

POARTA ALBĂ, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 2 sate, situată în Pod. Carasu, pe canalul Dunăre–Marea Neagră; 5 007 loc. (1 ian. 2011): 2 477 de sex masc. şi 2 530 fem. Staţii de c.f. (în satele Poarta Albă şi Nazarcea). Nod rutier. Punct de ramificaţie al canalului Dunăre–Marea Neagră (derivaţia Poarta Albă–Năvodari–Midia a fost dată în folosinţă în 1987). Expl. de calcar. Reparaţii de maşini şi utilaje (în satul Nazarcea). Viticultură; legumicultură. Fermă de creştere a porcinelor. Pe terit. satului Nazarcea a fost descoperit (1951) un tezaur alcătuit din două diademe din aur datând din Hallstatt, precum şi fragmente de amfore, olane, pietre ş.a. din epoca romană. Satul Poarta Albă a fost înfiinţat în jurul anului 1812 de câteva zeci de familii de tătari şi turci, cu numele Alakap, denumire ce a fost schimbată în Poarta Albă, în 1930.

POBORU, com. în jud. Olt, alcătuită din 6 sate, situată în partea de SV a Piem. Cotmeana, pe cursul superior al râului Plapcea; 2 265 loc. (1 ian. 2011): 1 080 de sex masc. şi 1 185 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Centru de ţesături populare şi de confecţii a pieselor de port popular. În satul Seaca se află mănăstirea Seaca-Muşeteşti, ctitorie din anii 1515–1518 a marelui clucer Manea Perişanu, cu o biserică de plan triconic, cu pridvor deschis, având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1518, cu picturi murale interioare din 1854). În satul Poboru se află bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (sec. 18) şi „Sfânta Treime” (1886), iar în satul Albeşti, biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1800, cu picturi murale interioare originare); biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1812), declarată monument istoric, în satul Cornăţelu. În satul Seaca se află rezervaţia forestieră Seaca-Optăşani (124 ha) alcătuită predominant din gârniţă (Quercus frainetto), mai rar întâlnindu-se gorun (Quercus petraea), cu exemplare de arbori seculari.

POCHIDIA, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 4 sate, situată în Colinele Tutovei, pe valea râului Bârlad; 1 856 loc. (1 ian. 2011): 945 de sex masc. şi 911 fem. Viticultură. Bisericile cu acelaşi hram – „Adormirea Maicii Domnului”, una de zid, în satul Sălceni (1737, rezidită în 1850 şi reconstruită în 1942), şi alta din vălătuci, în satul Borodeşti (1823, reparată în 1859 şi refăcută în 1942–1943). În satul Pochidia există o biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1776) şi o alta cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” (1937). Com. Pochidia a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Borodeşti, Pochidia, Satu Nou şi Sălceni din com. Tutova, jud. Vaslui.

POCOLA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Beiuş, la confl. râului Valea Roşie cu Crişu Negru; 1 515 loc. (1 ian. 2011): 748 de sex masc. şi 767 fem. Morărit; produse de panificaţie. Culturi de căpşuni; colectarea şi prelucr. ciupercilor de pădure. În satul Pocola, atestat documentar în 1422, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1901-1910, reparată în 1986-1992 şi pictată în anii 1997-1998 de fraţii Sorin şi Iulian Hosu). Rezervaţia geologică (dolomite) „Piatra Pietrarilor”. Agroturism.

PODARI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 5 sate, situată în partea de NE a Câmpiei Desnăţui, pe dr. văii Jiului; 6 856 loc. (1 ian. 2011): 3 355 de sex masc. şi 3 501 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 dec. 1895). Nod rutier. Termocentrală (9,4 MW). Producţie de mobilă, de încălţăminte, de fibre de sticlă, de îmbrăcăminte, de zahăr, de oţet alimentar şi de ulei. Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi de nutreţ, rapiţă, legume etc. În satul Branişte se află mănăstirea Jitianu (de călugări), cu biserica având dublu hram – „Sfântul Dumitru” şi „Sfântul Ilie”, construită în anii 1654–1658 prin strădania vistiernicilor Ghinea Brătăşanu şi Udrişte, pe locul unei vechi biserici din lemn construită în 1397 de Mircea cel Bătrân şi a alteia ridicată de boierul Bengescu (din familia Craioveştilor) în sec. 16 – ambele biserici dispărute. Biserica actuală a fost reparată în anii 1701, 1812, 1852–1856 (atunci au fost restaurate atât biserica, cât şi picturile murale interioare). După secularizarea averilor mănăstireşti în 1863 activitatea monahală a încetat să mai existe, rămânând doar biserica de parohie până în 1914 când a fost închisă şi biserica din cauza stării avansate de degradare. În perioada 1925–1932 biserica a fost reparată de Comisia Monumentelor Istorice cu ajutorul enoriaşilor, iar în anul 1939 a fost reînfiinţată mănăstirea. Turnclopotniţă, sub forma unei cule, construit în 1701 ca loc de refugiu. Mănăstirea are o valoroasă colecţie de icoane vechi, pe lemn şi pe sticlă. În curtea mănăstirii există o plantaţie de duzi, datând din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, declarată monument istoric. În satul Podari se află biserica având hramul „Sfântul Grigore Decapolitul”, construită în anii 1914-1928 pe locul uneia din 1817, pictată în anii 1925-1928 şi reparată în 1979.

PODENI, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Pod. Mehedinţi cu M-ţii Mehedinţi, pe cursurile superioare ale râurilor Bahna şi Topolniţa; 953 loc. (1 ian. 2011): 496 de sex masc. şi 457 fem. Expl. de calcar şi de lemn. Fabrică de var. Prelucr. fructelor. Pomicultură. Agroturism. Centru de prelucr. artistică a lemnului şi de cusături populare. Biserica „Sfântul Ilie” (17831786), declarată monument istoric, şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1875), în satele Podeni şi Mălărişca.

PODENII NOI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 10 sate, situată în partea de SV a Subcarpaţilor Buzăului, în Depr. Mislea–Podeni–Sângeru, pe râul Lopatna, în zona de confl. cu Cricovu Sărat; 4 835 loc. (1 ian. 2011): 2 458 de sex masc. şi 2 377 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Prelucr. lemnului. Fabrică de cărămidă. Produse de panificaţie. Pomicultură; viticultură. Tradiţie în creşterea gâştelor şi raţelor, bovinelor, ovinelor. În satul Podenii Noi se află o biserică cu dublu hram „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfânta Treime”, construită în anii 1996-2006, sfinţită la 19 iun. 2011. Rezervaţia peisagistică „La 5 tei” (50 ha); rezervaţia hidrologică „Usturoi” (14 ha) cu izvoare de ape minerale; rezervaţia forestieră şi peisagistică „Bătăiţa” (63,8 ha); rezervaţia hidrologică şi peisagistică „La Lepa” (11 874 ha). Gorun multisecular (c. 400 de ani) în pădurea Mehedinţa.

PODGORIA, com. în jud. Buzău, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Râmnicului cu Subcarpaţii Buzăului, pe râul Râmnic; 3 232 loc. (1 ian. 2011): 1 582 de sex masc. şi 1 650 fem. Prelucr. lemnului; pielărie şi încălţăminte. Viticultură. Satul Podgoria apare menţionat documentar, prima oară, în 1586 şi apoi în 1593. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Podgoria s-au numit Jideni. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1817–1823), „Sfinţii Voievozi” (1843) şi „Sfinţii Voievozi” (1859), în satele Podgoria, Coţatcu şi Oratia. În satul Coţatcu se află mănăstirea Podul Bulgarului (de maici) înfiinţată în anii 19401946, cu biserica din lemn cu hramul „Sfânta Treime” (1946-1948) şi paraclisul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1954-1955). Mănăstirea a fost desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959 şi reînfiinţată în 1990. În satul Pleşeşti există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1830).

PODOLENI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Cracău-Bistriţa, la poalele de SV ale culmii Corni-Runcu, pe stg. Bistriţei; 5 639 loc. (1 ian. 2011): 2 834 de sex masc. şi 2 805 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 15 febr. 1885), în satul Podoleni. Tot aici se află biserica „Sfântul Dumitru” (1995, cu picturi murale interioare originare) şi conacul „Cupenschi” (1783, cu transformări din 1810 şi unele adăugiri din 1950).

PODURI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 7 sate, situată în partea de NV a Depr. Tazlău, la poalele de NE ale Culmii Berzunţi, pe râul Cernu; 8 187 loc. (1 ian. 2011): 4 210 de sex masc. şi 3 977 fem. Centru de cusături şi ţesături populare, de dogărit şi rotărit. Satul Cernu este atestat documentar la 22 oct. 1617. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1640, reparată în 1891 şi 1926), „Sfântul Nicolae” (1780 sau 1790–1797, reparată în 1897) şi „Cuvioasa Parascheva” (1810), în satele Negreni, Bucşeşti şi Prohozeşti; bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (c. 1800, refăcută în 1860) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1809, reparată în 1907), în satele Prohozeşti şi Cornet. În satul Poduri există o biserică din lemn, construită în 1614, cu adăugiri din 1939.

PODU TURCULUI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 10 sate, situată în partea de S-SV a Colinelor Tutovei, pe râul Zeletin; 4 976 loc. (1 ian. 2011): 2 459 de sex masc. şi 2 517 fem. Nod rutier. Fabrici de tricotaje, de prelucr. a lemnului şi produse alim. Creşterea bovinelor. Centru viticol şi pomicol. Prelucr. artistică a răchitei şi papurei. Bibliotecă publică (15 000 vol.). Trei cămine culturale. Pe terit. satului Căbeşti, menţionat documentar, prima oară, în 1505, au fost descoperite vestigiile unei aşezări (cu necropolă) de la sf. Epocii bronzului (cultura Noua) şi ale unei aşezări carpice din sec. 2–3, deasupra cărora au fost identificate urmele uneia de tip Sântana de Mureş (sec. 4), din care s-au recuperat vase ceramice, obiecte de uz casnic, fibule ş.a. Au mai fost identificate urme de locuire getodacice din sec. 5–3 î.Hr. şi a fost găsit un tezaur de drahme histriene (sec. 4 î.Hr.). Satele Podu Turcului, Bălăneşti, Giurgioana şi Lehancea sunt menţionate documentar, prima oară, în 1531. Bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1763), „Sfântul Nicolae” (1795), „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (ante 1809, reclădită în 1865) şi „Sfântul Ilie” (1830–1834, reparată în 1878, 1905–1910), declarată monument istoric, cu un clopot turnat în 1813, în satele Fichiteşti, Plopu, Giurgioana şi Podu Turcului; bisericile din lemn şi din vălătuci, cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1806, reparată în 1930) şi „Sfântul Dumitru” (1837–1842), în satele Lehancea şi Sârbi. În satul Podu Turcului a fost construită recent (20012010) biserica „Sfântul Nicolae”.

POENI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 7 sate, situată în Câmpia GăvanuBurdea, pe râul Glavacioc; 2 985 loc. (1 ian. 2011): 1 478 de sex masc. şi 1 507 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale (în satele Poeni şi Preajba). În satul Poeni se află un conac de la sf. sec. 19 (azi dispensar) şi conacul „Mihai Popescu” (începutul sec. 20).

POGANA, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 5 sate, situată în partea de SE a Colinelor Tutovei, pe râul Tutova; 3 306 loc. (1 ian. 2011): 1 656 de sex masc. şi 1 650 fem. Barajul „Cuibul vulturilor” de pe râul Tutova a permis formarea unui lac de acumulare de 6 km lungime şi o supr. de 364 ha care alimentează cu apă potabilă municipiul Bârlad. Creşterea bovinelor. În secolele trecute, în această comună au existat mai multe familii boiereşti care au deţinut latifundii de mii de ha teren arabil, păduri, podgorii ş.a. Printre acestea se numără, Sturdza, Nicolae Docan (acesta a lăsat prin testamentul întocmit la 26 mai 1915, întreaga sa avere Academiei Române), Ivanciu ş.a. Satul Bogeşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1433, Pogana în 1433 cu numele Cotmăneşti (din 1634 poartă denumirea actuală), Tomeşti în 1448, iar satele Cârjoani şi Măscurei în 1507. Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1777– 1778, reparată în 1903), „Sfinţii Voievozi”, construită în anii 1811-1812 pe locul uneia din 1774, reparată în 1937-1938 şi consolidată în 1997, şi „Adormirea Maicii Domnului” (1787, reparată în 1907 şi căptuşită cu scânduri în 1924), în satele Cârjoani, Pogana şi Bogeşti, în prezent toate sunt declarate monumente istorice.

POGĂCEAUA, com. în jud. Mureş, alcătuită din 10 sate, situată în partea de N a Colinelor Comlodului (Câmpia Sărmaşului), pe râul Bologa; 2 077 loc. (1 ian. 2011): 1 115 de sex masc. şi 962 fem. Expl. de gaze naturale. Culturi de cereale. Creşterea porcinelor. Satul Pogăceaua apare menţionat documentar, prima oară, în 1345.

POGONEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 3 sate, situată în Colinele Tutovei, pe cursul inf. al râului Tutova, la 5 km de confluenţa cu râul Bârlad, la 17 km SV de municipiul Bârlad; 1 849 loc. (1 ian. 2011): 976 de sex masc. şi 873 fem. Morărit. Prepararea furajelor pentru animale. Muzeul „Casa răzeşului”. Satul Pogoneşti este menţionat documentar în 1489. Com. Pogoneşti a fost înfiinţată la 4 mart. 2004 prin desprinderea satelor Belceşti, Pogoneşti şi Polocin din com. Iveşti, jud. Vaslui.

POIAN, com. în jud. Covasna, alcătuită din 2 sate, situată în partea de N a Depr. Târgu Secuiesc, la poalele de S ale M-ţilor Nemira, pe cursurile superioare ale râurilor Râu Negru, Estelnic şi Caşin; 1 786 loc. (1 ian. 2011): 887 de sex masc. şi 899 fem. Haltă de c.f. (în satul Belani). Expl. şi cioplirea pietrei de carieră. Îmbuteliere de ape minerale. Pe terit. satului Poian, menţionat documentar, prima oară, în 1332, au fost descoperite (1964–1969) vestigiile a două aşezări de bordeie (sec. 7–9), în care s-au găsit vase ceramice cu decor rudimentar (linii incizate, orizontale, drepte sau ondulate). În satul Poian există o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1834) şi o biserică romano-catolică (1717–1804, reconstruită în 1822) cu zid de incintă. Până la 20 dec. 2005, com. Poian a avut în componenţă satele Cărpinenii, Estelnic şi Valea Scurtă, care la acea dată au format com. Estelnic.

POIANA, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Titu, pe cursul superior al râului Sabar; 3 773 loc. (1 ian. 2011): 1 867 de sex masc. şi 1 906 fem. Expl. de balast şi de petrol. Culturi de cereale, plante tehnice şi furajere, floarea-soarelui, legume etc. În satul Poiana se află bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1814– 1819) şi „Sfântul Nicolae” (1852–1853).

POIANA, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Colinelor Tutovei cu Câmpia Tecuciului, pe stg. văii Siretului; 1 846 loc. (1 ian. 2011): 925 de sex masc. şi 921 fem. În arealul satului Poiana, atestat documentar în 1522, au fost descoperite (1927–1940 şi 1949–1953) urmele unei aşezări protoistorice geto-dacice, de tip dava, identificată cu cetatea numită Piroboridava, amintită de Ptolemeu în scrierile sale. Aici au fost scoase la iveală mai multe niveluri de locuire datând din Epoca bronzului (cultura Monteoru, milen. 2 î.Hr. ), din prima Epocă a fierului/Halstatt (cultura Basarabi, sec. 9– 6 î.Hr.) şi din cea de-a doua vârstă a Epocii fierului/La Tene (sec. 4 î.Hr.-1 d.Hr.). Vestigiile arheologice includ obiecte de factură autohtonă şi de import (greceşti): fructiere cu picior, căni cu toartă în torsadă, cu decor geometric, castroane, străchini tipic dacice, figurine antropomorfe masculine din teracotă, un inel din aur cu camee elenistică, înfăţişând pe zeiţa Nike, bijuterii dacice din argint, mărgele din sticlă ş.a. Aşezarea Piroboridava a fost distrusă la începutul sec. 2 d.Hr. Com. Poiana a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Poiana şi Vişina din com. Nicoreşti, jud. Galaţi.

POIANA BLENCHII, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 4 sate, situată în zona Dealurilor Ciceului, pe râul Poiana; 1 194 loc. (1 ian. 2011): 590 de sex masc. şi 604 fem. Satul Poiana Blenchii apare menţionat documentar, prima oară, în 1591, cu numele Polyan (sau Pollyan). Morărit; produse de panificaţie. Ateliere de tâmplărie. Creşterea bovinelor. În satul Măgura se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1707), declarată monument istoric, iar în satul Fălcuşa există o biserică ortodoxă construită în anii 18831889, renovată în 1970 şi restaurată în anii 2010-2011.

POIANA CÂMPINA, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe dr. râului Prahova; 5 279 loc. (1 ian. 2011): 2 627 de sex masc. şi 2 652 fem. Haltă de c.f. (în satul Bobolia). Reparaţii de utilaj petrolier. Prelucr. lemnului. Apicultură. Pomicultură. Biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fostei mănăstiri Poiana, construită în anii 1690-1711 de spătarul Toma Cantacuzino, reconstruită după cutremurul din 4 mart. 1977.

POIANA CRISTEI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 8 sate, situată în Subcarpaţii Vrancei, la poalele de V ale Dealului Deleanu, pe cursul superior al râului Râmna; 2 655 loc. (1 ian. 2011): 1 348 de sex masc. şi 1 307 fem. În satul Poiana Cristei se află biserica „Sfinţii Voievozi” (2008-2011, sfinţită la 11 iul. 2011), iar în satul Odobasca există biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 17, construită pe locul uneia din sec. 15 şi refăcută la sf. sec. 19).

POIANA HOŢILOR, vârf în masivul deluros Ciolanu, constituind alt. max. a acestuia (753 m).

POIANA ILVEI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, formată dintr-un sat, situată în Depr. Măgura Ilvei, la poalele M-ţilor Rodna şi Bârgău; 1 581 loc. (1 ian. 2011): 818 de sex masc. şi 763 fem. Staţie de c.f. Prelucr. lemnului. Cioplituri în piatră. Creşterea taurinelor şi ovinelor. Muzeul ţăranului român. Muzeul cinegetic „Pop Alecsandru”. Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, construită în anii 1903-1904 pe locul unei biserici din lemn ce data din 1762. Com. Poiana Ilvei a fost înfiinţată la 19 iun. 2003 prin desprinderea satului Poiana Ilvei din com. Măgura Ilvei, jud. Bistriţa-Năsăud.

POIANA LACULUI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 13 sate, situată în SE Piem. Cotmeana, pe cursurile superioare ale râurilor Teleorman şi Cotmeana; 6 920 loc. (1 ian. 2011): 3 429 de sex masc. şi 3 491 fem. Nod rutier. Expl. de petrol (în satul Sămara). Bisericile cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1789) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1737), în satele Cepari şi Păduroiu din Deal.

POIANA MARE, com. în jud. Dolj, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Desnăţui; 11 669 loc. (1 ian. 2011): 5 638 de sex masc. şi 6 031 fem. Staţie finală de c.f. (în satul Poiana Mare). Nod rutier. Prelucr. lemnului; produse textile şi alim. (caşcaval, băuturi alcoolice, panificaţie). Morărit. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Viticultură. Creşterea bovinelor. Rezervaţie forestieră (pădurea Ciurumela), extinsă pe 8 ha, alcătuită din salcâmi cu o vechime de c. 100 de ani. În satul Poiana Mare se află biserica cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1849, reparată în 1902, 1917, 1936 şi restaurată în anii 2009-2010), iar în satul Tunarii Vechi, biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1845).

POIANA MĂRULUI, com. în jud. Braşov, formată dintr-un sat, situată la poalele de E ale M-ţilor Ţagla şi cele de SV ale Măgurii Codlei, pe cursul superior al râului Şercaia; 3 193 loc. (1 ian. 2011): 1 660 de sex masc. şi 1 533 fem. Producţie de mobilă şi furnire. În satul Poiana Mărului, atestat documentar în 1589, se află biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” Brâncoveanu (1700). Numele comunei a fost atribuit unei suprafeţe de eroziune, extinsă la 850–1 000 m alt., caracteristică pentru M-ţii Perşani. Până la 10 mai 2002, com. Poiana Mărului a avut în componenţă satele Şinca Nouă şi Paltin, care la acea dată au format com. Şinca Nouă, jud. Braşov.

POIANA MĂRULUI, sat în com. Zăvoi, jud. Caraş-Severin, situat la poalele de NV ale M-ţilor Ţarcu şi cele de NE ale masivului Muntele Mic, într-un golf depresionar, la 600 m alt., pe valea râului Bistra Mărului, la 82 km NE de municipiul Reşiţa. Staţiune climaterică de interes local, cu funcţionare permanentă, cu climat submontan, sedativ, cu veri răcoroase (în iul. temp. medie de 18°C) şi ierni nu prea friguroase (temp. medie în ian. –3°C). Temp. medie anuală este de c. 8°C, iar precipitaţiile însumează c. 900 mm anual. Aerul curat, lipsit de praf şi alergeni, liniştea deplină, zona împădurită înconjurătoare etc. fac ca staţiunea să fie recomandată atât pentru odihnă în vacanţe, cât şi pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor afecţiuni endocrine (hipertiroidie benignă) şi respiratorii (unele forme de astm bronşic şi de bronşite cronice asmatiforme). Posibilităţi de drumeţii montane.

POIANA NEGRII, sat în com. Dorna Candrenilor, jud. Suceava, situat în Depr. Dornelor, la 885 m alt., la 140 km SV de municipiul Suceava. Staţiune cu factori balneari, remarcabilă prin existenţa izv. cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, hipotone, cu proprietăţi curative deosebite, folosite şi ca ape de masă. Primele analize ale apelor minerale de aici au fost făcute în 1862, când s-a dovedit calităţile lor terapeutice. Staţii de îmbuteliere a apelor minerale.

POIANA SIBIULUI, com. în jud. Sibiu, formată dintr-un sat, situată la poalele de N-NV ale M-ţilor Cindrel şi cele de S ale Colinelor Gârbovei (Pod. Secaşelor), în zona etnografică a Mărginimii Sibiului; 2 615 loc. (1 ian. 2011): 1 175 de sex masc. şi 1 440 fem. Produse lactate. Creşterea ovinelor. Muzeu etnografic cu exponate referitoare la păstorit. Centru de cojocărit şi de pielărie. Important centru de păstorit transhumant, din care au plecat în trecut mulţi ciobani, unii dintre ei întemeind aşezările de „ungureni” din Subcarpaţii Gorjului şi Vâlcii. Biserica din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, declarată monument istoric, construită din bârne de brad în anul 1730, păstrează picturi interioare realizate în 1771 de Simion zugravul din Craiova şi Constantin zugravul. Iconostas construit în 1801 de Vasile Munteanu din Sălişte. Satul Poiana Sibiului apare menţionat documentar, prima oară, în 1490.

POIANA STAMPEI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 7 sate, situată în partea de V a Depr. Dornelor, pe râul Dorna; 2 244 loc. (1 ian. 2011): 1 127 de sex masc. şi 1 117 fem. Staţie de c.f. (în satul Poiana Stampei). Expl. forestiere, de turbă, de andezit şi dacit. Fabrică de produse lactate. Carieră de piatră (Dornişoara). Izvoare cu ape minerale carbogazoase. În satul Poiana Stampei, atestat documentar la 19 mart. 1593, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în anii 1883-1885 cu aprobarea împăratului Franz Joseph I de Habsburg, iar în satul Dornişoara există biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în anii 1936-1944 pe locul uneia din lemn din 1822, renovată în anii 2008-2011. Rezervaţia naturală de floră „Tinovu Mare” (681,8 ha) – mlaştină oligotrofă acoperită cu exemplare rare de pin (Pinus sylvestris), cu un strat gros de muşchi de turbă (între care şi un relict glaciar tipic – Sphagnum wulfianum), numeroase alge (Eunotia septentrionalis, Eunotia parallela, Frustulia rhomboides, Batrachospermum dornenae – algă roşie endemică ş.a.) şi o specie rară de rogoz (Carex loliacea). Mlaştina oligotrofă a fost declarată monument al naturii în 1955.

POIANA TEIULUI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 11 sate, situată la poalele de V ale M-ţilor Stânişoarei şi cele de E-NE ale M-ţilor Bistriţei, pe valea râului Bistriţa, la coada lacului de acumulare Izvoru Muntelui; 5 035 loc. (1 ian. 2011): 1 483 de sex masc. şi 2 552 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Bisericile din lemn cu hramurile „Buna Vestire” (1741, cu foişor şi turle adăugate în 1894) şi „Sfinţii Trei Ierarhi” (1802), declarată monument istoric, dar mistuită de incendiul din 27 febr. 2011, în satul Poiana Largului; bisericile din lemn cu acelaşi hram – „Sfântul Gheorghe”, în satele Galu (1818) şi Petru Vodă (începutul sec. 19) şi „Sfântul Dumitru” (1826–1830, reparată în 1903), în satul Călugăreni. În satul Petru Vodă se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), cu biserica din lemn având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în 1990–1996, cu picturi pe pereţii interiori şi exteriori. Din apele lacului de acumulare Izvoru Muntelui se înalţă Piatra Teiului – o stâncă singuratică, înaltă de 23 m, reprezentând un martor de eroziune, alcătuit din calcare recifale compacte de vârstă cretacică, declarată rezervaţie geologică. Agroturism. Satul Poiana Teiului este atestat documentar în anul 1500.

POIANA ŢAPULUI, localit. componentă a oraşului Buşteni, jud. Prahova, situată pe cursul superior al râului Prahova, la poalele M-ţilor Bucegi, la 800 m alt., la 65 km NV de municipiul Ploieşti. Staţie de c.f. Aşezarea a luat fiinţă în 1830. Staţiune climaterică şi de odihnă de interes general, cu funcţionare permanentă, cu climat submontan, tonic, cu veri răcoroase (temp. medie a lunii iul. este de 16°C) şi ierni friguroase. Temp. medie anuală este de c. 6°C, iar precipitaţiile medii însumează c. 950 mm anual. Aerul curat, lipsit de praf şi alergeni, bogat în ozon, presiunea relativ joasă a atmosferei şi ionizarea accentuată a acesteia sunt factorii naturali de cură recomandaţi pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor stări de debilitate, de surmenaj fizic şi intelectual. Posibilităţi de drumeţii montane în M-ţii Bucegi. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1936) necesită lucrări de consolidare şi reparaţii.

POIANA VADULUI, com. în jud. Alba, alcătuită din 11 sate, situată pe pantele de E ale M-ţilor Bihor; 1 181 loc. (1 ian. 2011): 643 de sex masc. şi 538 fem. Prelucr. lemnului (obiecte de artizanat, ciubere ş.a.). Moară de apă. Recoltarea fructelor de pădure. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1869, renovată şi pictată în anii 2006-2008, sfinţită la 10 aug. 2008), în satul Poiana Vadului. Punct de plecare spre vf. Curcubăta Mare din M-ţii Bihor şi spre Muntele Găina. Până la 17 febr. 1968 satul şi com. Poiana Vadului s-au numit Neagra.

POIENARI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 3 sate, situată în partea de V a Pod. Central Moldovenesc, pe râurile Râs şi Fundătura; 1 610 loc. (1 ian. 2011): 831 de sex masc. şi 779 fem. Pomicultură. În satul Poienari există o biserică din 1850, iar în satul Săcăleni se află o biserică de la sf. sec. 18 şi una din 1883. Până la 7 mai 2004, com. Poienari a avut în componenţă satele Ciurea, Holm, Patricheni, Pânceşti şi Tălpălăi, care la acea dată au format com. Pânceşti, jud. Neamţ.

POIENARII BURCHII, com. în jud. Prahova, alcătuită din 8 sate, situată în Câmpia Gherghiţei, pe interfluviul dintre Ialomiţa şi Prahova; 5 199 loc. (1 ian. 2011): 2 532 de sex masc. şi 2 667 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. În satul Poienarii Burchii, atestat documentar la 21 sept. 1594, se află mănăstirea Pissiota (iniţial de călugări, iar din 1948 de călugăriţe), cu biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului” construită în anii 1928–1929 din iniţiativa şi pe cheltuiala familiei de macedoneni Nicolae şi Zoe Pissiota, pe moşia generalului Gheorghe Angelescu. Biserica, zidită după planurile arhitectului Ioan Giurgea, este o sinteză între Renaşterea italiană şi stilul bizantin clasic şi păstrează picturi murale interioare originare executate de pictorul Costin Petrescu, cel care a pictat Atheneul Român din Bucureşti şi Catedrala ortodoxă „Sfânta Treime” din Alba Iulia. Catapeteasma bisericii este din lemn de trandafir şi de cireş, lucrată în Grecia, iar pardoseala este din marmură de Carrara. Biserica are două turle, cea de pe pronaos având şi rol de clopotniţă, un pridvor mai mare (închis şi pictat) şi un pridvor mai mic. Ansamblul monahal a fost restaurat în anii 1953–1957, în anul 1962 a fost desfiinţat abuziv de autorităţile comuniste (periodă în care în chilia construită în 1953–1957 a funcţionat un dispensar) şi reînfiinţată în 1993. În biserică există Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, făcătoare de minuni, pictată de Gheorghe Eftimiu, precum şi fragmente de moaşte ale Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir. În cadrul mănăstirii funcţionează ateliere de confecţionat covoare manuale şi veşminte preoţeşti.

POIENARII DE ARGEŞ, com. în jud. Argeş, alcătuită din 4 sate, situată în partea de NE a Piem. Cotmeana, pe râul Topolog; 1 145 loc. (1 ian. 2011): 551 de sex masc. şi 594 fem. Reşed. com. este satul Poienari. Producţie de şuruburi, buloane, nituri, şaibe. Pomicultură (pruni, meri, peri). În satul Ceaureşti se află biserica „Sfântul Dumitru” (1801), iar în satul Ioaniceşti, o biserică din zid cu hramul „Înălţarea Domnului” (1880) şi una din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1849, cu picturi originare).

POIENARII DE MUSCEL, com. în jud. Argeş, alcătuită din 5 sate, situată în partea de E a Muscelelor Argeşului, la poalele de SV ale Dealului Măţău, pe Râu Târgului; 3 456 loc. (1 ian. 2011): 1 700 de sex masc. şi 1 756 fem. Reşed. com. este satul Poienari, atestat documentar în 1609. Expl. de lignit (în satul Jugur). Pomicultură (pruni, meri, peri). Apicultură; creşterea ovinelor. În satul Jugur, menţionat documentar la 5 aug. 1462, se află biserica având triplu hram – „Sfântul Nicolae”, „Sfinţii Voievozi” şi „Sfântul Ioan” (1854). Agroturism.

POIENEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 7 sate, situată în zona Colinelor Tutovei, pe dr. văii Racova şi pe cursul superior al râului Valea Miceşti; 3 183 loc. (1 ian. 2011): 1 637 de sex masc. şi 1 546 fem. Pe terit. satului Poieneşti au fost descoperite (1949) urmele unei aşezări neolitice (milen. 4–3 î.Hr.) şi ale uneia geto-dacice, în arealul căreia s-au găsit şi două morminte dacice de incineraţie (sec. 3 î.Hr.). Tot aici au fost identificate o necropolă şi o aşezare carpice (sec. 3), şi o aşezare a populaţiei daco-romane (sec. 4). În satul Floreşti se află mănăstirea cu acelaşi nume compusă din biserica „Sfântul Ilie”, palatul egumenesc, chilii, turn-clopotniţă, zid de incintă ş.a. Iniţial, mănăstirea Floreşti s-a numit Simila, apoi Florentina (până la mijlocul sec. 17) şi după aceea Floreşti. Prima biserică a fost construită în anii 1590–1598 de vornicul Cârstea Ghenovici, reconstruită apoi în 1686–1694 prin osârdia vornicului Gavriliţă Costachi. Afectată grav de cutremurele din 1738, 1802 şi 1838, biserica a fost reclădită din temelie în anii 1852–1859 prin strădania egumenului Nil, dar din cauza secularizării averilor mănăstireşti (în 1863) lucrările au fost întrerupte fiind reluate în 1879 şi terminate în 1883 prin grija episcopului Iosif Gheorghian. Din anul 1883 a funcţionat doar biserica de parohie până în anul 1992 când a fost reînfiinţată mănăstirea. Biserica a fost restaurată în perioada 1992–2007. În biserică se păstrează Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, făcătoare de minuni, ferecată în argint aurit în anul 1749 din iniţiativa Doamnei Ecaterina, soţia domnului Constantin Mavrocordat. Palatul egumenesc, cu faţade decorate cu elemente neoclasice (stâlpi, ancadramente cu deschideri în arc) şi romantice (friză de arcaturi, consolete ş.a.), a fost construit în anii 1852–1859 şi restaurat în 1998. În perioada 1881–1992 acest palat a funcţionat ca spital. Turnul-clopotniţă, cu rol şi de poartă de intrare în mănăstire, a fost ridicat în 1852–1859 şi restaurat în perioada 1992–2007. Zidul de incintă, de 3 m înălţime şi cu o grosime de 80 cm, a fost construit în anul 1800, întărit cu metereze în 1812–1821, în prezent aflat în mare parte în ruină. În satul Poieneşti se află bisericile „Sfântul Dumitru”, zidită în 1945 pe locul uneia din vălătuci care data din 1840, şi „Sfântul Gheorghe” (2000–2005), iar în satul Oprişiţa există biserica „Sfântul Nicolae” (1846).

POIENI, com. în jud. Cluj, alcătuită din 8 sate, situată pe valea superioară a Crişului Repede, în depresiunea omonimă, la poalele de S-SV ale M-ţilor Meseş şi cele de NE ale M-ţilor Vlădeasa; 5 204 loc. (1 ian. 2011): 2 501 de sex masc. şi 2 703 fem. Staţie de c.f. (în satul Poieni) şi haltă de c.f. (în satul Bologa). Expl. de dacit şi andezit (în satele Poieni, Bologa şi Morlaca). Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea) şi a pietrei. Mat. de constr. Centru de pictură naivă, de sculpturi în lemn şi de confecţionare a costumelor populare. Lacul de acumulare Drăgan constituie o zonă peisagistică protejată. Zonă cinegetică protejată, în lunca Vişagului–Valea Drăganului. Satul Poieni apare menţionat documentar, prima oară, în anul 1500. Pe terit. satului Bologa, menţionat documentar, prima oară, în 1319, au fost descoperite (1878, 1936 şi după 1969) vestigiile unui castru roman (203 x 121 m), construit iniţial din pământ, refăcut din zid (se pare, în perioada Severilor) şi întărit cu două şanţuri de apărare. În apropierea castrului au fost identificate urmele unei aşezări civile romane (probabil Resculum) din sec. 2–3, din care s-au recuperat fibule, unelte şi arme din bronz, terra sigillata (vase ceramice romane de un nivel artistic ridicat) provenite din Gallia, vase de sticlă din import, opaiţe, monede ş.a. În satul Bologa se află ruinele unei cetăţi feudale, din piatră (menţionată documentar în 1322) şi ale unui masiv turn circular (25 m înălţime).

POIENILE DE SUB MUNTE, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în depresiunea omonimă din M-ţii Maramureş, pe râul Ruscova; 10 204 loc. (1 ian. 2011): 5 279 de sex masc. şi 4 925 fem. Expl. de min. complexe. Expl. şi prelucr. lemnului. Izv. cu ape minerale, numite local „borcuturi”. Satul Poienile de sub Munte apare menţionat documentar, prima oară, în 1353. Biserica din lemn, ucraineană, cu hramul „Schimbarea la Faţă” (1788). Satul Poienile de sub Munte a fost afectat grav de inundaţiile din 25– 27 iul. 2008.

POIENILE IZEI, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în partea de S a Depr. Maramureş, la poalele de NNE ale M-ţilor Lăpuş, pe cursul superior al râului Şieu; 950 loc. (1 ian. 2011): 462 de sex masc. şi 488 fem. Prelucr. artistică a lemnului. Până la 17 febr. 1968, satul Poienile Izei s-a numit Poienile Glodului (atestat documentar, prima oară, în 1430), iar până la 10 apr. 1995 a fost sat component al com. Botiza, dată după care a devenit comună de sine stătătoare. Biserica din lemn, cu hramul „Sfânta Parascheva” (construită în 1604 şi restaurată în 1711), păstrează picturi interioare executate în 1793–1794 de zugravul Gheorghe din Dragomireşti, în stil popular, pe lemn. Colecţie de icoane pe lemn. Biserica a fost declarată monument UNESCO în 1999. Casă ţărănească, veche de peste 200 de ani, amenajată ca muzeu. Pădurea de conifere Delniţa şi pădurile de foioase Scărişoara şi Ticera. Agroturism.

POIENI-SOLCA, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situată în Depr. Solca, în zona de contact a prelungirilor Obcinei Mari cu Pod. Sucevei, pe cursul superior al râului Solca; 2 085 loc. (1 ian. 2011): 1 018 de sex masc. şi 1 067 fem. Creşterea bovinelor. Satul Poiene-Solca apare consemnat pe o hartă cadastrală în 1783. Com. Poieni-Solca a fost înfiinţată la 2 apr. 2007 prin desprinderea satului Poieni-Solca din subordinea oraşului Solca, jud. Suceava.

POJEJENA, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 5 sate, situată pe stg. văii Dunării, în partea de V a bazinetului depresionar Moldova Nouă, la poalele de S ale M-ţilor Locvei; 3 038 loc. (1 ian. 2011): 1 504 de sex masc. şi 1 534 fem. Pomicultură. Pe terit. satului Pojejena, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1690–1700, au fost descoperite urmele unui castru roman din piatră (sec. 2–3) şi ale unei aşezări civile, în care s-au găsit monumente funerare, statuile lui Hercule, Dionysos ş.a., o tabletă a Cavalerilor danubieni etc. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (19021907), în satul Pojejena. Fond cinegetic. Agroturism.

POJORÂTA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele de N-NV ale masivului Giumalău şi cele de SE ale Obcinei Mestecăniş, pe cursurile superioare ale râurilor Moldova şi Putna; 3 172 loc. (1 ian. 2011): 1 581 de sex masc. şi 1 591 fem. Staţii de c.f. (în satele Pojorâta şi Valea Putnei). Nod rutier. Expl. de calcar şi gresie. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Fabrică de produse lactate. Creşterea bovinelor. Păstrăvărie (pe Valea Putnei). Pe terit. com. Pojorâta se află schitul Corlăţeni (de călugări), înfiinţat la 28 oct. 1936 de familia Corlăţeanu, desfiinţat la 28 oct. 1959 prin Decretul 410, şi reînfiinţat în 1991. Tot în arealul com. Pojorâta, în zona pasului Mestecăniş, se află mănăstirea Mestecăniş (de călugări), cu biserica „Înălţarea Domnului” construită în anii 1992–1998 (sfinţită în 1999) în memoria ostaşilor români căzuţi pe toate câmpurile de luptă. Agroturism. Com. Pojorâta a fost colonizată cu germani în anul 1808. Rezervaţie naturală de molidişuri seculare (290 ha) pe Valea Putnei şi rezervaţie geologică (clipele triasice) şi paleontologică (stratele de Pojorâta, 1 ha), declarată ca atare în 1954, cu urme de corali.

POLOVRAGI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 2 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele de SV ale M-ţilor Căpăţânii, pe cursurile superioare ale râurilor Olteţ şi Târâia; 2 905 loc. (1 ian. 2011): 1 411 de sex masc. şi 1 494 fem. Zăcăminte de grafit. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomicultură. Creşterea ovinelor şi bovinelor. Produse de artizanat (cusături şi ţesături populare, sculpturi în lemn, împletituri). Centru etnografic şi folcloric (nedeia de la Polovragi are loc anual în perioada 14– 20 iul.) Arborete de castan comestibil. Localitate cu potenţial climateric, cu topoclimat de adăpost, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni. În perimetrul satului Polovragi, atestat documentar în 1480, au fost descoperite (după 1964) vestigiile unei cetăţi dacice de tip dava (sec. 2–1 î.Hr.), cu două niveluri de locuire, cuprinzând un turn de pază şi resturi de tambururi din piatră provenite de la un sanctuar. De aici au fost recuperate unelte şi arme din fier, ceramică dacică cenuşie (cupe cu reliefuri), monede, o placă din bronz având pe o faţă imaginea Cavalerilor danubieni. În satul Polovragi se află o mănăstire de maici (până în 1968 a fost de călugări), situată în vecinătatea Cheilor Olteţului, la poalele masivului Piatra Polovragi, ctitorie din anii 1504– 1505 a fraţilor Radul (comis) şi Pătru (spătar), fiii lui Danciul Zamona. Biserica mănăstirii, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (atestată documentar într-un hrisov emis de Matei Basarab la 6 iul. 1648), a fost rezidită în anii 1643–1647 (pe locul bisericii din lemn) prin strădania marelui postelnic Danciul Barbu Pârâianu (ambasador al domnului Matei Basarab la Istanbul) şi restaurată în anii 1690–1693 prin grija domnului Constantin Brâncoveanu; păstrează picturi murale interioare executate în stil brâncovenesc, pe un fond albastru (în anii 1702–1703, sfinţite la 11 sept. 1703) de zugravii Konstantinos, Andrei, Gheorghe, Simion, Istrate şi Hranite, formaţi la Şcoala de zugravi de la Hurez. Dintre picturi se remarcă originala reprezentare a muntelui Athos, unică în pictura românească veche, precum şi tablourile votive din pronaos, care îi înfăţişează pe domnul Constantin Brâncoveanu cu soţia, Doamna Maria, şi pe Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti. Biserica bolniţei, cu hramul „Sfântul Nicolae”, zidită în stil bizantin, în anii 1731–1732, prin osârdia egumenului Lavrentie, păstrează picturi murale interioare executate în 1738 de Gheorghe şi Ioan. Mănăstirea a fost prădată de trupele turceşti comandate de Pasvan-Oğlu la 27 apr. 1802. Mănăstirea Polovragi a fost restaurată în anii 1980–1984 şi posedă o colecţie de c. 650 de icoane pe sticlă şi pe lemn, datând din sec. 18–19, precum şi o bibliotecă valoroasă, cu peste 3 000 de vol. în limbile română, slavonă şi greacă, printre care se remarcă unele cărţi rare, cum sunt Îndreptarea Legii (1652), Evanghelia de la Bucureşti (1682), Apostolul (1683), precum şi unele manuscrise de muzică psaltică (Evloghionul lui Anton Pann, 1846, Anastasimatarul lui Gherontie, 1863) ş.a. Chiliile mănăstirii, construite cu etaj şi cerdac, înconjură curtea interioară. În satul Polovragi mai există o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, datând din anul 1806. Agroturism.

POMÂRLA, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Jijiei Superioare cu Dealurile Ibăneşti, pe cursul superior al Jijiei, la graniţa cu Ucraina; 2 732 loc. (1 ian. 2011): 1 361 de sex masc. şi 1 371 fem. Parc dendrologic. În satul Racovăţ există biserica „Sfinţii Voievozi” (1953), iar în satul Pomârla se află biserica din lemn cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, reconstruită în anii 1810–1813 (pe locul uneia din sec. 17) din iniţiativa hatmanului Ioniţă Başotă. Biserica a fost reparată în anii 1849 şi 1887–1891. În satul Pomârla există clădirea fostului liceu-internat „Başotă” (c. 1900).

POMEZEU, com. în jud. Bihor, alcătuită din 8 sate, situată în partea de NV a Depr. Beiuş, la poalele de SV ale M-ţilor Pădurea Craiului, pe râul Holod; 3 067 loc. (1 ian. 2011): 1 564 de sex masc. şi 1 503 fem. Expl. de calcar. Expl. şi prelucr. lemnului. Agroturism. Satul Pomezeu apare menţionat documentar, prima oară, în 1492. Bisericile din lemn cu hramurile „Pogorârea Duhului Sfânt” (1651, cu modificări din 1889 şi iconostas pictat din sec. 18) şi „Sfântul Nicolae” (1730, pictată în 1867 de M. Palann), în satele Câmpani de Pomezeu şi Vălani de Pomezeu. Bisericile de zid cu hramurile „Sfântul Teodor Tiron” (1834, cu picturi murale inetrioare originare), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1850, restaurată în anii 1927-1929, pictată în 1995-1996 de fraţii Sorin şi Iulian Hosu), „Pogorârea Duhului Sfânt” (1886, reparată în 1997 şi pictată în frescă în 1998), „Sfântul Nicolae” (1914, rezidită din temelie în 1988-1995, pictată în 19981999) şi „Sfântul Gheorghe” (1942), în satele Hidiş, Coşdeni, Pomezeu, Spinuş de Pomezeu şi Sitani.

POMI, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Someşului cu Dealurile Codrului, pe stg. văii Someşului; 1 986 loc. (1 ian. 2011): 953 de sex masc. şi 1 033 fem. Expl. lemnului. Produse de panificaţie. Culturi de cereale, floarea-soarelui, cartofi, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor, cabalinelor. Satul Pomi apare menţionat documentar, prima oară, în 1407, cu numele Remethe. În satul Aciua, menţionat documentar, prima oară, în 1394, se află biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Dumitru” (1862), în satul Borleşti, atestat documentar în 1585, există biserica grecocatolică cu hramul „Sfântul Vasile cel Mare” (1847-1855), iar în satul Pomi este biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1800). În arealul satului Borleşti există poieni cu lalele pestriţe şi cu narcise.

PONOARELE, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 15 sate, situată în partea de N-NE a Pod. Mehedinţi; 3 724 loc. (1 ian. 2011): 1 360 de sex masc. şi 1 364 fem. Expl. lemnului. Centru de manifestări etnofolclorice (Sărbătoarea liliacului are loc anual, în luna mai), de ţesături şi cusături populare. În satul Gărdăneasa se află biserica având hramul „Sfânta Treime” (1887); bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (construită în 1851 pe locul uneia din 1763), declarată monument istoric, şi „Sfinţii Îngeri” (1792, refăcută ulterior din zid), în satele Ponoarele şi Proiteşti. În satul Ponoarele s-a construit (2006-2011) biserica având dublu hram „Sfântul Nicodim” şi „Sfântul Pantelimon”, aflată în apropierea Podului natural sau „Podul lui Dumnezeu”. Rezervaţie naturală botanică (20 ha) alcătuită, predominant, din tufe de liliac (Syringa vulgaris). Pe supr. calcaroase din această zonă se dezvoltă şi unele plante rare, cum sunt: Cirsium acaule, Acnatherum calamagrostis, Carlina utzka ş.a. şi trăiesc unele reptile sudice (Lacerta viridis, Vipera ammodytes ş.a.). În satul Ponoarele se află lacul Zăton (→) şi „Podul Uriaşilor” („Podul lui Dumnezeu” sau Podul natural de la Ponoarele) – o boltă naturală cu o grosime de 4 m, o deschidere de 25 m, o lungime de 61 m, o lăţime de 8 m şi o înălţime de 9,7 m, peste care trece o şosea asfaltată. Acest pod natural reprezintă resturile tavanului unei peşteri prăbuşite. Declarat monument al naturii.

Podul lui Dumnezeu (Podul Natural de la Ponoarele, jud. Mehedinți)
Podul lui Dumnezeu (Podul Natural de la Ponoarele, jud. Mehedinți) (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)

PONOR, com. în jud. Alba, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de N ale M-ţilor Trascău, pe râurile Cheia şi Geogel; 507 loc. (1 ian. 2011): 272 de sex masc. şi 235 fem. În satul Geogel, menţionat documentar, prima oară, în 1867, se află o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1751, pictată în 1756 de Ion din Beriu, cu altar din piatră realizat în 1840), declarată monument istoric, iar în satul Ponor, atestat documentar în 1648, se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), înfiinţată în anul 2002, la 1 300 m alt., cu biserica având dublu hram „Înălţarea Domnului” şi „Sfântul Nicolae” (20022010). Rezervaţiile naturale „Vânătările Ponorului” (5 ha), aflată în cadrul unei depresiuni carstice (polie) de c. 150 km2, şi „Cheile Geogelului” (5 ha).

POPEŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe cursurile superioare ale râurilor Teleorman şi Bucov; 2 104 loc. (1 ian. 2011): 1 034 de sex masc. şi 1 070 fem. Expl. de petrol. Până la 13 mai 2003, com. Popeşti a avut în componenţă satele Adunaţi, Bucov şi Râca, care la acea dată au format com. Râca. Biserica „Sfântul Nicolae” (1836–1843), în satul Palanga.

POPEŞTI, com. în jud. Bihor, alcătuită din 7 sate, situată în Depr. Bistra-Popeşti, în zona Dealurilor Barcăului, pe cursul superior al râului Bistra; 7 961 loc. (1 ian. 2011): 3 977 de sex masc. şi 3 984 fem. Staţie finală de c.f. (în satul Popeşti). Nod rutier. Expl. de lignit (în satele Cuzap, Varviz, Vărzari, Voivozi) şi de şisturi şi nisipuri bituminoase (în satul Budoi). Termocentrală (în satul Voivozi). Confecţii; încălţăminte. Satul Popeşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1435 (Possessio walachalis Papfalwa). În satul Voivozi se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugăriţe), înfiinţată în 1993, cu o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi”, datând din anul 1700, declarată monument istoric, adusă din satul Sacalasău din com. Derna, jud. Bihor.

POPEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Jijiei Inferioare cu Pod. Central Moldovenesc; 4 311 loc. (1 ian. 2011): 2 158 de sex masc. şi 2 153 fem. Creşterea bovinelor. În satul Popeşti, menţionat documentar, prima oară, în 1476, se află biserica „Sfinţii Voievozi” (1776, reparată în 1937 şi 1947), biserica din lemn cu hramul „Sfânta Treime”, declarată monument istoric în anul 2004 (construită în 1710, reparată în 1882, 1935, 1958 şi restaurată în 2007–2009, cu pridvor adăugat în 1920 şi tencuită la interior în 1947) şi conacul „Cantacuzino-Paşcanu” (începutul sec. 18, cu transformări ulterioare care i-au dat o înfăţişare neoclasică) amplasat în mijlocul unui parc; bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1785) şi „Sfântul Nicolae” (sec. 18, rezidită în 1857), în satul Doroşcani; bisericile cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1833) şi „Sfântul Dumitru” (1835), în satele Hărpăşeşti şi Obrijeni.

POPEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 7 sate, situată în partea de NE a Piem. Olteţului, pe cursul inf. al râului Luncavăţ; 3 152 loc. (1 ian. 2011): 1 586 de sex masc. şi 1 566 fem. Culturi de cereale, cartofi, legume ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor, caprinelor. Fond cinegetic (căprioare, vulpi, iepuri ş.a.). În satul Popeşti, atestat documentar la 30 apr. 1577, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1924), în satul Dăeşti există biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1829, reparată în 1878), în satul Meieni este biserica „Sfinţii Voievozi” (1904), iar în satul Urşi se află o biserică din lemn, cu dublu hram – „Buna Vestire” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1757, zugrăvită în 1843), declarată monument istoric în 2004, aflată în stare de degradare.

POPEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Vrancei cu Câmpia Râmnicului, la 14 km SV de municipiul Focşani; 3 373 loc. (1 ian. 2011): 1 615 de sex masc. şi 1 758 fem. Centru viticol. Pomicultură. Com. Popeşti a fost înfiinţată la 22 mai 2003 prin desprinderea satelor Popeşti şi Tercheşti din com. Urecheşti, jud. Vrancea.

POPEŞTI, sat aparţinând oraşului Mihăileşti, jud. Giurgiu, pe terit. căruia au fost descoperite urmele unei aşezări fortificate geto-dacice (sec. 2–1 î.Hr.), identificată ipotetic cu Argedava – important centru politic şi reşed. unei căpetenii geto-dacice (probabil a lui Burebista).

POPLACA, com. în jud. Sibiu, formată dintr-un sat, situată în SV Depr. Sibiu, la poalele de NE ale M-ţilor Cindrel; 1 781 loc. (1 ian. 2011): 917 de sex masc. şi 864 fem. Expl. de calcar. Expl. şi prelucr. lemnului; prelucr. laptelui. Morărit. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Satul Poplaca apare menţionat documentar, prima oară, în 1382, cu numele Gonczesdorff. Biserică ortodoxă, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1793), cu zid de incintă construit în 1818, declarată monument istoric.

POPRICANI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 9 sate, situată în Câmpia Jijiei Inferioare, pe dr. văii Jijia; 8 042 loc. (1 ian. 2011): 4 026 de sex masc. şi 4 016 fem. În satul Popricani, menţionat documentar, prima oară, în 1476, se află biserica „Sfântul Nicolae”, construită în 1984-1987 pe locul uneia din 1810-1812 distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în satul Cârlig, biserica „Sfântul Prooroc Isaia” (1815, reparată în 1888–1889).

POROINA MARE, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de S a Piem. Bălăciţei, pe cursul superior al râului Drincea; 1 184 loc. (1 ian. 2011): 552 de sex masc. şi 632 fem. Apicultură. Pe terit. satului Poroina Mare a fost descoperit, la sf. sec. 19, un rhyton (cupă în formă de corn) din argint aurit (sec. 3 î.Hr.). Biserica având dublu hram – „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi „Sfântul Nicolae” construită în 1895-1905 pe locul uneia care data din anul 1700, surpată la 7 ian. 1893, în satul Poroina Mare.

POROSCHIA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Boian, pe cursul inf. al râului Vedea; 4 637 loc. (1 ian. 2011): 2 274 de sex masc. şi 2 363 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Viticultură. Creşterea bovinelor. Produse lactate. În satul Poroschia se află biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” (1906), iar în satul Calomfireşti există biserica „Sfântul Gheorghe” (1925).

PORUMBACU DE JOS, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 5 sate, situată în partea de V a Depr. Făgăraş, la poalele de N ale M-ţilor Făgăraş şi cele de SE ale Pod. Hârtibaci, pe cursul mijlociu al Oltului şi pe râul Porumbacu; 3 149 loc. (1 ian. 2011): 1 571 de sex masc. şi 1 578 fem. Reşed. comunei este satul Porumbacu de Jos. Staţie de c.f. (în satul Porumbacu de Jos) şi halte de c.f. (în satele Colun şi Scoreiu). Expl. de marmură (în satul Porumbacu de Sus). Utilaje pentru extracţie şi pentru construcţii. Centru de prelucr. artistică a lemnului, de ţesături şi cusături. Pomicultură. În satul Porumbacu de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1466, iar apoi în 1546, cu numele Warembach, se află clădirea vechiului Oficiu poştal-tranzit (1756– 1760), bisericile ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” (1850-1854) şi „Sfântul Nicolae” (1845-1851, retrocedată cultului greco-catolic în 1994 şi reparată în 1995), iar în satul Porumbacu de Sus există bisericile ortodoxe „Sfântul Nicolae” (1876) şi „Cuvioasa Parascheva” (19021903); bisericile ortodoxe cu hramurile „Naşterea Domnului” (1806) şi „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1811), în satele Sărata şi Colun. Sat turistic. Punct de plecare spre cabana şi vf. Negoiu.

PORUMBENI, com. în jud. Harghita, alcătuită din 2 sate, situată în zona Subcarpaţilor Târnavei, pe râul Târnava Mare, la 60 km VSV de municipiul Miercurea-Ciuc; 1 823 loc. (1 ian. 2011): 919 de sex masc. şi 904 fem. Reşed. com. Porumbeni este satul Porumbenii Mari. Halte de c.f., în satele Porumbenii Mari şi Porumbenii Mici. Produse de panificaţie (pâine, biscuiţi, tăiţei). Muzeu etnografic. În arealul satului Porumbenii Mari se află lacul Rat (2,8 ha; ad. max.: 7 m) format în spatele unui val de alunecare de pe dr. văii Pârâului Tulbure. Pe terit. satului Porumbenii Mari, atestat documentar în 1333, au fost descoperite (1956) urmele unei aşezări hallstattiene şi ale unei cetăţi dacice, fortificată cu valuri de pământ şi şanţuri, datând din perioada sec. 1 î.Hr.1 d.Hr., iar în arealul satului Porumbenii Mici, menţionat documentar în anul 1506, au fost scoase la iveală vestigiile unei aşezări din Epoca bronzului (cultura Wietenberg, sec. 16–13 î.Hr.), în care s-au găsit fragmente de vase ceramice decorate cu motive geometrice (zigzaguri, meandre, motive stelate), precum şi urmele unei aşezări rurale daco-romane care a persistat şi după retragerea administraţiei romane din Dacia (271/275), şi ale unei aşezări fortificate din sec. 6–7, cu cimitir de incineraţie. În satul Porumbenii Mari există o biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae (1737) şi o biserică (iniţial romano-catolică), zidită în anii 1332-1337, reconstruită în sec. 18-19, declarată monument istoric (în prezent aparţinând cultului reformat), cu zid de incintă, fresce şi tavan casetat, pictat în 1789 şi 1816. Com. Porumbeni a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Porumbenii Mari şi Porumbenii Mici din com. Mugeni, jud. Harghita.

PORUMBEŞTI, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Someşului, pe valea râului Tur, la graniţa cu Ucraina; 2 593 loc. (1 ian. 2011): 1 296 de sex masc. şi 1 297 fem. Haltă de c.f. (în satul Porumbeşti). Culturi de cereale. Atelier de tâmplărie. Produse de panificaţie. Cămin cultural. În satul Porumbeşti, atestat documentar în 1274, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1831) şi o biserică romano-catolică, construită în 1747-1767 pe locul uneia din 1440, cu turn din 1833, renovată în 1978 şi 1982, iar în satul Cidreag, menţionat documentar în 1319, există o biserică romano-catolică şi una greco-catolică. Com. Porumbeşti a fost înfiinţată la 25 mart. 2005 prin desprinderea satelor Cidreag şi Porumbeşti din com. Halmeu, jud. Satu Mare.

POSADA, loc neidentificat, probabil în Ţara Loviştei, unde oastea Ţării Româneşti, comandată de Basarab I, a învins (9–12 nov. 1330) armata invadatoare a regelui ungur Carol I Robert de Anjou, suzeranul său, eveniment ce a marcat obţinerea şi consolidarea independenţei Ţării Româneşti.

POSEŞTI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 10 sate, situată în Subcarpaţii Buzăului; 3 989 loc. (1 ian. 2011): 2 010 de sex masc. şi 1 979 fem. Reşed. com. este satul Poseştii-Pământeni. Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). În satul PoseştiiPământeni se află o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1732), şi o biserică de cărămidă cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1859, pictată în 1901-1904, reparată în 1941, restaurată şi repictată în 2007-2009).

POŞAGA, com. în jud. Alba, alcătuită din 7 sate, situată în Depr. Sălciua, pe pantele de N ale M-ţilor Trascău şi cele de E ale Muntelui Mare, la confl. râului Poşaga cu Arieşul; 1 171 loc. (1 ian. 2011): 577 de sex masc. şi 594 fem. Staţie de c.f. (în satul Lunca) şi haltă de c.f. (în satul Poşaga de Jos). Muzeu etnografic. Reşed. com. este satul Poşaga de Jos, atestat documentar, prima oară, în 1365. Expl. de calcare compacte. Moară de apă (în satul Poşaga de Sus) şi vâltori (în satele Poşaga de Jos şi Poşaga de Sus). Produse de artizanat. Pe terit. satului Poşaga de Jos a fost descoperit un tezaur monetar şi podoabe din argint datând din sec. 2 d.Hr. În satul Poşaga de Sus, menţionat documentar în 1824, se află o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1789), iar în satul Poşaga de Jos există mănăstirea „Izvoru Poşaga”, cu biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” construită din bârne pe fundaţie de piatră în anii 1933–1935 prin osârdia preotului paroh Alexandru Rujdea. Viaţa monahală a fost organizată abia în anul 1948, dar desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959. Biserica păstrează picturi interioare originare executate de Carol Gross. În 1979 biserica a fost restaurată, iar în 1990 a fost reluată activitatea monastică după prăbuşirea comunismului la sfârşitul lunii dec. 1989. În arealul com. P. se află rezervaţia naturală Şesul Craiului de la Scăriţa-Belioara, care cuprinde mai multe rarităţi floristice, printre care se numără şi strugurii ursului (Arctostaphyllos uva-ursi) şi rezervaţia naturală „Cheile Poşagăi”, cu izbucul „Bujor”, declarate monumente ale naturii. Com. Poşaga are în componenţă satul Inceşti care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

POŞTA CÂLNĂU, com. în jud. Buzău, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Râmnicului cu Subcarpaţii Buzăului, la poalele de S ale Dealurilor Blăjani şi Buda, pe râul Câlnău; 6 008 loc. (1 ian. 2011): 2 951 de sex masc. şi 3 057 fem. Producţie de ţuică. Atelier de tâmplărie. Broderii. Pomicultură. Fermă avicolă. Centru de ceramică populară. Satul Poşta Câlnău apare menţionat documentar, prima oară, în 1519. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Poşta Câlnău s-au numit Poşta.

POTLOGI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Titu, pe stg. văii Argeşului, pe râul Potopu; 8 639 loc. (1 ian. 2011): 4 290 de sex masc. şi 4 349 fem. Nod rutier. Expl. de petrol. Fabrică de mobilă. Culturi de cereale, leguminoase pentru boabe, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. În satul Potlogi, atestat documentar în 1580, se află un palat în stil caracteristic brâncovenesc, construit de Constantin Brâncoveanu în anii 1698–1699 pentru fiul său Constantin. Clădirea se desfăşoară pe două niveluri, având la faţadă o dublă loggie etajată. Camerele sunt boltite, având decoraţie cu panouri florale de inspiraţie persană, realizate în stuc. Palatul, în prezent declarat monument istoric, a fost restaurat în 1954-1956, dar acum este în stare de degradare. În cadrul incintei fortificate a palatului există o biserică având hramul „Sfântul Dumitru” (1683–1684, reparată şi pictată în 19011904) şi o cuhnie cu bolţi. În satul Pitaru se află casa natală a pictorului Nicolae Grigorescu, bustul acestuia şi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anii 1727–1730, iar în satul Româneşti există biserica „Sfântul Nicolae” (1878–1880).

PRAID, com. în jud. Harghita, alcătuită din 6 sate, situată în depresiunea omonimă, la 580 m alt., pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confl. cu râul Corund, la 85 km NV de municipiul Miercurea-Ciuc; 6 659 loc. (1 ian. 2011): 3 329 de sex masc. şi 3 330 fem. Staţie finală de c.f. (în satul Praid). Nod rutier. Expl. de andezit şi sare (salina se află la 120 m adâncime). Prima menţiune referitoare la expl. sării de aici datează din 1405. Expl. şi prelucr. lemnului. Culturi de cartofi. Creşterea ovinelor. Muzeu etnografic (în satul Praid). Staţiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local, cu climă moderată, de adăpost, cu veri răcoroase (în iul. temp. medie de 17°C) şi ierni friguroase (în ian. medii termice de –4°C). Temp. medie anuală este de 7°C, iar precipitaţiile însumează c. 800 mm anual (mai abundente în apr. şi sept.). Dealurile din jur, acoperite cu păduri de foioase, apără staţiunea de vânturi puternice. Factorii naturali de cură sunt climatul sedativ, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni, şi izv. cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentraţie (199,7 g/l), mezoşi hipertermale (27,5°C şi 49,5°C), indicate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale degenerative (spondiloze cervicale, lombare şi dorsale, artroze, poliartroze), a celor posttraumatice (stări după entorse, luxaţii şi fracturi), neurologice periferice (pareze uşoare, sechele după polineuropatii), respiratorii (bronşite, traheobronşite cronice spastice, astm alergic), ginecologice şi cardiovasculare (varice în stadiu incipient). Sanatoriu subteran, amenajat în salină din anul 1971, la 120 m adâncime, destinat tratamentului de astm şi bronşită. Biserică reformată (1790-1796), în faţa căreia se află o poartă din lemn cioplit, datând din 1644 şi fosta clădire a Cancelariei minei de sare (începutul sec. 19), azi dispensar, în satul Praid; biserică romano-catolică (1994-1998); biserică din sec. 14 (azi biserică reformată), cu zid de incintă  (1780), în satul Ocna de Sus. Fenomene carstice dezvoltate pe sare. Rezervaţia naturală „Muntele melcilor”. Cheile Corundului, declarate monument al naturii în 1995. Agroturism. Com. Praid are în componenţă satul Şaşvereş care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

Sanatoriul subteran din Salina Praid (jud. Harghita)
Sanatoriul subteran din Salina Praid (jud. Harghita) (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)

PRĂJENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Jijiei Inferioare cu Câmpia Jijiei Superioare, pe cursul mijlociu al râului Miletin; 3 322 loc. (1 ian. 2011): 1 658 de sex masc. şi 1 664 fem. Han (sec. 19), în satul Câmpeni. Creşterea bovinelor. În satul Prăjeni se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1932), iar în satul Miletin există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1935).

PRĂJEŞTI, com. în jud. Bacău, formată dintr-un sat, situată pe stg. văii Siretului, la ENE de municipiul Bacău; 2 614 loc. (1 ian. 2011): 1 308 de sex masc. şi 1 306 fem. Balastieră. Prelucr. lemnului. Producţie de mături şi de coşuri din nuiele. Culturi de cereale, legume ş.a. Viticultură; pomicultură. Muzeu etnografic. Parc dendrologic. Com. Prăjeşti a fost înfiinţată la 3 mart. 2005 prin desprinderea satului Prăjeşti din com. Traian, jud. Bacău.

PREDEAL-SĂRARI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 9 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Buzăului cu Subcarpaţii Prahovei; 2 444 loc. (1 ian.2011): 1 236 de sex masc. şi 1 208 fem. Reşed. com. este satul Predeal. Pomicultură (meri, pruni, peri).

PREDEŞTI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Piem. Bălăciţei cu Câmpia Desnăţui, pe râul Rasnic; 2 009 loc. (1 ian. 2011): 1 005 de sex masc. şi 1 004 fem. Nod rutier. Centru pomicol (meri, pruni, piersici, caişi). În satul Predeşti, atestat documentar la 21 iul. 1532, se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1890-1892, reparată în 1926, 1941, 1978 şi restaurată în 2010-2011), declarată monument istoric în 1990. Până la 7 apr. 2004, com. Predeşti a avut în componenţă satele Cârstovani, Frasin, Milovan şi Pleşoi, care la acea dată au format com. Pleşoi, jud. Dolj.

PREJMER, com. în jud. Braşov, alcătuită din 3 sate, situată în partea de E a Depr. Braşov, pe interfluviul dintre Olt şi Tărlung; 9 283 loc. (1 ian. 2011): 4 592 de sex masc. şi 4 691 fem. Staţie de c.f. (în satul Prejmer). Expl. şi prelucr. lemnului. Produse textile (postav, în satul Lunca Calnicului), de preparate din lapte, panificaţie. Creşterea bovinelor. Păstrăvărie. Crescătorii de animale pentru blană (nutrii, vulpi argintii). Centru pentru selecţia animalelor. Centru de ceramică populară. Satul Prejmer apare menţionat documentar, prima oară, în 1240, iar apoi în 1337, 1471 şi 1646 (oppidum). Puternica cetate ţărănească, a cărei construcţie a început în 1427 şi s-a terminat în sec. 16, de plan aproximativ circular, este una dintre cele mai importante fortificaţii de acest tip din Transilvania, având ziduri înalte de 12 m şi groase de 6 m, străjuite de turnuri de apărare, protejate de un şanţ cu apă de 4 m adâncime şi 18 m lăţime. Cetatea fost restaurată în perioada 1960–1970 şi declarată monument UNESCO în 1999. În incinta ei se află biserica evanghelică (iniţial romanocatolică), de factură gotică timpurie, de inspiraţie cisterciană, construită în anii 1241–1250, cu unele transformări din perioada 1512–1515. Posedă un altar poliptic (pictat în sec. 15) şi orgă din 1803. În satul Prejmer există şi biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1769), cu elemente baroce, executate din tencuială într-o viziune rustică. În interior păstrează picturi murale originare. Numeroase case vechi (sec. 18, una dintre ele datează din 1777, reabilitată recent) şi şcoală germană (sec. 19). În arealul com. se află pădurea Prejmer (30 ha), declarată rezervaţie forestieră şi floristică, alcătuită din stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus excelsior) ş.a., la parterul căreia vegetează mai multe plante rare, între care: laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris), stânjenelul siberian (Iris sibirica), bulbucii de munte (Trollius europaeus), garoafa de munte (Dianthus superbus) etc. Pădurea adăposteşte numeroase păsări, multe dintre ele ocrotite (vânturelul/Falco tinunnculus, şorecarul/Buteo buteo, corbul/Corvus corax, huhurezul/Asio otus ş.a.). Pe terit. satului Stupinii Prejmerului, în lungul Pârâului Mare, a existat un complex de mlaştini, extins pe 200 ha, întreţinut de numeroase izvoare mici, în cadrul căruia vegetau, până nu de mult, ochii broaştei (Primula farinosa), ochii şoricelului (Saxifraga mutata). Această zonă, declarată rezervaţie naturală, a fost puternic afectată de lucrările de hidroameliorare, care au determinat distrugerea aproape în totalitate a acestei rezervaţii.

PREUTEŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 6 sate, situată în Pod. Fălticeni, pe râul Şomuzu Mare; 6 705 loc. (1 ian. 2011): 3 441 de sex masc. şi 3 264 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 10 oct. 1887), în satul Preuteşti şi haltă de c.f. (în satul Arghira). Culturi de cartofi. Pomicultură. În satul Preuteşti se află o biserică din lemn din anul 1830; bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1735), „Sfântul Andrei” (1836) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1844), în satele Huşi, Basarabi şi Leucuşeşti. Până la 7 mai 2004, com. Preuteşti a avut în componenţă satul Hârtop, care la acea dată a format com. Hârtop, jud. Suceava.

PRIBOIENI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 8 sate, situată în partea de SV a Piem. Cândeşti, pe râul Cârcinov; 3 492 loc. (1 ian. 2011): 1 725 de sex masc. şi 1 767 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomicultură; legumicultură.

PRIGOR, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 5 sate, situată în NE Depr. Almăj, la poalele de N ale M-ţilor Almăj, la confl. râului Prigor cu Nera; 2 601 loc. (1 ian. 2011): 1 285 de sex masc. şi 1 316 fem. Expl. de azbest (în satul Putna). Expl. şi prelucr. pietrei ornamentale. Expl. şi prelucr. lemnului. Prelucr. laptelui. Producţie de băuturi alcoolice. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). Satul Prigor apare menţionat documentar, prima oară, în 1550.

PRIGORIA, com. în jud. Gorj, alcătuită din 7 sate, situată în partea de V a Piem. Olteţului, pe râul Câlnic; 3 243 loc. (1 ian. 2011): 1 631 de sex masc. şi 1 612 fem. Pomicultură. În satul Călugăreasa se află o biserică din lemn cu dublu hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (începutul sec. 18, refăcută din temelie în 1774-1775, reparată în 1881, renovată şi pictată în 1982-1986), declarată monument istoric, şi o biserică din cărămidă cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1822); în satul Prigoria există o biserică cu triplu hram – „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Dumitru” şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1836, cu fresce originare), iar în satul Zorleşti, biserica cu dublu hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Sfântul Nicolae” (1774–1775).

PRINCIPESA ELENA, denumirea între 1921 şi 1948 a satului şi com. Gheorghe Doja (jud. Ialomiţa).

PRIPONEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 5 sate, situată pe terasele de pe dr. râului Bârlad, la contactul cu prelungirile de SE ale Pod. Tutovei; 2 352 loc. (1 ian. 2011): 1 145 de sex masc. şi 1 207 fem. Producţie de oţet şi de ulei comestibil. Viticultură. În satul Priponeşti, atestat documentar, prima oară, la 14 iul. 1648, cu numele Triponeşti, se află bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1830–1840, reparată în 1924) şi „Buna Vestire” (ante 1809); în satul Ciorăşti există biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1927), iar în satul Lieşti, biserica „Adormirea Maicii Domnului” (ante 1841, rezidită în 1902). Satul Priponeştii de Jos a fost înfiinţat în anul 1859.

PRISĂCANI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în luncile şi pe terasele de pe dr. Prutului şi respectiv de pe stg. Jijiei, la graniţa cu Rep. Moldova; 3 459 loc. (1 ian. 2011): 1 743 de sex masc. şi 1 716 fem. Culturi de cereale, plante uleioase, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Creşterea bovinelor. În satul Prisăcani, menţionat documentar, prima oară, în 1803, se află biserica având hramul „Sfinţii Voievozi”, ctitorie din anii 1824-1836 a mitropolitului Veniamin Costache, restaurată în 2007-2008, iar în satul Moreni există biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1830).

PRISEACA, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Piem. Cotmeana cu Câmpia Boian, pe cursul superior al râului Dârjov; 1 774 loc. (1 ian. 2011): 883 de sex masc. şi 891 fem. În satul Priseaca, menţionat documentar, prima oară, la 2 mai 1496, într-un hrisov emis de Radu cel Mare, domn al Ţării Româneşti, se află biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1752, refăcută în 1864-1865 şi reparată în 1964); crama „Buzescu” (sec. 18) şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (c. 1770), în satul Buiceşti.

PRISTOL, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 2 sate, situată pe stg. Dunării, la graniţa cu Bulgaria şi Serbia; 1 516 loc. (1 ian. 2011): 706 de sex masc. şi 810 fem. Produse alim. Culturi de cereale, plante furajere, legume ş.a. Biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (ante 1892), declarată monument istoric, în satul Pristol.

PROBOTA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului, pe râul Frasin, la graniţa cu Republica Moldova; 3 708 loc. (1 ian. 2011): 1 914 de sex masc. şi 1 794 fem. Iazuri şi heleştee (50 ha) pentru piscicultură. Staţie de c.f. (în satul Probota). Culturi de cereale, plante uleioase, legume ş.a. Viticultură. Creşterea bovinelor. Pe terit. satului Probota, menţionat documentar, prima oară, în 1448, pe înălţimea Moşanca (Unchetea) au fost descoperite (1959–1961) resturi de cultură materială de la sf. Paleoliticului superior şi o necropolă de înhumaţie sarmatică de la sf. sec. 2 şi începutul sec. 3, cu inventar alcătuit din ceramică, pumnale, cuţite, săbii de fier, podoabe (cercei, catarame, mărgele din opal, chihlimbar şi fildeş etc.).

PRODULEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Titu, la confl. râului Ursoaia cu Şuţa; 3 414 loc. (1 ian. 2011): 1 674 de sex masc. şi 1 740 fem. Biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1837), în satul Costeştii din Deal, şi biserica având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1853-1854, reparată în 1980-1985), în satul Produleşti.

PROVIŢA DE JOS, com. în jud. Prahova, alcătuită din 3 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe cursul superior al râului Proviţa; 2 371 loc. (1 ian. 2011): 1 203 de sex masc. şi 1 168 fem. Staţie de c.f. Pomicultură. Centru de dulgherit şi tâmplărit. Biserica „Sfântul Nicolae” construită între 25 mai 1861 şi 26 oct. 1861 din iniţiativa exarhului Kiriil, epitropul Sfântului Mormânt.

PROVIŢA DE SUS, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe cursul superior al râului Proviţa; 2 093 loc. (1 ian. 2011): 1 049 de sex masc. şi 1 044 fem. Pomicultură. Şcoală înfiinţată în 1857. În satul Proviţa de Sus se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1620–1629, refăcută în 1787 de vătaful Mihalache şi renovată în 1835). Proviţa de Sus a luat fiinţă în jurul anului 1550.

PRUNDENI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 4 sate, situată în partea de SE a Piem. Olteţului, pe dr. văii Oltului; 4 444 loc. (1 ian. 2011): 2 108 de sex masc. şi 2 336 fem. Staţii de c.f. (în satele Călina şi Zăvideni) inaugurate la 20 iun. 1887. Expl. de balast (în satul Zăvideni). Hidrocentrală (38 MW), în satul Zăvideni, intrată în funcţiune în 1979. Mat. de construcţii; produse alim. (panificaţie; vin). Viticultură. Pomicultură. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor, cabalinelor. Pe terit. satului Călina au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului, aparţinând culturilor Glina şi Verbicioara, precum şi din Hallstattul târziu şi din sec. 2–3. Pe terit. satului Zăvideni au avut loc lupte crâncene (26 mai/7 iun. 1821) între oştile turceşti şi pandurii conduşi de Ioan Solomon, în care aceştia din urmă au fost înfrânţi de otomani. În satul Prundeni a existat o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, care data din 1787, declarată monument istoric în 1955 şi demolată în 1977 din cauza ruinării, iar în satul Zăvideni se află bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1815, renovată în 1890) şi „Sfânta Treime” (1842, renovată în 1881).

PRUNDU, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Burnas; 4 346 loc. (1 ian. 2011): 2 164 de sex masc. şi 2 182 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe etc. Centru de confecţionare a obiectelor împletite din papură. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Prundu a făcut parte din jud. Ilfov. Pe terit. satului Puieni, pe măgura Gorgana, a fost identificată o aşezare neolitică de tip tell, cu mai multe niveluri de locuire, biserica din lemn cu hramul „Sfântul Calinic” (sec. 19), în satul Fântâna Domnească.

PRUNDU BÂRGĂULUI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de SV ale M-ţilor Bârgău şi cele de NV ale M-ţilor Căliman, în zona de confl. a râului Bârgău cu Bistriţa ardeleană; 6 437 loc. (1 ian. 2011): 3 098 de sex masc. şi 3 339 fem. Staţii de c.f. (în satele Prundu Bârgăului şi Susenii Bârgăului). Termocentrală. Expl. de andezit. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea, în satul Susenii Bârgăului). Fabrică de celuloză şi hârtie; produse alim. (preparate din lapte, panificaţie, ţuică). Centru pomicol (meri, pruni). Creşterea bovinelor. Centru de ceramică populară (în satul Susenii Bârgăului), de ţesături şi cusături populare şi de cojocărit (în satul Prundu Bârgăului). În arealul satului Prundu Bârgăului, menţionat documentar, prima oară, în 1386, a fost descoperită o sculptură în tuf vulcanic reprezentând un cap de bărbat cu trăsături celtice (sec. 2–1 î.Hr.). Biserica „Sfântul Nicolae” (1837) şi cladirea Primăriei, datând dinainte de anul 1800, în satul Prundu Bârgăului. Agroturism.

PRUNIŞOR, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 15 sate, situată în Piem. Coşuştei, pe cursul superior al râului Huşniţa; 2 134 loc. (1 ian. 2011): 1 049 de sex masc. şi 1 085 fem. Staţie de c.f. (dată în folosinţă la 5 ian. 1875) în satul Prunişor şi halte de c.f. (în satele Gârniţa şi Igiroasa). Culturi de cereale. Produse de panificaţie. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1842–1889), declarată monument istoric, „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1863), „Sfinţii 40 de Mucenici” (1868) şi „Sfântul Nicolae” (1895), în satele Prunişor, Gutu, Dragoteşti şi Arvăteşti; Oroftiana, râul „Poarta Ţuţorei”, lung de 40 km, iar apoi drenează Pintenul Darabanilor, formând mai întâi graniţa cu Ucraina şi apoi cu Republica Moldova, pe o lungime de 704 km. În aval de com. Rădăuţi-Prut, râul Prunişor are o direcţie generală de curgere NNV-SSE şi o pantă medie de 0,23‰. Debitul mediu multianual este de 64,1 m3/s la Cernăuţi, 72,5 m3/s la Ungheni şi 110 m3/s aproape de confl. cu Dunărea, cu mari variaţii în cursul anului. Pentru regularizarea debitelor râului, România a construit, în cooperare cu U.R.S.S., barajul şi lacul de acumulare de la StâncaCosteşti (jud. Botoşani), iar hidrocentrala, cu o putere instalată de 15 MW, a intrat în funcţiune în 1978. În aval de confl. cu Jijia, lunca Prunişor se lărgeşte mult, atingând pe alocuri 2–4 km, iar panta medie scade la 0,5‰. Afl. pr.: Ceremuş, Čugur (pe terit. Ucrainei), Volovăţ, Başeu, Jijia, Elan. Denumirile antice: Pyretus (la greci), Hierasus sau Gerasus (la romani). Impăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul (913–959), în lucrarea sa „Carte de învăţătură către fiul Romanos”, menţionează râul Prut cu numele Vrutos.

PUCHENI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de SE ale M-ţilor Leaota, pe cursul superior al Râului Alb; 2 058 loc. (1 ian. 2011): 019 de sex masc. şi 1 039 fem. Centru pomicol. Prelucr. lemnului. Punct muzeal cu colecţii de istorie şi etnografie (în satul Pucheni). În satul Pucheni, atestat documentar în 1564, se află biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1810, reparată în 1918). La 20 febr. 2010, între com. Pucheni şi comuna învecinată Malu cu Flori s-au produs puternice alunecari de teren.

PUCHENII MARI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 7 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Ploieştiului cu Câmpia Gherghiţei, pe râul Prahova; 8 783 loc. (1 ian. 2011): 4 275 de sex masc. şi 4 508 fem. Centru de ceramică populară şi de împletituri din răchită şi papură. Legumicultură (în solarii). În satul Puchenii Mari , atestat documentar în 1513 cu numele Brăgăreşti, se află un cămin pentru îngrijirea bătrânilor, o biserică datând din 1742 (reparată în 1893) şi o alta, cu hramul „Sfântul Gheorghe” construită în anii 1855–1861 şi pictată de Nicolae Grigorescu în 1860–1861. Biserica „Sfântul Gheorghe” a fost restaurată în 1935, consolidată şi reparată în 1942 (după avariile provocate de cutremurul din 10 nov. 1940), reparată şi reconsolidată în 1977–1978 după distrugerile provocate de puternicul cutremur din 4 mart. 1977. Picturile murale interioare originare, excutate de Nicolae Grigorescu, au fost spălate în 1955 şi restaurate şi completate în 1982 de către Gheorghe Zidaru după deteriorările provocate de cutremurul din 4 mart. 1977. În satul Pietroşani se află biserica „Naşterea Maicii Domnului” construită în anii 1896–1902, reparată şi repictată în frescă (de către pictorul Gheorghe Ciobanu) în 1964–1966 şi consolidată şi reparată în 1978–1981 după cutremurul din 4 mart. 1977; în satul Puchenii-Moşneni există o biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1810), iar în satul Odăile, o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1742). Satul Puchenii Mari a mai purtat numele de Răstoaica şi Răstoeni, iar din anul 1700 are denumirea actuală.

PUFEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasele Siretului; 4 276 loc. (1 ian. 2011): 2 119 de sex masc. şi 2 157 fem. Staţie de c.f. (inagurată la 13 sept. 1872), în satul Pufeşti şi haltă de c.f. (în satul Domneşti-Târg). Expl. de balast. Prelucr. lemnului (mobilă). Centru viticol şi de vinificaţie. Creşterea bovinelor. Pe terit. satului Ciorani au fost descoperite urmele unei aşezări aparţinând culturii Monteoru şi ale uneia neolitice. În satul Pufeşti, menţionat documentar, prima oară, în 1683, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (ante 1809, refăcută în 1873–1875); bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1661– 1667, refăcută în 1741–1742 prin grija domnului Grigore Ghica şi a domniţei Ruxandra), declarată monument istoric, şi „Sfântul Nicolae” (1836–1842, reparată în 1873 şi 1887), în satele Domneşti-Târg şi Ciorani.

PUI, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 12 sate, situată în partea de E a Depr. Haţeg (în compartimentul depresionar Pui), la poalele de N-NE ale M-ţilor Retezat şi cele de SV ale M-ţilor Şureanu, pe cursul superior al râului Strei, la confl. cu Râu Bărbat; 4 372 loc. (1 ian. 2011): 1 188 de sex masc. şi 2 184 fem. Staţii de c.f. (în satele Pui şi Băieşti) şi halte de c.f. (în satele Ponor şi Ruşor). Zăcăminte de bauxită, evidenţiate în arealul satelor Ohaba-Ponor şi Pui. Expl. de calcar (Ohaba-Ponor). Expl. şi prelucr. lemnului; mat. de constr. Creşterea bovinelor. Moară de apă (în satul Şerel). Pe terit. satului Hobiţa au fost descoperite (1951– 1952) vestigiile unei villa rustica (turn, hală, edificiu, toate înconjurate de un zid de incintă) şi un cuptor de ars ceramică. Satul Pui apare menţionat documentar, prima oară, în 1426. În satul Ponor, atestat documentar în 1447, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (sec. 18). Pe terit. com. Pui se află Peştera Ohaba-Ponor (Şura Mare), declarată rezervaţie geologică şi speologică (2,08 ha), avenul Dosul Lăcşorului şi rezervaţia natural „Fânaţele Pui” (13 ha).

PUIEŞTI, com în jud. Buzău, alcătuită din 7 sate, situată în Câmpia Râmnicului, pe râul Râmnic; 4 208 loc. (1 ian. 2011): 1 980 de sex masc. şi 2 228 fem. Reşed. com. este satul Puieştii de Jos, atestat documentar în 1581. Creşterea bovinelor. Bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1840, zidită prin osârdia lui Anastasie Dedulescu), „Sfântul Nicolae” (1869) şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1874), în satele Puieştii de Jos, Măcrina şi Puieştii de Sus.

PUIEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 13 sate, situată în partea de SE a Colinelor Tutovei, pe râul Tutova; 4 829 loc. (1 ian. 2011): 2 491 de sex masc. şi 2 338 fem. Expl. de gresii (în satul Lăleşti). Morărit; produse de panificaţie. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Puieşti, menţionat documentar, prima oară, în 1510, se află bisericile din zid cu hramurile „Izvorul Tămăduirii”-Ezeru (1817) şi „Sfântul Nicolae” (1856) şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1806, tencuită în interior în 1926); bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” (1802), „Adormirea Maicii Domnului” (1802–1807, reparată în 1905), „Sfântul Nicolae” a fostului schit Strâmba (c. 1760, cu unele reparaţii din 1838), „Adormirea Maicii Domnului” (1806, reclădită în 1913), „Sfinţii Trei Ierarhi” (1830) şi „Sfinţii Voievozi” (1852–1853), în satele Fântânele, Călimăneşti, Cetăţuia (fost Strâmba), Ruşi, Lăleşti şi Bărtăluşi-Răzeşi.

PUNGEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 9 sate, situată în zona de contact a Colinelor Tutovei cu Pod. Central Moldovenesc, la confl. râului Gârceneanca cu Racova; 3 412 loc. (1 ian. 2011): 1 734 de sex masc. şi 1 678 fem. Tricotaje şi confecţii. Morărit. Viticultură; apicultură. Izvoare cu ape minerale sulfuroase, iodurate folosite pe plan local. Pe terit. satului Armăşoaia a fost descoperită o aplică din bronz, cruciformă, decorată cu capete schematizate de grifon (sec. 4 î.Hr.), atribuită sciţilor. Satul Pungeşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1558. În satul Armăşoaia, atestat documentar în 1437, se află o biserică din lemn cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1798, reparată în 1910–1911); biserică din zid cu hramul „Sfântul Nicolae” (1830) şi biserică din vălătuci, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1832–1834), în satele Curseşti-Deal şi Toporăşti.

PUNGHINA, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Blahniţei, pe râul Drincea; 3 220 loc. (1 ian. 2011): 1 583 de sex masc. şi 1 637 fem. Nod rutier. Biserică având hramul „Sfinţii Voievozi” (1882), în satul Cearângu, declarată monument istoric, şi biserica „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir” (1908, reparată în 2008-2010), în satul Punghina. Rezervaţie forestieră (189 ha). Com. Punghina are în componenţă satul Satu Nou care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

PURANI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia GăvanuBurdea; 1 759 loc. (1 ian. 2011): 892 de sex masc. şi 867 fem. Expl. de petrol. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui ş.a. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1800– 1810), declarată monument, istoric, aflată în stare avansată de degradare, în satul Puranii de Sus. Com. Purani a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Purani şi Puranii de Sus din com. Siliştea, jud. Teleorman.

PUŞCAŞI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 4 sate, situată în zona Colinelor Tutovei, pe râul Racova, la 8 km V de municipiul Vaslui; 3 775 loc. (1 ian. 2011): 1 930 de sex masc. şi 1 845 fem. Piscicultură (în lacul de acumulare Puşcaşi). Culturi de cereale. Creşterea bovinelor. Centru de ceramică populară, roşie (în satul Poiana lui Alexa). Satul Puşcaşi este atestat documentar în 1491. Com. Puşcaşi a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Poiana lui Alexa, Puşcaşi, Teişoru şi Valea Târgului din com. Laza, jud. Vaslui.

PUTINEIU, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Burnas; 2 646 loc. (1 ian. 2011): 1 326 de sex masc. şi 1 320 fem. Centru tradiţional de rotărit. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale. Satele Vieru şi Hodivoaia au fost importante centre ale Răscoalei ţăranilor din 1907. Satul Putineiu este atestat documentar la 14 ian. 1595. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Putineiu a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” (zidită în anii 1831–1835 prin grija moşierului Hagi Iordan, restaurată în 1879 şi 2006-2007) şi „Sfântul Nicolae” (1880), în satele Putineiu şi Hodivoaia.

PUTINEIU, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Boian, pe râul Călmăţui; 2 397 loc. (1 ian. 2011): 1 145 de sex masc. şi 1 252 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. Viticultură. Creşterea bovinelor. Pe terit. com. Putineiu au fost descoperite urmele unui castru roman din piatră (sec. 2–3) situat pe linia romană de fortificaţii Valul lui Traian. În satul Putineiu, menţionat documentar pe o listă de sate întocmită la mijlocul sec. 18 sub domnia lui Constantin Mavrocordat, se află biserica având hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1836) şi conacul „Malaxa” (1907).

PUTNA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de NE ale Obcinei Mari (Carpaţii Orientali), pe pârâul Putna; 3 771 loc. (1 ian. 2011): 1 918 de sex masc. şi 1 853 fem. Staţie finală de c.f. Turnătorie de fontă. Expl. şi prelucr. lemnului. Agroturism. Aici se află mănăstirea Putna (de călugări), cu biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, prima ctitorie a lui Ştefan fcel Mare, concepută de la început ca necropolă domnească, a cărei zidire a început la 10 iul. 1466 şi s-a terminat în 1469, iar sfinţirea s-a făcut la 8 sept. 1470. Celelalte construcţii – zidurile de incintă, fortificate, turnul de poartă ş.a. au fost ridicate în 1481, iar casa domnească a lui Ştefan cel Mare a fost zidică în 1473. Căzând pradă unui cumplit incendiu (15 mart. 1484), mănăstirea a fost refăcută de Ştefan cel Mare în 1489. Devastată de către oştile lui Timuş Hmelniţki, în 1653, lucrările de restaurare au fost începute în 1654 de către domnul Gheorghe Ştefan şi terminate în 1662 sub domnia lui Eustratie Dabija. Refăcută din nou între 1756 şi 1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul; catapeteasmă din 1778. Biserica a mai fost restaurată în 1901–1902 şi în perioada 1966–1988. Monument reprezentativ al arhitecturii medievale româneşti, mănăstirea Putna, numită de Mihai Eminescu ca fiind „Ierusalimul neamului românesc”, iar mormântul lui Ştefan cel Mare ca „altar al credinţei strămoşeşti”, a fost şi un însemnat centru de cultură, unde a funcţionat un atelier de caligrafi şi miniaturişti, precum şi unul de broderie. Pe lângă lucrările scrise şi desenate artistic (Letopiseţul de la Putna), destinate nevoilor altor biserici, aici era organizată o adevărată şcoală pentru pregătirea pictorilor-zugravi de biserici. Între 1757 şi 1779, Vartolomei Măzăreanu, egumen de Putna, a organizat aici o Academie teologică cu şapte ani de studiu în care se predau şi învăţau gramatica, retorica, geografia ş.a. Interiorul bisericii (în pronaos) adăposteşte mormântul lui Ştefan cel Mare (valoros sarcofag de marmură), mormintele celor două soţii ale domnului moldovean (Maria Voichiţa şi Maria de Mangop) şi cele ale urmaşilor săi până la Petru Rareş. La mănăstirea Putna, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat, în iun. 1992, pe Ştefan cel Mare, înscriindu-l în calendar şi sinaxar pentru data de 2 iul. În cadrul mănăstirii mai există paraclisul cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construit în 1759, restaurat în anii 1976–1983 şi pictat la interior, în frescă, în 1983–1984 de Mihail şi Gavriil Moroşan, Turnul Tezaurului, zidit în 1481 şi păstrat până în prezent în condiţii bune, care în vremuri grele a adăpostit odoarele mănăstirii, Turnul de poartă, numit Turnul „Mihai Eminescu”, compus din parter şi etaj, zidit în 1757 şi Turnul-clopotniţă înălţat în 1882 pe locul celui care data din 1481. Pe latura sudică a mănăstirii a fost reconstruită (1982– 1988) Casa Domnească pe temeliile celei vechi care fusese distrusă în sec. 18 de habsburgi. Muzeul mănăstirii posedă o bogată colecţie de broderii religioase din epoca lui Ştefan cel Mare, de mare valoare artistică (învelitoarea de mormânt a Mariei de Mangop, din 1477; marea dveră din 1500 ş.a.), precum şi manuscrise-pergament, împodobite cu miniaturi, obiecte de cult, icoane etc. În apropiere de mănăstire se află chilia lui Daniil Sihastru (săpată în stâncă), călugăr la mănăstirea Voroneţ – cel care, conform relatării lui Ioan Neculce, l-a îmbărbătat pe Ştefan cel Mare după înfrângerea sa de la Valea Albă din 1476. În com. Putna se află biserica din lemn (8,25 m lungime şi 4,77 m lăţime) „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, ridicată în 1468 pe locul uneia din 1353 (atribuită lui Dragoş Vodă), reparată în 1580–1581, restaurată în 1778 (când i s-a adăugat pridvorul) şi 1781 (absidele laterale). Biserica din lemn a fost adusă de Ştefan cel Mare în a doua jumătate a sec. 15 din satul Volovăţ. Această biserică, declarată monument istoric în 2004, este cea mai veche biserică din lemn din România, păstrată până în prezent. Mănăstirea Putna este un obiectiv turistic de mare importanţă.