Comune (B)

Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.

BABA ANA, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Sãratei, pe râul Ghighiu; 4 082 loc. (1 ian. 2019): 2 071 de sex masc. şi 2 011 fem. În satul Baba Ana, atestat documentar în 1830, se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1815–1817, reparatã în 1894 şi 1947 şi zugrãvitã în 1909), azi în stare gravã de deteriorare, declaratã monument istoric, iar în satul Cireşanu existã o bisericã din anul 1937.

BACIU, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona Dealurilor Clujului, pe stânga râului Nadãş; 11 883 loc. (1 ian. 2019): 5 735 de sex masc. şi 6 148 fem. Staţie de cale feratã (în satul Mera ) pe linia Cluj-Napoca – Mera – Gârbãu – Huedin – Ciucea – Negreni – Bratca (tunel 300 m) – Şuncuiuş (tunel (300 m) – Peştera (tunel 200 m) – Vadu Crişului – Ţeţchea – Oradea (152,1 km), inauguratã la 7 septembrie 1870. Expl. de calcar. Pomiculturã. Satul Baciu apare menţionat documentar, prima oarã, în 1263. Rezervaţie naturalã (Cheile Baciului, 3 ha) şi punct fosilifer (în satul Coruşu), declarat rezervaţie paleontologicã (2 ha). Monumente: conacul „Bornemisza-Matskassy” (1804), în satul Popeşti; fosta Poştã (sec. 17), azi casã parohialã, în satul Coruşu; bisericã reformatã (sec. 18), în satul Mera; biserica din lemn cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul” (1750), în satul Sãliştea Nouã; bisericã reformatã (1747–1749) şi bisericã ortodoxă din lemn (1771, cu picturi interioare originare), în satul Suceagu.

BAHNA, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 8 sate, situatã la poalele Dealului Bahna (507 m alt.) din Subcarpaţii Neamţului, la 300 m alt., pe râul Turbata; 3 428 loc. (1 ian. 2019): 1 694 de sex masc. şi 1 734 fem. În satul Bahna, atestat documentar în anul 1532, se aflã biserica având dublu hram – “Sfântul Nicolae” şi “Naşterea Maicii Domnului”, datând din anul 1846, renovatã în 1970, consolidatã şi restauratã în 1999-2004 şi pictatã în frescã.

BAHNEA, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Pod. Târnavelor, la confl. râului Cund cu Târnava Micã; 3 707 loc. (1 ian. 2019): 1 920 de sex masc. şi 1 787 fem. Haltã de c.f. Satul Bahnea este atestat documentar, prima oarã, în 1291, iar în 1405 apare menţionat într-un document ca târg. În satul Gogan, atestat documentar în 1332, este amintitã (1347) existenţa unei cetãţi regale; în acelaşi sat se aflã o bisericã din sec. 13–18, de tip bisericã-salã, în stil gotic târziu, cu decor caracteristic artei renascentiste. În satul Bahnea existã castelul „Bethlen” (1545), în stil renascentist şi o bisericã din sec. 14, cu transformãri din 1794 şi turn din 1901; bisericã din sec. 14–15, cu turn din 1804 (în satul Cund); bisericã din lemn (1805), în satul Bernadea şi biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1796), cu turn din 1835, în satul Lepindea.

BAIA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 2 sate, situatã în SV Pod. Sucevei, la 500 m alt., pe stg. râului Moldova, la 9 km SV de Fãlticeni; 7 552 loc. (1 ian. 2019): 3 904 de sex masc. şi 3 648 fem. Cãrãmidãrie; dogãrit. În arealul com. Baia au fost descoperite urmele unei cetãţi traco-getice (1,5 ha), fortificatã cu val de pãmânt şi şanţ, datând din sec. 4–3 î.Hr. Atestatã ca oraş în sec. 13, localit. este menţionatã mai întâi în 1334–1335, şi apoi în 1339 (înscrisã pe Portulanul lui A. Dulcert), cu numele Civitas Moldaviae, datã dupã care figureazã în mai toate actele oficiale ale vremii cu acest nume (de exemplu într-un document din 1352). Pr. centru economic şi capitalã a Moldovei în timpul domniei lui Bogdan I (1359– c. 1365). În dec. 1467, Ştefan cel Mare a învins la Baia oastea lui Matia Corvin, regele Ungariei, care, din nov. acelaşi an, se afla într-o campanie de cucerire în Moldova. În 1561, domnul Alexandru Lãpuşneanu a stabilit ca la Baia sã se ţinã patru iarmaroace pe an (13 mart., 29 iun., 8 sept., 14 oct.). Din 1599, oraşul Baia a început sã decadã, dupã cum scria trimisul papal Bernardo Quirini, iar din a doua jumãtate a sec. 18 localit. înceteazã sã mai figureze ca oraş (ultima menţiune ca oraş apare în 1741) din cauza plecãrii târgoveţilor de aici în noul târg Şoldãneşti (denumit ulterior Fãlticeni). Monumente: ruinele bisericii catolice cu hramul „Sfânta Fecioarã”, ziditã în 1410 prin grija Doamnei Margareta, soţia lui Alexandru cel Bun; Biserica Albã cu hramul „Sfântul Gheorghe”, atribuitã lui Ştefan cel Mare, care ar fi ctitorit-o în 1467 dupã victoria repurtatã asupra lui Matia Corvin (restauratã în 1907–1908); biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din 1532 a lui Petru Rareş, mai pãstreazã fragmente de picturi murale exterioare şi interioare, executate între 1535 şi 1538, restauratã în 1925; în 1993 s-au executat lucrãri de drenaj în jurul bisericii pentru îndepãrtarea apei din pânza freaticã aflatã aproape de suprafaţã. Sãpãturile arheologice din 1994, efectuate pe traseul drenajului, au scos la ivealã 449 de monede, din care 17 piese dateazã din timpul domniei lui Petru Rareş, 21 de monede de la sf. sec. 18 şi începutul sec. 19, o monedã din argint (groş), emisã în timpul lui Petru I, iar o altã monedã din argint în vremea lui Alexandru cel Bun.

BAIA, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 5 sate, situatã pe râul Ceamurlia, în apropiere de vãrsarea acestuia în lacul Ceamurlia, din complexul lacustru Razim; 4 543 loc. (1 ian. 2019): 2 359 de sex masc. şi 2 184 fem. Staţie de c.f. Expl. de gresii şi conglomerate. Creşterea ovinelor şi porcinelor. Între satul Camena şi com. Peceneaga existã o importantã linie de falie, care separã Pod. Dobrogei de Nord de Pod. Dobrogei Centrale. Pe terit. satului Baia (fost Hamangia) au fost descoperite vestigii neolitice, datând din milen. 4–2 î.Hr., care formeazã cultura materială Hamangia. Aceastã culturã se individualizeazã prin existenţa unor figurine ceramice antropomorfe, în majoritate feminine, între care se evidentiazã “Gânditorul şi femeia lui” (sau “perechea lui”). Acesta este un complex de douã statuete în care este reprezentat un bãrbat aşezat pe un scãunel, având coatele mâinilor sprijinite pe genunchi, iar palmele susţinând obrajii. Femeia (perechea lui) stã pe pãmânt, cu gamba piciorului drept ridicatã vertical şi pe genunchiul cãruia se sprijinã ambele palme ale braţelor. Vasele ceramice descoperite aici (strãchini, cupe ş.a.) sunt confecţionate din pastã finã de lut şi ornamentate prin incizii sau incrustaţii cu materie albã sau galbenã.

BAIA DE CRIŞ, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 9 sate, situatã în NV Depr. Brad, pe cursul superior al Crişului Alb, la poalele M-ţilor Bihor şi Metaliferi; 2 424 loc. (1 ian. 2019): 1 154 de sex masc. şi 1 270 fem. Staţie de c.f. Expl. de cãrbune brun (în satele Ţebea şi Lunca) şi de min. auro-argentifere (în satele Cãraci şi Ţebea). Expl. şi prelucr. primarã a lemnului; prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor. Centru pomicol. În arealul com. au fost descoperite o secure de trahit din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (2500–1800 î.Hr.), trei stele-menhire, statui antropomorfe din augit/andezit, fãrã capete, datând din prima Epocã a fierului – Hallstatt (sec. 4 î.Hr.) şi un tezaur alcãtuit din 70 de monede (din care 11 drahme din Apollonia), un lanţ de argint şi un cercel. Tot aici au fost identificate urmele unei aşezãri romane de mineri în care s-au gãsit unelte de minerit, monede, ceramicã şi o epigrafã cu AVIANVS. Satul Baia de Criş este menţionat documentar, prima oarã, în 1390. Monumente: bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 17) şi „Sfântul Nicolae” (sec. 18), în satele Lunca şi Cãraci; mănãstirea franciscanã cu bisericã din sec. 15, transformatã parţial în sec. 18, şi claustrul (1760–1780), în satul Baia de Criş; mormântul lui Avram Iancu, în satul Ţebea; tot în satul Ţebea a existat Gorunul lui Horea – un arbore secular, doborât de o furtunã la 19 iul. 2005; un bust al lui Avram Iancu (realizat de Cornel Medrea), în satul Baia de Criş şi altul în satul Ţebea (operã, din 1934, a sculptorului Radu Moga). Punct de plecare spre Muntele Gãina (1 486 m), unde are loc anual (la 20 iulie) renumitul „Târg de Fete”. În satul Ţebea se desfăşoară anual (în luna septembrie) Festivalul de muzicã popularã românescã şi de dansuri populare româneşti care are loc în aer liber.

BAIA DE FIER, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de contact a Subcarpaţilor Olteniei cu prelungirile M-ţilor Parâng, la 560 m alt., pe Pârâu Galben; 4 234 loc. (1 ian. 2019): 2 127 de sex masc. şi 2 107 fem. Expl. forestiere, de grafit şi de calcar. Cherestea. Creşterea ovinelor. Pomiculturã; colectarea fructelor de pãdure. Satul Baia de Fier apare menţionat documentar în 1480, ca centru minier. În satul Baia de Fier se aflã biserica „Toţi Sfinţii” (1749–1753), ctitoritã de egumenul Dionisie Bãlãcescu de la mănãstirea Hurezi (cu picturi murale din 1753), iar în satul Cernãdia existã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1731). În partea de N a com. se aflã Peştera Muierilor (rezervaţie speologicã şi arheologicã), în care s-au descoperit urme de locuire din Paleoliticul mijlociu (vârfuri de suliţă executate din os) şi schelete de Ursus spelaeus. Centru turistic. Festivalul folcloric, anual, „Coborâtul oilor de la munte” (a treia duminică a lunii sept.).

BALA, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 15 sate, situatã în Pod. Mehedinţi, la 400 m alt., la 57 km NE de municipiul Drobeta-Turnu Severin; 3 622 loc. (1 ian. 2019): 1 874 de sex masc. şi 1 748 fem. Expl. forestiere. Fabricã de var. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Staţiune balneoclimatericã, de interes local, cu izv. de ape minerale sulfuroase, oligominerale (hipotone), termale (23,5–29,5°C) şi nãmol terapeutic, indicatã în curã externã pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, ginecologice şi ale aparatului locomotor, iar în curã internã pentru ameliorarea gastritelor, colecistitelor, insuficienţelor hepatice şi bolilor renale. Pe terit. satului Cârşu au fost descoperite monede romane din timpul împãratului Traian, iar în satul Dâlma au fost identificate mai multe monumente romane, fapt ce atestã cã aici a existat o aşezare ruralã romanã. Satul Bala apare menţionat documentar, prima oarã, la 10 nov. 1415. Bisericile de zid cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1884–1890), cu picturi murale interioare originare, executate de Gheorghe Ionescu, „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1879–1881) şi „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1818, cu picturi din 1837), în satele Bala de Sus, Comãneşti şi Crainici; bisericile din lemn „Sfântul Gheorghe” (1834, refãcutã în 1895) şi „Sfântul Nicolae” (1806), în satele Runcuşoru şi Vidimireşti.

BALACI, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Burdea; 2 831 loc. (1 ian. 2019): 1 433 de sex masc. şi 1 398 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 1 ian. 1887). În satul Balaci se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construitã în 1684 din iniţiativa agãi (comandant militar) Constantin Bãlãceanu, cu picturi murale din 1825. Aici se aflã şi ruinele Curţii familiei Constantin Bãlãceanu, construitã înainte de 1690, precum şi conacul „Fãgãrãşeanu” (1900).

BALACIU, com. în jud. Ialomiţa, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, pe stg. râului Ialomiţa; 1 542 loc. (1 ian. 2019): 768 de sex masc. şi 774 fem. Creşterea porcinelor. Pe terit. satului Crãsanii de Sus, pe înãlţimea Piscul Crãsani, care dominã Valea Ialomiţei, au fost descoperite (1923, 1973–1975) urmele unei aşezãri geto-dacice, fortificatã cu val de pãmânt, datând din a doua perioadã a Epocii fierului – La Tène (sec. 3–1 î.Hr.). Aici s-a gãsit un bogat material aparţinând civilizaţiei dacice (ceramicã cenuşie, modelatã pe roatã, lustruitã, formatã din fructiere, cãni, strãchini etc.), cât şi obiecte elenistice de import (amfore, boluri, opaiţe, fibule, castroane, un candelabru din bronz cu trei braţe ş.a.). Aşezarea a fost distrusã, se pare, în anii 11–12 de Sextus Aelius Catus în timpul unei expediţii a armatelor romane de pedepsire a locuitorilor din N Dunãrii. În satul Crãsanii de Sus se aflã mănãstirea Balaciu (de cãlugãri), cu biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoritã în 1750 de cãtre Grigore II Ghica şi reconstruitã în anii 1821–1841 de Neacşu Piteşteanu şi soţia sa Ecaterina şi reparatã în 1869. Aceasta a funcţionat ca bisericã de mir pânã la 29 mai 1929 când, prin strãdania episcopului Gherontie Nicolau, a fost întemeiatã mănãstirea Balaciu (numitã popular mănãstirea Piteşteanu). Între 1936 şi 1939, la aceastã mănãstire a funcţionat o şcoalã de cântãreţi bisericeşti. Cutremurul din noaptea de 9 spre 10 nov. 1940 a provocat mari stricãciuni bisericii şi anexelor acestei mănãstiri, fiind reparate în 1941. În 1961, autoritãţile comuniste au desfiinţat mănãstirea Balaciu, aceasta fiind transformatã în complex de creştere a puilor de gãinã din cadrul Cooperativei Agricole de Producţie (C.A.P.). Mănãstirea Balaciu a fost reînfiinţatã la 28 aug. 1991, pânã în anul 2000 reuşind sã se reconstruiascã şi să se picteze biserica la interior, sã se construiascã noile chilii, clopotniţa, casa stãreţiei şi un paraclis. Ansamblul monahal a fost sfinţit la 15 aug. 2000.

BALC, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Barcãului, pe cursul superior al râului Barcãu; 3 275 loc. (1 ian. 2019): 1 668 de sex masc. şi 1 607 fem. Haltã de c.f. Încãlţãminte. În satul Balc, menţionat documentar, prima oarã, în 1213 se aflã o bisericã reformatã (1791) şi castelul familiilor Degenfeld-Schönburg (1896).

BALCANI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depresiunea Tazlãu, pe cursul superior al râului Tazlãu; 7 919 loc. (1 ian. 2019): 4 062 de sex masc. şi 3 857 fem. Expl. forestiere şi de petrol. Centru de ceramicã popularã şi de prelucr. artisticã a lemnului. Satul Schitu Frumoasa a fost afectat în mare parte de un incendiu la 17 august 1994.

BALDOVINEŞTI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Romanaţi cu Piem. Olteţului, pe dr. râului Olteţ; 1 047 loc. (1 ian. 2019): 510 de sex masc. şi 537 fem. În satul Baldovineşti se află un conac de la sf. sec. 18 şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1739, refăcută în 1860), iar în satul Gubandru există biserica „Sfântul Ilie” (1835).

BALINŢ, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Lugojului, pe cursul superior al râului Bega; 1 557 loc. (1 ian. 2019): 787 de sex masc. şi 770 fem. Staţie de c.f. Moarã pentru mãcinat cereale, acţionatã de forţa apei. Panificaţie. Pãdure de nuci. În satul Balinţ, menţionat documentar, prima oarã, în 1488, se aflã o bisericã romano-catolicã şi o bisericã ortodoxã, din lemn (1834), declaratã monument de arhitecturã.

BALOTEŞTI, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Vlãsiei, pe râul Cociovaliştea, la 21 km Nord de Bucureşti; 8 743 loc. (1 ian. 2019): 4 260 de sex masc. şi 4 483 fem. Staţie de cale feratã. Fabricã de sticle din polietilenã, intratã în funcţiune la 2 martie 1995. Filaturã şi ţesãtorie de in şi cânepã (saci, prelate, plase de cânepã, frânghii); covoare; preparate din carne. Confecţii. Ateliere meşteşugãreşti ce produc garnituri din cauciuc şi diverse prefabricate. Fermã avicolã şi Staţiune pentru cercetãri avicole. Institut de cercetare pentru nutriţia animalelor. În satul Sãftica se aflã un popas turistic (motelul „Sãftica”) şi complexul acvatic “Therme” – cel mai mare parc şi complex acvatic cu ape termale din România şi din Europa, extins pe o supr. totalã de 250 000 m², din care o supr. de 30 000 m² este acoperitã. Inaugurat la 14 ianuarie 2015, complexul cuprinde mai multe piscine interioare cu apã termalã (33 de grade Celsius), piscine cu valuri, tobogane, aparaturi moderne pentru jocuri şi divertisment, saune, spaţii pentru împachetari cu nãmol şi tratamente, jacuzzi ş.a., iar mediul ambiant din interior este dominat de c. 500 de palmieri şi plante exotice, grãdini exotice, restaurante, cofetãrii, cafenele ş.a. Piscinele exterioare sunt de mãrimi diferite, unele dintre ele sunt amenajate special pentru copii, iar altele pentru adulţi şi în care sunt acţionaţi curenţi puternici de apã. Prima atestare documentarã a localit. Baloteşti dateazã din 1624. Declaratã oraş la 18 aprilie 1989, localitatea a redevenit comunã la 22 ianuarie 1990. Între 23 ianuarie 1981 şi 10 aprilie 1997 a fãcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. Han (secolul 19) şi bisericã ortodoxã cu triplu hram – „Sfântul Nicolae” , ” Sfântul Teodor” şi “Sfântul Stelian” (1763), ctitorie a lui Zamfirache Cãmãraş, în satul Baloteşti; bisericã ortodoxã cu triplu hram – „Sfânta Treime”, „Sfântul Dumitru” şi „Sfânta Elisabeta”, ctitorie, din 1801, a vornicului Radu Slãtineanu, în satul Sãftica. Pe terit com. Baloteşti, la 31 mart. 1995, s-a prãbuşit aeronava Airbus „Muntenia” la câteva minute dupã decolarea de pe aeroportul Bucureşti-Otopeni. În acest accident şi-au pierdut viaţa 49 de pasageri şi 11 membri ai echipajului.

BALŞ, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Jijiei Inferioare; 3 638 loc. (1 ian. 2019): 1 864 de sex masc. şi 1 774 fem. Com. Balş a luat fiinţã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Balş, Boureni şi Coasta Mãgurii din com. Ion Neculce (numitã Târgu Frumos pânã la 7 apr. 2004), jud. Iaşi. În satul Balş existã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (sec. 19), iar în satul Boureni biserica “Adormirea Maicii Domnului” construitã în 1930 pe locul uneia mai vechi distrusã în timpul Primului Rãzboi Mondial.

BALŞA, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 14 sate, situatã la poalele M-ţilor Metaliferi, la 500 m alt., pe râul Geoagiu; 796 loc. (1 ian. 2019): 405 de sex masc. şi 391 fem. Expl. de min. auro-argentifere (în satul Almaşu Mic de Munte) şi de min. de cinabru (în satul Voia). În satul Balşa, menţionat documentar, prima oarã, în 1407, existã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ziditã în 1842, renovatã în anii 1913, 1939-1941, 1950 şi 1984-1985, când a fost şi pictatã de Eugen Pomeran, în satul Almaşu Mic de Munte, menţionat documentar, prima oarã, în 1733, se aflã un muzeu etnografic şi o bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 17), declaratã monument istoric, în satul Vãlişoara, atestat documentar în 1733, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1785-1787), cu picturi originare, declaratã monument istoric, iar în satul Buneşti, depopulat în anii ’90 ai sec. 20 (azi fãrã nici un locuitor), se mai aflã încã biserica din lemn cu hramul “Schimbarea la Faţã”, datând din 1872. În zona cheilor Mada (2,4 km lungime) existã o rezervaţie naturalã de tip mixt, extinsã pe 10 ha, declaratã rezervaţie în 1979. Aici vegeteazã exemplare rare de florã şi endemisme, printre care laleaua pestriţã (Fritillaria montana), jaleşul (Salvia transilvanica), Allium flavum ş.a. şi trãiesc vipera cu corn şi mai multe lepidoptere (Euphidryas    aurinia aurinia, Colias myrmidone, Prodotis stolida).

BALTA, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Pod. Mehedinţi, la 500 m alt.; 984 loc. (1 ian. 2019): 461 de sex masc. şi 523 fem. Relief carstic în cadrul căruia au fost declarate mai multe rezervaţii naturale, printre care pereţii calcaroşi de la izvoarele Coşuştei 60 ha, Cheile Coşuştei 50 ha, Cornetele Babelor şi Cerboanei 40 ha, Cornetul Bălţii 30 ha ş.a., grupate în Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei (vezi). Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (sec. 18), „Sfântul Nicolae” (1835, construitã pe locul uneia din 1789), „Sfântul Ştefan” (1796–1799, refãcutã în sec. 19) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1853–1854), în satele Balta, Costeşti, Gornoviţa şi Sfodea; biserica de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (construitã în 1859 pe locul uneia din lemn din 1808), în satul Prejna. Com. B. are în componenţă satul Nevăţu care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21 existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

BALTA ALBĂ, comunã în judeţul Buzău, alcãtuitã din 4 sate, situatã în partea de Nord Est a Câmpiei Române (Câmpia Râmnicului), la 30 m altitudine, în apropiere de lacul omonim, la 56 km Nord Est de municipiul Buzău; 2 367 loc. (1 ian. 2019): 1 148 de sex masc. şi 1 219 fem. Haltã cale feratã pe linia Tecuci – Putna (comuna Boloteşti, judeţul Vrancea) – Râmnicu Sãrat – Ciorãşti – Balta Albã – Jirlãu – Buzãu – Fãurei (92,2 km), construitã în perioada 1943-1950. Prelucr. laptelui (caşcaval, telemea, smântânã, urdã). Creşterea bovinelor şi ovinelor. Staţiune balneo-climatericã. Apa mineralã a lacului Balta Albă, cloruratã, slab sulfatatã, sodicã, slab magnezianã, hipotonã, precum şi nãmolul sapropelic de pe fund sunt cunoscute, încã din anul 1847, ca având calitãţi terapeutice deosebite, fapt ce a determinat dezvoltarea ulterioarã a staţiunii balneo-climaterice, unde se pot trata bolile reumatismale, neurologice periferice (pareze uşoare, sechele dupã polineuropatii), ginecologice (insuficienţã ovarianã, metroanexitã cronicã), dermatologice (unele eczeme, neurodermite, ichtioze), endocrine (hipotiroidite, hipoovarie puberalã, mixedem) ş.a.

BALTA DOAMNEI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Gherghiţei, pe stg. râului Ialomiţa; 2 350 loc. (1 ian. 2019): 1 158 de sex masc. şi 1 192 fem. Legumiculturã. În satul Balta Doamnei se aflã o bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” (sec. 18), declaratã monument istoric şi de arhitecturã.

BANCA, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 12 sate, situatã în zona Dealurilor Fãlciului, pe stg. râului Bârlad; 5 656 loc. (1 ian. 2019): 2 923 de sex masc. şi 2 733 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 13 nov. 1886). Reşed. com. este satul Gara Banca. Prelucr. lemnului. Creşterea bovinelor. Satul Sârbi este atestat documentar, prima oarã, în 1436, iar Ghermãneşti, în 1588. Satul Banca a fost înfiinţat în anul 1912 cu numele Regele Carol I, după care s-a numit Nicolae Hobjilă (în perioada 1948–31 dec. 1964) şi Sălcioara (1 ian. 1965–1989).

BAND, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 12 sate, situatã în Pod. Transilvaniei (Câmpia Sãrmaşului), pe stg. râului Lechinţa (sau Comlod); 6 621 loc. (1 ian. 2019): 3 390 de sex masc. şi 3 231 fem. Staţie de c.f. Prelucr. lemnului. Satul Band este menţionat documentar, prima oarã, în 1332. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfânta Maria” (sec. 18, strãmutatã din Fãgãraş), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1741, cu clopotniţã din lemn din 1761), „Schimbarea la Faţã” (1896), în satele Band, Petea şi Ţiptelnic. În satul Oroiu se aflã bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”-Ungureni (1690–1720, cu transformãri din 1953) şi „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1764). Monumentul lui Iosif Hodoş (istoric, om politic şi revoluţionar din 1848), operã a sculptorului I. Togãnel. În satul Fânaţe se aflã un lac de origine meteoricã (4 ha), unic în Europa. Pânã la 28 apr. 2004, com Band a avut în componenţã satul Mãdãraş, care la acea datã a devenit comunã de sine stãtãtoare.

BANLOC, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Timişului; 3 090 loc. (1 ian. 2019): 1 557 de sex masc. şi 1 533 fem. Staţie de c.f. Pisciculturã în iazuri şi heleştee. În satul Banloc, menţionat documentar, prima oarã, la 13 mai 1400, se aflã un castel (1750, refãcut în 1783–1793 şi renovat în anul 2000) şi o bisericã în stil baroc (1750–1753). În satul Partoş, atestat documentar, prima oarã, în 1333, într-un registru de dijme, există mănãstirea Partoş (de călugări), întemeiatã în sec. 12 (c. 1186), reconstruitã în sec. 16 şi atestată documentar ca aşezământ monahal, pentru prima oară, în anul 1571, după 19 ani de la ocuparea Banatului de către turci (în 1552). După ce Banatul a trecut în stăpânirea Imperiului Habsburgic (iul. 1718), mănăstirea Partoş a continuat să funcţioneze în credinţa ortodoxă cu toate că s-au făcut presiuni de catolicizare asupra călugărilor. Totuşi, la 10 nov. 1778 obştea mănăstirii Partoş a fost obligată să părăsească incinta acesteia din dispoziţia Curţii Imperiale de la Viena. Mănăstirea a fost reactivată în 1944 ca aşezământ de călugăriţe, apoi desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959 şi reînfiinţată ca mănăstire de călugări la 6 martie 2008. Actuala bisericã, având dublu hram „Înălţarea Sfintei Cruci” şi „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş”, a fost construitã în anii 1750–1753, în stil baroc, din iniţiativa lui Marcu Muţiu, pe locul unei vechi biserici care purta hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Biserica actuală, declarată monument istoric, a fost reparată în anii 1970–1980. În biserică se păstrează o icoană cu chipul Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, pictată în 1782. La aceastã mănãstire s-a retras, în 1653, în ultimii ani ai vieţii sale, mitropolitul Timişoarei, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou (născut în 1568 şi decedat în 1656 la mănăstirea Partoş), ale cãrui moaşte se aflã, din 1956, la catedrala din Timişoara. Pânã la 13 dec. 2006, com. Banloc a avut în componenţã satele Livezile şi Dolaţ care la acea dată au format com. Livezile.

BARA, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de contact a Pod. Lipovei cu Câmpia Lugojului, pe râul Miniş; 306 loc. (1 ian. 2019): 175 de sex masc. şi 131 fem. Satul Bara este menţionat documentar, prima oarã, în 1367. În satul Dobreşti, atestat documentar în 1477, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1832) şi mănãstirea Dobreşti (de cãlugãri), întemeiatã în anul 2003, cu biserica „Sfânta Cuvioasã Parascheva” construitã în anii 2005–2008. Punct fosilifer (în satul Rãdmãneşti) cu o bogatã faunã de moluşte ponţiene, 4 ha.

BARCANI, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 3 sate, situatã în interiorul Carpaţilor de Curburã; 3 979 loc. (1 ian. 2019): 2 033 de sex masc. şi 1 946 fem. Produse lactate. Creşterea bovinelor. Agroturism. Iniţial s-a numit Borcani, dupa numele “borcãnenilor”, care, la mijlocul sec. 19 fabricau obiecte din sticlã (în special borcane.

BARCEA, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Tecuci, în lunca râului Bârlad; 6 414 loc. (1 ian. 2019): 3 270 de sex masc. şi 3 144 fem. Staţie de cale feratã. Viticulturã. Satul Barcea apare menţionat documentar, prima oarã la 5 iunie 1672. Bibliotecã publicã înfiinţatã în anii 1962-1963. Biserica “Sfânta Cuvioasã Parascheva”.

BARU, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 4 sate, situatã în SE Depr. Haţeg-Pui, pe râul Strei; 2 778 loc. (1 ian. 2019): 1 375 de sex masc. şi 1 403 fem. Staţie de c.f. Expl. de talc (în satul Valea Lupului), de min. de mangan şi forestiere. Fabricã de cãrãmizi şi produse refractare. În satul Baru, menţionat documentar, prima oarã, în 1453, se aflã biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (sec. 18). Pe terit. satului Petros se aflã Peştera Tecuri, declaratã monument al naturii (1954).

BASCOV, com. in jud Argeş, alcatuita din 8 sate, situatã in Piem. Cotmeana, pe dr. vãii Argeşului; 10 778 loc. (1 ian. 2019): 5 293 de sex masc. şi 5 485 fem. Staţie de c.f., inauguratã în 1898, şi punct de plecare pe şoseaua Tranfãgãrãşanã. Expl. de petrol. Hidrocentralã (7,7 MW) datã în folosinţã in 1971. Satul Bascov este atestat documentar, prima oarã, în 1428. Bisericile din lemn cu hramurile “Sfântul Gheorghe” (1730-1753, restauratã în 1939), declaratã monument istoric, şi “Adormirea Maicii Domnului” (ante 1808, cu picturi originare, reparatã în 1937, cu pridvor adãugat în 1969), în satele Bascov şi Glâmbocu. În satul Glâmbocu se mai aflã o bisericã de zid cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în anii 1929-1939 şi restauratã în 1956 şi 1979, cu picturi murale originare, executate în ulei, în satul Bascov este biserica “Adormirea Maicii Domnului”, ziditã în anii 1998-2006, iar în satul Valea Ursului se afla biserica “Sfinţii Pãrinţi Ioachim şi Ana, aflatã în construcţie din anul 2008.

BATA, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Pod. Lipovei cu lunca largã a Mureşului; 1 061 loc. (1 ian. 2019): 534 de sex masc. şi 527 fem. Carierã de piatrã. Expl. forestiere. Satul Bata este menţionat documentar, prima oarã, în 1367. Ruinele unei abaţii din sec. 13. Castelul „Mocioni” (sec. 19), în satul Bulci, astãzi Sanatoriu T.B.C.

BATĂR, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Miersigului, pe dr. Crişului Negru; 5 635 loc. (1 ian. 2019): 2 826 de sex masc. şi 2 809 fem. Staţie de c.f. Morãrit şi panificaţie. Satul Batãr apare menţionat documentar, prima oarã, în perioada 1202–1203. Bisericã din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1789), în satul Tãut; castelul „Moskovits” (1850), în satul Arpãşel.

 BATOŞ, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã la poalele Dealului Bura (Dealurile Mureşului), pe râul Lut; 4 234 loc. (1 ian. 2019): 2 179 de sex masc. şi 2 055 fem. Pomiculturã (meri, peri, cireşi). Producţie de brânzeturi. Morãrit şi panificaţie. Creşterea bovinelor. Satul Batoş apare menţionat documentar, prima oarã, în 1228 cu numele Batus. Colonizat cu germani în anul 1300. Cetate ţãrãneascã cu bisericã evanghelicã de incintã (sec. 16, cu transformãri din sec. 18) şi turn din 1638 (în satul Batoş); bisericã evanghelicã (1800–1860) şi bisericã reformatã reconstruitã în 1889–1890, pe locul unei biserici ce data din sec. 13–14, în satele Dedrad şi Goreni.

BAZIAŞ, sat în com. Socol, jud. Caraş-Severin, în extremitatea de SV a României, atestat documentar, prima oarã, în 1581. Post hidrologic. În arealul satului Baziaş, Dunãrea intrã pe teritoriul României, parcurgând apoi o distanţã de 1 075 km pânã la vãrsarea în Marea Neagrã. Mãnãstire de cãlugari datând din sec. 18, cu biserica “Schimbarea la Faţã”, care aparţine etniei sârbilor din Banat. În perioada 1846 – aug. 1854 a fost construitã linia de cale feratã Baziaş – Oraviţa, via satul Iam din comuna Berlişte şi comuna Rãcãşdia, în lungime de 34,5 km, fiind prima linie de cale feratã construitã pe teritoriul României.

BAZNA, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Târnavelor, la 321 m alt., la 10 km NV de municipiul Mediaş; 4 116 loc. (1 ian. 2019): 2 146 de sex masc. şi 1 970 fem. Expl. de gaze naturale. Fabricã de cãrãmidã. Producţie de sare medicinalã (Sarea de Bazna), extrasã din apa mineralã, comercializată prin farmacii şi folosită pentru tratarea la domiciliu atât sub formă de comprese, cât şi la băi în cadă. Produse de panificaţie. Satul Bazna este atestat documentar, prima oarã, la 18 febr. 1302. Staţiune balneoclimatericã de interes general, cu funcţionare permanentã, cu izv. de ape minerale cloruro-sodice, iodurate, bromurate, hipertone, indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale, neurologice periferice (pareze, paralizii posttraumatice, sechele dupã poliomielitã sau dupã polineuropatii), ginecologice (insuficienţã ovarianã, cervicite, metroanexite cronice), posttraumatice (stãri dupã entorse, luxaţii, fracturi), endocrine ş.a. Primele informaţii scrise despre apele minerale şi cura balnearã dateazã din 1749. În 1843 a fost înfiinţatã oficial „Staţiunea de curã Bazna”. În satul Bazna se aflã o bisericã fortificatã, construitã în 1402, cu transformãri din 1504–1506 ce i-au dat înfãţişarea de biserică-salã, azi biserică evanghelică. Altarul poliptic, datând din 1430–1440, decorat cu reliefuri (de influenţã slovacã), se aflã azi expus la Muzeul Brukenthal din Sibiu. În satul Boian a fost înfiinţatã, în 1780, o şcoalã româneascã. Tot aici existã o bisericã din sec. 15, fortificatã în sec. 16, cu unele transformãri din sec. 16 şi 20. În satul Velţ se gãseşte o bisericã din sec. 15 (azi bisericã evanghelicã), cu unele transformãri din sec. 16, 19 şi 20. Cetate fortificatã cu palisadã (sec. 14).

BĂBANA, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Piem. Cotmeana; 2 871 loc. (1 ian. 2019): 1 437 de sex masc. şi 1 434 fem. Expl. de petrol (în satul Slãtioarele). Expl. şi prelucr. lemnului (dogãrie). Pârtie de schi. Bisericã din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (începutul sec. 19, reconstruitã în 1907), în satul Cotmeniţa; bisericã de cãrãmidã cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1836–1839), în satul Bãbana.

BĂBĂIŢA, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Claniţa; 2 831 loc. (1 ian. 2019): 1 433 de sex masc. şi 1 398 fem. Prelucr. cãrnii; morãrit şi panificaţie. Pisciculturã. Apiculturã. Creşterea animalelor. În satul Bãbãiţa se aflã conacul lui George Angelescu (1900), azi sediul Primãriei, iar în satul Merişani existã o bisericã din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1808). Balta Bãbãiţa (45 ha).

BĂBENI, comunã în judetul Sălaj, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele Culmii Prisnel, pe dr. Someşului; 1 577 loc. (1 ian. 2019): 734 de sex masc. şi 843 fem. Exploatãri de calcar, nisip cuarţos şi alabastru (în satul Ciocmani). Balastierã. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. În satul Băbeni, menţionat documentar, prima oarã, în 1377, cu numele Baba, se aflã o bisericã ortodoxã, construitã în anii 1873-1876, restauratã şi pictatã în 1926-1927, renovatã în 1991 şi în anii 2015-2016, şi sfintitã la 18 sept. 2016. În satul Piroşa, atestat documentar în anul 1603, existã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18, cu pridvor adãugat în 1862), declaratã monument istoric, iar în satul Poieniţa, atestat documentar în anul 1543, existã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (secolul 18, cu picturi interioare din 1863). În arealul comunei Băbeni se aflã rezervaţia peisagistică „Stâna Cliţului” (16 ha), declaratã arie protejatã la 6 mart. 2000, situatã între Valea Cliţului şi pârâul Ruginoasa, pe malul stâng al râului Someş. Rezervaţia reprezintã un abrupt stâncos al Podisului Someşan, acoperit cu arbori, printre care gorun (Quercus patraea), carpen (Carpinus betulus), mesteacãn (Betula verrucosa) ş.a. şi arbuşti, cum sunt scoruşul (Sorbus aucuparia), alunul (Corylus avellana), cruşinul (Rhamnus frangula), merişorul (Vaccinium vitis-idaea), afinul (Vaccinium myrtillus) ş.a. Pe culmi, vegetaţia ierboasã este alcatuitã din iarba neagrã (Scrophularia alata), drobul (Cytisus albus), brebenei (Corydalis solida), tãtãneasa (Symphytum officinale), traista- ciobanului (Capsella bursa-pastoris) ş.a. În perimetrul satului Cliţ, atestat documentar în anul 1554, se aflã o rezervaţie geologicã, în cadrul cãreia se evidenţiază mai multe formaţiuni geologice stâncoase, numite ştiinţific trovanţi (→ trovanţii din comunele Costeşti, judeţul Vâlcea, Bozioru şi Chiojdu, ambele în judeţul Buzău).

BĂBICIU, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Romanaţi, pe dr. cursului inf. al Oltului; 2 019 loc. (1 ian. 2019): 1 010 de sex masc. şi 1 009 fem. Pânã la 1 ian. 1965 s-a numit Bãbiciu-Episcopiei. Bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1808) şi „Sfinţii Voievozi” (1833–1846).

BĂCANI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona Colinelor Tutovei, la confluenţa râului Simila cu Ibãna; 3 108 loc. (1 ian. 2019): 1 628 de sex masc. şi 1 480 fem. Morarit; presa de ulei. În satul Bãcani, atestat documentar, prima oarã, în 1546, se aflã biserica “Sfântul Nicolae”, construitã în anii 1975-1977, pe locul unei biserici din lemn care a fost mistuitã de un incendiu în 1862, restauratã şi pictatã în anii 2010-2012, şi sfinţitã la 6 aug. 2013. Satul Drujeşti apare menţionat documentar în 1599.

BĂCEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Pod. Central Moldovenesc, pe cursul superior al Bârladului; 4 820 loc. (1 ian. 2019): 2 450 de sex masc. şi 2 370 fem. Staţie de c.f. În satul Bãbuşa se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1750, refãcutã în 1861), iar în satul Ţibãneştii Buhlii există o bisericã de cãrãmidã cu dublu hram – „Sfântul Dumitru” şi „Sfântul Nicolae” (1804).

BĂCIA, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depr. Hunedoara, pe stg. râului Strei; 1 853 loc. (1 ian. 2019): 928 de sex masc. şi 925 fem. Staţie de c.f. Expl. şi prelucr. marmurei şi a lemnului; reparaţii de vagoane. Pe terit com. Băcia au fost descoperite (1966) un topor din bronz şi unul din cupru şi unele vestigii romane (o stelã funerarã, 14 denari romani republicani ş.a.). În perioada 1765–1851, Băcia a fãcut parte din Compania a patra de graniţã a Regimentului I de graniţã de la Orlat. Satul Bãcia este menţionat documentar, prima oarã, în 1332. Biserica „Sfântul Gheorghe” (sec. 19), în satul Bãcia.

BĂGACIU, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Târnavelor; 2 635 loc. (1 ian. 2019): 1 330 de sex masc. şi 1 305 fem. Expl. de gaze naturale (în satul Delenii, fost Şaroş). Centru viticol cu secţii de vinificaţie şi de producţie a tescovinei şi a rachiului din vin. În satul Bãgaciu, menţionat documentar, prima oarã, în 1351, cu numele Bogeschdorf, se aflã o cetate ţãrãneascã (sec. 14–15) cu trei turnuri de apãrare şi un turn masiv de poartã, care a rezistat asediilor turcilor, tãtarilor şi curuţilor. În interiorul zidurilor cetãţii se aflã o bisericã sãseascã din sec. 15, cu un valoros altar poliptic, cu sculpturi din 1518, strane executate în 1533 de Johannes Reychmuth şi fragmente de picturi murale din sec. 15–16. Restauratã în 1923. În satul Bãgaciu existã case vechi, construite în anul 1773.

BĂICULEŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 10 sate, situatã în zona Dealurilor Argeşului, pe stg. râului Argeş; 6 005 loc. (1 ian. 2019): 3 017 de sex masc. şi 2 988 fem. Staţie de c.f. (1880), în satul Bãiculeşti. Hidrocentrale în satele Bãiculeşti (15,4 MW), datã în folosinţã în 1974, Mãniceşti (11,5 MW), intratã în funcţiune în 1975 şi Zigoneni (15,4 MW), datã în exploatare în 1973. Producţie de conserve din legume şi fructe şi de sucuri naturale. Prelucr. lemnului. Combinat avicol. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Satul Mãniceşti este atestat documentar, prima oarã, în 1428. În satul Tutana se aflã mănãstirea cu acelaşi nume, cu biserica având hramul „Sfântul Athanasie”, ziditã mai întâi în anii 1372–1382, asemãnãtoare bisericii mănăstirii Vodiţa. În acea perioadã exista, de fapt, o sihãstrie de cãlugãri închinatã unei mănăstiri de pe muntele Athos, transformatã ulterior în mănãstire cu viaţã de obşte, atestatã documentar, prima oarã, la 1 apr. 1497, într-un act de stãpânire emis de domnul Radu cel Mare. În 1508, Mihnea cel Rãu a reclãdit incinta mănăstirii şi a construit casa domneascã, iar în perioada 9 iul.–10 sept. 1582, domnul Mihnea Turcitul a refãcut biserica mănăstirii Tutana. În anii 1613–1614, Radu Mihnea, fiul lui Mihnea Turcitul, a reconstruit biserica mănăstirii, aruncatã în aer de Sinan Paşa (mare vizir al Imp. Otoman) în 1595, iar în perioada 1620–1621 a reconstruit clãdirile din incinta mănăstirii. În anii 1774–1777 a fost construit turnul-clopotniţã, folosit şi ca turn de poartã, şi s-a înconjurat biserica mănăstirii cu zid de incintă întărit cu 16 contraforturi. Cutremurul din 11 ian. 1838 a provocat prãbuşirea turlelor şi bolţilor originare ale bisericii, fiind reconstruite ulterior. În 1860, biserica a fost pictatã la interior de cãtre pictorul H. Trenk. Dupã secularizarea averilor mănãstireşti (1863), mănãstirea Tutana a fost pãrãsitã şi a cãzut treptat în ruinã. În anii 1883–30 oct. 1885 s-au reparat turlele şi acoperişul bisericii şi au fost refãcute picturile murale interioare de cãtre C. Petrescu din Craiova. Dupã cutremurul din 10 nov. 1940, biserica a fost reparatã şi restauratã şi s-au refãcut picturile murale interioare de cãtre pictorul Teodor Petrescu (1942). În 1987 a avut loc o nouã restaurare şi consolidare a bisericii, iar în perioada 1991–1996 au fost executate picturile murale interioare, în frescã, de cãtre Ioan Savu din com. Sãpata, jud. Argeş. În 1998, biserica mănăstirii Tutana a fost trecutã pe lista monumentelor istorice.

BĂIŞOARA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 9 sate, situatã la poalele de E ale Muntelui Mare (M-ţii Apuseni), pe cursul mijlociu al râului Iara; 2 012 loc. (1 ian. 2019): 1 033 de sex masc. şi 979 fem. Zãcãminte de argint şi de plumb. Expl. de dacit. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului. Mori de apã (inactive). Pistã de schi. Staţiune turisticã pentru sporturile de iarnã. Satul Bãişoara este menţionat documentar, prima oarã, în 1426. Ruinele cetãţii „Lita” (sec. 13), în satul Sãcel.

BĂIŢA, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 11 sate, situatã la poalele de Sud ale M-ţilor Metaliferi, la 500 m alt., pe cursul superior al râului Cãlan; 1 880 loc. (1 ian. 2019): 948 de sex masc. şi 932 fem. Exploatãri de minereuri complexe şi auro-argentifere (în satele Hãrţãgani, Cãinelu de Sus, Crãciuneşti), cunoscute din perioada romanã. În arealul com. Bãiţa au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului (vârfuri de lance din bronz, fragmente de vase ceramice ş.a.), precum şi din perioada romanã (ziduri din piatrã şi cãrãmizi, fragmente de tencuialã, ţigle, fragmente de picturi murale, unelte de minerit, conducte de apã, un opaiţ, douã tezaure monetare romane ş.a.). În prezent, populaţia se ocupã cu exploatarea şi prelucrarea primarã a lemnului, cu exploatarea calcarului, cu prelucrarea pieilor de animale (cojocãrit, în satul Hãrţãgani) ş.a. În satul Bãiţa, menţionat documentar, prima oarã, în 1427, se aflã Muzeul textilelor, înfiinţat în anul 2017, de Florica Ana Zaharia şi soţul ei, scriitorul Romulus Zaharia, amenajat într-o casã datând din anul 1857. Muzeul cuprinde peste 12 000 de piese, colecţionate de-a lungul a circa 40 de ani din diferite ţãri din vestul şi centrul Europei, din Asia centralã şi de Est (India, China, Japonia ş.a.), din Africa, America, Oceania ş.a. Din cele peste 12 000 de piese, 1 800 de exponate au fost donate de Muzeul Metropolitan de Artã din New York, unde Florica Zaharia a lucrat 28 de ani pe postul de conservator textil. O secţie a acestui muzeu funcţioneazã şi în satul Hãrtãgani. În satul Bãiţa se aflã biserica ortodoxã cu hramul „Buna Vestire”, construitã în anul 1727 şi pictatã în 1797, azi declaratã monument istoric, şi o bisericã romano-catolicã, ziditã în perioada 1780-1798; în satul Trestia existã biserica “Buna Vestire”, datând din anul 1674, iar în satul Hãrţãgani este bisericã din lemn cu hramul „Buna Vestire” (sec. 18). În arealul com. Bãiţa se aflã o Rezervaţie paleontologicã (calcarele din Dealul Mãgura), extinsă pe o supr. de 120 ha.

BĂIŢA DE SUB CODRU, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona Dealurilor Asuajului, la poalele de SE ale Culmii Codrului; 1 880 loc. (1 ian. 2019): 948 de sex masc. şi 932 fem. Renumit centru de ceramicã nesmãlţuitã şi de confecţionare a lãzilor de zestre, ornamentate cu motive sculpturale specific maramureşene (Soare, brâu, pomul vieţii etc.). Pânã la 17 febr. 1968, satul şi com. Băiţa de sub Codru s-au numit Băiţa. Satul Bãiţa de sub Codru este menţionat documentar, prima oarã, în 1475. Pânã la 24 oct. 1997 com Băiţa de sub Codru a avut în componenţa sa şi satul Odeşti care a fost încorporat la acea datã în com. Bãseşti.

BĂIUŢ, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele M-ţilor Ţibleş, la 650 m alt., pe cursul superior al râului Lãpuş; 2 284 loc. (1 ian. 2019): 1 155 de sex masc. şi 1 129 fem. Expl. de min. complexe şi de argilã refractarã. Panificaţie. Satul Bãiuţ este menţionat documentar, prima oarã, în 1315. Bisericã din piatrã, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1818), în satul Bãiuţ şi bisericã din lemn, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1830), în satul Poiana Botizii. Rezervaţiile naturale „Peştera cu oase” (0,5 ha) şi mlaştina Tăul Negru (1 ha).

BĂLA, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona Colinelor Mãdãraşului; 661 loc. (1 ian. 2019): 327 de sex masc. şi 334 fem. Satul Bãla apare menţionat documentar, prima oarã, în 1327. Bisericã din sec. 15, cu tavan casetat şi pictat în 1772, în satul Ercea.

BĂLAN, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Almaş-Agrij din zona Podişului Someşan, pe râul Almaş; 3 787 loc. (1 ian. 2019): 1 896 de sex masc. şi 1 891 fem. În satul Bălan, menţionat documentar, prima oarã, în 1399, se află bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1695, cu picturi pe pereţii interiori de la sfârşitul sec. 18) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1762), declarate monumente istorice. În arealul satului Gâlgău Almaşului, atestat documentar în anul 1560, se află Rezervaţia naturală complexă numită “Grădina Zmeilor” (→ ).

BĂLĂBĂNEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Covurlui; 1 981 loc. (1 ian. 2019): 1 029 de sex masc. şi 952 fem. Morãrit şi panificaţie. Apiculturã. Până la 1 mart. 2004, com. Bălăbăneşti a avut în componenţă satele Cruceanu şi Rădeşti, care la acea dată au format com. Rădeşti, jud. Galaţi. În satul Bălăbăneşti se aflã biserica “Sfinţii Voievozi” (1944), iar în satul Bursucani existã biserica “Sfinţii Arhngheli Mihail şi Gavriil” (1845).

BĂLĂCEANA, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situatã în Pod. Sucevei, la 26 km SV de municipiul Suceava; 1 502 loc. (1 ian. 2019): 745 de sex masc. şi 757 fem. Com. Bălăceana a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Bălăceana din com. Ilişeşti (fostã Ciprian Porumbescu), jud. Suceava. Creşterea bovinelor. Bibliotecă publică. În satul Bãlãceana, atestat documentar în anul 1470, se aflã biserica “Sfinţii Trei Ierarhi” (1894-1897).

BĂLĂCEANU, com. în jud. Buzău, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Râmnicului; 1 573 loc. (1 ian. 2019): 771 de sex masc. şi 802 fem. Întemeiatã în 1864. Biserica “Sfântul Dumitru” (secolul 19).

BĂLĂCIŢA, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 3 sate, situatã în piemontul omonim; 2 599 loc. (1 ian. 2019): 1 332 de sex masc. şi 1 267 fem. Preparate din lapte. Morãrit şi panificaţie. Creşterea ovinelor. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1804), „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1898) şi „Sfântul Nicolae” (1872), în satele Gvardiniţa, Bãlãciţa şi Dobra.

BĂLĂNEŞTI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Subcarpaţii Olteniei (Dealurile Sãcelului), pe râul Amaradia; 2 082 loc. (1 ian. 2019): 1 058 de sex masc. şi 1 024 fem. Reşed. com. este satul Voiteştii din Vale. În satul Voiteştii din Deal se aflã casa memorialã „Ion Popescu-Voiteşti”, cu exponate care evocã viaţa şi activitatea cunoscutului geolog, şi douã biserici din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1795) şi „Sfântul Dumitru” (1818); în satul Voiteştii din Vale se gãseşte biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1832), în satul Bãlãneşti se află bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1680) şi „Sfântul Gheorghe” (1857), iar în satul Glodeni există bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1772) şi „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1728, refãcutã în 1791–1792).

BĂLĂŞEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Covurlui; 2 267 loc. (1 ian. 2019): 1 155 de sex masc. şi 1 112 fem. Bibliotecã publicã (peste 10 000 de volume). Culturi de grâu, porumb, secarã, floarea-soarelui, sfeclã de zahãr, legume ş.a. În satul Bãlãşeşti, atestat documentar , prima oarã, la 20 mart. 1528, se aflã biserica “Sfântul Nicolae”, ctitorie din anul 1846 a vornicului Grigore Suţu, iar în satul Pupezeni, menţionat documentar, prima oarã, la 2 iun. 1663, existã biserica “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, datând din 1870, restauratã în anii 1934-1936, 1957-1958 şi 1998-2002 (resfinţitã la 6 oct. 2002). Satul Ciureşti apare menţionat documentar, prima oarã, la 17 mart. 1508.

BĂLĂUŞERI, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Micã; 5 018 loc. (1 ian. 2019): 2 471 de sex masc. şi 2 547 fem. Haltã de c.f. Nod rutier. Expl. de gaze naturale (în satul Filitelnic). Culturi de cereale (porumb, grâu, ovãz), sfeclã de zahãr, legume ş.a. Centru viticol. Centru de confecţionare a obiectelor din pãnuşi de porumb (pãlãrii, genţi, coşuri, covoraşe etc.), în satul Chendu. Pe terit. satului Senereuş a fost descoperit (1878) un tezaur dacic de argint (sec. 1 î.Hr.–1 d.Hr.) alcãtuit dintr-o brãţarã spiralicã, un colan, trei inele, un lanţ, o fibulã, zece denari romani republicani ş.a. Satul Bãlãuşeri apare menţionat documentar ca târg, prima oarã, în 1325, cu numele Balavásar (Târgul lui Bala). În satul Agrişteu se aflã o bisericã romanicã (sec. 14), cu o clopotniţã din lemn din 1760. Aici, în 1788, Gheorghe Şincai a înfiinţat o şcoalã cu predare în limba românã. În satul Senereuş se aflã o bisericã din sec. 15, azi bisericã evanghelicã, ruinele unei cetãţi ţãrãneşti (1641), din care se mai pãstreazã turnul de poartã şi fragmente de zid; în satul Filitelnic existã o cetate ţãrãneascã (sec. 17), cu bisericã evanghelicã (sec. 16–18) şi clopotniţã (1848), iar în satul Dumitreni, o bisericã romano-catolicã (sec. 17–18). Castel (sec. 19), în satul Chendu. Han turistic.

BĂLCĂUŢI, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Dragomirnei, pe cursul superior al râului Horaiţ; 3 166 loc. (1 ian. 2019): 1 579 de sex masc. şi 1 587 fem. Satul Bălcăuţi apare menţionat documentar, prima oarã, în 1471, satul Negostina în 1747, iar satul Gropeni figura în 1780 cu numele Slobozia Grapina, iar în sec. 17, Rudeşti.

BĂLENI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Târgoviştei, pe râul Ialomiţa; 8 753 loc. (1 ian. 2019): 4 419 de sex masc. şi 4 334 fem. Moarã (1902). Legumiculturã. Ruinele curţii boiereşti a familiei Bãleanu (sec. 17); han (sec. 18); biserica „Sfântul Ioan Botezãtorul” (sec. 19), cu picturi murale executate, în 1858, de Gheorghe Tattarescu. Împletituri de rãchitã. Reşed. com. este satul Bãleni-Români.

BĂLENI, com. în jud. Galaţi, formată dintr-un sat, situatã în zona de contact a Podişului Covurlui cu Câmpia Covurlui, pe râul Suhu; 2 329 loc. (1 ian. 2019): 1 196 de sex masc. şi 1 133 fem. Staţie de cale feratã pe linia Galaţi – Şiviţa – Stoicani – Bãleni – Umbrãreşti – Târgu Bujor – Bereşti – Gara Tãlãşman – Bârlad (109 km), construitã în perioada 1892-1911 şi inauguratã la 19 mai 1912. În zona dintre oraşul Bereşti şi satul Gara Tălăşman din comuna Vinderei, judeţul Vaslui se află un tunel feroviar, construit în perioada 1906-1911, în lungime de 3 330 m, la o altitudine de 150 m, fiind al doilea tunel din România, ca lungime, după tunelul Teliu (→) şi unul dintre puţinele tunele construite la o altitudine aşa de joasă. În anul 2010, această linie de cale ferată a fost concesionată unei firme private. Culturi de cereale (grâu, porumb), floarea-soarelui ş.a. Producţie de băuturi alcoolice; produse de panificaţie. Cămin Cultural, inaugurat în anul 1977, cu o bibliotecă publică având peste 8 000 de volume. În satul Băleni, atestat documentar la 15 iulie 1448, se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” construită în anii 1945–1950 pe locul uneia ce data din anul 1870 care a fost distrusă de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter.

BĂLEŞTI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 9 sate, situatã în Depr. Târgu Jiu, la 8 km SV de municipiul Târgu Jiu; 7 508 loc. (1 ian. 2019): 3 748 de sex masc. şi 3 760 fem. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1832, cu picturi din 1872), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1672, cu picturi interioare din 1679 şi din 1736), „Sfântul Dumitru” – fostã „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18, refãcutã în 1846), „Adormirea Maicii Domnului” (1834) şi „Sfinţii Voievozi” şi „Adormirea Maicii Domnului” (1818), în satele Bãleşti, Ceauru, Corneşti, Rasova şi Stolojani.

BĂLEŞTI, com. în jud. Vrancea, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Râmnicului; 1 908 loc. (1 ian. 2019): 990 de sex masc. şi 918 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui ş.a. Presă de ulei comestibil. Şcoalã din anul 1874. În arealul com. Băleşti au fost descoperite vestigiile unei aşezãri din prima Epocã a fierului/Hallstatt (sec. 9-6 i.Hr.).

BĂLILEŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Piem. Cândeşti, pe râul Bratia; 3 984 loc. (1 ian. 2019): 1 996 de sex masc. şi 1 988 fem. Centru de olãrit (în satul Poieniţa). În satul Bãjeşti se aflã curtea fortificatã a banului Mareş Bãjescu (sec. 17), cu biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1666–1667), care pãstreazã picturi murale din 1669, declarată monument istoric. Biserica a fost supusă unor lucrări de restaurare în anii 1994–2003; în satul Bãlileşti există biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Româneşti (1824) şi casa Agripina Constantinescu (sec. 19).

BĂLTENI, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situatã în zona de contact a Câmpiei Boian cu Piem. Cotmeana; 1 601 loc. (1 ian. 2019): 831 de sex masc. şi 770 fem. Com. Bălteni a fost înfiinţatã la 19 mart. 2004 prin desprinderea satului Bălteni din com. Perieţi, jud. Olt. Satul Bălteni este atestat documentar, prima oarã, la 20 iun. 1489.

BĂLTENI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Central Moldovenesc, pe râul Buda; 1 538 loc. (1 ian. 2019): 774 de sex masc. şi 764 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 1 mai 1892). Morãrit. Pe terit. com. se aflã o pãdure de luncã (649 ha), în care predominã stejarul pufos (Quercus pubescens), alãturi de care se dezvoltã frasinul şi ulmul, la parterul cãreia se întâlnesc o serie de plante rare, printre care voniceriu pitic (Euonymus nana) – declarat monument al naturii –, laleaua pestriţã (Fritillaria meleagris), plantã ocrotitã, laleaua galbenã (Tulipa biebersteiniana) ş.a. Întreaga pãdure este declaratã rezervaţie forestierã.

BĂLŢAŢI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã de 7 sate, situatã în Câmpia Jijiei Inferioare, pe râul Bahlueţ; 5 620 loc. (1 ian. 2019): 2 865 de sex masc. şi 2 755 fem. Producţie de pânze pentru ferãstraie mecanice (gatere); prelucr. lemnului (parchet, mobilier de bucãtãrie). Pomiculturã; legumiculturã. Satul Bãlţaţi este atestat documentar, prima oarã, în 1473. Bisericã din lemn cu hramul „Sfântul Grigore Teologul” (sec. 19), în satul Mãdârjeşti.

BĂLŢĂTEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Subcarpaţilor Neamţului cu M-ţii Stânişoara, la 475 m alt., într-o reg. colinarã acoperitã cu livezi şi pãduri, la 32 km N de municipiul Piatra-Neamţ; 4 170 loc. (1 ian. 2019): 2 070 de sex masc. şi 2 100 fem. Reparaţii de utilaje agricole; produse de panificaţie. Cazinou (sec. 19) în satul Bălţăteşti. Staţiune balneoclimatericã de interes general, cu funcţionare permanentã, cu izv. de ape minerale cloruro-sodice concentrate, sulfatate, unele magneziene, iodurate şi bromurate, cunoscute din anul 1810, dar valorificate intens de la sf. sec. 19. Primele analize chimice ale apelor minerale de aici au fost fãcute în 1839 de medicii I. Cihac şi Franz Humpel. Apele minerale de la Bălţăteşti, medaliate cu aur la Expoziţiile de la Paris (1900) şi Bucureşti (1906), sunt foarte eficiente în tratarea afecţiunilor reumatismale, a celor posttraumatice (stãri dupã operaţii pe articulaţii şi muşchi, dupã entorse, luxaţii şi fracturi), neurologice periferice (pareze, sechele dupã poliomielitã şi polineuropatii), endocrine (sterilitate ovarianã), dermatologice etc. Sarea de Bălţăteşti, extrasã din apa mineralã, este comercializatã în scopul folosirii acesteia pentru bãi la domiciliu. Dupã dec. 1989, din cauza lipsei de fonduri, Baza de tratament a fost temporar dezafectatã. În perioada 1999-2002, Ministerul Apãrãrii Naţionale a finanţat achiziţionarea aparaturii medicale moderne şi darea în folosinţã a Complexului Sanatorial de balneofizioterapie şi recuperare medicalã. Până la 22 oct. 2003, com. Bălţăteşti a avut în componenţă satul Ghindăoani, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

BĂLŢEŞTI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Subcarpaţii Prahovei; 3 715 loc. (1 ian. 2019): 1 844 de sex masc. şi 1 871 fem. Expl. de petrol (în satul Podenii Vechi). Prelucr. lemnului. Pomiculturã. În satul Bãlţeşti existã o bisericã din anul 1848.

BĂLUŞENI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Jijiei Superioare, la confluenţa râului Drãcşani cu Morişca; 4 897 loc. (1 ian. 2019): 2 480 de sex masc. şi 2 417 fem. Pe teritoriul comunei Bãluşeni se aflã o parte a iazului Drãcşani, folosit pentru pisciculturã. În satul Bãluşeni, atestat documentar, prima oarã, la 20 decembrie 1635, se aflã o bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1740–1745) şi biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fostului schit Zosin, ctitorie din anul 1779 a dregãtorului Tudorachi Başotã, pe locul unei biserici din lemn care datá din anul 1740 (azi biserica este parte componentã a mãnãstirii Zosin (→ mãnãstirea Zosin, Capitolul Mãnãstiri, Litera Z). În satul Zãiceşti se aflã biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1816, cu transformãri din 1884). În secolul 19, satul Bãluşeni a purtat concomitent, pe o anumitã perioadã, şi denumirea de Zosin.

BĂNEASA, com. în SV jud. Constanţa, alcatuitã din 4 sate, situatã în Podişul Oltinei, în apropiere de graniţa cu Bulgaria; 5 800 loc. (1 ian. 2019): 2 919 de sex masc. şi 2 881 fem. Nod rutier. Exploatarea calcarului. Produse alim. (brânzeturi, panificaţie). Siloz de cereale. Creşterea bovinelor şi ovinelor. În arealul comunei Băneasa se aflã o parte din Rezervaţia faunistică numită Canaraua Fetei (168 ha). Atestat documentar ca sat în 1750, cu numele Parachioi (în limba turcă: Paraköy – Para = bani şi köy = sat; în traducere: satul cu bani), a trecut în categoria comunelor rurale în 1850 şi a fost declarat oraş la 7 apr. 2004. În urma unui referendum organizat la 11 iunie 2017, populaţia oraşului Băneasa a votat, în proportie de 90%, revenirea oraşului la statutul de comunã, fapt recunoscut şi aprobat de Parlamentul României la 20 oct. 2018. În satul Bãneasa se aflã biserica “Sfânta Cuvioasã Parascheva”, datând din anul 1913, renovatã în 2012-2013. Satul Cãrpiniş, numit în vechime Ghiuvegea, a fost desfiinţat la 17 febr. 1968 şi înglobat în satul Bãneasa, iar satul Valea Ţapului (vechea denumire: Teki-Deresi) a fost desfiinţat la 29 oct. 1977 şi încorporat în satul Bãneasa. Satele Făurei şi Tudor Vladimirescu sunt atestate documentar în anul 1800, primul cu numele Calaicea şi al doilea cu toponimul Regep Cuius, iar satul Negureni apare consemnat în 1780 cu denumirea Caranlâc.

BĂNEASA, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de contact a Pod. Covurlui cu Câmpia Covurlui, pe râul Slivna; 2 075 loc. (1 ian. 2019): 1 062 de sex masc. şi 1 013 fem. Bisericã cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (începutul sec. 19), în satul Roşcani. Rezervaţia forestierã Breana-Roşcani, cu poieni de bujori (78,3 ha).

BĂNEASA, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Burnasului; 4 789 loc. (1 ian. 2019): 2 396 de sex masc. şi 2 393 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 1 nov. 1869). Viticulturã. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a fãcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1908–1910), „Sfântul Nicolae” (1858) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1865), în satele Bãneasa, Frasinu şi Pietrele. Staţie meteorologicã.

BĂNEŞTI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Subcarpaţii Prahovei, pe stg. râului Doftana, la confl. cu Prahova; 5 600 loc. (1 ian. 2019): 2 715 de sex masc. şi 2 885 fem. Confecţii textile. Pomiculturã (cireşi). Monument închinat lui Aurel Vlaicu, ridicat pe locul unde acesta s-a prãbuşit cu avionul (construit de el), la 13 sept. 1913, în timpul unei încercãri de trecere peste Carpaţi. Bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1760), în satul Urleta.

BĂNIA, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Almãj, la poalele M-ţilor Almãj; 1 654 loc. (1 ian. 2019): 816 de sex masc. şi 838 fem. Prelucr. primarã a lemnului. Creşterea ovinelor şi a bovinelor. Pomiculturã. În satul Bãnia, menţionat documentar, prima oarã, în 1484, se aflã un muzeu sãtesc (cu exponate de arheologie şi istorie, numismaticã, etnografie) şi biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1779, cu refaceri din 1840 şi 1881 şi picturi din 1897).

BĂNIŞOR, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele M-ţilor Plopiş, pe Valea Banului; 1 947 loc. (1 ian. 2019): 971 de sex masc. şi 976 fem. În satul Bãnişor, menţionat documentar, prima oarã, în 1213, se aflã o bisericã ortodoxã, ziditã în anii 1894-1896 (renovatã şi pictatã în 1995) pe locul uneia din lemn, construitã în 1746-1747, în satul Ban, atestat documentar în 1213, existã o bisericã greco-catolicã cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã la mijlocul sec. 20 pe locul uneia din lemn din anul 1726, iar în satul Peceiu, atestat documentar în anul 1214, se aflã o bisericã ortodoxã datând din anul 1858, ziditã pe locul uneia din lemn din 1757.

BĂNIŢA, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 3 sate, situatã în SE Depr. Haţeg-Pui, pe cumpãna de ape dintre râurile Strei şi Jiu de Vest, în pasul Merişor (sau Bãniţa); 1 200 loc. (1 ian. 2019): 619 de sex masc. şi 581 fem. Staţie de c.f. Expl. de calcar. Pe terit. com. a fost descoperitã o cetate geto-dacicã (sec. 1 î.Hr.-106 d.Hr.) datând din timpul regelui Burebista, refãcutã sub regele Decebal şi distrusã în timpul Rãzboaielor daco-romane. Vestigiile cetãţii geto-dacice au fost incluse, în 1999, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Satul Bãniţa este menţionat documentar, prima oarã, în 1839. Turn medieval de apãrare (sec. 15), în satul Crivadia. Rezervaţiile naturale Dealu cu Peştera Bolii şi Cheile Crivadiei (10 ha).

BĂRĂGANU, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în E Pod. Cobadin, la 40 km SV de municipiul Constanţa; 2 154 loc. (1 ian. 2019): 1 072 de sex masc. şi 1 082 fem. Morãrit şi panificaţie; fabricã de cãrãmidã. Apiculturã. Culturi de cereale, cartofi, legume, plante oleaginoase ş.a. Potenţial energetic eolian ridicat. Com. Bărăganu a fost înfiinţatã la 1 febr. 2003 prin desprinderea satelor Bãrãganu şi Lanurile din com. Mereni, jud. Constanţa. Satul Bărăganu este atestat documentar, prima oarã, în 1877 cu numele Osmanfaca, iar satul Lanurile în 1915 cu denumirea Ghiaur Suiciuk şi apoi cu cea de Ebikioi, iar din 1926 apar cu toponimele actuale. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, în satele Bãrãganu şi Lanurile

BĂRĂGANUL, com. în jud. Brăila, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Bărăganului (Bărăganul Ialomiţei); 3 061 loc. (1 ian. 2019): 1 533 de sex masc. şi 1 528 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 21 nov. 1886). Expl. de petrol. Culturi de cereale, plante tehnice, legume ş.a. Pomiculturã; viticulturã. Satul Bărăganul este atestat documentar, prima oara, în 1643, iar satul Cioara-Doiceşti (azi înglobat în satul Bărăganul) a luat fiinţã în anii 1830–1836 cu numele Cioara Micã (ulterior numit Cioara-Doiceşti). Pânã la 1 ian. 1965 satul şi com. Bărăganul s-au numit Cioara-Doiceşti. Biserica „Sfânta Treime” (1852–1858).

BĂRĂŞTI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 8 sate, situatã în Piem. Cotmeana; 1 282 loc. (1 ian. 2019): 613 de sex masc. şi 669 fem. Reşed. com. este satul Bãrãştii de Vede. Expl. de ţiţei. Pomiculturã. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1820) şi „Sfântul Nicolae” (1900), în satele Bãrãştii de Cepturi şi Bãrãştii de Vede; biserica din lemn şi cãrãmidã, cu dublu hram, „Sfântul Nicolae” şi „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1820), în satul Boroeşti.

BĂRBĂTEŞTI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de E a Dealurilor Jiului, pe râul Gilort; 1 583 loc. (1 ian. 2019): 808 de sex masc. şi 775 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 16 ian. 1888). Expl. de balast. Produse alim. Muzeu etnografic (în satul Bãrbãteşti). Vestigii din Epoca bronzului (în satul Socu). Satul Bãrbãteşti este menţionat documentar, prima oarã, în 1438 (apoi la 4 sept. 1520, 18 nov. 1619, 13 mart. 1662 etc.), satul Musculeşti este atestat documentar la 17 iul. 1707 (pânã în sec. 19 s-a numit Sãrãcineşti), satul Petreşti apare consemnat la 15 ian. 1504, iar satul Socu la 3 mart. 1746. Casa „Costicã Bãrbãtescu” (1848–1850) şi casa „Sburlea” (1891), în satul Bãrbãteşti.

BĂRBĂTEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Subcarpaţii Olteniei; 3 249 loc. (1 ian. 2019): 1 631 de sex masc. şi 1 618 fem. Muzeu etnografic. Reşed. com. este satul Bodeşti. Expl. lemnului. Producţie de confecţii. Apiculturã. În satul Bãrbãteşti se aflã schitul „Pãtrunsa” (de cãlugãri), la poalele muntelui Buila, înfiinţat în 1740 de cãtre episcopul Climent al Râmnicului; ulterior a fost distrus de prãbuşirea unei stânci şi apoi refãcut în a doua jumãtate a sec. 18 de cãtre postelnicii Dumitru şi Ion Bãrbãtescu. Pãrãsit în 1895, schitul a fost reînfiinţat în 1934–1935 de cãtre ieromonahul Veniamin Grigorescu şi resfinţit la 23 aug. 1936. Biserica schitului, cu hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva”, pãstreazã picturi murale din 1812, a fost supusã unor restaurãri în 1963 şi 1977 (a fost închis pridvorul şi biserica acoperitã cu tablã) şi declaratã monument istoric; biserica de cãrãmidã cu hramul „Sfântul Nicolae” (1712–1715, pictatã în 1774) are un pridvor adãugat în 1774; bisericã fortificatã cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1776, cu picturi originare şi zid de incintã ridicat în sec. 18); în satul Bãrbãteşti se aflã bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1790, pictatã în 1800 şi 1862) şi „Buna Vestire” (1795, pictatã în 1823 şi 1890 şi tencuitã în 1887–1890), aceasta din urmã adusã din satul Bãbeni-Bistriţa. În satul Bodeşti existã bisericile cu hramurile „Sfânta Treime” (1732, cu fresce originare şi zid de incintã din 1732 şi cu pridvor adãugat în 1870) a fostului schit Bodeşti, şi „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1749, cu picturi originare).

BĂRBULEŞTI, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Bărăganului; 7 378 loc. (1 ian. 2019): 3 795 de sex masc. şi 3 583 fem. Haltã de c.f. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe ş.a. Com. Bărbuleşti a fost înfiinţatã la 27 iun. 2006 prin desprinderea satului Bărbuleşti din com. Armăşeşti. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 satul Bãrbuleşti a fãcut parte din jud. Ilfov. Biserica „Sfântul Nicolae” (1754, cu refaceri din 1873).

BĂRBULEŢU, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Subcarpaţilor Ialomiţei cu prelungirile M-ţilor Leaota, pe Râul Alb (afl. al Dâmboviţei); 2 104 loc. (1 ian. 2019): 1 085 de sex masc. şi 1 019 fem. Pomiculturã (pruni, meri). Centru pentru colectarea laptelui şi pentru fabricarea produselor lactate (Bãrbuleţu). Producţie de ţuicã. Agroturism. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1672–1680). Reşed. com. este satul Gura Bãrbuleţului. Până la 6 dec. 2004, com. B. a avut în componenţă satele Aluniş, Pietrari, Şipot şi Valea, care la acea dată au format com. Pietrari, jud. Dâmboviţa. Tot până la 6 dec. 2004, com. B. a mai avut în componenţă satele Râu Alb de Jos şi Râu Alb de Sus, care la acea dată au format com. Râu Alb, jud. Dâmboviţa.

BĂRCĂNEŞTI, com. în jud. Ialomiţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, în lunca largã de pe dr. râului Ialomiţa; 3 547 loc. (1 ian. 2019): 1 763 de sex masc. şi 1 784 fem. Complex de creştere a porcilor. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, plante de nutreţ, legume, tutun etc. Viticulturã. În satul Bărcăneşti, atestat documentar, prima oară, la 25 mai 1532, se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1812). Satul Eliza-Stoeneşti, reşed. fostei comune Eliza-Stoeneşti, care era formatã din satele Eliza-Stoeneşti, Condeeşti şi Uleşti, a fost desfiinţat, împreunã cu com. Eliza-Stoeneşti, la 17 febr. 1968 şi unificat cu satul Condeeşti. În perioada 1 ian. 1965-17 febr. 1968, comuna Eliza-Stoeneşti a purtat numele Pelinul. Conform unor surse scrise şi a unor relatãri orale tradiţionale, satul Eliza-Stoeneşti, a fost întemeiat în perioada 1780-1785 de cãtre un grup de refugiaţi ardeleni, conduşi de serdarul (dregãtor domnesc cu atribuţii militare) Enache Roşca (n. în 1755 şi decedat în 1841), care fugiserã din Transilvania din cauza sporirii birurilor şi a înãspririi asupririi Imperiului Habsburgic. Enache Roşca a cumpãrat mai mult pãmânt arabil, foarte fertil, în aceastã zonã întemeind pe moşia sa o micã asezare cu numele Pisica, consemnatã ca atare, prima oarã, în 1835 pe o hartã rusã. La începutul anului 1858, clucerul Meltiade Mãrculescu din mahalaua Gorgani din Bucureşti, a cumpãrat o moşie în apropierea moşiei lui Enache Roşca pe care a numit-o Stoenesci. La 6 apr. 1858, Meltiade Mãrculescu a dãruit moşia Stoenesci fiicei sale Elisa/Eliza cu prilejul cãsãtoriei acesteia cu poetul George (Iorgu) Sion. Pe aceastã moşie, de 372 ha, George Sion, împreunã cu soţia sa Elisa/Eliza, au întemeiat o fermã, în jurul cãreia avea sã se dezvolte ulterior o micã aşezare numitã Stoenesci/Stoeneşti. În cartea sa “Suvenire contimporane”, aparutã în 1888, poetul George Sion, membru titular al Academiei Române din 1868, la capitolul Pe Bãrãgan, consemneazã: “Pe podişul din dreapta Ialomiţei, unde încep câmpiile întinse ale Bãrãganului, am moşioara mea dotalã (zestre de la socrul meu), lipsitã de satu sau de locuitori. Pe toatã suprafaţa planã a acestei moşii (cãreia i s-a dat numele Elisa, de cãtre socrul meu, Meltiade Mãrculescu, în dragostea fiicei sale, care mai târziu a devenit soţia mea) nu se aflau decât doi peri sãlbatici, cari singuri înfruntau vijeliile iernelor şi cãldurele cele mari ale verelor… Eram prin urmare, abia clasificatu printre proprietarii cei mici, pre când am intratu în posesiunea ei, pe la 1858… Câte dificultãţi însã n-am avutu de întampinatu pânã sã-mi organizez o micã fermã în mijlocul câmpiei inculte (necultivatã n.a.) care-mi a cãzut la sorţi! Cât capitalu, câtã muncã, câtã luptã pânã sã ajungu la aceasta! A trebuitu sã aducu pe roate (cu cãruţa, n.a.), din depãrtare, şi lemnu, şi nisipu, şi cãrãmida, şi cel din urmã cuiu, cu care sã-mi fac casã, împrejurimi, grajduri, magazii şi atâtea îndemânari cerute unui aşezãmânt agricol. Trebuia sã creezu totul, ca Dumnezeu când a fãcutu lumea: puţuri (fântâni, n.a.), grãdinã, arbori roditori, fâneţe artificiale şi chiar o pãdure pe care o vedeam necesarã în viitor”. Ulterior, în jurul acestei ferme creatã de George Sion şi soţia sa Elisa/Eliza, în apropierea satului Pisica, întemeiat anterior de Enache Roşca, s-au aşezat mai multe familii de ţãrani, luând naştere, în scurt timp, o aşezare numitã Stoenesci (scrisã apoi Stoeneşti). În 1864, aceastã aşezare nou creatã (Stoeneşti), împreunã cu cea întemeiatã de Enache Roşca, numitã Pisica, figura ca o singurã localitate pe o hartã a Tãrii Româneşti, întocmitã de topograful şi pictorul Carol Popp de Szatmari (Szathmary Pap Karoly), cu toponimul Stoenesci (Pissica). Dupã câtva timp, la numele satului Stoenesci (Pissica) s-a adãugat numele Elisa/Eliza, fiica lui Meltiade Mãrculescu şi soţia poetului George Sion, eliminându-se cuvântul Pisica/Pissica, rezultând, astfel, denumirea Eliza-Stoeneşti – nume purtat pânã la 1 ian. 1965, când i s-a atribuit numele Pelinul. În satul Eliza-Stoeneşti (fost Pelinul), care a fost desfiinţat la 17 febr. 1968 şi unificat cu satul Condeeşti, formând satul Condeeşti, se află conacul „Nicu Chiroiu” (1926, azi în ruină) şi biserica „Sfântul Nicolae”, datând din 1851 şi pictatã la interior în anii 1886–1889 de Serafim şi Z. G. Niculescu, reparatã în 1959–1960 când a fost repictatã în tempera de I. Dogãnescu şi C. Blendea; conacul lui Marius Ionescu (1909), în ruină. În satul Eliza-Stoeneşti s-au nãscut geologul şi paleontologul Gregoriu Ştefãnescu (1836 sau 1838-1911) şi geograful Dan Ghinea (n. 1942), autorul acestui site. Între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981, comuna Bărcăneşti a fãcut parte din judeţul Ilfov.

BĂRCĂNEŞTI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Ploieştiului, la 6 km SE de municipiul Ploieşti; 9 643 loc. (1 ian. 2019): 4 667 de sex masc. şi 4 976 fem. Nod rutier. Sere legumicole (130 ha), în satul Tãtãrani. Satul Bãrcãneşti apare menţionat documentar, prima oarã, la 4 iulie 1476. În satul Ghighiu, atestat documentar la 25 ianuarie 1471, se aflã mănăstirea Ghighiu (de maici), întemeiată în anul 1601 de logofãtul Coresi în mijlocul unei pãduri care făcea parte din Codrii Vlăsiei; în anul 1817, ieromonahul Arsenie de la mănãstirea Cernica a construit o bisericã din lemn, cu ajutorul familiei Rucãreanu, pe un loc cedat în 1814 de cãtre Uţa Cantacuzino-Corneanu. Pânã în anul 1952, aici a funcţionat o mănãstire de cãlugãri. Biserica actualã, cu hramul „Izvorul Tãmãduirii”, a fost ziditã în anii 1858–1865 (sfinţitã la 31 martie 1866), pe locul vechii biserici din lemn, prin strãdania arhimandriţilor Eftimie şi Antonie şi pictatã la interior, în 1865–1866, de cãtre Gheorghe Tattarescu. Complexul monahal a fost supus unor ample lucrãri de restaurare în anii 1954–1958, perioadã în care s-au construit chilii în stil brâncovenesc, ateliere de lucru şi a fost recondiţionatã pictura muralã. Biserica a fost consolidatã, reparatã şi i s-au restaurat picturile murale dupã stricãciunile provocate de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, dupã cel din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde, precum şi dupã cutremurele din 30 august 1986 (7,1 grade pe scara Richter) şi 30 mai 1990 (7,0 grade pe scara Richter). Mănăstirea Ghighiu posedã un muzeu cu colecţii de artã veche religioasã (→ şi mănăstirea Ghighiu, Capitolul Mănăstiri, litera G).În satul Tătărani existã conacul „Brâncoveanu-Mavrocordat” (secolul 18). În arealul satului Ghighiu se aflã un pâlc de stejari seculari (ocrotiţi de lege).

BĂSEŞTI, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona Dealurilor Asuajului, la poalele de SE ale Culmii Codrului, la 200 m alt.; 1 347 loc. (1 ian. 2019): 667 de sex masc. şi 680 fem. Muzeu etnografic. În satul Bãseşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1391, s-a nãscut Gheorghe Pop de Bãseşti (1835–1919), preşedinte al Marii Adunãri Naţionale de la Alba Iulia, care a proclamat unirea Transilvaniei cu România la 1 Dec. 1918. În casa acestuia, construitã în 1878, s-a amenajat un muzeu memorial. Casã din lemn (1860). În satul Odeşti, atestat documentar, prima oarã, în 1424 şi transferat, la 24 oct. 1997, din com. Bãiţa de sub Codru în com. Bãseşti, se aflã biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1832).

BĂTARCI, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Someşului cu M-ţii Oaş, în apropiere de graniţa cu Ucraina; 3 828 loc. (1 ian. 2019): 1 949 de sex masc. şi 1 879 fem. Expl. forestiere. Producţie de ţuicã. Pomiculturã; culturi de cãpşuni. Agroturism. Satul Bãtarci este menţionat documentar, prima oarã, în 1378.

BĂTRÂNA, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 4 sate, situatã la poalele M-ţilor Poiana Ruscãi, pe râul Dobra; 115 loc. (1 ian. 2019): 61 de sex masc. şi 54 fem. Expl. forestiere. Culturi de cartofi. Satul Bãtrâna este menţionat documentar, prima oarã, în 1750. Codrii seculari de pe văile Dobrişoarei şi Prisloapei (139,3 ha), declaraţi rezervaţie forestieră.

BĂTRÂNI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Drajna-Chiojd, la poalele muntelui Zmeurãt; 2 089 loc. (1 ian. 2019): 1 067 de sex masc. şi 1 022 fem. Producţie de brânzeturi şi de sãpun. Pomiculturã (meri, pruni, peri, nuci). Apiculturã. Creşterea animalelor. Com. B. a fost înfiinţatã la 30 dec. 2005 prin desprinderea satelor Bãtrâni şi Poiana Mare din com. Starchiojd, jud. Prahova.

BĂŢANI, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Depr. Baraolt, pe râul Baraolt; 4 717 loc. (1 ian. 2019): 2 427 de sex masc. şi 2 290 fem. Expl. de balast. Confecţionarea covoarelor (în satul Herculian), pãlãriilor şi a coşurilor împletite din nuiele (în satul Bãţanii Mici). Topitoria de fier „Bodvaly” (1831). Fabricã de cãrãmidã şi ţiglã. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului. Reşed. com. este satul Băţanii Mari, atestat documentar, prima oarã, în 1332. În 1843, com. Băţani a fost devastatã de un incendiu pustiitor, dupã care a fost reconstruitã în întregime. Izv. cu ape minerale carbogazoase şi feruginoase, în satul Ozunca-Bãi. Bisericã în stil gotic târziu (sec. 15) cu transformãri renascentiste (sec. 16) şi apoi baroce (1776). Douã clopote vechi (1575 şi 1615). Cetate sãteascã (sec. 15) şi casa memoriala „Benedek Elek” (mobilã, obiecte personale, documente, fotocopii aparţinând scriitorului şi publicistului). În satul Herculian se află ruinele unei biserici ortodoxe (sfinţită în 1937), vandalizată de armata horthystă în 1940 (ruinile au fost conservate în 1998). În satul Aita Seacã existã o rezervaţie paleontologicã (punct fosilifer), cu cochilii de moluşte din Pliocen, declaratã monument al naturii (supr.: 2 ha).

BĂUŢAR, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 4 sate, situatã în culoarul depresionar Bistra, pe cursul superior al râului Bistra; 2 458 loc. (1 ian. 2019): 1 216 de sex masc. şi 1 242 fem. Staţie de c.f. Expl. de min. de fier şi de micã (satul Bucova). Expl. şi prelucr. marmurei (cariera Bucova) şi a lemnului. Colectarea şi prelucrarea fructelor de pãdure şi a ciupercilor. Pomiculturã (meri, pruni). Ansamblul folcloric şi de dansuri „Ciobãnaşul”. Satul Bãuţar este menţionat documentar, prima oarã, în 1750.

BÂCLEŞ, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Piem. Bãlãciţei; 1 772 loc. (1 ian. 2019): 899 de sex masc. şi 873 fem. Creşterea bovinelor.

BÂLTENI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 5 sate, situatã pe stg. Jiului, la poalele de SV ale Dealului Bran; 7 598 loc. (1 ian. 2019): 3 834 de sex masc. şi 3 764 fem. Expl. de petrol. Hidrocentralã (11 MW) datã în folosinţã la 8 iul. 1992. Constr. şi reparaţii de utilaj minier. Mat. de constr. Creşterea bovinelor. Bisericã având dublu hram – „Sfântul Vasile” şi „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1826, cu unele modificãri din 1894), în satul Bâlteni.

BÂLVĂNEŞTI, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Pod. Mehedinţi, pe râul Coşuştea Micã; 912 loc. (1 ian. 2019): 465 de sex masc. şi 447 fem. Muzeu etnografic. Pomiculturã; apiculturã. Sãpãturile arheologice au scos la ivealã urme ale unor aşezãri neolitice şi din perioada bronzului şi un depozit din Epoca fierului (sec. 7 î.Hr.), în care s-au gãsit douã securi din fier, 12 coliere din bronz, 10 brãţãri din bronz ş.a. În arealul com. B. se aflã pãdurea Borovăţ (30 ha), alcătuită din pin negru de Banat (ocrotitã de lege), declarată rezervaţie forestieră.

BÂRCA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Desnãţui, pe stg. râului Desnãţui; 4 033 loc. (1 ian. 2019): 1 966 de sex masc. şi 2 067 fem. Expl. de balast. Produse alim. Morãrit şi panificaţie. Muzeu de istorie şi etnografie. Bisericã având hram dublu – „Sfântul Dumitru” şi „Sfântul Gheorghe” (1801–1803, refãcutã în 1912–1914).

BÂRGĂUANI, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 13 sate, situat în Subcarpaţii Neamţului; 3 642 loc. (1 ian. 2019): 1 838 de sex masc. şi 1 804 fem. În satul Bârgãoani, atestat documentar la 11 iul. 1428, se aflã biserica “Sfântul Ioan Botezãtorul”, ctitorie din anul 1866 a caimacanului Vogoridi, azi în stare de paraginã, declaratã monument istoric în mart. 2016, o bisericã ortodoxã datând din anul 1845 şi o bisericã romano-catolicã având hramul “Sfânta Maria Magdalena” construitã în anii 1894-1895 pe locul uneia care data din 1830, reparatã în anul 2007. În satul Bãlineşti, menţionat documentar în sec. 15, existã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1763–1767), construitã pe cheltuiala lui Constantin Rosetti Bãlãnescu, pictatã în 1768 de zugravul Gheorghe, renovatã în 1821 şi reparatã în anii 1911, 1943 şi 1991. Han (sec. 18).

BÂRGHIŞ, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului; 2 233 loc. (1 ian. 2019): 1 142 de sex masc. şi 1 091 fem. În satul Bârghiş, menţionat documentar, prima oarã, în 1357, se aflã un castel medieval. Biserici în satele Apoş (sec. 15–18, cu turn-clopotniţã din 1799), Pelişor (sec. 14, fortificatã în sec. 16–18) şi Zlagna (sec. 15–16).

BÂRLA, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 12 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Cotmeana; 5 336 loc. (1 ian. 2019): 2 170 de sex masc. şi 2 166 fem. Expl. de petrol. Morãrit şi panificaţie. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Aviculturã. Staţiune balneo-climatericã, în satul Bãdeşti (vezi). În satul Urlueni au fost identificate urmele unui castru roman, situat pe fortificaţia romanã Valul lui Traian (vezi). Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului”-Lereni (1787, cu picturi originare) şi „Sfântul Nicolae” (1812, cu picturi originare), în satele Urlueni şi Podişoru.

BÂRNA, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Lugojului cu prelungirile de NV ale M-ţilor Poiana Ruscãi, pe râul Sãraz; 1 522 loc. (1 ian. 2019): 810 de sex masc. şi 712 fem. Expl. forestiere. Agroturism. Satul Bârna este menţionat documentar, prima oarã, în perioada 1514–1516.

BÂRNOVA, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Pod. Central Moldovenesc; 6 921 loc. (1 ian. 2019): 3 552 de sex masc. şi 3 369 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 1 mai 1892). Expl. de calcar şi gresii calcaroase. Centru viticol. Sanatoriu T.B.C. (sf. sec. 19). În satul Bârnova, menţionat documentar în sec. 17, se aflã mănãstirea cu acelaşi nume (de cãlugãri), cu biserica având dublu hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul”, ctitorie din 1626–1629 a domnului Miron Barnovschi, terminatã definitiv în anii 1664–1666 de cãtre domnul Eustratie Dabija. Biserica nu este pictată. Turn-clopotniţã din 1667, chilii din 1728 (refãcute în 1975) şi zid de incintã din 1728. Mănãstirea a fost desfiinţatã de către autorităţile comuniste la 28 oct. 1959 şi reînfiinţatã dupã 1989, respectiv în iul. 1991. În satul Bârnova se aflã conacul lui Ion Inculeţ (1920), în curtea cãruia existã biserica „Sfântul Ioan Botezãtorul” construitã în 1942–1947 de Ion I. Inculeţ şi Georgel Inculeţ, fiii lui Ion Inculeţ. În satul Pietrãria existã schitul „Tãrâţa” sau „Piatra Sfântă”, cu biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1755, cu adãugiri de la sf. sec. 18 şi reparaţii din 1836). Bisericile „Învierea Domnului” (sec. 19) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1812), în satele Vişan şi Pãun. Punct fosilifer, pe Dealul Repedea.

BÂRSA, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depr. Zarand, pe stg. canalului Morilor; 1 825 loc. (1 ian. 2019): 899 de sex masc. şi 926 fem. Haltã de c.f. Mat. de constr. Prelucr. lemnului. Muzeu de ceramicã popularã. Centru de olãrit. Satul Bârsa este menţionat documentar, prima oarã, în 1489.

BÂRSANA, com. în jud. Maramureş, alcătuită din 2 sate, situatã în Depresiunea Maramureş, pe râul Iza; 4 673 loc. (1 ian. 2019): 2 353 de sex masc. şi 2 320 fem. Exploatãri de pământuri colorate. Prelucrarea lemnului şi a laptelui; produse de panificaţie. Pomicultură. Creşterea bovinelor şi ovinelor. În satul Bârsana, menţionat documentar, prima oară, la 26 septembrie 1326, într-o diplomă a regelui maghiar Carol I Robert de Anjou şi apoi la 30 aprilie şi 21 iulie 1390 (când este amintită mănăstirea de pe Dealul Humana) se află biserica din lemn, cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”, construită în anul 1720 pe locul unei vechi biserici din lemn, care data din anul 1391, incendiată de tătari în anul 1717. Biserica prezintă un acoperiş cu dublu-poală pe corpul navei, un turn-clopotniţă pe pronaos, cu foişor şi coif prelung, şi pãstreazã picturi interioare din 1806, executate de Hodor Toader. Biserica a fost locaş al mănăstirii Bârsana pânã la 12 iulie 1791 când a fost desfiinţată şi călugării alungaţi. În 1806, biserica a fost mutatã de pe Dealul Humana pe locul în care se aflã în prezent. În decembrie 1999, această bisericã a fost inclusă pe lista Patrimoniului cultural mondial UNESCO, iar în anul 2000, declarată monument istoric. La Bârsana se aflã o mănăstire nouă (de maici) înfiinţată la 30 iunie 1994, cu biserică din lemn, cu hramul „Soborul Sfinţilor celor 12 Apostoli”, de mari dimensiuni (22,57 m lungime, 12,20 m lăţime şi 57 m înălţimea turnului, plasat pe pronaos), construită în perioada 1992–1995. Ansamblul monahal mai cuprinde Altarul de vară (construit în 1996-1997), casa stăreţiei (1995-1996), casa duhovnicului (1998), Turnul-clopotniţă (1998), casa maicilor, trapeza, aghiasmarul, muzeul (inaugurat la 29 iunie 2005) ş.a. Până la 7 aprilie 2004, comuna Bârsana a avut în componenţă satul Onceşti, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

BÂRSĂNEŞTI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depresiunea Tazlãu, la poalele de Sud Est ale Culmii Berzunţi; 4 653 loc. (1 ian. 2019): 2 393 de sex masc. şi 2 260 fem. Bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1971), „Sfântul Ilie” (1998) şi „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (2000), în satul Bârsãneşti. În satul Brãteşti existã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1937–1939), iar în satul Caraclãu, biserica „Sfânta Treime” (1912).

BÂRSĂU, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 2 sate, situatã la poalele de Nord Est ale Culmii Codrului; 2 241 loc. (1 ian. 2019): 1 116 de sex masc. şi 1 125 fem. Expl. de nisip cuarţos. Prelucrarea lemnului. Mat. de constr. Reşed. com. este satul Bârsãu de Sus, menţionat documentar, prima oarã, în 1470, în care se aflã biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1828).

BÂRSEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depresiunea Vrancea, pe râul Putna; 1 394 loc. (1 ian. 2019): 704 de sex masc. şi 690 fem. Prelucrarea artisticã a lemnului. Apiculturã. Culturi de varzã. Muzeu sãtesc. Aşezare geticã datând din prima Epocã a fierului/Hallstatt (1200-400 î.Hr.) în cadrul cãreia s-au descoperit o necropolã tumularã de incineraţie şi diferite vase (strãchini, ceşti), fibule din bronz, vârfuri de sãgeţi din fier ş.a. În satul Bârseşti, menţionat documentar în anul 1755, se aflã monumentul (Obelisc cu o cruce în vârf) închinat domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, dezvelit la 2 iulie 1904. Până la 22 mai 2003, comuna Bârseşti a avut în componenţă satul Negrileşti, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

BÂRZA, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 2 sate, situatã pe stânga râului Olteţ; 2 614 loc. (1 ian. 2019): 1 333 de sex masc. şi 1 281 fem. Staţie de cale feratã, în satul Braneţ, pe linia Bucureşti – Titu – Gãeşti – Piteşti – Slatina – Craiova, inauguratã la 9 mai 1878. Culturi de cereale (grâu, porumb); viticulturã; pomiculturã. Satul Bârza apare menţionat documentar, prima oarã, într-un hrisov din 1 septembrie 1580, apoi la 11 aprilie 1609, 8 decembrie 1615, 31 mai 1624, în conscripţia din 1722, apoi pe o hartã a lui Fr. Schwantz din 1723 etc., iar satul Braneţ, apare consemnat, prima oarã, la 23 februarie 1491, cu numele Branetii, apoi la 26 mai 1595 cu toponimul Branete, la 23 martie 1723 cu numele Gorganul şi pe o hartã rusã din anul 1835 cu denumirea Branetii Gorganul. Satul Bârzuica, numit în vechime Siliste sau Seliste, a fost desfiinţat la 17 februarie 1968 şi unificat cu satul Bârza. Comuna Bârza a fost înfiinţatã în urma aplicãrii Legii comunale din 2/14 iunie 1864 pentru organizarea comunelor urbane şi rurale, promulgatã de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 23 aprilie/5 mai 1865, desfiinţatã în anul 1930 si reînfiinţatã în 1932. În satul Bârza existã biserica „Sfântul Nicolae” datând din anul 1856.

BÂRZAVA, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 8 sate, situatã la poalele M-ţilor Zarand, în lunca Mureşului şi pe râul Bârzava (afluent drept al râului Mureş); 2 468 loc. (1 ian. 2019): 1 211 de sex masc. şi 1 257 fem. Staţie de cale feratã (în satul Bârzava) pe linia Arad – Ghioroc – Pãuliş – Milova – Odvoş (Corfeni) – Conop – Nadãş – Bârzava – Vãrãdia de Mureş – Sãvârşin – Zau de Câmpie – Ilia – Veţel – Deva, construitã în anii 1867-1868 şi inauguratã la 22 decembrie 1868 – azi linie dublã, electrificatã. Balastierã. Exploatãri de diorit. Exploatarea şi prelucrarea lemnului. Satul Bârzava este menţionat documentar, prima oarã, în 1471. Bisericã din lemn (sec. 18), în satul Groşii Noi. Rezervaţie forestierã (pãdurea Runcu-Groşi, 261,8 ha) cu arbori seculari de gorun şi fag, în partea centralã a M-ţilor Zarand, cu pãturã ierbacee abundentã, cu unele specii relativ termofile şi cu arbori de gârniţã şi tei argintiu.

BEBA VECHE, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Mureşului (Câmpia de Vest), la 81 km Nord Vest de municipiul Timişoara, la graniţa cu Ungaria şi Serbia; 1 555 loc. (1 ian. 2019): 833 de sex masc. şi 722 fem. Expl. de petrol. Com. Beba Veche este marcatã de meridianul 20°15’44” longitudine esticã, reprezentând punctul cel mai vestic al teritoriului României. În 1781, aici s-au stabilit mai multe familii de germani (şvabi). În satul Beba Veche, menţionat documentar, prima oarã, în 1247, se aflã biserica având hramul „Sfânta Nãscãtoare de Dumnezeu” (1779), declaratã monument istoric.

BECENI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 9 sate, situatã în Subcarpaţii Buzãului, pe râul Slãnic; 4 249 loc. (1 ian. 2019): 2 080 de sex masc. şi 2 169 fem. Exploatãri de petrol (în satul Arbãnaşi) şi de balast. Ţesãturi de lânã. Pomiculturã (meri, peri, pruni, nuci). Satul Beceni este atestat documentar în 1526. Comuna Beceni face parte din “Geoparcul Ţinutul Buzãului” (→ comuna Berca, judeţul Buzãu).

BECICHERECU MIC, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Timişului; 3 277 loc. (1 ian. 2019): 1 647 de sex masc. şi 1 630 fem. Mat. de constr.; produse alim. Satul Becicherecu Mic este atestat documentar, prima oarã, în 1232, într-un registru de dijme papale, iar apoi în 1332. În perioada ocupaţiei otomane a Banatului (1552–1717), localit. a purtat numele de Crucea, iar o datã cu instaurarea stãpânirii habsburgice asupra Banatului, denumirea a fost schimbatã din Crucea în Peschered (sau Pescãreţ) ca urmare a prezenţei în aceastã zonã a unor bãlţi cu peşte. În 1723 aşezarea apare consemnatã cu toponimul actual pe o hartã a generalului Claudius Florimund Mercy (guvernatorul militar şi civil al Banatului în anii 1718–1734), în perioada 1920–1925 s-a numit Ţichindeal, dupã care a revenit la denumirea actualã. Biserica sârbeascã „Mutarea moaştelor Sfântului Nicolae” (1828–1844), pictatã de Nicolae Aleksić, declaratã monument istoric. Pânã la 7 mai 2004, com. Becicherecu Mic a avut în componenţă satul Dudeştii Noi, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

BECIU, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Boian; 1 577 loc. (1 ian. 2019): 819 de sex masc. şi 758 fem. Culturi de cereale. Com. Beciu a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Beciu, Bârseştii de Jos şi Smârdan din com. Plopii Slãviteşti, jud. Teleorman.

BECLEAN, com. în jud. Braşov, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Depr. Fãgãraş, pe râul Sãvãstreni, în apropiere de confl. acestuia cu Oltul; 1 806 loc. (1 ian. 2019): 925 de sex masc. şi 881 fem. Morãrit şi panificaţie. Pãstrãvãrie. Culturi de cartofi. În satul Calbor se aflã biserica „Sfântul Nicolae” (1802) şi o cetate sãteascã (sec. 13–16) cu biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, aflatã în incinta acesteia, iar în satul Beclean, menţionat documentar, prima oarã, în 1473, se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1800).

BEICA DE JOS, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona Dealurilor Mureşului (E Pod. Transilvaniei), pe râul Beica; 2 179 loc. (1 ian. 2019): 1 117 de sex masc. şi 1 062 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Satul Beica de Jos este menţionat documentar, prima oarã, în 1453. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1717) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1810), în satele Nãdaşa şi Beica de Jos. Rezervaţia forestierã Mociar, cu arbori seculari.

BEIDAUD, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 3 sate, situatã în NE Pod. Casimcea; 1 641 loc. (1 ian. 2019): 891 de sex masc. şi 750 fem. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Pe terit. com. Beidaud s-a descoperit o cetate fortificatã, datând din prima Epocã a fierului/Hallstatt (sec. 9–7 î.Hr.). Biserica „Sfântul Nicolae” (mijlocul sec. 19), în satul Beidaud.

BELCEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Jijiei Inferioare, pe stg. râului Bahlui; 11 252 loc. (1 ian. 2019): 5 819 de sex masc. şi 5 433 fem. Staţie de c.f. Creşterea bovinelor. Pisciculturã în iazuri. În satul Belceşti, atestat documentar, prima oarã, în 1420, existã biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1860–1862, pictată în 1996–1997); bisericile cu hramurile „Sfânta Ecaterina” (1810–1815), „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1920–1929) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1926–1931), în satele Ulmi, Liteni şi Tansa.

BELCIUGATELE, com. în jud. Călăraşi, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Vlãsiei, pe râul Belciugatele, la 24 km E de Bucureşti; 2 077 loc. (1 ian. 2019): 1 041 de sex masc. şi 1 036 fem. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, plante de nutreţ etc. Staţiune didacticã pentru creşterea animalelor. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. B. a fãcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18), „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (ante 1810) şi „Sfântul Gheorghe” (1865), în satele Cojeşti, Mataraua şi Mãriuţa.

BELEŢI-NEGREŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Piem. Cândeşti; 1 821 loc. (1 ian. 2019): 949 de sex masc. şi 872 fem. Prelucr. tradiţionalã a lemnului (dulgherit, rotãrit, confecţionarea uneltelor din lemn). Reşed. com. este satul Zgripceşti. În satul Beleţi se aflã o cruce de piatrã din anul 1720, iar în satul Negreşti existã o cruce de piatra din anul 1707.

BELIN, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 2 sate, situatã în S Depr. Aita, la poalele M-ţilor Baraolt, pe dr. Oltului; 3 149 loc. (1 ian. 2019): 1 595 de sex masc. şi 1 554 fem. Satul Belin este atestat docu mentar, prima oarã, în 1332. Cetatea, în care se aflã biserica unitarianã, construitã în stilul goticului târziu, în sec. 16, cu modificãri baroce din 1614 şi 1720, are ziduri groase de 2 m şi patru turnuri de apãrare. Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construitã în 1774–1776 şi restaurată în 1998, are un clopot din 1782; biserica ortodoxă cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” (sfinţită în 1948); bisericã reformatã (1770), cu turn din 1911.

BELINŢ, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Lugojului, pe un mic canal ce leagã râul Timiş de Bega; 2 485 loc (1 ian. 2019): 1 205 de sex masc. şi 1 280 fem. Staţie de cale feratã (în satul Belinţ) pe magistrala feroviarã Bucureşti – Timişoara, în sectorul Caransebeş – Zãgujeni – Cãvãran – Gavojdia – Lugoj – Belinţ – Topolovãţu Mare – Recaş – Remetea Mare – Timişoara, inaugurat la 23 octombrie 1876. Morãrit şi panificaţie. Producţie de sucuri naturale. Prelucr. lemnului. Staţie de sortare a balastului. În satul Belinţ, atestat documentar, prima oarã, în 1285, se aflã biserica având hramul „Învierea Domnului” (1797), iar în satul Chizãtãu existã biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1821).

BELIŞ, com. în jud. Cluj, alcătuită din 6 sate, extinsă pe pantele de NV ale M-ţilor Gilãu şi cele de S-SE ale Măgurii Călăţele (M-ţii Apuseni), pe malurile lacului antropic Fântânele creat pe cursul superior al Someşului Cald; 1 303 loc. (1 ian. 2019): 674 de sex masc. şi 629 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Satul Giurcuţa de Jos a fost dezafectat în 1972, pe locul lui fiind construit barajul lacului de acumulare Fântânele. Satul Beliş este consemnat documentar în 1737. Rezervaţiile Izvoarele Someşului Cald şi Tinovu Mare de la Izbuc (8 ha). Biserică din lemn (1764).

BELIU, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Cermei cu Dealurile Codru-Moma, pe râul Beliu; 2 981 loc. (1 ian. 2019): 1 438 de sex masc. şi 1 543 fem. Glãjãrie (sticlãrie) datând din 1611. Prelucr. lemnului; Producţie de confecţii şi de cahle de teracotã. Creşterea bovinelor. Colecţia muzealã „Emil Lãzureanu”, cu secţii de etnografie (ceramicã, textile, obiecte din lemn, costume populare, vase de semicristal), arheologie şi istorie (documente, obiecte aparţinând manufacturii locale de sticlã, realizate în sec. 18–19) şi de ştiinţele naturii (pãsãri, roci, minerale). Satul Beliu este menţionat documentar, prima oarã, în 1332. Bisericã din lemn (1725), cu colecţie de icoane pe sticlã, în satul Secaci.

BELTIUG, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Someşului cu Dealurile Codrului; 3 417 loc. (1 ian. 2019): 1 714 de sex masc. şi 1 703 fem. Confecţii şi tricotaje. Centru pomicol şi viticol. Cramã din anul 1720. Izvoare cu ape minerale termale, oligominerale, indicate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale şi ginecologice. Satul Beltiug este menţionat documentar, prima oarã, în 1216. Biserici romano-catolice în satele Beltiug (1482) şi Şandra (1783); bisericã ortodoxã din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sfârşitul secolului 18), în satul Bolda, strãmutatã din satul Socond.

BENESAT, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona Dealurilor Sãlajului, pe stg. râului Someş; 1 433 loc. (1 ian. 2019): 703 de sex masc. şi 730 fem. Staţie de c.f. Expl. de calcar şi balast. Producţie de cãrãmidã şi ţiglã. În satul Benesat, menţionat documentar, prima oarã, în 1475 cu numele Benedfalwa, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 17), iar în satul Biuşa, atestat documentar în 1387, există o biserică reformată, construită în 1913 pe locul uneia din lemn din 1650.

BENGEŞTI-CIOCADIA, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona Dealurilor Sãcelului, pe râul Ciocadia; 3 182 loc. (1 ian. 2019): 1 608 de sex masc. şi 1 574 fem. Pomiculturã. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Bengeşti se aflã biserica fortificatã cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ctitorie din 1729 a boierului Stoica Bengescu (consilier imperial în timpul ocupaţiei austriece a Olteniei, 1718–1739), cu un bogat decor sculptat în piatrã la coloane şi ancadramente, declaratã monument de artã postbrâncoveneascã. Picturi murale interioare (din 1732) cu un tablou votiv al ctitorului. Ruinele casei familiei Bengescu; în satul Bãlceşti se aflã biserica având hramul „Sfântul Ilie” (1732, cu fresce originare), biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1790) şi casa memorialã „Maria Lãtãreţu”, inaugurată la 30 sept. 2006, iar în satul Ciocadia există o bisericã din zid cu hramul „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1808, cu picturi originare, pridvor modificat ulterior şi zid de incintã din 1906) şi una din lemn cu dublu hram – „Pogorârea Duhului Sfânt”şi „Sfântul Nicolae” (1763). Reşed. com. este satul Bengeşti.

BERCA, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 13 sate, situatã în Subcarpaţii Buzãului, pe stânga râului Buzãu; 8 554 loc. (1 ian. 2019): 4 103 de sex masc. şi 4 451 fem. Staţie de cale feratã pe linia Buzãu – Verneşti – Berca – Pârscov – Cislãu – Gura Bâscei – Pãtârlagele – Nehoiu – Nehoiaşu (73,3 km), construitã în perioada 1907-1909 (inauguratã la 9 august 1909) pe cheltuiala Bãncii Marmorosch Blank. Exploatãri de petrol, de gaze naturale, de balast, argilã şi nisip. Producţie de sticlãrie pentru menaj (pahare, vaze pentru flori etc.), de cãrãmidã şi ţiglã. Produse de panificaţie. Pomiculturã. Satul Berca este menţionat documentar, prima oarã, în 1552. Ruinele unei vechi cetãţi. În satul Rãteşti se aflã mănăstirea cu acelaşi nume, de maici (→ mãnãstirea Rãteşti, Capitolul Mãnãstiri, litera R). În satul Berca se află biserica “Sfintii Voievozi” a fostei mănăstiri Berca, ctitorie din 1694 a marelui stolnic Mihalcea Cândescu şi a Alexandrei Cantacuzino, construită în stilul artei brâncoveneşti, cu picturi murale interioare atribuite meşterului Pârvu Mutu şi cu frumoase decoraţiuni sculptate (coloane, ancadramente, uşa de intrare în pronaos etc.). Biserica a fost restaurată în anii 1976-1980. În satul Pâclele există numeroşi “vulcani” noroioşi, extinşi pe o supr, de 10,2 ha, numiţi popular “fierbători”, fenomen datorat emanaţiilor de gaze naturale care se infiltrează prin crăpăturiule scoarţei terestre, antrenând către suprafaţă apa freatică în amestec cu argila dizolvată în apă, şi creând la suprafaţa scoarţei terestre mici “conuri”, asemănătoare celor vulcanice, în care bolboroseşte noroiul şi din care acesta se revarsă din cand în cand. Vegetaţia din jurul vulcanilor noroioşi este slab dezvoltată, fiind reprezentată prin exemplare rare de gărdurariţă (Nitraria schoberi), cu aspect de tufã ramificatã, înaltã de 1–2 m, cu ramuri ţepoase care susţin smocuri de frunze cãrnoase. Aceastã specie de plantã se dezvoltã doar în Europa de Est, în Siberia şi Australia, zona com. Berca fiind unicul loc de apariţie a ei în România şi punctul cel mai vestic al arealului sãu. Declaratã monument al naturii. În împrejurimi se întind pajişti de colilie şi negarã (Stipa joannis, ssp. capillata) cu ruscuţã de primãvarã (Adonis vernalis) şi alte plante de uscãciune. Întreaga zonã a vulcanilor noroioşi este declaratã rezervaţie geologicã, floristicã şi monument al naturii.

Comuna Berca, împreunã cu încã 17 comune aflate în perimetrul geografic al zonei de Nord Vest a judeţului Buzãu, formeazã un areal rural de deal şi de munte, extins pe o suprafaţã de 1 098,26 km², încadrat în “Geoparcul Ţinutul Buzãului”, cu centrul în satul Berca, reşedinţa comunei Berca. Programul acestui Geoparc a fost iniţiat în anul 2007 de cãtre Universitatea Bucureşti, în colaborare cu Consiliul Judeţean Buzãu, cu scopul conservãrii, promovãrii şi valorificãrii elementelor naturale, al etalãrii valorilor de patrimoniu cultural, istoric, religios, etnografic, turistic etc. şi pentru dezvoltarea social-culturalã şi economicã a acestor comune. Comunele care fac parte din acest Geoparc sunt: Beceni, Bisoca, Bozioru, Brãeşti, Cãneşti, Chiliile, Colţi, Cozieni, Lopãtari, Mânzãleşti, Odãile, Pãnãtãu, Pârscov, Sãruleşti, Scorţoasa, Valea Salciei şi Vintilã Vodã.

BERCENI, com. în jud. Ilfov, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Românã, la 15 km SE de Bucureşti; 7 391 loc. (1 ian. 2019): 3 587 de sex masc. şi 3 804 fem. Sere legumicole. Între 23 ian. 1981 şi 19 iun. 1986 a fãcut parte din jud. Giurgiu, iar între 1986 şi 10 apr. 1997, din Sectorul Agricol Ilfov. Vechiul nume: Berceni-Dobreni. Bisericã având hramul „Sfântul Nicolae” (sec. 18, refãcutã în 1882), în satul Berceni.

BERCENI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Ploieştiului, pe râul Teleajen; 6 324 loc. (1 ian. 2019): 3 179 de sex masc. şi 3 145 fem. Producţie de gips, carton asfaltat şi mat. izolatoare. Bisericã având dublu hram – “Sfântul Nicolae” şi “Sfântul Eustatie” (1792), în satul Corlãteşti.

BERCHIŞEŞTI, com. în jud. Suceava, alcatuitã din 2 sate, situatã în Pod. Sucevei, pe malul stg. al râului Moldova; 3 177 loc. (1 ian. 2019): 1 607 de sex masc. şi 1 570 fem. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului. Morãrit. Com. Berchişeşti a fost înfiintatã la 25 mart. 2005 prin desprinderea satelor Berchişeşti şi Corlata din com. Drãgoieşti, jud. Suceava.

BERENI, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona Dealurilor Mureşului, pe cursul superior al râului Niraju Mic; 1 270 loc. (1 ian. 2019): 650 de sex masc. şi 620 fem. Păşuni şi livezi. Pe terit. satului Bereni, atestat documentar în 1569, a fost descoperit un tezaur alcãtuit dintr-un inel, o brãţarã din bronz şi 57 de monede romane din bronz datând de la sf. sec. 1 î.Hr. şi prima jumãtate a sec. 1 d.Hr. În satul Bâra se aflã o bisericã din sec. 14 (cu unele refaceri din sec. 18), în satul Eremieni existã o bisericã din sec. 15, iar în satul Cându una din 1828. Com. Bereni a fost înfiinţatã la 3 mai 2004 prin desprinderea satelor Bâra, Bereni, Cându, Drojdii, Eremieni, Maia şi Mãrculeni din com. Măgherani, jud. Mureş.

BEREŞTI-BISTRIŢA, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 4 sate, situatã la poalele de SE ale Dealului Bahna (507 m alt.) din Subcarpaţii Neamţului, pe terasele înalte din dr. Siretului; 2 191 loc. (1 ian. 2019): 1 111 de sex masc. şi 1 080 fem. Până la 14 iul. 2005, com. B-B a avut în componenţă satele Ciumaşi, Dumbrava, Făgeţel şi Iteşti, care la acea dată au format com. Iteşti, jud. Bacău.

BEREŞTI-MERIA, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 10 sate, situatã în Pod. Covurlui; 3 617 loc. (1 ian. 2019): 1 889 de sex masc. şi 1 728 fem. Staţie de c.f., inauguratã în anul 1906 (în satul Balinteşti). Culturi de grâu, de porumb, floarea-soarelui ş.a. Muzeu de artã medievalã. În satul Bereşti-Meria, atestat documentar, prima oarã, la 9 iun. 1542, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”, datând de la începutul sec. 15, având piciorul mesei din altar realizat din trunchiul unui stejar care, conform tradiţiei, dateazã din timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Biserica posedã picturi realizate pe pânzã. În faţa uşii de intrare în bisericã sunt doi copaci foarte mari, ale cãror rãdãcini au provocat unele crãpãturi în interiorul bisericii. În satul Prodãneşti, menţionat documentar în anul 1772, existã biserica “Sfinţii Voievozi, construitã în anii 1868-1873. Satul Aldeşti apare menţionat documentar la 25 ian. 1496, Balinteşti la 24 nov. 1646, Onciu la 15 mart. 1531, Pleşa în 1780, Puricani în 1772, Slivna la 26 oct. 1493 şi 1 apr. 1502, iar satul Şipote în 1772. Pânã la 17 febr. 1968, s-a numit Bereşti.

BEREŞTI-TAZLĂU, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Depr. Tazlãu, pe dr. râului Tazlãu; 5 593 loc. (1 ian. 2019): 2 874 de sex masc. şi 2 719 fem. Expl. de petrol (în satul Tescani). Prelucr. primarã a lemnului. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1819), cu pridvor de piatrã (adãugat în 1842), în satul Bereşti-Tazlãu şi „Sfântul Ilie” (sec. 19), strãmutatã în satul Prisaca (1883) din satul Gârlenii de Sus; biserica având hramul „Sfântul Gheorghe” (1769, ruinatã în 1936 şi refãcutã în 1986), în satul Tescani. În satul Tescani se aflã conacul „Rosetti-Tescanu” (1880-1894), declarat monument istoric, situat în cadrul unui parc dendrologic cu o suprafaţã de circa 4 ha, în care a locuit un timp George Enescu. În acest conac se aflã o secţie a Muzeului Naţional “George Enescu” şi tot aici îşi desfãşoarã activitatea (din 1990) un centru cultural cu secţii de muzicã, teatru, picturã. Aici existã statuia compozitorului George Enescu, realizatã în bronz de Boris Caragea şi dezvelitã în anul 1957.

BEREVOEŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona Muscelelor Argeşului, pe râul Bratia; 3 424 loc. (1 ian. 2019): 1 710 de sex masc. şi 1 714 fem. Expl. de lignit (pânã în 1996). Prelucr. lemnului. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Centru de ţesãturi populare. Colecţie de artã plasticã aparţinând cãlãtorului Mihai Tican-Rumano, cuprinzând lucrãri semnate de Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Henri Catargi, Ilie Burghelea, Dan Bãjenaru. În satul Berevoeşti, atestat documentar în 1506 cu numele de Berivoeşti, se aflã biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1784). Satul Gãmãceşti este menţionat documentar în 1720, Bratia în 1754, iar Oţelu în 1819.

BEREZENI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 5 sate, situatã în lunca largã a Prutului; 4 993 loc. (1 ian. 2019): 2 582 de sex masc. şi 2 411 fem. Morãrit şi panificaţie; confecţii; centru viticol şi de vinificaţie. În satul Berezeni, atestat documentar în anul 1634, se aflã biserica “Adomirea Maicii Domnului” (32 m lungime, 18 m lãţime la abside şi 9,70 m în zona navei), ziditã în anii 2002-2007, pe locul unei biserici din lemn din anul 1782, precum şi complexul dendrologic „Anastase Fãtu”.

BERGHIN, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Secaşelor, pe râul Gârbãu; 2 009 loc. (1 ian. 2019): 1 038 de sex masc. şi 971 fem. În arealul satului Berghin a fost descoperitã o necropolã de incineraţie cu c. 600 de complexe funerare, din care 52 de morminte dateazã din epoca romanã (sec. 2–3) şi aparţin populaţiei dace. Aici s-au gãsit catarame, cuie, lame de cuţit etc. În satul Berghin, menţionat documentar, prima oarã, în 1332, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Petru” (1707), strãmutatã aici în anul 1900 din satul Gârbova de Sus, de lângã municipiul Aiud, iar în satul Ghirbom, biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1688, pictatã la sf. sec. 18). Pârtie de schi (în satul Straja).

BERISLĂVEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din 7 sate, situatã la poalele de SE ale Masivului Cozia, pe râul Sãlãtrucel; 2 741 loc. (1 ian. 2019): 1 424 de sex masc. şi 1 317 fem. Reşed. com. Este satul Stoeneşti. Abator. Creşterea bovinelor şi a ovinelor. Pomiculturã. În arealul satului Rãdãcineşti au fost descoperite (1892–1894, 1971 şi ulterior) urmele unui castru roman din piatrã (70 x 70 m), datând din anul 138, şi ale unui edificiu termal. Aici au fost gãsite obiecte din metal şi ceramicã, monede ş.a. În satul Berislãveşti se aflã o mănãstire cu o bisericã având dublu hram – „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Sfântul Gheorghe”, ctitorie din 1753 a lui Sandu Bucşãnescu (terminatã în 1762 de egumenul Nicodim). Zidul de incintã al mănãstirii dateazã din 1762, iar turnul-clopotniţã, din 1754. Biserica a fost restauratã în anii 1996–1998. În satul Scãueni se aflã o bisericã având dublu hram – „Buna Vestire” şi „Sfântul Nicolae” (1796–1802, cu picturi murale originare la interior) – a fostului schit Scãueni, iar în satul Dângeşti, biserica „Buna Vestire” (1820, cu fresce originare).

BERIU, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 8 sate, situatã la poalele de N ale M-ţilor Şureanu, în zona de contact cu culoarul Orãştiei, pe râul Orãştie; 3 452 loc. (1 ian. 2019): 1 728 de sex masc. şi 1 724 fem. Expl. forestiere. Ind. textilã şi a pielãriei. Fermă avicolã. În arealul satului Orãştioara de Jos au fost descoperite (1944) vestigiile unei aşezãri rurale romane, în care s-au gãsit obiecte din ceramicã, ţigle şi cãrãmizi, un coronament de stelã funerarã ş.a. Satul Beriu apare menţionat documentar, prima oarã, în 1332.

BERLEŞTI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona Dealurilor Amaradiei; 2 044 loc. (1 ian. 2011): 1 047 de sex masc. şi 997 fem. Apiculturã. Bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1778), în satul Pârâu Viu.

BERLIŞTE, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Caraşului cu Dealurile Oraviţei, pe râul Vicinic, la graniţa cu Serbia; 1 254 loc. (1 ian. 2011): 605 de sex masc. şi 649 fem. Haltă de c.f. (în satul Iam), situată pe linia de c.f. construită între anii 1846 şi 1854 între Baziaş şi Oraviţa, via Răcăşdia, în lungime de 34,5 km (→ Baziaş şi Oraviţa). Satul Berlişte este menţionat documentar în 1611.

BERTEA, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Subcarpaţii Prahovei, la poalele de S ale M-ţilor Grohotiş, pe râul Vãrbilãu; 3 065 loc. (1 ian. 2019): 1 570 de sex masc. şi 1 495 fem. Distilerie de alcool (ţuicã); prelucr. lemnului; cojocãrit. Apiculturã. Centru pomicol. Bisericã având hramul „Sfânta Treime” (mijlocul sec. 19), în satul Bertea.

BERTEŞTII DE JOS, com. în jud. Brăila, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, pe râul Cãlmãţui; 3 085 loc. (1 ian. 2019): 1 590 de sex masc. şi 1 495 fem. Culturi cerealiere şi de plante tehnice. Satul Berteştii de Jos a fost întemeiat în anul 1828. Pe terit. comunei se aflã o mare parte a pãdurii Viişoara (1 315 ha din totalul de 4 800 ha), alcãtuitã din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cu unele exemplare seculare, în amestec cu arbori de frasin (Fraxinus excelsior), arţar tãtãresc (Acer tataricus), stejar (Quercus robur ş.a.), pãdure declaratã rezervaţie forestierã la 24 sept. 1979.

BERVENI, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Carei, pe râul Crasna, la graniţa cu Ungaria; 3 597 loc. (1 ian. 2019): 1 755 de sex masc. şi 1 842 fem. Staţie de c.f. Topitorie de in şi cânepã. Produse textile. Culturi de cereale, sfeclã de zahãr, cânepã ş.a. Creşterea bovinelor şi porcinelor. În satul Berveni, menţionat documentar, prima oarã, în 1216, existã o bisericã reformatã din anul 1802.

BERZASCA, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 5 sate, situatã pe stg. Dunãrii, în zona de vãrsare a râului Berzasca în Dunãre; 2 623 loc. (1 ian. 2019): 1 285 de sex masc. şi 1 338 fem. Port fluvial şi staţie hidrologicã în satul Drencova. Expl. de huilã (în satele Bigãr şi Cozla). Cherestea. În satul Berzasca, menţionat documentar, prima oarã, în 1692, se aflã biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1836).

BERZOVIA, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Bârzavei cu Dealurile Dognecei, pe râul Bârzava; 3 815 loc. (1 ian. 2019): 1 897 de sex masc. şi 1 918 fem. Staţie de c.f. Producţie de nutreţuri combinate. Prelucr. cãrnii şi a laptelui. Creşterea bovinelor (rasele Bãlţata româneascã şi Pinzgau). Aici a existat castrul roman Berzobis, de mari dimensiuni (490 x 410 m), construit de Legiunea a IV-a Flavia Felix în timpul campaniilor împãratului Traian de cucerire a Daciei în anii 101–102 şi 105–106. Prima atestare documentarã a satului Berzovia dateazã din perioada 1690–1700.

BERZUNŢI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele culmii Berzunţi; 5 297 loc. (1 ian. 2019): 2 679 de sex masc.şi 2 618 fem. Exploatări de petrol şi gaze. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost construitã în 1774, pe locul uneia din lemn, care data din 1562, cu picturi murale din 1836, executate de Macarie Levantos. Clopot din 1570. La marginea de Vest a satului Buda se află mănăstirea Sfântul Sava (sau Savu), lăcaş de rugăciune întemeiat ca schit în secolul 17 de sihastrul Sava, rectitorit în 1809, de ieromonahul Vasile Vârnav pe locul numit Runcu Mare de pe muntele Savului. Din cauza deselor jafuri întreprinse de tâlhari, în anul 1828, Vasile Vârnav a fost nevoit să coboare de pe vârful muntelui la poalele acestuia, în apropierea satului Buda, unde, până în 1835 a pus bazele unui nou lăcaş de rugăciune întemeind o chinovie (o comunitate de călugăriţe) care a funcţionat până în 1883 când schitul a fost desfiinţat. În 1896, Gherasim Serafim, episcop de Roman, a reactivat sfântul lăcaş ca schit de călugări, care din 1948 şi până la 28 octombrie 1959 (când a fost desfiinţat de autorităţile comuniste) a avut statutul de schit pentru măicuţe. În 1990 a fost reactivat ca mănăstire de călugări cu biserica „Schimbarea la Faţă”, refăcută şi mărită în perioada 1997–2000, pictată în 2000-2002 de Ioan Zărnescu, cu chilii, bucătărie, sală de mese şi două corpuri de clădiri destinate găzduirii pelerinilor şi o clopotniţă, toate construite în anii 2002– 2007(→ şi mănăstirea Savu, Capitolul Mănăstiri, litera S).

BEŞTEPE, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele culmii Beştepe, pe dr. braţului Sfântu Gheorghe al Dunãrii; 1 787 loc. (1 ian. 2019): 939 de sex masc. şi 848 fem. Pe terit. satului Beştepe, pe un promontoriu de pe malul dr. al braţului Sfântu Gheorghe al Dunãrii, au fost descoperite urmele unei cetãţi getice, fortificatã cu douã şanţuri şi cu val de pãmânt între ele, extinsã pe o supr. de 25 ha, datând din sec. 4–3 î.Hr., cunoscutã în perioada stãpânirii romane sub numele de Salsovia. Com B. a fost înfiinţatã la 22 mart. 2004 prin desprinderea satelor Beştepe, Bãltenii de Jos şi Bãltenii de Sus din com. Mahmudia, jud. Tulcea.

BETHAUSEN, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Lugojului cu Pod. Lipovei, pe cursul superior al râului Bega, la confl. cu Cladova; 2 806 loc. (1 ian. 2019): 1 417 de sex masc. şi 1 389 fem. Expl. de granit (în satul Cladova). Satul Bethausen este menţionat documentar, prima oarã, în 1883. În satul Cladova a fost descoperit (aug. 1995), printre altele, un inel cu sigiliu care a aparţinut voievodului Pousa (1227).

BEUCA, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râurile Burdea şi Zâmbreasca; 1 239 loc. (1 ian. 2019): 627 de sex masc. şi 612 fem. Staţie de c.f. (în satul Beuca), inauguratã la 1 ian. 1887. În satul Beuca se aflã o moarã de grâu şi una de porumb, douã prese de ulei comestibil şi douã centre de colectare a laptelui. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, de plante medicinale (coriandru, muştar), de plante de nutreţ ş.a. Viticulturã; legumiculturã; apiculturã. Creşterea bovinelor, ovinelor şi a pãsãrilor. Iazuri pentru pisciculturã. Stejar multisecular. Satul Beuca este menţionat documentar, prima oarã, în 1654. Com. B. a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Beuca şi Plopi din com. Drãcşenei, jud. Teleorman.

BEZDEAD, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Subcarpaţii Ialomiţei, pe râul Bizdidel; 4 412 loc. (1 ian. 2019): 2 211 de sex masc. şi 2 201 fem. Expl. lemnului. Creşterea ovinelor, bovinelor, porcinelor şi a pãsãrilor. Pomiculturã (meri, pruni.) Punct muzeal cu colecţii de istorie şi etnografie (în satul Bezdead). În satul Bezdead, menţionat documentar, prima oarã, la 22 oct. 1572, în condica unei mănãstiri locale, se aflã biserica având dublu hram – „Sfântul Ierarh Nicolae” şi „Toţi Sfinţii” (1757, cu transformãri din 1872). Numele comunei, se pare, cã provine de la cuvintele slavone bez (fãrã) şi deadea (bãtrân), ceea ce înseamnã fãrã bãtrâni. Se crede cã satul a fost întemeiat de mai multe familii tinere în cãutare de teren agricol.

BICAZ, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele de S-SE ale Culmii Codrului; 1 007 loc. (1 ian. 2019): 505 de sex masc. şi 502 fem. Centru de prelucr. artisticã a lemnului. În satul Bicaz, menţionat documentar, prima oarã, în 1424, se aflã biserica din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1723).

BICAZ-CHEI, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 4 sate, situatã pe râul Bicaz, la ieşirea acestuia din chei; 4 592 loc. (1 ian. 2019): 2 345 de sex masc. şi 2 247 fem. Expl. de calcar. Conf. din piele. Turism. Satul Bicaz-Chei apare consemnat, prima oarã, în 1954. Rezervaţiile Cheile Şugãului şi peştera Munticelu.

BICAZU ARDELEAN, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele de SE ale M-ţilor Giurgeu, la confl. râului Bistra cu Jidanul; 3 809 loc. (1 ian. 2019): 1 999 de sex masc. şi 1 810 fem. Expl. de calcar şi marne. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului. Producţie de var. Turism. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1829, cu picturi interioare originare, executate în tempera pe lemn) şi „Înãlţarea Sfintei Cruci” (1880), în satele Bicazu Ardelean (menţionat documentar, prima oarã, în 1808) şi Telec. În arealul comunei Bicazu Ardelean se aflã Peştera Toşorog (ocrotitã de lege).

BICHIŞ, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul Aţintiş; 804 loc. (1 ian. 2019): 413 de sex masc. şi 391 fem. Satul Bichiş este menţionat documentar, prima oarã, în 1296. În satul Ozd, menţionat documentar, prima oară, în 1332, se află un castel construit în 1682 de Lorincz Pekri (luptător antihabsburgic), incendiat de trupele austriece în mart. 1709 şi refăcut în 1732 de noul proprietar, Rada Ádám.

BIERTAN, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 3 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul Biertan; 3 068 loc. (1 ian. 2019): 1 577 de sex masc. şi 1 491 fem. Săpăturile arheologice efectuate în arealul com. Biertan au scos la iveală urmele unei aşezări rurale romane din Dacia Superior. În 1775, în pădurea Chimdru de lângă Biertan a fost descoperit un donarium (obiect destinat să fie dăruit unei divinităţi) din bronz, datând din sec. 4 d.Hr., format dintr-o tabula ansata de formă dreptunghiulară, cu o inscripţie în limba latină, din litere ajurate pe trei rânduri – Ego Zenovivs votum posui (Eu Zenovius am împlinit făgăduinţa), de care atârnă un medalion de formă circulară (un chrismon discoidal), în interiorul căruia se află înscrisă crucea monogramatică a Mântuitorului Iisus Hristos. Această descoperire constituie una dintre primele dovezi ale procesului de creştinare în Dacia, după retragerea administraţiei romane în perioada 271–275. Între 1572 şi 1867, localit. Biertan a fost sediul unui episcopat săsesc. În satul Biertan, menţionat documentar, prima oară în 1224 şi apoi în 1283, se află una dintre cele mai puternice cetăţi ţărăneşti din Transilvania, atestată documentar, prima oară, în 1397, în incinta căreia există o biserică zidită între 1492 şi 1516 în stil gotic târziu, pe locul unei biserici mai vechi. Uşa de la intrare în biserică, construită în 1515, are un sistem de zăvorâre pentru 13 încuietori acţionate simultan cu ajutorul unei singure chei. Biserica păstrează la interior un valoros altar poliptic cu sculpturi policrome executate în lemn în anii 1515-1524, strane cu intarsii (încrustaţii) realizate de Johannes Reychmuth în 1514 şi un amvon din piatră, decorat cu reliefuri inspirate din ciclul patimilor Mântuitorului Iisus Hristos, atribuit meşterului Ulrich din Braşov (1523). Întregul ansamblu fortificat, alcătuit din trei incinte, întărite cu şase turnuri şi trei bastioane de apărare, a fost construit în perioada 1490-1522, cu unele transformări din sec. 17. În 1704, cetatea a fost luată prin surprindere de curuţi şi devastată în căutarea unui tezaur, dar refăcută ulterior. Cetatea Biertan a fost inclusă pe lista Patrimoniului cultural mondial UNESCO în 1993. În satul Copşa Mare, menţionat documentar, prima oară, în 1283, se află o biserică în stil gotic din sec. 14, cu modificări renascentiste şi fortificaţii din 1519 şi cu unele refaceri şi transformãri din 1797 şi 1859. Casa parohială a bisericii din Copşa Mare datează din 1826. În acest sat a fost înfiinţată o şcoală românească, în 1780. În satul Richiş se află o biserică din sec. 14, fortificată în sec. 16, cu unele transformări din sec. 19.

BIHARIA, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 2 sate, situată în Câmpia Barcăului; 4 598 loc. (1 ian. 2019): 2 257 de sex masc. şi 2 341 fem. Staţie de c.f. Producţie de componente electronice. Centru viticol. Sãpãturile arheologice au scos la ivealã vestigii de locuire neîntreruptã din diferite epoci: aşezare neoliticã de bordeie, cu vetre libere; aşezare din Epoca bronzului (cultura materialã Otomani); tezaur monetar de denari romani imperiali; necropole din sec. 4 d.Hr. ş.a. Satul Biharia este atestat documentar, prima oarã, în anul 1075. Pe terit. com. Biharia se află Cetatea Bihariei (sau Biharea), identificatã cu Castrum Byhor – sediul voievodului Menumorut. Izvoarele scrise menţioneazã cã voievodul Menumorut a rezistat în aceastã cetate, timp de 13 zile, asediului maghiar de la sfârşitul sec. 10. Cetatea Bihariei, extinsã pe 4,7 ha, este o fortificaţie de formă dreptunghiulară (150 x 115 m), cu valuri de pământ, înalte de 5-7 m, înconjuratã de şanţuri cu apã de 15-20 m lăţime. În interiorul cetăţii au fost descoperite vestigiile unei necropole cu piese de inventar datând din sec. 11-13. În sec. 11, aici a fost reşedinţa unui episcopat catolic, transferat mai târziu la Oradea. Până la 28 ian. 2003, com. Biharia a avut în componenţă satele Niuved, Parhida, Satu Nou şi Tămăşeu, incluse la acea dată în noua comună Tămăşeu, jud. Bihor.

BILBOR, com. în jud. Harghita, alcãtuitã din 2 sate, situatã în depresiunea omonimã, la 1 050 m alt., pe râul Bistricioara; 2 590 loc. (1 ian. 2019): 1 387 de sex masc.şi 1 203 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Staţiune balneoclimatericã sezonierã, de interes local, cu veri rãcoroase (temp. medie a lunii iul. este de 14°C) şi ierni friguroase şi lungi (media termicã a lunii ian. este –6°C). Apele minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, hipotone, cu conţinut bogat în fluor, sunt folosite în curã internã pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare (dischinezie biliarã, colecistitã cronicã necalculoasã), a bolilor tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide, constipaţii cronice, colite cronice) etc. În satul Bilbor, menţionat documentar, prima oarã, în 1751, se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1795), o bisericã romano-catolicã din lemn (începutul sec. 20) şi clãdirea Primăriei comunale, construitã în anii 1936–1938.

BILCA, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situatã în Pod. Sucevei, pe râul Suceava, la graniţa cu Ucraina; 3 953 loc. (1 ian. 2019): 1 934 de sex masc. şi 2 019 fem. Prelucr. lemnului. Produse de artizanat (cusãturi, împletituri din cureluşe ş.a.). Satul Bilca este atestat documentar, prima oarã, la 23 mai 1436. Bisericã din  lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1752), adusã în comunã în 1818, şi piuã pentru bătut sumane (sec. 20). Bisericã parohialã (1868–1877), reparatã în 1965 şi 1982 şi restauratã în 1990.

BILCIUREŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 2 sate, situatã în Câmpia Titu, pe râul Ialomiţa; 1 887 loc. (1 ian. 2019): 943 de sex masc. şi 944 fem. Expl. de gaze naturale. Complex de creştere a porcilor. Bisericã ortodoxã cu hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1879), în satul Bilciureşti.

BILED, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Timişului; 4 098 loc. (1 ian. 2019): 2 055 de sex masc. şi 2 043 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Producţie de cãrãmizi. Topitorie de cânepã. Produse textile şi alim. Satul Biled este atestat documentar, prima oară, în 1462. În 1847, pe terit. satului Biled a fost descoperit un tezaur alcãtuit din 2 000 de monede din aur, argint şi bronz, datând din sec. 1–4. Satul a fost colonizat de germani în perioada 1765–1775. Bisericã romano-catolicã (1786). Pânã la 7 mai 2004, com. Biled a avut în componenţã satele Şandra şi Uihei, care la acea dată au format com. Şandra, jud. Timiş.

BILIEŞTI, com. în jud. Vrancea, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Siretului Inferior, pe malul dr. al Siretului; 2 472 loc. (1 ian. 2019): 1 228 de sex masc. şi 1 244 fem. Cultura cerealelor; legumiculturã; pomiculturã. Biserica „Sfinţii Voievozi” (ante 1809). Com Bilieşti a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Bilieşti din com. Suraia, jud. Vrancea.

BIRA, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Birei cu culoarul larg al Vãii Siretului, pe râul Albuia; 1 980 loc. (1 ian. 2019): 1 012 de sex masc. şi 968 fem. Produse textile. Prelucr. lemnului. Tãbãcãrie; darac. Morãrit şi panificaţie. Centru de dogãrit şi de olãrit. Apiculturã. Creşterea ovinelor, bovinelor, cabalinelor, nurcilor şi iepurilor. Pânã la 12 iul. 2005, com. Bira a avut în componenţã satele Boghicea, Cãuşeni, Nistria şi Slobozia, care la acea dată au format com. Boghicea, jud. Neamţ.

BIRCHIŞ, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a culoarului Mureşului cu Pod. Lipovei; 1 815 loc. (1 ian. 2019): 877 de sex masc. şi 938 fem. Expl. forestiere. Centru de olãrit. Muzeu etnografic. Fanfară (în satul Cãpãlnaş) În satul Cãpãlnaş, atestat documentar, prima oarã, în 1369, se aflã un castel din sec. 19, azi sanatoriu. Satul Birchiş este menţionat documentar, prima oarã, în 1596.

BIRDA, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Gãtaiei, pe râul Bârzava; 2 077 loc. (1 ian. 2019): 1 045 de sex masc. şi 1 032 fem. Ferme de creştere a porcilor şi a bovinelor (în satul Birda). În satul Mânãstire, atestat documentar în 1312, se aflã mănãstirea “Sfântul Gheorghe” (de cãlugãri), cu biserica omonimã, ctitorie din 1485 a familiei nobiliare sârbe Brancović, rectitoritã în 1623 de despotul Iovan Brancović şi reziditã în 1754. Are iconostas pictat în 1803, picturi murale interioare în frescã şi icoane pictate în 1748 de Pavlo Teodorović. Biserica mănãstirii este declaratã monument istoric. Aceasta este una dintre cele cinci mănãstiri pe care etnicii sârbi le au în România. La începutul anilor ’50 ai sec. 20, dupã instaurarea comunismului în România, mănãstirea a fost transformatã în depozite pentru armatã, iar din anii ’60 şi pânã la cãderea regimului comunist în dec. 1989 la complexul monahal au funcţionat birourile Cooperativei Agricole de Producţie (C.A.P.) şi câteva depozite de furaje. Mănãstirea a fost reînfiinţatã în 1990. Satul Birda este atestat documentar în 1690, Berecuţa în 1458, iar Sângeorge în 1319. Com. Birda a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Birda, Berecuţa, Mânãstire şi Sângeorge din fosta com. Gãtaia (declaratã oraş la 7 mai 2004).

BISOCA, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 8 sate, situatã în Subcarpaţii Vrancei, în Depresiunea Bisoca-Neculele, la poalele Dealului Bisoca; 2 618 loc. (1 ian. 2019): 1 333 de sex masc. şi 1 285 fem. Prelucrarea lemnului; valorificarea fructelor. Creşterea ovinelor. Pomiculturã (meri, peri, pruni, nuci). Renumit centru etnografic şi folcloric (case ţãrãneşti cu specific vrâncean, ţesãturi populare, port popular, fluiere, buciume, ceramicã). Satul Bisoca este atestat documentar, prima oarã, în 1552. Rezervaţie de pin negru, în satul Lacurile. Comuna Bisoca face parte din “Geoparcul Ţinutul Buzãului” (→ comuna Berca, judeţul Buzãu).

BISTRA, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 35 de sate, situatã în Depr. Câmpeni, în Ţara Moţilor, pe râul Arieş; 4 696 loc. (1 ian. 2019): 2 427 de sex masc. şi 2 269 fem. Produse de dulgherie. Trei mori de apã. Centru de încrustãturi în lemn. Ansamblu coral (1901). Satul Bistra este menţionat documentar, prima oarã, în 1437. Bustul lui Nicodim Ganea (1874–1949), operã din 1978 a sculptorului I. Berindei. Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (sec. 20). Rezervaţia botanicã Molhaşurile Cãpãţânii, situatã la 1 600 m alt., este formatã din tinoave în care se dezvoltã specii rare de plante. Declarată zonă protejată în 1969. La 20 iulie 2021, com. Bistra fost devastatã de inundaţiile catastrofale provocate de viiturile râului Arieş, distrugand numeroase case şi gospodãrii.

BISTRA, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 3 sate, situatã în N Depr. Maramureş, pe râul Vişeu, la graniCa cu Ucraina; 4 281 loc. (1 ian. 2019): 2 239 de sex masc. şi 2 042 fem. Expl. de calcare compacte şi de lemn. Culturi de cartofi, de proumb, ovãz, ceapã, castraveţi ş.a. Satul Bistra este menţionat documentar, prima oarã, în 1411, iar în 1913 devine comunã de sine stãtãtoare. Vestigii din Epoca bronzului descoperite în anii 1985–1989 în punctul numit Uloha din satul Crasna Vişeului. Bisericã din lemn (1856), în satul Bistra, renovatã în 1960-1965 şi distrusã de un incendiu în 1992. Biserici din lemn în satele Crasna Vişeului (1882) şi Valea Vişeului (1880). La 23 iun. 2020, satul Bistra a fost afectat de apele torenţiale şi de scurgerile de noroi de pe versanţi.

BISTREŢ, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 4 sate, situatã în lunca largã a Dunãrii, pe malul de NV al lacului Bistreţ; 4 194 loc. (1 ian. 2019): 2 114 de sex masc. şi 2 080 fem. Cherhana. Aici au existat douã aşezãri daco-getice (sec. 9–6 î.Hr.) şi un mare castru roman de pãmânt (sec. 2–3). Biserica „Sfântul Nicolae” (1826–1832, cu picturi murale interioare din 1837), în satul Bistreţ.

BISTRIŢA BÂRGĂULUI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona Dealurilor Bistriţei, pe cursul superior al Bistriţei ardelene; 4 457 loc. (1 ian. 2019): 2 170 de sex masc. şi 2 287 fem. Staţie de c.f., inauguratã în 1898. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Ţesãturi şi cusãturi populare. Satul Bistriţa Bârgãului este menţionat documentar, prima oarã, în 1317. Punct de plecare spre M-ţii Bârgãu şi Cãliman. În satul Colibiţa, atestat documentar în perioada 1760-1762, se aflã lacul de acumulare Colibiţa (13 km lungime; supr.: 3,14 km²; vol.: 65 mil. m³), creat în urma barajului construit pe valea Bistriţei ardelene, în anii 1977-1986 (finalizat in 1991), a cãrui înãlţime este de 92 m, o lungime la coronament de 250 m şi la bazã de 300 m şi o lãţime la coronament de 251 m. Lacul de acumulare, realizat pe vatra fostului sat Colibiţa, care a fost strãmutat pe dealurile din apropiere, a fost creat cu scop energetic, de alimentare cu apã a localitãţilor din aval şi de regularizare a cursurilor de apã a Bistriţei şi afluenţilor acesteia. În perioada cuprinsã între toamna anului 2019 şi vara anului 2020, lacul Colibiţa a fost parţial golit de apã în vederea realizãrii unor lucrãri de asigurare a construcţiilor, a echipamentelor hidro-electro-mecanice, a instalaţiilor aferente acumulãrii apei lacului şi a barajului, cât şi pentru amenajarea cursului râului Bistriţa şi a afluenţilor lui în aval de lacul Colibiţa. În timpul golirii parţiale a lacului, s-a asigurat un nivel corespunzãtor al apei lacului, astfel încât sã fie suficient pentru menţinerea biotopului. În arealul com. Bistriţa Bârgãului se aflã rezervaţiile Cheile Bistriţei ardelene (50 ha), Valea Repedea (222 ha), Tãul Zânelor (15 ha), Stâncile Tãtarului sau Stâncile Tãtãrcii (25 ha).

BIVOLARI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 5 sate, situatã în lunca largã de pe dr. Prutului; 4 174 loc. (1 ian. 2019): 2 129 de sex masc. şi 2 045 fem. Biblioteca publicã “Nicolae Labiş” (peste 9 000 volume). Fermã de creştere a bovinelor. Moarã de porumb. Presã de ulei comestibil. În satul Bivolari, atestat documentar în 1801, cu numele Cotul Bradului, se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din anul 1838 a Ecaterinei Balş, în satul Buruieneşti, menţionat documentar în 1552 cu numele Siliştioara şi apoi în 1579, existã o bisericã din lemn datând din 1867 şi o bisericã de cãrãmidã, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sfinţitã în anul 2010, iar în satul Soloneţ, atestat documentar în anul 1803 cu numele Mihãileşti, existã biserica „Sfântul Ilie” (1820), declaratã monument istoric. În satul Tabãra, atestat documentar în 1533 cu numele Vãcãreşti, într-un document semnat de domnul Petru Rareş, apoi la 27 mai 1595, 1682, 1772 etc., se aflã biserica “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1912, iar în satul Traian, înfiinţat în anul 1921, existã biserica “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, construitã în anii 1999-2012 şi sfinţitã la 23 sept. 2012.

BIXAD, com. în jud. Covasna, formată dintr-un sat, situatã în Depr. Malnaş, pe valea superioarã a Oltului; 1 761 loc. (1 ian. 2019): 871 de sex masc. şi 890 fem. Staţie de c.f., inauguratã în 1891. Expl. de balast, de andezit şi de piatrã ponce. Expl. şi prelucr. lemnului. Cioplituri în piatrã. Izvoare cu ape minerale carbogazoase. În arealul satului Bixad au fost descoperite vestigiile unei aşezãri neolitice în care s-au gãsit vase ceramice pictate şi figurine din lut, antropomorfe şi zoomorfe. Tot aici au fost identificate urmele unei aşezãri dacice, fortificatã cu val şi şant, datând din sec. 1 î.Hr.–1 d.Hr. Satul Bixad este menţionat documentar, prima oarã, în 1648. Bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1834) şi „Sfântul Dumitru” (1936–1940), cu picturi originare; Biserică romano-catolicã (1867); Biserică reformatã (1978). Com. B. a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Bixad din com. Malnaş, jud. Covasna.

BIXAD, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 3 sate, situatã în partea de Nord Est a Depresiunii Oaş, la poalele M-ţilor Oaş, la 178 m alt.; 7 549 loc. (1 ian. 2019): 3 902 de sex masc. şi 3 647 fem. Punct terminus de cale feratã. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Exploatãri de lignit (în satul Trip) şi de minereuri complexe (piritã, plumb, zinc, cupru, argint). Satul Bixad, atestat documentar, prima oarã, în 1478, a fost amplasat, pânã în anul 1700, în zona numitã „Fãrtãi” de sub Piatra Bixadului, dar ca urmare a unei alunecãri de teren, care a distrus satul în proporţie de 60%, a fost mutat pe locul actual. Staţiune balneoclimatericã sezonierã, de interes local, cu climat de dealuri, sedativ-indiferent şi cu izv. de ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, sulfuroase, calcice, magneziene, indicate în tratarea bolilor tubului digestiv (gastrite cronice cu aciditate scãzutã, tulburãri funcţionale ale colonului), a afecţiunilor hepato-biliare (dischinezie biliarã), a celor metabolice şi de nutriţie etc. Buvete pentru curã internã cu ape minerale. În satul Bixad se aflã mănãstirea cu acelaşi nume, menţionatã documentar în 1614 ca schit al mănãstirii Vetiş. În tot cursul secolului 17 viaţa monahalã de la Bixad s-a menţinut neîntrerupt, iar din 1695 pânã în luna mai 1701 activitatea mănãstirii a fost strâns legatã de numele cãlugãrului grec Isaia (fost stareţ la mănãstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” de la Muntele Athos), ucis în condiţii neelucidate în luna mai 1701. Biserica actualã, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, a fost ziditã în anii 1769–1771 (restauratã, repictatã şi înzestratã cu mobilier nou în perioada 1981–1989). Picturile murale interioare au fost executate în 1988–1989 de Dumitru Bãnicã din Vedea. Desfiinţatã în 1948 şi reînfiinţatã în 1990, mănãstirea Bixad pãstreazã o Icoanã a Maicii Domnului mult cinstitã de cãtre credincioşi. Aici au loc, anual, mari pelerinaje de Sfânta Maria Mare (15 august – Adormirea Maicii Domnului), Sfânta Maria Micã (8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului), Ziua Crucii (14 septembrie) şi la 29 august (Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul). Tot în satul Bixad existã o bisericã ortodoxã, datând din 1881, şi conacul lui Szent-Ivány Gyula (circa 1850), iar în satul Boineşti se aflã ruinele unui conac, construit în a doua jumãtate a secolului 19 (cu o sutã de camere) de baronul rutean Árkád Pásztory (n. 1844 – m. 1916), cãlugãrit la vârsta de 26 de ani (în 1870), menit sã adãposteascã oamenii sãraci. În anul 1940, conacul a fost transformat în şcoalã pentru cãlugãrii tineri, iar în anul 1952 a fost transformat în depozit de cereale, dupã care s-a ruinat treptat.

BLANDIANA, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele de Sud Est ale M-ţilor Metaliferi, în culoarul larg al râului Mureş; 905 loc. (1 ian. 2019): 459 de sex masc. şi 446 fem. Staţie de cale feratã. Vestigii arheologice datând din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului şi pânã în secolele 11–12 (depozit de obiecte din bronz din prima Epoca a fierului/Hallstatt/1200-400 î.Hr.; ruinele unei aşezãri romane – mansio – în care s-au gãsit inscripţii, urmele unui templu închinat lui Mithras, ştampile pe cãrãmizi, care dovedesc prezenţa soldaţilor romani din Legiunea a XIII-a Gemina; ceramicã striatã de tip balcano-dunãrean din secolele 9–10 etc.). Satul Acmariu este menţionat documentar, prima oarã, în 1276, iar satul Blandiana în 1733. Bisericã din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1768), în satul Acmariu, strãmutatã ulterior la schitul din Alba Iulia.

BLĂGEŞTI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Depresiunea Cracãu-Bistriţa, la poalele Culmii Pietricica, pe râul Blãgeşti; 7 605 loc. (1 ian. 2019): 3 781 de sex masc. şi 3 824 fem. Centru de cusãturi şi ţesãturi. În satul Blãgeşti, atestat documentar la 22 iulie 1436, se aflã o bisericã din lemn, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, datând din anul 1680, mutatã în cimitir în 1896, iar biserica nouã, cu dublu hram – “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi “Sfântul Evanghelist Ioan” a fost construitã între 3 aug. 1990 şi 6 iul. 1998; biserica „Sfânta Cuvioasã Parascheva”, situatã tot în satul Blãgeşti a fost construita în anii 1838–1842 şi reparatã în 1911 şi 1933.

BLĂGEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Colinelor Fãlciului cu Depresiunea Elan; 1 274 loc. (1 ian. 2019): 628 de sex masc. şi 646 fem. În satul Blãgeşti se aflã bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1808–1810) şi „Sfântul Nicolae” (1843). În arealul com. Blãgeşti se aflã o porţiune din Rezervaţia faunisticã Cârja (→ oraşul Murgeni).

BLĂJANI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 2 sate, situatã la poalele culmii Blãjani; 980 loc. (1 ian. 2019): 479 de sex masc. şi 501 fem. Morãrit. Centru viticol şi de vinificaţie. Pomiculturã. În satul Blãjani, atestat documentar în 1545, se află o bisericã din lemn (sec. 18).

BLĂJEL, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Târnavelor; 2 393 loc. (1 ian. 2019): 1 191 de sex masc. şi 1 202 fem. Productie de echipamente electrice. Satul Blãjel este menţionat documentar, prima oarã, în 1293 si apoi in 1339. În satul Pãucea, atestat documentar în 1366, existã o bisericã evanghelicã, ziditã în anii 1926-1927, pe locul uneia din sec. 15, demolatã la sf. sec. 19. Locuitorii satului Pãucea au fost decimaţi de o epidemie de ciumã în anul 1719.

BLĂJENI, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 8 sate, situatã în NE Depr. Brad, la poalele M-ţilor Bihor, pe cursul superior al Crişului Alb; 1 032 loc. (1 ian. 2019): 505 de sex masc. şi 527 fem. Centru de promovare a meşteşugurilor tradiţionale populare. Pomiculturã. Apiculturã. În satul Blãjeni, menţionat documentar, prima oarã, în 1439, se aflã biserica “Sfânta Cuvioasã Parascheva”, datând din 1871, în satul Groşuri existã o bisericã din lemn cu hramul “Buna Vestire”, datând din 1855, reparatã în 1911, 1929, 1937 şi 1966, declaratã monument istoric, în satul Sãlãtruc existã biserica din lemn cu hramul “Înãlţarea Domnului, datând din 1830, reparatã în 1946 şi 1968, declaratã monument istoric, iar în satul Plai se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului’, ziditã în 1862.

BLÂNDEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Jijiei Superioare; 1 999 loc. (1 ian. 2019): 1 034 de sex masc. şi 965 fem. Mori de grâu şi de porumb; panificaţie. În arealul com. B. au fost descoperite vestigii din prima (Hallstatt) şi ce-a de-a doua (La Tene) Epocã a fierului. În satul Şoldãneşti, atestat documentar, prima oarã, în 1490 şi apoi la 5 apr. 1628, existã biserica “Sfânta Mare Muceniţã Varvara”, construitã în anii 1882-1892, sfinţitã la 4 dec. 1892, restauratã în 1939-1940, 1950, 1963, 1976, 1995-2002. În satul Blândeşti, menţionat documentar, prima oară, la 4 aug. 1632, cu numele Talpa, şi apoi la 5 mart. 1638, a existat biserica „Sfinţii Voievozi”, construită în 1790 (reparatã în 1878 şi 1905), demolatã în 1959 şi reconstruită ulterior. Com. B. a fost înfiinţatã în 1926, desfiinţatã la 17 febr. 1968 şi reinfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Blândeşti, Cerchejeni şi Şoldãneşti din com. Suliţa, jud. Botoşani.

BLEJEŞTI, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Glavacioc; 3 777 loc. (1 ian. 2019): 1 913 de sex masc. şi 1 864 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale (în satele Blejeşti, Baciu, Sericu). Pomiculturã (meri, peri, vişini, cireşi, pruni); viticulturã; legumiculturã. Pe terit. com. B. au fost descoperite vestigiile unei aşezãri neolitice cu trei niveluri, aparţinând culturii materiale Gumelniţa, în care s-au gãsit obiecte din silex, strãchini, castroane, douã figurine antropomorfe ş.a. În satul Sericu se aflã o bisericã din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”, construitã în anii 1812-1813, refãcutã în 1883 când i s-a adãugat un turn pãtrat pe pridvor, azi declaratã monument istoric; la Sericu existã şi o şcoalã care funcţioneazã din anul 1870, într-un conac, pe care sãtenii l-au cumpãrat în acel an de la boierul Grigore Iuca (conacul a fost reabilitat în 1998). În satul Blejeşti se aflã conacul „Voinea” (1880-1890) şi o şcoalã din 1870, extinsã în 1932-1933.

BLEJOI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Ploieştiului, pe interfluviul dintre Teleajen şi râul Dâmbu, la 5 km N de Ploieşti; 9 065 loc. (1 ian. 2019): 4 447 de sex masc. şi 4 618 fem. Staţie de cale feratã pe linia Ploieşti-Sud – Blejoi – Scăeni – Boldeşti – Vălenii de Munte – Măneciu-Pământeni – Măneciu-Ungureni, inauguratã, inauguratã la 1 ianuarie 1908. Nod rutier. Expl. de petrol. Producţie de mixturi asfaltice, de confecţii textile şi de ambalaje din carton; panificaţie. În arealul com. B. au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului (un vas din ceramicã, un fragment dintr-o brãţarã de cupru ş.a.). Prima atestare documentarã a satului Blejoi dateazã din 1 sept. 1486, într-un hrisov semnat de Vlad Cãlugarul, apoi în anii 1582, 1594, 1602, 1615, 1784, 1802 etc., iar cea a satului Ploieştiori din 1831. În satul Blejoi a fost construitã, în 1732, biserica din lemn cu dublu hram – “Naşterea Maicii Domnului” şi “Sfânta Cuvioasã Parascheva”, în jurul careia a luat naştere un schit de cãlugãri, care a fost desfiinţat în 1883. În 1834, pe locul bisericii din lemn a fost ziditã o bisericã nouã care s-a prãbuşit la cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie, 1977, pe locul ei fiind reconstruitã o altã bisericã în anii 1983-1991 (sfinţitã la 6 oct. 1991). În satul Ploieştiori existã biserica “Sfântul Dumitru”, ctitorie din 1745-1760 a lui Constantin Cândescu, alãturi de care în 1887-1888 a fost construitã o altã bisericã pe cheltuiala lui Hristu Hagi Cantilli. Aceastã bisericã a fost demolatã în 1936 din cauza igrasiei avansate, pe locul ei construindu-se o altã bisericã, în 1936-1938, dupã planurile arhitectului Toma T. Socolescu şi pictatã în anii 1939-1940 de Ioan Dogãnescu. În satul Blejoi s-au nãscut fraţii Geo Bogza (n. 6 febr. 1908-m. 14 sept. 1993) şi Nicolae Bogza (pseudonimul literar Radu Tudoran, n. 8 mart. 1910-m. 18 nov. 1992).

BOBÂLNA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 11 sate, situatã la poalele de N ale dealului omonim, pe cursul superior al râului Olpret (afl. stg. al Someşului); 1 417 loc. (1 ian. 2019): 712 de sex masc. şi 705 fem. Morãrit şi panificaţie; colectarea şi prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor. Pomiculturã. Pânã în 21 dec. 1957, satul şi com. Bobâlna s-au numit Olpret. În satul Bobâlna, menţionat documentar, prima oarã, în 1332, s-a declanşat ampla rãscoalã ţãrãneascã din Transilvania (1437–1438), provocatã de înãsprirea asupririi feudale şi de mãsurile excepţionale luate de episcopul Gheorghe Lepeş în anul 1436. Mulţimea rãsculatã, formatã din ţãrani români şi maghiari, sprijinitã de mii de locuitori ai oraşelor, de lucrãtorii de la ocnele din Dej, Sic, Cojocna, şi de unele elemente ale micii nobilimi, a ridicat (în luna apr. sau mai 1437), pe Dealul Bobâlna, o tabãrã dupã model husit şi a înfrânt (la sf. lunii iun. 1437) armata nobililor, obţinând (la 6 iul. 1437), prin convenţia de la Cluj-Mãnãştur, satisfacerea unor revendicãri sociale, economice şi politice (dreptul de liberã strãmutare, abolirea nonei, adicã abolirea dijmei din producţiile de vin şi grâu, micşorarea rentei feudale în bani, naturã şi muncã etc.). Categoriile privilegiate (nobilime, cler, fruntaşii secui şi saşi) au încheiat (la 16 sept. 1437), la Cãpâlna, o înţelegere, cunoscutã sub numele de Unio trium nationum, prin care se obligau sã se ajute reciproc împotriva rãsculaţilor, a turcilor şi uneori chiar împotriva regalitãţii maghiare. La sf. lunii sept. 1437, ostilitãţile dintre rãsculaţi şi armata nobiliarã au fost reluate şi, dupã lupta de la Apatiu (încheiatã nedecis), s-a ajuns (la 6 oct. 1437) la o nouã înţelegere prin care se anulau o parte din revendicările rãsculaţilor obţinute anterior. În nov. 1437, rãscoala a reizbucnit şi armata rãsculaţilor, condusã de Anton cel Mare din Buda şi Ioan Românul din Vireag, au ocupat la începutul lunii dec. oraşele Aiud şi Cluj (probabil şi Dej, şi Turda), dar la 9 ian. 1438, armata nobiliarã, comandatã de Desideriu de Losoncz, cu ajutorul secuilor şi al regelui Albert de Habsburg, a recucerit oraşul Cluj (centrul de rezistenţã al rãsculaţilor) şi a reprimat sângeros rãscoala. În satul Bobâlna, menţionat documentar, prima oarã, în 1332, se aflã biserica “Sfânta Treime”, construitã din cãrãmidã şi piatrã în anii 1911-1912 şi sfinţitã la 12 sept. 1926. Biserica are opt turle şi un iconostas pictat în 1911 de Dumitru Cabadaef. Picturile murale interioare au fost executate în anii 1967-1969, în tempera, de cãtre Anton Lazãr, Emil Ivãnescu si Dumitru Bãnicã, biserica fiind resfinţitã la 26 sept. 1970. Reparatã în 1997, biserica a fost supusã unor ample lucrãri de renovare interioare şi exterioare, în anii 2008-2012, şi repictatã în întregime, în tempera, în perioada 2009-2012 de Liviu Bob şi Gavril Oltean. În satul Cremenea, atestat documentar, prima oarã, în 1448, existã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” , datând din 1677, cu picturi interioare din 1758, declaratã monument istoric, în satul Antãş se aflã biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în anii 1910-1912 din lemnele bisericii din Bobâlna, care data din sec. 17 , şi din cele ale bisericii din Şimişna, jud. Sãlaj, iar în satul Pruni, atestat documentar, prima oarã, în 1338, existã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” ziditã în 1928 şi reparatã în 1975 şi 2007-2008. Monumentul ridicat în memoria participanţilor la răscoală.

BOBICEŞTI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 8 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Romanaţi cu Piem. Olteţului; 3 033 loc. (1 ian. 2019): 1 544 de sex masc. şi 1 489 fem. Bisericã având hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1818), în satul Bobiceşti.

BOBOTA, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona Dealurilor Crasnei, pe râul Crasna; 3 913 loc. (1 ian. 2019): 1 990 de sex masc. şi 1 923 fem. Prelucr. lemnului şi a laptelui; confecţii metalice. Expl. de lignit (din 1919). Creşterea bovinelor. Viticulturã. Izvoare cu ape minerale sulfuroase, feruginoase (în satele Bobota şi Zalnoc). Satul Bobota este menţionat documentar, prima oarã, în 1213. Bisericile din lemn cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, în satele Derşida (1700), declaratã monument istoric şi de arhitecturã, şi Zalnoc (c. 1700, cu picturi de la sfârşitul secolului 18). În satul Bobota s-a nãscut omul politic Corneliu Coposu.

BOCICOIU MARE, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depresiunea Maramureş, pe sânga vãii râului Tisa, la graniţa cu Ucraina; 4 529 loc. (1 ian. 2019): 2 255 de sex masc. şi 2 274 fem. Staţie de cale feratã. Prelucrarea lemnului; fabricã de cãrãmidã. Muzeu etnografic. Satul Bocicoiu Mare apare menţionat documentar, prima oarã, în 1364. Staţiune balneoclimatericã, în satul Crãciuneşti (→ Capitolul Staţiuni climaterice şi balneoclimaterice, litera C). Conacul „Szaploncsay Zoltan” (1848–1849), azi şcoalã, în satul Tisa.

BOCSIG, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 3 sate, situatã la contactul Depresiunii Zarand cu Câmpia Crişurilor, pe râul Crişu Alb şi pe Canalul Morilor; 3 423 loc. (1 ian. 2019): 1 669 de sex masc. şi 1 754 fem. Staţie de cale feratã. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Viticulturã. Pomiculturã. Satul Bocsig este menţionat documentar, prima oarã, în 1553, în perioada 1912–1930 s-a numit Regele Carol, iar între anii 1948 şi 1964 a purtat numele Răpsig. Castel în stilul Renaşterii târzii construit în 1860 de Aleksandru, fostul rege al Serbiei (din dinastia Karagheorghević), care a fost detronat în 1858 şi s-a stabilit la Bocsig.

BOCŞA, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Crasnei cu Dealurile Codrului, pe râul Sãlaj; 3 382 loc. (1 ian. 2019): 1 680 de sex masc. şi 1 702 fem. Haltã de c.f. Prelucr. marmurei. Viticulturã; apiculturã. Muzeu sãtesc, inaugurat la 19 iul. 1985, amenajat în clãdirea Centrului Cultural “Simion Bãrnuţiu”, construitã în 1937-1938, consolidatã şi reabilitatã în 2012-2013 şi declaratã monument istoric. În satul Bocşa, menţionat documentar, prima oarã, în 1349, se aflã biserica greco-catolicã “Sfânta Maria”, construitã în anii 1937-1940 şi pictatã în 1944-1945. În aceastã bisericã au fost reînhumate (în 1948) osemintele lui Simion Bãrnuţiu. La Bocşa existã bustul lui Simion Bãrnuţiu, realizat de sculptorul Horia Flãmând, dezvelit la 24 sept. 1967, şi casa natalã a lui Simion Bãrnuţiu (1808–1864), gânditor, om politic şi revoluţionar, vicepreşedinte al Adunãrii de la Blaj din 3/15–5/17 mai 1848, în care existã amenajat un muzeu memorial. În satul Borla, menţionat documentar, prima oarã, în 1341, se aflã o bisericã reformatã, construitã în anii 1782-1784, cu turn ridicat în 1807-1835 şi o orgã instalatã în 1863. Clopotul dateazã din 1654.

BOD, com. în jud. Braşov, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Braşov, pe râul Ghimbãşel, în zona de confl. a acestuia cu Oltul; 5 069 loc. (1 ian. 2019): 2 524 de sex masc. şi 2 545 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Fabricã de zahãr (din 1889), falimentatã şi scoasã la licitaţie la 16 apr. 2021; produse de panificaţie. Culturi de cereale, sfeclã de zahãr, cartofi, lucernã, legume ş.a. Staţie de radio-emisie, instalatã în 1935. Staţie meteorologicã. Aici s-a înregistrat, la 25 ian. 1942, minima absolutã de temp. din România (– 38,5°C). În satul Bod, menţionat documentar, prima oarã, în 1211, se aflã o bisericã evanghelicã fortificatã (sec. 16) şi o bisericã ortodoxã cu hramul „Sfântul Nicolae” (1776). Pãdure de stejari (Quercus robur) ocrotiţi. Cetatea Bod s-a prãbuşit la cutremurul din 14 oct. 1802, pãstrându-se în prezent un fragment din zidul acesteia.

BODEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Subcarpaţii Neamţului, pe râul Cracãu; 4 646 loc. (1 ian. 2019): 2 293 de sex masc. şi 2 353 fem. Prelucr. lemnului; confecţii textile. Centru de cojocãrit. Pomiculturã; apiculturã. În arealul com. Bodeşti au fost descoperite (1939–1942) vestigiile unei importante aşezãri neolitice cu mai multe niveluri de locuire, aparţinând culturii materiale Cucuteni (milen. 4–3 î.Hr.), în care s-au gãsit obiecte din piatrã şlefuitã şi silex, ustensile din os şi mai ales figurine feminine din lut, cu tors plat, şi vase ceramice, remarcabile prin bogãţia şi varietatea modelelor pictate. Caracteristic pentru plastica descoperitã aici este vasul ajurat, numit de arheologi „Hora de la Frumuşica”, la care pãrţile pline au silueta unui corp uman vãzut din spate, oferind întregului ansamblu înfãţişarea unui grup dansând în horã. În satul Oşlobeni existã mănãstirea Dumbravele (de cãlugãri) cu biserica având dublu hram – „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi „Naşterea Maicii Domnului”, ctitorie cãlugãreascã din anul 1712, construitã în mijlocul unei pãduri de stejari. Corpul de chilii şi clopotniţa au fost construite în anul 1900 pe locul celor vechi. În perioada comunistã a funcţionat ca bisericã de mir, iar mănãstirea a fost reînfiinţatã în 1991. În 1993, un incendiu, cauzat de un scurt-circuit, a mistuit biserica pânã la temelie, salvându-se doar icoanele. Reconstruitã în anii 1994–1998, iar picturile murale interioare executate în perioada 1998–2002 de un colectiv condus de Ciprian Istrate. În satul Bodeştii de Jos se aflã biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (mijlocul sec. 17, cu pridvor adãugat în 1795), iar în satul Corni, biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Boguslavul” (1740).

BODOC, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 2 sate, situatã în N Depr. Sfântu Gheorghe, la poalele M-ţilor Bodoc şi Baraolt, la 549 m alt., pe râul Olt, la 15 km N de municipiul Sfântu Gheorghe; 2 583 loc. (1 ian. 2019): 1 316 de sex masc. şi 1 267 fem. Staţie de c.f. Expl. de argilã. Producţie de cãrãmidã şi ţiglã. Staţie de îmbuteliere a apelor minerale. Creşterea ovinelor. Satul Bodoc este atestat documentar, prima oarã, în 1332, iar satul Zãlan în 1319. Staţiune balneoclimatericã de interes local, cu funcţionare permanentã, cu izv. de ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, clorurate, folosite atât ca ape de masã, cât şi pentru tratarea afecţiunilor tubului digestiv (dispepsie gastro-intestinalã, gastrite cu aciditate redusã), a celor hepato-biliare (dischinezie biliarã, colecistitã, litiazã biliarã) şi renale (curã pentru diurezã dupã infecţii urinare). În perimetrul satului Olteni au fost descoperite (1959) vestigiile unei aşezãri neolitice, ale unei aşezãri dacice, datând din a doua Epocã a fierului (La Tene), ale unui castru roman din piatrã (80 x 120 m) din sec. 2–3 şi ale unei aşezãri civile romane (sec. 2–3). Bisericã fortificatã (sec. 15), azi bisericã reformatã, reconstruitã în 1651, în stil gotic, înconjuratã de un zid, în prezent parţial deteriorat; Castelul „Mikó” (1827), în satul Olteni. Bodoc este un renumit centru de artã popularã (porţi monumentale din lemn, cu incrustaţii).

BOGATA, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul Mureş; 1 836 loc. (1 ian. 2019): 932 de sex masc. şi 904 fem. Haltã de c.f. Expl. de gaze naturale. Pe terit. satului Bogata, menţionat documentar, prima oarã, în 1295, au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului (ceramicã de tip Wietenberg, cu decor bogat în spirale meandrate, roţi de teracotã etc.), din cea a fierului şi o aşezare feudalã din sec. 12–14. Vechiul nume: Bogata de Mureş. În satul Bogata se aflã o bisericã ortodoxã cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în anii 1986-1988 şi pictatã în perioada 2003-2005 de Radu Mureşan din Cluj-Napoca, o bisericã romano-catolicã şi una reformatã din sec. 17.

BOGAŢI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 8 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Piteştiului cu Piem. Cândeşti, pe râul Budişteanca; 4 351 loc. (1 ian. 2019): 2 159 de sex masc. şi 2 192 fem. Expl. de petrol (în satele Bogaţi şi Glâmbocel). Expl. şi prelucr. a lemnului. Pomiculturã; apiculturã; viticulturã. În satul Bogaţi, atestat documentar în anul 1550, se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1862. Agroturism.

BOGDA, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 6 sate, situatã în V Pod. Lipovei, la 200 m alt., în zona de izv. a râului Bega Veche, la 50 km NE de Timişoara; 488 loc. (1 ian. 2019): 256 de sex masc. şi 232 fem. Staţiune balneoclimatericã de interes local, cu izv. de ape minerale carbogazoase, feruginoase, iodurate, oligominerale (mineralizare totalã 717,7 g/litru), indicate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, ginecologice, ale rinichilor şi cãilor urinare etc. Buvete pentru curã cu apã mineralã. Aici se organizeazã tabere de varã pentru vacanţa elevilor. Satul Bogda este menţionat documentar, prima oarã, în 1436. Stãpânit de turci (1607–1717) şi de Imperiul Habsburgic (1718–1918). În perioada 1720–1771 a fost colonizat cu germani. Satul Charlottenburg a fost întemeiat în anii 1770–1771, o datã cu cel de-al doilea val de colonizare, aici stabilindu-se 32 de familii (171 de persoane) venite din zonele Trento, Lorena şi Baden-Wurtenberg. Acesta este singurul sat din Banat, şi chiar din România, desfãşurat sub formã de cerc, fapt pentru care a fost declarat monument istoric.

BOGDANA, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Boian; 2 032 loc. (1 ian. 2019): 1 025 de sex masc. şi 1 007 fem. Culturi de cereale. În satul Bogdana se află o biserica “Adormirea Maicii Domnului” datând din anul 1883, iar în satul Broşteanca există biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1846).

BOGDANA, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 9 sate, situatã în Colinele Tutovei, pe râul Bogdana; 1 545 loc. (1 ian. 2019): 804 de sex masc. şi 741 fem. Viticulturã. Satul Bogdana este atestat documentar la 20 oct. 1468. Bisericã având hramul „Schimbarea la Faţã” ( sec. 19), în satul Gãvanu. Com. Bogdana are în componenţă satul Plopeni care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21 existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

BOGDAND, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 4 sate, situatã în S Dealurilor Codrului, pe interfluviul Cerna–Maia; 2 727 loc. (1 ian. 2019): 1 355 de sex masc. şi 1 372 fem. Vestigii din Epoca bronzului (vase ceramice decorate cu motive ornamentale) descoperite 1981 în punctul „Togul Popii”. În satul Bogdand, menţionat documentar, prima oarã, în 1383, existã o bisericã din piatrã, consemnată documentar în 1470, cu adãugiri din sec. 18 şi turn ridicat în 1863, azi aparţinând cultului reformat-calvin. În satul Corund, atestat documentar, prima oarã, în 1423, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1723), cu decor sculptat la portal şi stâlpii pridvorului şi cu picturi pe pereţii interiori executate în 1798, declaratã monument istoric.

BOGDAN VODĂ, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Maramureş, pe râul Iza, în zona de confl. cu pâraiele Ieud şi Valea Satului; 2 985 loc. (1 ian. 2019): 1 516 de sex masc. şi 1 469 fem. Constr. de piese auto; producţie de covoare persane. Satul Bogdan Vodã, numit pânã la 17 febr. 1968 Cuhea şi menţionat documentar, prima oarã, în 1352, se pare cã a fost reşed. voievodului Bogdan I (primul domn de sine stãtãtor al Moldovei, 1359–1365). Acest fapt este atestat de descoperirea (în anii 1964–1965), pe un promontoriu care străjuieşte Valea Izei, a urmelor unei temelii din piatrã a unei locuinţe (12 x 9 m) incendiate, care se pare cã a aparţinut voievodului Bogdan I, în care s-au gãsit balamale, cuie din fier, vârfuri de sãgeţi, ceramicã, pinteni de cavaleri, lãnci din fier ş.a. Aceastã presupusã reşed. voievodalã era înconjuratã de pavaj şi de o palisadã. Tot aici, au fost descoperite fundaţiile unei biserici din piatrã (23 x 11,50 m) datând din prima jumãtate a sec. 14. În satul Bogdan Vodã se aflã biserica „Sfântul Nicolae”, construitã din bârne de brad, în anii 1718–1722, pe locul alteia incendiatã de tãtari în 1717; este una dintre cele mai valoroase biserici de acest fel din ţarã, declaratã monument istoric în anul 2000. Biserica pãstreazã picturi interioare din 1754, un candelabru din lemn sculptat (din 1722), un clopot din 1801 şi câteva cãrţi vechi, însemnate (Octoih, 1750, Evanghelia, 1760, Triod, 1771). Tot aici existã o casã din lemn din 1780, care a aparţinut lui Vasile Deac, şi Grupul statuar „Bogdan Voievod”, operã din anul 2007 a sculptorului Ioan Marchiş. Anual, în satul Bogdan Vodã are loc, la mijlocul lunii mai, o manifestare popularã ciobãneascã, asemãnãtoare cu cea a „Sâmbrei oilor”, numitã local „Ruptul sterpelor”.

BOGDĂNEŞTI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 2 sate, situatã în SV Depr. Caşin, pe râul Oituz; 2 806 loc. (1 ian. 2019): 1 367 de sex masc. şi 1 439 fem. Centru pomicol (meri, peri, pruni). Sãpãturile arheologice au scos la ivealã o aşezare din Epoca bronzului, constituitã din bordeie cu podine din lut şi vetre din pietre, cu ceramicã bogatã (cãni cu o toartã, ceşti, amfore, castroane, borcane etc.). În satul Bogdãneşti, atestat documentar la 1 sept. 1584, se aflã biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul” (1776–1778, cu adãugiri din 1929), consolidatã în anii 1986–1987 (dupã stricãciunile provocate de cutremurul din 4 mart. 1977) şi pictatã în frescã în perioada 1993–1995.

BOGDĂNEŞTI, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situatã în N Subcarpaţilor Neamţului, pe râul Râşca; 4 146 loc. (1 ian. 2019): 2 114 de sex masc. şi 2 032 fem. Bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1779, refãcutã în 1805, cu pridvor adãugat în 1879). În satul Bogdãneşti se aflã mănãstirea cu acelaşi nume (de cãlugãri). Începutul vieţii monahale la Bogdãneşti dateazã din anul 1363, când voievodul Bogdan I a ctitorit o bisericã din lemn pentru a servi ca loc de rugãciune a cãlugãrilor schitului Bogdãneşti. Schitul a fost distrus din temelii de tãtari în anul 1510. În sec. 16–18 au fost câteva încercãri de revigorare a vieţii monastice, dar de scurtã duratã (în anii 1528–1574 a funcţionat un schit de cãlugãri, iar în perioada 1620–1740 a existat un schit de maici). La 20 iul. 1994, pe locul fostei vetre monahale s-a pus piatra de temelie a noii mănãstiri din Bogdãneşti prin strãdania preotului Gheorghe Loghinoaia, cu contribuţia creştinilor din comunã, iar la 7 mai 2006 s-a sfinţit biserica mănãstirii al cãrui hram este „Sfântul Ilie Tesviteanul”. Prin efortul cãlugãrilor şi al credincioşilor din Bogdãneşti s-au mai construit clãdirile anexe, aghiasmarul, clopotniţa, un aşezãmânt creştin filantropic pentru bãtrâni, cu o capacitate de 70 de persoane, inaugurat în 1995, şi s-a sfinţit, în anul 2001, statuia voievodului Bogdan I.

BOGDĂNEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 9 sate, situatã în zona Colinelor Tutovei, pe râul Bogdãneşti; 3 225 loc. (1 ian. 2019): 1 644 de sex masc. şi 1 581 fem. Satul Unţeşti este atestat documentar în 1499, iar satele Bogdãneşti şi Vlãdeşti, în 1528. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1792), „Sfinţii Voievozi” (1794) şi „Sfântul Nicolae” (1801, refãcutã în 1851), în satele Orgoieşti, Vlãdeşti şi Bogdãneşti.

BOGDĂNIŢA, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 7 sate, situatã în arealul Colinelor Tutovei, pe interfluviul dintre râurile Bogdana şi Horoaia; 1 528 loc. (1 ian. 2019): 798 de sex masc. şi 730 fem. Morãrit. Abator. Creşterea animalelor. Satul Tunseşti este menţionat documentar, prima oarã, în 1453, iar Rãdãeşti, în 1617. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Trei Ierarhi” (1794) şi „Sfântul Nicolae” (1833), declarate monumente istorice, în satele Cepeşti şi Cârţibaşi; în satul Bogdãniţa se aflã biserica „Sfântul Nicolae” (1847) a fostului schit Fundul Bogdãniţei.

BOGHEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 9 sate, situatã în SV Colinelor Tutovei, pe stg. râului Zeletin; 1 507 loc. (1 ian. 2019): 762 de sex masc. şi 745 fem. Satele Pleşeşti şi Prisecani sunt menţionate documentar, prima oarã, în 1491, Plãcinţeni în 1495, iar Iugani în 1569. Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Botezãtorul” (sec. 17, reparatã în sec. 20), în satul Chiţcani. Stejar multisecular (sec. 15), declarat monument al naturii, în satul Bogheştii de Sus.

BOGHICEA, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 4 sate, situatã în culoarul larg al Vãii Siretului; 2 586 loc. (1 ian. 2019): 1 339 de sex masc. şi 1 247 fem. Prelucr. lemnului. Com. B. a fost înfiinţatã la 12 iul. 2005 prin desprinderea satelor Boghicea, Cãuşeni, Nistria şi Slobozia din com. Bira, jud. Neamţ.

BOGHIŞ, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona Dealurilor Crasnei, pe râurile Barcãu şi Valea Mare şi pe pârâul Iaz; 1 924 loc. (1 ian. 2019): 963 de sex masc. şi 961 fem. Prelucr. lemnului. Moarã (sec. 18). Staţiune balneoclimatericã sezonierã, de interes local (în satul Boghiş), cu izvoare de ape minerale sulfuroase, bicarbonate, sodice, hipotone, termale (43°C), indicate în tratarea afecţiunilor ginecologice şi ale aparatului locomotor. Stabiliment balnear şi bazin cu apã mineralã în aer liber. În satul Boghiş, atestat documentar, prima oarã, in 1214, se aflã o bisericã reformatã (1792-1796) şi castelul „Bánffi” (1719-1720), cu parc, azi azil de bãtrâni. Com. B. a fost înfiinţatã la 13 iun. 2005 prin desprinderea satelor Boghiş şi Bozieş din com. Nuşfalãu, jud. Sãlaj.

BOIANU MARE, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona Dealurilor Viişoarei, în apropierea izv. râului Inot; 1 297 loc. (1 ian. 2019): 663 de sex masc. şi 634 fem. Satul Boianu Mare este menţionat documentar, prima oarã, în 1358. Bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1686, cu adãugiri din sec. 19 şi picturi din sec. 18), în satul Boianu Mare, declaratã monument istoric.

BOIŞOARA, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din 3 sate, situatã în NE Depr. Loviştea, la poalele de SV ale M-ţilor Fãgãraş; 1 254 loc. (1 ian. 2019): 649 de sex masc. şi 605 fem. Expl. lemnului. Pomiculturã. Culturi de cartofi. Creşterea animalelor. Bisericã având dublu hram – „Buna Vestire” şi „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (ante 1816), în satul Bumbueşti.

BOIŢA, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din 4 sate, situatã în SE Depr. Sibiu, la poalele NE ale M-ţilor Lotrului, în zona pasului Turnu Roşu, unde începe pitorescul defileu al Oltului din Carpaţii Meridionali, la 23 km SE de municipiul Sibiu; 1 613 loc. (1 ian. 2019): 814 de sex masc. şi 799 fem. Expl. şi prelucrarea lemnului. Expl. de piatrã (cariera Cãpreţ). Muzeu etnografic (în satul Boiţa). Douã spitale pentru bolnavii cu afecţiuni psihice. În arealul satului Boiţa, atestat documentar în 1453, în punctul numit Rude, au fost descoperite (1957–1958) urmele unui castru roman de dimensiuni mici (41 x 47 m) cu dublu zid de incintã, cunoscut sub numele de Caput Stenarum, datând din sec. 2, precum şi vestigiile unei aşezãri civile în care s-au gãsit ruinele unor clãdiri din cãrãmidã. Aceastã strãveche aşezare se aflã situatã pe anticul drum roman ce ducea spre Apulum şi la capãtul de N al liniei romane de fortificaţii cunoscutã ca Limes Alutanus. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1812–1822, cu zid de incintã), în satul Boiţa. Tot în satul Boiţa, în zona de intrare în defileul Oltului prin trecãtoarea Turnu Roşu, pe malul drept al Oltului, se aflã castelul Turnu Roşu (sec. 19) şi ruinele unui turn de pazã (Turnu Roşu sau Turnu Spart) datând din sec. 13–14, turn care, în secolele trecute, avea menirea sã vegheze asupra drumului de legãturã dintre Sibiu şi Râmnicu Vâlcea. Acest turn fãcea parte dintr-un vast sistem defensiv, organizat de oraşul Sibiu. Com. Boiţa a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Boiţa, Lazaret, Lotrioara şi Paltin din subordinea ad-tivã a oraşului Tãlmaciu.

BOIU MARE, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona Dealurilor Boiului (Pod. Someşan); 1 129 loc. (1 ian. 2019): 555 de sex masc. şi 574 fem. Expl. de bentonit. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Satul Boiu Mare este menţionat documentar, prima oarã, în 1405. Bisericã din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1757), în satul Frâncenii Boiului.

BOLBOŞI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Dealurile Jiului, pe râul Jilţu; 3 225 loc. (1 ian. 2019): 1 701 de sex masc. şi 1 524 fem. Bisericã din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1755–1757, refãcutã în 1818), în satul Bãlãceşti.

BOLDEŞTI-GRADIŞTEA, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Sãratei, la confl. râului Râiosu cu Bãlana; 1 679 loc. (1 ian. 2019): 819 de sex masc. şi 860 fem. Reşed. com. este satul Boldeşti. Expl. de petrol; pisciculturã. În arealul comunei au fost descoperite vestigii neolitice si din epoca daco-romanã (necropolã din sec. 2-3). În satul Boldeşti se aflã bisericile “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”

BOLDU, com. în jud. Buzău, formatã dintr-un sat, situatã în Câmpia Râmnicului; 2 196 loc. (1 ian. 2019): 1 043 de sex masc. şi 1 153 fem. Expl. de gaze naturale. Confecţii textile. Viticulturã. În satul Boldu, atestat documentar, prima oarã, în 1830, se aflã biserica “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1831-1836), în curtea cãreia existã un ansamblu social (bucãtãrie, salã de mese, bibliotecã ş.a.), construit în anii 2008-2009, şi casa “Pâslaru” datând din anul 1900.

BOLDUR, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Lugojului; 2 336 loc. (1 ian. 2019): 1 140 de sex masc. şi 1 196 fem. Satul Boldur este menţionat documentar, prima oarã, în 1290, iar apoi în 1368 cu numele Bondor. Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1865–1868), în satul Boldur.

BOLINTIN-DEAL, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Vlãsiei, la 20 km V de Bucureşti; 6 225 loc. (1 ian. 2019): 3 024 de sex masc. şi 3 201 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Prefabricate din beton; tâmplãrie în lemn; balastierã. În apr. 1991 un tânãr român a fost ucis de o persoanã de etnie rromã, fapt ce a determinat un conflict interetnic urmat de incendierea a 18 case ale rromilor. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. Bolintin-Deal a fãcut parte din jud. Ilfov. În satul Bolintin-Deal se aflã bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1886) şi „Sfântul Nicolae” (sf. sec. 19) şi conacele „Hubert” şi „Bãleanu” – ambele construite la începutul sec. 20.

BOLOTEŞTI, comunã în judeţul Vrancea, alcãtuitã din 6 sate, situatã la poalele de Sud Est ale Mãgurii Odobeşti, pe râul Putna; 4 738 loc. (1 ian. 2019): 2 345 de sex masc. şi 2 393 fem. Haltã de cale feratã (în satul Putna) pe linia Bucureşti – Ploieşti – Buzãu – Vadu Paşii – Boboc – Zoiţa – Râmnicu Sãrat – Sihlea – Gugeşti – Coteşti – Putna – Mãrãşeşti, construitã în perioada noiembrie 1879-13 iunie 1881, inauguratã la 18 octombrie 1881. Nod rutier. Centru viticol şi de vinificaţie. Moarã domneascã acţionatã hidraulic. În satul Boloteşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1565, şi numit, pânã în sec. 17, Târgoveţi, se aflã biserica „Sfântul Nicolae”, datând dinainte de anul 1809, refãcutã în 1867–1870, distrusã în timpul Primului Rãzboi Mondial şi reconstruitã în anii 1920–1925. În satul Gãgeşti, atestat documentar în anul 1610, existã biserica “Sfânta Filofteia” şi mănãstirea Tarniţa, ctitorie cãlugãreascã din anul 1702-1734, cu biserica „Adormirea Maicii Domnului”, reparatã în 1805 dupã stricãciunile provocate de cutremurul din 14 oct. 1802 şi reconstruitã în 1919–1920 dupã deteriorãrile cauzate de luptele din Primul Rãzboi Mondial. În 1950, mănãstirea de cãlugãri a fost transformatã în mănãstire de maici, dar la 28 oct. 1959 acestea au fost alungate de autorităţile comuniste şi mănãstirea desfiinţatã, clãdirile anexe cãzând pradã ruinei de-a lungul a 30 de ani. În 1990, mănãstirea a fost reînfiinţatã. Biserica mănãstirii, construitã din lemn pe fundaţie de beton, cu o turlã mare pe naos, de formã hexagonalã, aşezatã pe un tambur pãtrat, a fost mistuitã în întregime de un incendiu în luna aprilie 2006, pe locul ei fiind construitã o nouã bisericã în perioada 2007-2015 şi pictatã în anii 2015-2018. Satul Cãpoteşti (azi desfiinţat şi înglobat în satul Putna), apare menţionat documentar, prima oarã, în 1626.

BOLVAŞNIŢA, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 2 sate, situatã în N culoarului depresionar Timiş-Cerna, la poalele de V ale Muntelui Mic; 1 327 loc. (1 ian. 2019): 675 de sex masc. şi 652 fem. Pomiculturã (meri, peri, pruni). În satul Bolvaşniţa, menţionat documentar, prima oarã, în 1376, se aflã biserica “Sfântul Gheorghe”, construitã în anii 1790-1793, renovatã în perioada 1997-1998 şi sfinţitã la 18 oct. 1998. Biserica pãstreazã picturi murale interioare executate în 1838 de Trifan Achimescu şi restaurate în 1992 de Toduţã Cican. Iconostasul a fost pictat în 1798 de Ştefan Popovici.

BONŢIDA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Transilvaniei (Câmpia Fizeşului), pe dr. Someşului Mic; 4 854 loc. (1 ian. 2019): 2 409 de sex masc. şi 2 445 fem. Staţie de c.f. Herghelie. Fermã de creştere a porcinelor. Topitorie de cânepã. În satul Bonţida, menţionat documentar, prima oarã, în 1263, se aflã castelul „Bánffi”, cu turnuri rotunde la colţuri, construit în 1652, dupã planurile arhitectului Agostino Serena, modificat şi amplificat în stil baroc de arhitectul J. Fischer von Erlach (dupã 1745) şi amplificat din nou în 1850 (o aripã nouã) de arhitectul A. Kagerbauer. Castelul a fost restaurat parţial în 1999. Tot în satul Bonţida există o bisericã din sec. 13, aparţinând cultului reformat-calvin, cu refaceri ulterioare şi cu amvon din 1720, construit de David Sipoş. În satul Coasta existã conacul „Dujardin” (sec. 18–19), iar în satul Rãscruci, o bisericã reformatã (sec. 17).

BORĂNEŞTI, com. în jud. Ialomiţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în lunca largã de pe dr. râului Ialomiţa; 2 497 loc. (1 ian. 2019): 1 291 de sex masc. şi 1 206 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ; legumiculturã; viticultură. Satul Borãneşti apare consemnat pe o hartã austriacã din sec. 18 cu toponimul Borãneştie. În perioada 1864–1874 a fost comunã ruralã, în anii 1874–1876 satul Borãneşti a fãcut parte din com. Speteni, iar între 1876 şi 1968 a fost comunã de sine stãtãtoare. La 17 febr. 1968 a fost inclus în com. Coşereni, iar la 7 apr. 2004 s-a reînfiinţat com. Borãneşti, în urma desprinderii satelor Borãneşti şi Sinteşti din com. Coşereni. În satul Borãneşti se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1866) şi conacul boierului Nicu Chiroiu (1889, renovat în 1994–1995).

BORĂSCU, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona Dealurilor Jiului, pe râul Borăscu; 3 238 loc. (1 ian. 2019): 1 674 de sex masc. şi 1 564 fem. Schitul Sãroiu (sec. 19). Muzeu etnografic. Bisericã din lemn cu dublu hram – „Sfântul Dimitrie” şi „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1821), în satul Scoruşu. În perioada 1 ian. 1965 şi 17 febr. 1968, satul şi com. Borăscu s-au numit Livada.

BORCA, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 7 sate, situatã la poalele M-ţilor Bistriţei şi Stânişoarei, pe valea superioarã a Bistriţei moldoveneşti, în zona de confl. cu râurile Borca şi Sabasa; 6 566 loc. (1 ian. 2019): 3 325 de sex masc. şi 3 241 fem. Expl. şi prelucr. lemnului; brichetarea rumeguşului; prelucr. laptelui şi a lânii. Abator. Recoltarea fructelor de pãdure. Bogat fond cinegetic (mistreţi, cerbi, urşi ş.a.). Creşterea bovinelor şi a ovinelor. Staţiune balneoclimatericã de interes local. Numele localit. provine de la un izv. cu apã mineralã alcalinã, cloruro-sodicã, numit local „borcut”. Monument închinat eroilor cãzuţi pe câmpurile de luptã în Primul Rãzboi Mondial. În satul Borca, atestat documentar, prima oarã, în 1558, într-un document semnat de domnul Alexandru Lãpuşneanu, se aflã ruinele unei biserici din lemn, pe temelie de piatrã, construitã în anii 1821-1823 şi distrusã prin incendiere de unguri în timpul Primului Rãzboi Mondial. Biserica actualã, cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost ziditã în anii 1886-1890, sfinţitã la 29 iun. 1890, reparatã în 1950-1952 şi în 1990-1992 când a fost repictatã şi resfinţitã la 14 sept. 1992; în satul Borca mai existã Casa administratorului Domeniului Coroanei Regale, construitã în 1898 (azi internat şcolar), declaratã monument istoric şi de arhitecturã şi clãdirea Ocolului Silvic (azi şcoalã), datând din 1898, declaratã monument istoric şi de arhitecturã; în satul Sabasa, atestat documentar în 1558, existã biserica din lemn cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, construitã în 1854-1859 şi renovatã în 1886 şi biserica “Sfântul Spiridon” ziditã în anii 1998-2000; în satul Mãdei existã biserica din lemn cu hramul “Schimbarea la Faţã” (1710). În arealul com. Borca se aflã rezervaţia forestierã şi faunistică (357 ha), cu parcele de pãdure de rãşinoase în amestec cu fag, situatã la circa 1 600 m altitudine, în care este protejat cocoşul de munte (Tetrao urogallus). Tot în arealul com. Borca mai existã Rezervaţia naturalã de tip acvatic “Pârâul Borcuţa”, situatã la 1 600 m alt. (1,20 ha) şi un izvor cu apã mineralã , numit popular “borcut”. În perimetrul satului Sabasa s-a petrecut, în mod real (dupã cum povestesc bãtrânii locului), evenimentul trist pe care Mihail Sadoveanu l-a redat cu lux de amãnunte în romanul “Baltagul”. Sursa de inspiraţie a romancierului se pare cã este nu numai subiectul baladei populare “Mioriţa”, ci mai cu seamã povestea pe care a auzit-o de la bãtrânii satelor din zona M-ţilor Stânişoarei. Ca dovadã, autorul redã cu mãestrie literarã şi cu lux de amãnunte, asa cum a auzise din povestiri, cum Vitoria Lipan l-a gãsit mort pe soţul ei, Nechifor Lipan, în urma loviturii cu un baltag, într-o pãdure situatã între satele Sabasa şi Suha (sat în com. Mãlini, jud. Suceava).

BORCEA, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situatã în E Câmpiei Bãrãganului, pe stg. braţului Borcea; 8 016 loc. (1 ian. 2019): 4 046 de sex masc. şi 3 970 fem. Haltã de c.f. (inauguratã la 26 sept. 1896). Complex avicol. Pescuit. Pânã la 1 ian. 1965 s-a numit Cocargeaua. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a fãcut parte din jud. Ialomiţa.

BORDEI VERDE, com. în jud. Brăila, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Brãilei; 2 541 loc. (1 ian. 2019): 1 279 de sex masc. şi 1 262 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Morãrit. Culturi de cereale. Pe terit. satului Lişcoteanca au fost descoperite vestigiile a patru aşezãri neolitice, aparţinând culturilor Boian şi Gumelniţa, din care s-au recuperat, printre altele, un vas ritual (asemãnãtor vaselor ceramice de tip Cucuteni) şi o masã de rit. În satul Bordei Verde, întemeiat în anul 1855, se aflã biserica “Sfântul Dumitru”, construitã în anii 1868-1870, reziditã în 1881, reparatã în 1983-1985 şi pictatã în 1985-1986 de Ioan Moroşanu din Gura Humorului şi resfinţitã la 27 apr. 1986. În anii 2012-2015 au fost efectuate reparaţii capitale, schimbându-i-se arhitectura prin adãugarea unui pridvor şi mutarea turlei de pe pronaos pe naos. În satul Constantin Gabrielescu se aflã biserica “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, construitã în perioada 1931-1954, sfinţitã la 18 nov. 1962, consolidatã şi reparatã dupã anul 1990.

BORDEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Subcarpaţii Vrancei, pe dr. râului Râmna; 1 708 loc. (1 ian. 2019): 827 de sex masc. şi 881 fem. În satul Bordeşti se aflã ruinele clãdirilor fostei mănãstiri B. (sec. 17) şi biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1698), ctitorie a cãpitanului Mãnãilã Ioniţã, dregãtor în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Dupã secularizarea averilor mănãstireşti (1863), biserica mănãstirii a devenit bisericã de mir, declaratã monument istoric la 10 martie 1915, pãstrând picturi murale interioare originare.

BORDUŞANI, com. în jud. Ialomiţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în E Câmpiei Bãrãganului, pe stg. braţului Borcea; 4 972 loc. (1 ian. 2019): 2 526 de sex masc. şi 2 446 fem. Cherhana. Moarã (începutul sec. 20). Culturi de cereale. Pomiculturã. Creşterea porcinelor. Pescuit. În perimetrul satului Borduşani au fost descoperite urmele unei aşezãri neolitice aparţinând culturii materiale Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.), în care s-au gãsit unelte din piatrã, silex, os şi corn şi vestigiile unei aşezãri daco-getice din sec. 2 î.Hr., în care au fost identificate fragmente de vase ceramice lucrate la roatã şi decorate cu picturi sau prin lustruire. Biserica „Sfântul Ilie” (sec. 18, refãcutã în 1838), în satul Borduşani.

BORLEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 5 sate, situatã în V Depr. Cracãu–Bistriţa, la poalele de E ale M-ţilor Goşmanu, pe râul Nechitu; 9 390 loc. (1 ian. 2019): 4 761 de sex masc. şi 4 629 fem. Zãcãminte de sãruri de potasiu şi de magneziu. Expl. şi prelucr. lemnului. Fabrică de conf. În satul Nechit se aflã mănãstirea Nechit (de cãlugãri), cu biserica „Schimbarea la Faţã” (34 m lungime şi 12 m lãţime), construitã în 1864. Mănãstirea actualã s-a dezvoltat pe locul schitului Nechit consemnat documentar în 1399 cu o bisericã din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”. În primele decenii ale sec. 19, viaţa monahalã de la acest schit a început sã se stingã, dupã care a urmat o perioadã de uitare şi ruinare pânã în 1864 când s-a construit biserica de zid, o clopotniţã şi câteva chilii. La 28 oct. 1959 schitul a fost desfiinţat de autoritãţile comuniste şi reînfiinţat apoi în 1972 prin efortul pãrintelui Zenovie Ghidescu sprijinit de Patriarhia Românã. În anii 1976–1979 biserica de zid a fost refãcutã în întregime, atribuindu-se hramul „Schimbarea la Faţã”, şi s-a construit paraclisul cu hramul „Sfinţii Mucenici Zenovie şi Zenovia” – ambele lãcaşuri pictate în perioada 1979–1982 de monahia Viorica Creţu de la mănãstirea Prislop. În anii 1998–2001 a fost construit un nou Turn-clopotniţã, înalt de 51 m, care adãposteşte un paraclis cu hramul „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, pictat de Mihai Chiuariu. În partea de N a bisericii a fost construitã o clãdire cu patru niveluri care adãposteşte trapeza (sala de mese), o salã de conferinţe, mai multe chilii pentru cãlugãri şi mai multe spaţii de cazare pentru pelerini.

BOROAIA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Subcarpaţii Neamţului, pe dr. râului Moldova; 4 722 loc. (1 ian. 2019): 2 316 de sex masc. şi 2 406 fem. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Creşterea bovinelor. În satul Boroaia se află biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1808) şi biserica de zid cu dublu hram – „Sfânta Ana” şi „Sfânta Maria”, construită în perioada 22 iun. 1969–2 mai 1970 (sfinţitã la 21 mai 1977) prin efortul pãrintelui Ilarion Argatu.

BOROD, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã în E Depr. Vad-Borod, la poalele M-ţilor Plopiş şi Pãdurea Craiului, pe râul Borod; 3 901 loc. (1 ian. 2019): 1 972 de sex masc. şi 1 929 fem. Expl. de cãrbune brun, de argilã refractarã, de piatrã şi nisip în carierã. Prelucr. lemnului; apiculturã. Pomiculturã. Satul Borod este menţionat documentar, prima oarã, în perioada 1291–1294. Punct fosilifer (în satul Corniţel, 0,1 ha).

BOROŞNEU MARE, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Depr. Târgu Secuiesc, pe stg. Râului Negru; 3 272 loc. (1 ian. 2019): 1 663 de sex masc. şi 1 609 fem. Haltã de c.f. Nod rutier. Prelucr. lemnului. Complex de creştere a bovinelor. Satul Boroşneu Mare este menţionat documentar, prima oarã, în 1332. În satul Leţ, atestat documentar în 1332, au fost descoperite (1949, 1955) vestigiile unei aşezãri neolitice, cu mai multe niveluri de locuire, în care s-a gãsit ceramicã de tip Criş şi Boian. Vestigii ale unui castru roman auxiliar construit în anii 110–120 pe drumul dintre Pasul Oituz şi Pasul Bran. În satul Dobolii de Sus, atestat documentar în 1461, se aflã o bisericã reformatã din sec. 16, declaratã monument istoric, construitã în stil gotic târziu, cu picturi murale din 1667 şi strane pictate în 1773, iar în satul Boroşneu Mic, menţionat documentar, prima oarã, în 1567, existã conacul „Tompa” (sec. 18) şi o bisericã din sec. 18.

BORŞ, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia de Vest, la graniţa cu Ungaria, la 12 km NV de municipiul Oradea; 4 295 loc. (1 ian. 2019): 2 096 de sex masc. şi 2 199 fem. Producţie de aluminã (în perioada 1962-2006), de calculatoare, de componente pentru echipamente electronice, de componente auto, de mobilă, încălţăminte, prelate pentru maşini ş.a. Morărit şi panificaţie. Punct de vamã, rutier, modernizat în anii 1991–1995 şi redat traficului la 15 iul. 1995 (extins pe o supr. de 9 ha). Satul Borş apare menţionat documentar, prima oarã, în 1215. În arealul satului Sântion, menţionat documentar, prima oarã, în 1215, au fost descoperite (1955) vestigiile unei aşezãri din Epoca bronzului, aparţinând culturii materiale Otomani (sec. 19–13 î.Hr.), un cimitir de înhumaţie în care s-au gãsit (pânã în 2013), câteva inele din argint (sec. 11 d.Hr.) şi urmele unei aşezãri feudale din sec. 11–13.

BORŞA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona Dealurilor Clujului, pe râul Borşa; 1 330 loc. (1 ian. 2019): 660 de sex masc. şi 670 fem. Pomiculturã. În satul Borşa, menţionat documentar, prima oarã, în 1315, se aflã castelul “Banffi”, construit de baronul Daniel Banffi în a doua jumãtate a sec. 19, declarat monument istoric (din 1957 castelul a devenit spital de boli psihice), iar în satul Ciumãfaia, atestat documentar în anul 1307, existã o bisericã în stil romanic, datând din sec. 13, cu adãugiri din sec. 19 şi cu amvon construit în 1745 de David Sipoş, azi bisericã reformatã. În satul Borşa a existat biserica din lemn cu hramul “Sfântul Dumitru”, datând dinainte de anul 1787, demolatã în anul 1901, transferatã şi remontatã în satul Adalin, com. Dragu, jud Sãlaj, în satul Ciumãfaia existã biserica ortodoxã cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sfinţitã în anul 1932, iar în satul Giula, atestat documentar în anul 1307, se aflã o bisericã în stil gotic, datând din sec. 15, azi bisericã reformatã.

BORZEŞTI, localit. componentã a municipiului Oneşti, jud. Bacău. Combinat chimic (în funcţiune din 1959), care produce sodã causticã, acid clorhidric, clor, cloroform, acid sulfuric, ierbicide, insecticide ş.a. Are douã centrale electrice şi de termoficare (Borzeşti I, intratã în funcţiune în 1956, şi Borzeşti II, în 1975). Dupã cum menţioneazã istoricul Grigore Tocilescu se pare cã aici s-a nãscut Ştefan cel Mare (în anul 1436). La Borzeşti se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului”, de mari dimensiuni (26,20 lungime şi 10,30 m lãţime), ctitorie din anii 1493–1494 a domnului Ştefan cel Mare şi a fiului sãu Alexandru (sfinţitã la 12 oct. 1494), având faţadele decorate cu ceramicã smãlţuitã (de culoare verde, galbenã, cafeniu deschis, portocaliu), în alternanţã cu cãrãmidã şi piatrã brutã. Biserica a fost restauratã în 1904–1905, 1924 şi 1994 (resfinţitã la 12 oct. 1994). La Borzeşti se aflã un stejar multisecular (ocrotit de lege).

BOSANCI, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Sucevei; 7 969 loc. (1 ian. 2019): 4 095 de sex masc. şi 3 874 fem. Centru pomicol şi de ţesãturi populare. Bisericã din lemn, cu hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva”, construitã în 1792 şi strãmutatã, în 1949, din satul Poiana (com. Brusturi-Drãgãneşti, azi com. Brusturi, jud. Neamţ) în satul Cumpãrãtura, com. Bosanci. Rezervaţie floristicã (Fânaţele seculare Bosanci-Ponoare, 24,4 ha), cu bogate şi variate specii de plante mezoxerofile şi xerofile (migdalul pitic/Prunus tenella, jaleşul de stepã/Salvia nutans, ruscuţa de primãvarã/ Adonis vernalis, barba-boierului/Ajuga laxmanni, gladiola sãlbaticã/Gladiolus imbricatus, stânjenelul/Iris hungarica). La poalele Dealului Strâmbu apar izvoare reci care au creat condiţii favorabile pentru dezvoltarea unor specii de plante iubitoare de umezealã (bulbucii de munte/Trollius europaeus, trifoiştea/ Menyanthes trifoliata ş.a.). Satul Bosanci este atestat documentar la 14 aug. 1432.

BOŞOROD, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 9 sate, situatã la poalele de NV ale M-ţilor Şureanu, pe Pârâul Luncanilor; 1 920 loc. (1 ian. 2019): 961 de sex masc. şi 859 fem. Expl. de marmurã (în satul Luncani). Creşterea ovinelor şi bovinelor. Pãstrãvãrie (în satul Luncani). Pomiculturã; apiculturã. În satul Boşorod, menţionat documentar, prima oarã, în 1733, pe Dealul Piatra Roşie, au fost descoperite (1949–1952) urmele unei cetãţi dacice construitã din piatrã, cu cinci turnuri şi o poartã, datând din sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr., care fãcea parte din sistemul de fortificaţii din M-ţii Orãştiei, menitã sã apere, dinspre V, capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia. Aici au fost gãsite o sabie din fier, de origine celticã, învelişul unui scut de paradã, din fier forjat, cu reliefuri reprezentând un bour în medalion, un candelabru din bronz, cu trei braţe, un bust din bronz reprezentând-o, probabil, pe zeiţa Bendis ş.a. Cetatea Piatra Roşie, inclusã, în dec. 1999, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, a fost cuceritã şi distrusã de romani în anul 106. În satul Chitid, atestat documentar în 1377, se aflã un vestigiile unui castru roman şi ale unei villa rustica, descoperite în anul 2006 şi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construitã din piatrã în anul 1470 cu adãugiri din sec. 18, pictatã în anul 2005 de Lucian Marã din Deva, declaratã monument istoric; în satul Luncani există o bisericã din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18), iar în satul Alun, biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construitã în 1938, din marmurã, cu picturi murale originare în interior. Pe terit. satului Cioclovina se aflã peştera Cioclovina Uscatã (vezi), unde a fost gãsitã o cutie cranianã de tip homo sapiens fosilis (c. 60 000–10 000 î.Hr.).

BOTENI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în N Piem. Cândeşti, pe râul Argeşel; 2 343 loc. (1 ian. 2019): 1 161 de sex masc. şi 1 182 fem. Aeroport militar. Expl. de lignit şi de gips. Pomiculturã (meri, pruni, peri). În satul Boteni se aflã casa în care s-a nãscut filozoful „Petre Ţuţea” (1902-1991), azi casã memorialã, o bisericã din lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (1790) şi o cruce de piatrã din anul 1656, iar în satul Lunca existã biserica „Sfântul Gheorghe” (1827). Agroturism.

BOTEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 3 sate, situatã pe stg. râului Moldova; 5 134 loc. (1 ian. 2019): 2 604 de sex. masc. şi 2 530 fem. Pânã la 4 mart. 2004, com. Boteşti a avut în componenţã satele Vãleni, David, Moreni şi Munteni, care s-au desprins din com. Boteşti şi au format com. Vãleni, jud. Neamţ. Com. Boteşti a luat naştere în 1850 prin unirea satelor Tomeşti (înfiinţat în 1750) şi Nisiporeşti (întemeiat în 1750 cu numele Zapodia).

BOTIZ, com. în jud. Satu Mare, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Someşului; 3 947 loc. (1 ian. 2019): 1 974 de sex masc. şi 1 973 fem. Haltã de cale feratã pe linia Satu Mare – Botiz – Medieşu Aurit – Seini – Ilba – Buşag – Baia Mare, inaugurată în anul 1884. Producţie de mobilier. În satul Botiz, menţionat documentar, prima oarã, în 1364, se aflã clãdirea Curiei romano-catolice (sec. 18), azi sediul Primãriei. Pânã la 7 apr. 2004, com. Botiz a avut în componenţã satele Agriş şi Ciuperceni, care la acea dată s-au desprins din com. Botiz şi au format com. Agriş.

BOTIZA, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situatã în S Depr. Maramureş, la poalele de NV ale M-ţilor Ţibleş, pe râul Botiza, la 50 km SE de municipiul Sighetu Marmaţiei; 2 535 loc. (1 ian. 2019): 1 279 de sex masc. şi 1 256 fem. Expl. forestiere şi de marne. Izv. cu ape minerale carbogazoase, clorurate, sodice, sulfuroase, bicarbonatate, folosite local. Renumit centru de prelucr. artisticã a lemnului (lãzi de zestre, porţi sculptate) şi a lânii (cergi). La începutul lunii mai are loc la Botiza sãrbãtoarea folcloricã „ruptul sterpelor”. Muzeu cu obiecte vechi de artizanat, covoare ş.a. Satul Botiza este menţionat documentar, prima oarã, în 1373, iar apoi în 1385. Biserica din lemn cu hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva”, construitã în anul 1699 în Vişeu de Jos, la comanda lui Ştefan Pop, a fost adusã în Botiza în 1899 şi instalatã pe locul unei vechi biserici de lemn care data din 1593. Biserica a fost pictatã pe pereţii interiori de Andrei Rãileanu în anii 1982–1987. În 1955 a fost declaratã monument istoric, iar în dec. 1999 biserica a fost declaratã monument UNESCO. Pânã la 10 apr. 1995, com. Botiza a avut în componenţa ei satul Poienile Izei, devenit, dupã aceastã datã, comunã de sine stãtãtoare.

BOTOROAGA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 5 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Câlniştea; 4 759 loc. (1 ian. 2019): 2 370 de sex masc. şi 2 389 fem. Staţie de c.f. (în satul Botoroaga). Nod rutier. Moarã (în satul Târnava). Presã de ulei comestibil. Siloz. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, plante de nutreţ, legume etc. În satul Târnava se aflã o bisericã ortodoxã din anul 1851.

BOTOŞANA, com. în jud. Suceava, formatã dintr-un sat, situatã în Pod. Sucevei; 2 583 loc. (1 ian. 2019): 1 303 de sex masc. şi 1 280 fem. Renumit centru de confecţionare a cojoacelor, bundiţelor şi chimirelor. Pe terit. com. Botoşana au fost descoperite vestigii materiale aparţinând populaţiei trace din perioada de trecere de la Epoca bronzului (cultura materială Noua – sec. 14–12 î.Hr.) la prima Epocă a fierului/Hallstatt (sec. 9 î.Hr.), o aşezare geto-dacicã din sec. 2 î.Hr.-2 d.Hr., precum şi o importantã aşezare şi un cimitir ale populaţiei româneşti din sec. 5–7 (urme de bordeie, cu sobe din piatrã, ceramicã cenuşie modelatã la roatã). Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (construitã în 1810 de meşterul Grigore Ulian din Câmpulung; iconostas din 1815; clopotniţã din 1810). Pânã la 18 iul. 2002, com. Botoşana a avut în componenţã satele Comãneşti şi Humoreni, care la acea dată s-au separat din com. Botoşana şi au format com. Comăneşti, jud. Botoşani.

BOTOŞEŞTI-PAIA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situatã în Piem. Bălăciţei, pe râul Urdiniţa; 686 loc. (1 ian. 2019): 317 de sex masc. şi 369 fem. Pe terit. com. au fost descoperite urmele unei aşezãri romane datând din sec. 2–3; aici s-au gãsit resturi de ceramicã, o statuetã din bronz, reprezentându-l pe Mercur, diferite obiecte din metal.

BOŢEŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Piem. Cândeşti; 1 115 loc. (1 ian. 2019): 572 de sex masc. şi 543 fem. Prelucr. lemnului; producţie de ţuică din prune şi rachiu din mere. Recoltarea fructelor de pădure şi a plantelor medicinale. Pomiculturã (pruni, meri, peri, nuci). În satul Moşteni-Greci se află biserica din lemn cu triplu hram – “Adormirea Maicii Domnului”, “Sfântul Nicolae” şi Sfânta Cuvioasă Parascheva”, construită în 1862 pe locul uneia din 1781, reparată şi pictată în 1889 de Ilie Luculescu din Târgovişte şi renovată în 1986.

BOŢEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Central Moldovenesc, pe râul Blãgeşti; 2 031 loc. (1 ian. 2019): 1 038 de sex masc. şi 993 fem. Pomiculturã; viticulturã. Satul Boţeşti este atestat documentar în 1443, satul Gãneşti este menţionat documentar la 15 mart. 1493, iar satul Tãlpigeni în 1493. În satul Gugeşti, atsetat documentar în 1470, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1819), declarată monument istoric, şi biserica “Sfinţii Voievozi” (c. 1690).

BOZIENI, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 5 sate, situatã în V Pod. Central Moldovenesc; 2 910 loc. (1 ian. 2019): 1 531 de sex masc. şi 1 379 fem. Morãrit. Aici au fost descoperite urmele unei aşezãri geto-dacice din sec. 2 î.Hr.–2 d.Hr. În satul Bozieni, atestat documentar, prima oarã, în 1519, se aflã biserica „Sfântul Ilie” (1937) şi biserica “Înãlţarea Domnului”, datând de la jumãtatea sec. 17 (c.1649), reparatã în 1851, 1914, consolidatã şi restauratã în anii 1999-2000 şi sfinţitã la 29 oct. 2000, declaratã monument istoric, iar în satul Crãieşti, existã biserica din lemn cu hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1680), refacutã în 1796 şi reparatã în 1936.

BOZIORU, comună în judeţul Buzău, alcătuită din 10 sate, situată în Subcarpaţii Buzăului, pe râul Bălăneasa; 988 loc. (1 ian. 2019): 482 de sex masc. şi 506 fem. Pomicultură. Centru de dogărie. În pădurea de la marginea satului Ulmet se află o rezervaţie geologică şi geomorfologică, în cadrul căreia se evidenţiază un grup de formaţiuni geologice stâncoase de mari dimensiuni, numite ştiinţific trovanţi, a căror varietate de forme (rotunjite, alungite, sferice, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau contururi aparte – forme de broaşte ţestoase, ciuperci, cochilii de melci, farfurii zburătoare) este rezultatul modelării îndelungate exercitate de agenţii climatici externi (ploi, zăpezi, îngheţ-dezgheţ, vânt ş.a.). Aceste formaţiuni, de diferite dimensiuni (de la un diametru de câţiva centimetri până la trovanţi de peste 2 m), au luat naştere în condiţii fizico-chimice speciale, prin pătrunderea apelor calcaroase în straturi cimentate, formate din acumulări de nisip şi de gresii friabile, proces care a avut loc de-a lungul erelor geologice (vârsta estimată a acestor trovanţi este de circa 6 milioane de ani). Sunt numiţi popular “pietre vii” sau “Babele de la Ulmet” şi se întâlnesc în mai multe locuri din România (comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, comuna Chiojdu, judeţul Buzău, satele Faţa lui Nan, Punga şi Valea Banului din comuna Cozieni, judeţul Buzău, satul Caşolţ din comuna Roşia, judeţul Sibiu, satul Domneşti din comuna Mărişelu, judeţul Bistriţa-Năsăud, satul Cliţ din comuna Băbeni, judeţul Sălaj, satul Hăşdat din municipiul Hunedoara, judeţul Hunedoara ş.a.). În satul Nucu există mănăstirea „Sfântul Gheorghe” (biserică şi chilii din lemn), ctitorită de Mihai Viteazul în 1596, şi mai multe biserici şi chilii săpate în stâncă, datând din sec. 13–16: schitul Fundătura, menţionat documentar, prima oară, în 1678, păstrează doar biserica săpată într-o stâncă uriaşă, singuratică în mijlocul unei poieni; bisericuţa Peştera lui Iosif; schitul lui Agaton, menţionat în 1587; Peştera lui Dionisie Torcătorul – mică biserică în stâncă, greu accesibilã în care a trăit pustnicul Dionisie; schitul Piatra Găurită – biserică în stâncă. Bisericile din lemn cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” (secolul 18) şi „Sfinţii Voievozi” (1784), în satul Bozioru, „Adormirea Maicii Domnului” (1803), în satul Găvanele, „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1765), în satul Nucu şi „Schimbarea la Faţă” (1832), în satul Văvălucile. Staţiune balneoclimatericã, în satul Fişici (→ staţiunea balneoclimaterică Fişici). Comuna Bozioru face parte din “Geoparcul Ţinutul Buzãului” (→ comuna Berca, judeţul Buzãu).

BOZOVICI, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depr. Almãj (sau Bozovici), la poalele de S ale M-ţilor Semenic, pe râul Miniş, în zona de confl. cu Nera; 2 874 loc. (1 ian. 2019): 1 410 de sex masc. şi 1 464 fem. Expl. de azbest. Expl. şi prelucr. lemnului. Apiculturã. Centru pomicol (meri, peri, pruni). Creşterea bovinelor. Produse lactate. În satul Bozovici, menţionat documentar, prima oarã, în 1484, existã biserica „Înãlţarea Domnului” (1798–1805, pictatã în 1821 şi repictatã în 1857). În arealul com. Bozovici se aflã cascada Bigãr.

BRABOVA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Piem. Bãlãciţei, pe râul Brabova; 1 209 loc. (1 ian. 2019): 584 de sex masc. şi 625 fem. Podgorie. În satul Brabova se află cula „Izvoranu”-“Geblescu”, construită în 1780 de boierul Izvoranu, vândută în 1841 lui Radu Geblescu şi intratã în posesia fiului acestuia, Constantin Geblescu în 1880. În 1802, acestei cule i s-a adãugat un etaj cu cerdac la faţadã. Aflat mai mult timp într-o stare avansată de degradare, cula se aflã (din anul 2018) în plin proces de consolidare structuralã şi restaurare arhitecturalã. Cula este declaratã monument istoric. Tot în satul Brabova existã biserica „Sfinţii Voievozi” (1885).

BRADU, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de contact a Piem. Cotmeana cu Câmpia Piteştiului, pe râul Dâmbovnic; 8 273 loc. (1 ian. 2019): 4 094 de sex masc. şi 4 179 fem. Staţie de c.f. Rafinărie de petrol (ARPECHIM), falimentată în 2011. Creşterea bovinelor şi porcinelor. În satul Bradu, atestat documentar, prima oarã, în 1831, se aflã o bisericã având triplu hram – “Duminica Tuturor Sfinţilor”, “Sfânta Cuvioasã Parascheva” şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã din lemn în 1824 şi reconstruitã din cãrãmidã în perioada 8 mai 1879-8 mai 1883, pictatã de Gheorghe Stoenescu şi repictatã în 1927 de Mihail Pãtroi. Consolidatã cu stâlpi şi centuri de beton în 1991 şi repictatã dupã aceea. Tot în satul Bradu mai existã biserica “Buna Vestire”, construitã între 8 apr. 1880 şi 20 sept. 1885 pe locul uneia din 1753. Pictatã în 1885 de Gheorghe Stoenescu din Piteşti, elevul lui Gheorghe Tattarescu. În satul Geamãna existã biserica “Înãlţarea Domnului” datând din sec. 19, declaratã monument istoric.

BRAGADIRU, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Burnas, pe râul Vedea; 3 659 loc. (1 ian. 2019): 1 804 de sex masc. şi 1 855 fem. Bibliotecã publicã ce posedã peste 10 000 vol. Legumicultură. Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din 1899, cu picturi murale interioare executate în ulei; clădirea Primăriei (1900); Casa “Maria Filip” (1900); Casa „Ion Nistorescu” (sec. 19).

BRALOŞTIŢA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 6 sate, situatã în NE Piem. Bãlãciţei, pe dr. Vãii Jiului; 3 724 loc. (1 ian. 2019): 1 921 de sex masc. şi 1 803 fem. Biserica din lemn cu hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (sec. 18), declaratã monument istoric, în satul Valea Fântânilor.

BRAN, com. în jud. Braşov, alcãtuitã din 4 sate, situatã în partea de Nord Est a culoarului depresionar Rucăr-Bran, la poalele de Nord Vest ale M-ţilor Bucegi şi cele de Est ale masivului Piatra Craiului, pe râul Turcu, la 28 km Sud Vest de municipiul Braşov; 5 343 loc. (1 ian. 2019): 2 622 de sex masc. şi 2 721 fem. Exploatãri forestiere. Microhidrocentralã. Produse lactate. Creşterea bovinelor. Staţiune climatericã şi punct de plecare spre obiectivele turistice din M-ţii Bucegi şi Piatra Craiului. Agroturism. În satul Bran, menţionat documentar, prima oarã, în 1367, se aflã un castel fortificat, construit în 1378, în urma unui act emis, la 19 nov. 1377, de Ludovic I de Anjou, rege al Ungariei şi al Poloniei, care acorda saşilor din Scaunul Braşovului „dreptul de a ridica la Bran o cetate de piatrã cu propriile cheltuieli şi osteneli”. Castelul Bran, situat pe un vârf de deal care dominã comuna şi vechiul drum comercial care leagã oraşul Braşov de Câmpulung, a îndeplinit o perioadã îndelungatã funcţiile militarã şi punct de vamã. În intervalul 1395–1425, castelul Bran (sau Cetatea Bran) a fost sub stãpânirea, mai întâi (1395–1418) a domnului Mircea cel Bãtrân, iar apoi a fiului sãu Mihail I (1419), a lui Dan II (1422), Radu Prasnaglava (1424), în 1427 intrã în posesia regelui Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, în 1448 în cea a lui Iancu de Hunedoara, iar între 1498 şi 1878 sub cea a oraşului Braşov. Castelul a fost supus unor modificãri renascentiste dupã incendiul din 1619. Restaurat în 1886, 1963, 1986 şi 1996. Începând din 1920 castelul s-a aflat în stăpânirea familiei regale; în perioada 1920–1930 a suferit modificãri şi adãugiri prin grija reginei Maria, lãsându-l moştenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. În 1948, dupã expulzarea din ţarã a familiei regale, castelul Bran a intrat în posesia statului român, fiind amenajat ca muzeu de istorie, de artã medievalã şi de etnografie (inaugurat în 1957). În anul 2006, Guvernul României a restituit castelul Bran arhiducelui Dominic von Habsburg, fiul principesei Ileana (n. 5 ian. 1909 – m. 21 ian. 1991) care s-a cãlugarit în 1961 cu numele Maica Alexandra şi a trãit, din 1967 şi panã la moarte, ca stareţã la mãnãstirea ortodoxã “Schimbarea la Faţã” din Ellwood City, Pennsylvania. În 2007, acesta a pus în vânzare castelul pentru suma de 78 mil. de dollari U.S.A. În sept. 2007, o comisie parlamentarã românã a stabilit cã retrocedarea castelului Bran a fost ilegalã şi a anulat actul de succesiune al prinţului. În oct. 2007, Curtea Constituţionalã a României a reafirmat legalitatea şi validitatea actului de restituire a castelului. În satul Bran se aflã biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1820–1836) şi clãdirea vama veche (sec. 18), azi muzeu; în satul Sohodol, existã biserica „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (sec. 18), iar în satul Şimon, bisericile cu hramurile „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1790) şi „Sfântul Nicolae” (sec. 19). Com. Bran s-a mai numit Bran-Poartã.

BRANIŞTEA, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona Dealurilor Jimborului, pe Someşu Mare; 3 040 loc. (1 ian. 2019): 1 508 de sex masc. şi 1 532 fem. Balastieră. Fabrică de sucuri naturale; produse lactate. Pomicultură (cireşi); creşterea bovinelor. În satul Braniştea, menţionat documentar, prima oarã, în 1269 cu numele Aqua Palosa şi mai târziu cu toponimul Arpastow (toponim pãstrat pânã în anul 1925), se aflã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (22 m lungime, 12 m lãţime şi 25 m înãlţimea turlei), construitã în anii 1899-1901 pe locul unei biserici din lemn care data din anul 1817, distrusã total de un incendiu la 27 august 1898. Biserica a fost renovatã în 1971-1972, pictatã de Dumitru Hampu din Aiud şi resfinţitã la 24 sept. 1972. În anii 2003-2010 au fost executate lucrãri de reparaţii capitale şi pictatã în tempera de Teodor Ştefan şi Niculai Andonaş şi resfinţitã la 22 mai 2011. Casa parohiala construitã în anii 2000-2002. Bisericã romano-catolicã din sec. 14, reconstruitã în 1898.

BRANIŞTEA, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Titu; 4 029 loc. (1 ian. 2019): 1 929 de sex masc. şi 2 100 fem. Creşterea bovinelor. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1809), în satul Sãveşti şi bisericã având dublu hram – „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfânta Sofia” (1747), în satul Dâmbovicioara.

BRANIŞTEA, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Siretului inferior, în zona de confl. a râului Lozova cu Siretul; 4 388 loc. (1 ian. 2019): 2 212 de sex masc. şi 2 176 fem. Staţie de c.f. Expl. de argilã. Centru de olărit şi de ţesături populare. În satul Braniştea, atestat documentar în 1546, se aflã bisericile cu hramurile “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1859-1864) şi “Sfântul Nicolae” (1889).

BRANIŞTEA, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Blahniţei; 1 806 loc. (1 ian. 2019): 933 de sex masc. şi 873 fem. Legumiculturã în câmp şi în sere. Camin cultural cu 200 de locuri. În satul Braniştea, atestat documentar în 1835, se aflã biserica “Sfinţii Voievozi”, datând din 1807, reparatã în 1884 şi 1960. Com. Braniştea a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Braniştea şi Goanţa din com. Vânători, jud. Mehedinţi.

BRASTAVĂŢU, com în jud. Olt, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Romanaţi; 4 252 loc. (1 ian. 2019): 2 165 de sex masc. şi 2 087 fem. Culturi de cereale în sistem irigat (com. se aflã în marele sistem de irigaţii Scărişoara–Vişina–Brastavăţu– Bucinişu), de plante tehnice, legume ş.a. Cresterea animalelor. Confecţii textile; presã de ulei comestibil. Pe terit. com. Brastavăţu au fost descoperite vestigiile unei aşezãri rurale romane datând din sec. 3 d.Hr. În satul Brastavãţu, atestat documentar, prima oarã, la 5 iul. 1550, se aflã biserica “Sfântul Nicolae”, construitã în anii 1861-1864 (reparatã în 1910, 1925 şi 1940 şi pictatã în 1935), pe locul uneia din lemn care data din 1785, iar în satul Cruşovu, atestat documentar, prima oarã, la 20 mai 1388, existã biserica „Sfântul Nicolae” , ctitorie din anii 1844–1847 a lui Constantin Slãtineanu, azi declaratã monument istoric. Biserica din satul Cruşovu a fost afectatã de o puternicã furtunã în ziua de luni, 24 febr. 2020, când cea mai mare parte a tablei de pe acoperiş a fost smulsã.

BRATCA, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 6 sate, situatã în extremitatea de E a Depr. Vad-Borod, la poalele de NE ale M-ţilor Pãdurea Craiului, pe Crişu Repede, în zona de confl. cu râul Brãtcuţa; 4 765 loc. (1 ian. 2019): 2 328 de sex masc. şi 2 437 fem. Staţie de cale feratã (în satul Bratca) pe linia Cluj-Napoca – Mera – Gârbãu – Huedin – Ciucea – Negreni – Bratca (tunel 300 m) – Şuncuiuş (tunel (300 m) – Peştera (tunel 200 m) – Vadu Crişului – Ţeţchea – Oradea (152,1 km), inauguratã la 7 septembrie 1870. Expl. de calcare compacte, de argilã refractarã şi de dacit. Zãcãminte de lignit şi de bauxitã. Expl.şi prelucr. lemnului (cherestea). Preparate din lapte. Creşterea bovinelor. Pomiculturã (meri, pruni, peri). Satul Bratca este menţionat documentar, prima oarã, în 1435. Bisericile din lemn cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – în satele Beznea (1723–1725, cu modificãri din 1864), declaratã monument istoric, şi Valea Crişului (1785, cu picturi din 1876 executate de Dionisiu Iuga). Rezervaţia paleontologicã „Calcarele cu hipuriţi” – un imens recif coralier cu lamelibranhiate marine de vârstã cretacicã, extins pe o supr. de 0,40 ha. Tot în arealul com. Bratca, existã un punct fosilifer unde s-au descoperit resturile scheletului unui rinocer datând din Miocen.

BRATEIU, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului, pe râul Târnava Mare; 4 138 loc. (1 ian. 2019): 2 068 de sex masc. şi 2 070 fem. Viticulturã. Pe terit. com. au fost descoperite vestigiile a douã aşezãri şi patru cimitire din sec. 4–6, aparţinând populaţiei daco-romane, în care s-au gãsit urme de locuire în bordeie, ceramicã roşie-cãrãmizie cu decor striat, spade, catarame, fibule din bronz şi argint etc. Având un caracter rural, influenţatã puternic de cultura provincialã bizantinã, cultura materială Brateiu a cuprins întreg terit. României, formând fondul de populaţie (etnic şi lingvistic) şi de culturã care a stat la baza formãrii şi dezvoltãrii culturii materiale Ipoteşti – Ciurel Cândeşti din sec. 7–8. Satul Brateiu a fost întemeiat de coloniştii germani în anul 1283, cu numele Marienberg. În satul Buzd se aflã o bisericã fortificatã (în prezent biserică evanghelică), în stil gotic, datând din sec. 14, cu modificãri din sec. 15 şi picturi murale interioare din 1481 şi de la sf. sec. 16 şi altar din sec. 16, iar în satul Brateiu (menţionat documentar, prima oarã, în 1283) există o bisericã ziditã înainte de anul 1283, amplificatã în sec. 14–15 şi fortificatã în sec. 16 (azi biserică evanghelică).

BRATEŞ com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Depr. Târgu Secuiesc, pe râul Covasna; 1 423 loc. (1 ian. 2019): 744 de sex masc. şi 679 fem. Haltã de c.f. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Creşterea bovinelor. Satul Brateş este menţionat documentar, prima oarã, în 1415. În satul Telechia, atestat documentar în anul 1567, se află o biserică reformată (1760), cu tavan casetat şi pictat in stil Renascentist, declarata monument istoric şi conacul „Horvath” (sec. 18), construit în stil baroc popular, declarat monument de arhitectură, în prezent aflat în stare de degradare.

BRATOVOEŞTI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Romanaţi, în lunca largã de pe stg. Jiului; 3 192 loc. (1 ian. 2019): 1 544 de sex masc. şi 1 648 fem. Viticulturã; legumiculturã. În satul Bratovoeşti se aflã biserica „Sfântul Nicolae” (1855–1856), iar în satul Bãdoşi, biserica „Sfântul Nicolae” (1733). În arealul com. B. se aflã rezervaţiile naturale pãdurea cu mãrgãritar (Convallaria majalis) şi lacul Adunaţii de Geormana (102 ha). Pânã la 7 apr. 2004, com. B. a avut în componenţã satele Rojişte şi Tâmbureşti, care la acea datã au format com. Rojişte, jud. Dolj.

BRAZI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Ploieştiului, pe râul Leaotu, la 8 km S de municipiul Ploieşti; 8 326 loc. (1 ian. 2019): 4 041 de sex masc. şi 4 285 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 13 sept. 1872). Centralã electricã (600 MW) şi de termoficare, intratã în funcţiune în 1961. Industria petrochimică. Producţie de cauciuc sintetic. Creşterea porcinelor. Parc de agrement (12,5 ha). În arealul satului Negoieşti au fost descoperite vestigii din Neolitic, în satul Popeşti au fost scoase la iveală urme din prima Epocă a fierului/Hallstatt, iar în satul Bătesti, atestat documentar, prima oară, în anii 1400-1403, au fost identificate vestigii din perioada geto-dacă. În satul Brazii de Sus se aflã conacul „Nicolau” (mijlocul sec. 19), azi spital, declarat monument istoric; în satul Stejaru existã biserica din lemn cu hramul „Sfânta Treime”, ctitorie din 1834 a Saftei Brâncoveanu, reparatã în 1888, iar în satul Negoieşti, atestat documentar la 30 sept. 1454, se aflã biserica având trei hramuri – “Adormirea Maicii Domnului”, “Sfântul Nicolae” şi “Sfinţii Martiri Brâncoveni”, ctitorie din 1834 a Elisabetei Brâncoveanu, reparatã în 1889, 1928 şi 1958, când a fost pictatã de Nicolae Constantinescu (pictura a fost restauratã în 1977). Alte reparaţii au fost executate în anii 2007-2010, resfinţitã la 16 aug. 2010. Satul Popeşti apare menţionat documentar, prima oarã, la 28 mai 1691.

BRAZII, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 5 sate, situatã în partea de S Depr. Gurahonţ, la poalele de NE ale M-ţilor Zarand, pe râul Sighişoara; 1 217 loc. (1 ian. 2019): 623 de sex masc. şi 594 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomiculturã. În satul Iacobini, atestat documentar în 1439, se aflã o moarã de apã, în funcţiune din 1804, iar în satul Brazii, menţionat documentar, prima oarã, în 1553 existã un castel în stil neoclasic (1800), azi sediul Primãriei şi biserica din lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului, datând din 1866. În satul Buceava-Şoimuş, atestat documentar în 1439, se aflã biserica din lemn cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, construitã în 1775, azi declaratã monument istoric, iar în satul Mãdrigesti, atestat documentar în 1441, existã biserica „Sfântul Gheorghe”, construitã în anii 1800-1804, restauratã în 1866, 1911 şi 1975-1976, declaratã monument istoric. Pânã la 1 ian. 1965, satul şi com. Brazii s-au numit Saturãu.

BRAZII, vechea denumire (între 1 ian. 1965 şi 31 mart. 2011) a comunei Rădulești, jud. Ialomiţa (→ Rădulești).

BRĂDEANU, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului; 2 419 loc. (1 ian. 2019): 1 211 de sex masc. şi 1 208 fem. Nod rutier. Legumiculturã. Pãdure de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) în amestec cu ulm (Ulmus minor), arţar tătăresc (Acer tataricum), pãr pãdureţ (Pyrus pyraster) ş.a., extinsã pe 5,8 ha, declaratã rezervaţie forestierã (în 1975) şi arie protejată (în anul 2000). În satul Brãdeanu se aflã biserica “Sfântul Gheorghe” construitã în anii 1893-1907 şi consolidată după cutremurele din 9/10 nov. 1940 şi 4 mart. 1977. În apropierea bisericii a fost construit (în anul 2007) un aşezământ social cu activitate filantropică.

BRĂDENI, com. în jud. Sibiu, alcãtuită din 3 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului, pe cursul superior al râului Hârtibaciu; 1 638 loc. (1 ian. 2019): 861 de sex masc. şi 777 fem. Pisciculturã. Cetate sãteascã având bisericã de incintã (sec. 15–16). Pânã la 1 ian. 1965, com. şi satul Brădeni s-au numit Hendorf. În satul Brădeni, menţionat documentar, prima oarã, în 1297, cu numele Terra Heen, iar apoi în 1349 cu denumirea Villa Hegun, se aflã o bisericã menţionatã documentar în anul 1350 (azi bisericã evanghelicã), înconjuratã de ziduri groase de 1,2 m şi înalte de 12 m, strãjuite de bastioane rectangulare la cele patru colţuri, construite în perioada 1476–1507; în satul Retiş existã o bisericã luteranã (sec. 15–16) şi o bisericã ortodoxã, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1811).

BRĂDEŞTI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Amaradiei cu lunca largã a Jiului, la poalele de SV ale Dealului Mateului; 4 557 loc. (1 ian. 2019): 2 263 de sex masc. şi 2 294 fem. Haltã de c.f. Expl. de petrol şi gaze naturale. Complex avicol; apiculturã; viticulturã. În satul Rãcarii de Jos au fost descoperite (1887– 1898, 1928–1929) urmele unui castru roman şi ale unei aşezãri civile romane (sec. 2 d.Hr.), care a fiinţat pânã în sec. 6. Castrul (173,20 x 141,50 m), construit în timpul domniei împãratului Hadrian, a fost refãcut în a doua jumãtate a sec. 3 şi transformat în cetate (dupã retragerea armatelor romane în perioada 271–275), în care a continuat sã locuiascã populaţia autohtonã. Aici s-au gãsit fragmente de statui imperiale din bronz (una înfãţişându-l pe Septimiu Sever şi alte douã pe Hercule şi pe Minerva), o aplicã din bronz, un candelabru din bronz, unelte şi ustensile din fier şi bronz, ceramicã (opaiţe, terra sigilata) etc. În satul Brãdeştii Bãtrâni se aflã biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în 1751 prin grija vornicului C. Brãdescu, cu picturi murale originare, între care se remarcã tabloul votiv şi scena „Judecata de Apoi”; în satul Tatomireşti existã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1770–1780), iar în satul Brãdeşti, biserica „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1823).

BRĂDEŞTI, com. în jud. Harghita, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Odorhei, la poalele de V ale M-ţilor Harghita, la confl. râului Brãdeşti cu Târnava Mare; 2 087 loc. (1 ian. 2019): 1 038 de sex masc. şi 1 049 fem. Nod rutier. Expl. de nisip cuarţos. Prelucr. lemnului. Porţi din lemn cu ornamentaţii. Practicarea meşteşugurilor tradiţionale, cum sunt: sculptura în lemn, olãritul, dulgheritul, torsul lânei, încondeierea ouãlor ş.a. În satul Brădeşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1532, se aflã o bisericã romano-catolicã din anul 1763, construitã pe locul uneia din sec. 16. În satul Târnăviţa se aflã o casã veche, din lemn, datând din 1826.

BRĂDULEŢ, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 9 sate, situatã în zona Muscelelor Argeşului, pe cursul superior al râului Vâlsan; 1 728 loc. (1 ian. 2019): 843 de sex masc. şi 885 fem. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Pomiculturã (pruni, meri, peri). Staţiune balneoclimatericã şi bisericã de schit, cu hramul „Înãlţarea Domnului” (sec. 15), în satul Brădetu (vezi). Între 1925 şi 1968, com. Brăduleţ s-a numit Brăteni.

BRĂDUŢ, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 4 sate, situatã în partea de N Depr. Baraolt, la poalele de SV ale M-ţilor Harghita, pe râul Cormoş; 5 155 loc. (1 ian. 2019): 2 598 de sex masc. şi 2 557 fem. Expl. de diatomit (în satul Filia). Expl. şi prelucr. primară a lemnului. Producţie de var şi mangal. Pe terit. com. au fost descoperite un tezaur şi un depozit de unelte si arme de la începutul Epocii fierului/Hallstatt (25 de inele din aur, topoare şi fragmente de spadã din bronz ş.a.). Satul Brãduţ este menţionat documentar, prima oarã, în 1332. În satul Tălişoara, menţionat documentar în anul 1332, se află o bisericã din secolele 13–14 şi un conacul construit de căpitanul Mihály Daniel în anul 1669 (cu modificãri şi adăugiri din 1884), azi intrat în circuitul turistic; în satul Filia, atestat documentar în 1569, există conacul „Boda” (1713, cu modificãri din 1826) şi o biserică reformată (1897–1898), iar în satul Doboşeni este o biserică ortodoxă construită în 1935-1937, distrusă de armata horthystă de ocupaţie şi reconstruită în 1995–1998.

BRĂEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Jijiei cu Dealul Bour; 2 091 loc. (1 ian. 2019): 1 036 de sex masc. şi 1 055 fem. Haltã de c.f. Biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1745) şi conacul „Capri” (1860), în satul Brăeşti; bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1800), în satul Poiana.

BRĂEŞTI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de contact a Subcarpaţilor Buzăului cu prelungirile de SE ale M-ţilor Penteleu, pe râul Bălăneasa; 2 387 loc. (1 ian. 2019): 1 221 de sex masc. şi 1 166 fem. Satul Brăeşti este atestat documentar, prima oarã, în 1538 şi apoi în 1655. Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1800-1820) şi „Sfântul Vasile” (1858), în satele Ivãneţu şi Ruginoasa. În arealul satului Pinu, atestat documentar în 1582, într-un document semnat de Mihnea Turcitul, se află ruinele bisericii fostului schit Pinul, construită în anii 1647–1648 prin grija domnului Matei Basarab. Schitul Pinul a fost părăsit de călugări în anul 1860, iar în 1874, din întreg ansamblu monastic mai exista doar peretele dinspre Sud al bisericii. Comuna Brăeşti face parte din “Geoparcul Ţinutul Buzãului” (→ comuna Berca, judeţul Buzãu).

BRĂEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 5 sate, situatã în S Câmpiei Jijiei, pe râul Albeşti; 3 166 loc. (1 ian. 2019): 1 668 de sex masc. şi 1 498 fem. Viticulturã; apiculturã. În satul Brãeşti, atestat documentar, prima oarã, în 1462, se aflã biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18), iar in satul Cristeşti, atestat documentar în1466, existã biserica din lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1600.

BRĂHĂŞEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Tecuci cu Colinele Tutovei, pe râul Berheci; 9 866 loc. (1 ian. 2019): 4 904 de sex masc. şi 4 962 fem. Fermã de creştere a porcilor. Pe terit. com. B. au fost descoperite urmele unei aşezãri geto-dace din sec. 4–3 î.Hr. Satul Cosiţeni este atestat documentar, prima oarã, la 2 mai 1546, Corcioveni în 1616, iar Toflea în 1620. Pădurea Buciumeni (71,2 ha), declarată rezervaţie forestieră.

BRĂNEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Subcarpaţii Ialomiţei, pe cursul superior al Ialomiţei; 4 203 loc. (1 ian. 2019): 2 025 de sex masc. şi 2 178 fem. Ţesãtorie de bumbac. Prelucr. lemnului (cherestea) şi a cãrnii. Morãrit şi panificaţie. Pomiculturã. În satul Brăneşti, atestat documentar la 28 mart. 1451, existã biserica „Sfântul Nicolae” (1779, cu transformãri din 1911 şi picturi realizate în 1958–1960), biserica „Buna Vestire”, sfinţitã la 12 sept. 1943, şi numeroase case vechi (Pencea Gh. Ion, c. 1850; Ciocoiu Nicolae, 1870–1880 ş.a.). Pânã la 10 iul. 2002, com. Brăneşti a avut în componenţã satele Vulcana-Pandele, Gura Vulcanei, Lãculeţe-Garã şi Toculeşti, care la acea datã au format com. Vulcana-Pandele, jud. Dâmboviţa.

BRĂNEŞTI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 6 sate, situatã în partea de S a Dealurilor Jiului, în zona de confl. a râului Gilort cu Jiul; 2 302 loc. (1 ian. 2019): 1 179 de sex masc. şi 1 123 fem. Staţie de c.f. (în satul Gilortu) inauguratã la 16 ian. 1888. Complex avicol. În satul Brãneşti se aflã o bisericã având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfinţii Voievozi” (1854–1859).

BRĂNEŞTI, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Vlãsiei, pe râul Pasãrea, la 20 km E de Bucureşti; 9 365 loc. (1 ian. 2019): 4 504 de sex masc. şi 4 861 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 17 nov. 1896). Producţie de tricotaje din lânã şi bumbac şi de ulei de in. Pisciculturã în iazuri şi heleşteie. Liceu cu profil de silviculturã (înfiinţat în 1893). Seminarul Teologic liceal ortodox „Sfânta Filofteia”, inaugurat în 1995. În arealul com. Brăneşti au fost descoperite vestigii neolotice aparţinând culturii materiale Gumelniţa, reprezentate prin fragmente de vase ceramice lucrate din pastă fină de culoare roşie-cenuşie, decorate cu brâuri în relief, cuţite şi răzuitoare din cremene, statuete feminine ş.a. În satul Vadu Anei, întemeiat în 1878 prin împroprietărirea însurăţeilor, pe locul unei vechi aşezări atestată în 1590 cu numele Crăsani, se află biserica “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, datând din 1955 şi renovată în anul 2017. Satul Islaz a luat fiinţă în 1893. În satul Pasãrea, atestat documentar în 1789, se aflã mănãstirea Pasãrea (de maici), cu douã biserici: Biserica Mare, cu hramul „Sfânta Treime”, construitã în 1843–1846 prin grija lui Calinic cel Sfânt de la Cernica, pe locul unei biserici din lemn, ridicată de arhimandritul Timotei în 1813, care s-a prăbuşit la cutremurul din 11 ian. 1838, şi biserica din cimitir, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1834–1838). Aşezãmântul monastic a fost restaurat în anii 1950–1960. Posedã o interesantã colecţie de icoane, ceramicã, broderii etc. Biserica „Sfânta Treime” a fost declaratã monument istoric în 1955. În satul Brăneşti, atestat documentar, prima oarã, în 1608, şi apoi în 1612, 1620, 1677 etc., existã biserica „Sfântul Nicolae”, de mari dimensiuni (39 m lungime şi 12 m lãţime), construitã în anii 1858-1859, reparatã şi repictatã în ulei în 1914 (pictura a fost restauratã în 1950 de cãtre pictorii Constantin Cãlinescu şi Gheorghe Vânãtoru) şi consolidatã în 1983-1985, dupã cutremurul din 4 martie 1977, când au fost restaurate din nou picturile murale interioare de cãtre Ion Nichita. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997 com. Brăneşti a fost în Sectorul Agricol Ilfov.

BRĂNIŞCA, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 9 sate, situatã la poalele M-ţilor Metaliferi, pe dr. vãii Mureşului; 1 558 loc. (1 ian. 2019): 787 de sex masc. şi 771 fem. Staţie de c.f. Expl. de bazalt. Satul Târnãviţa este un renumit centru de ceramicã popularã, smãlţuitã în verde (urcioare, oale, cãni, figurine). În satul Brãnişca, menţionat documentar, prima oarã, în 1329, se aflã un castel construit în sec. 15, care în sec. 16 a fost în posesia episcopului Gheorghe Martinuzzi, iar în 1698 a devenit proprietatea baronului  Jozsika. Zidul de incintă datează din sec. 18. Biserici din lemn cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (sec. 18), „Naşterea Maicii Domnului” (sec. 18), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), „Întâmpinarea Domnului” (sec. 19) şi „Pogorârea Duhului Sfânt” (sec. 19), în satele Boz, Cãbeşti, Gialacuta, Bãrãştii Iliei şi Furcşoara; în satul Târnava se aflã bisericile din lemn cu hramurile „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (construitã în 1629 prin grija arhimandritului Sava şi reparatã în 1663 şi 1680) şi „Sfântul Nicolae” (sec. 18).

BRÂNCENI, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Boian, pe râul Vedea; 2 694 loc. (1 ian. 2019): 1 334 de sex masc. şi 1 360 fem. Haltã de c.f. Biserica „Sfântul Evanghelist Luca”, construitã în 1850, cu picturi murale interioare executate de Gheorghe Tattarescu, în 1859, şi mănãstirea „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1991), cu biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sfinţitã la 22 nov. 1998).

BRÂNCOVENEŞTI, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele Dealului Bura (746 m alt.) din Dealurile Mureşului, pe dr. râului Mureş; 3 947 loc. (1 ian. 2019): 1 890 de sex masc. şi 2 057 fem. Haltã de c.f. Prelucr. lemnului; panificaţie. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Centru de confecţionare a pieselor autentice de port popular. În satul Brâncoveneşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1228, se aflã castelul „Kendy-Kemény” (1557–1558), în stilul Renaşterii transilvãnene, fortificat cu şanţuri (1599–1600) şi turnuri de colţ (cu transformãri din sec. 19.) În curtea castelului au fost descoperite urmele unui castru roman de pãmânt (sec. 2–3), iar în apropiere vestigiile unei aşezãri civile romane din sec. 2–3 (o lampã din bronz ş.a.). Biserici reformate în satele Brâncoveneşti (1727) şi Vãlenii de Mureş (sanctuar din 1562, nava din 1883 şi turnul din 1888); bisericã din lemn cu hramul „Înãlţarea Domnului” (sec. 18), în satul Sãcalu de Pãdure. Rezervaţia naturalã cu lalele pestriţe (2,5 ha), în satul Vãlenii de Mureş.

BRÂNCOVENI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 4 sate, situatã în NE Câmpiei Romanaţi, pe râul Olt; 2 556 loc. (1 ian. 2019): 1 269 de sex masc. şi 1 287 fem. Topitorie de in. Producţie de bãuturi alcoolice. Morãrit şi panificaţie. În satul Brâncoveni, atestat documentar, prima oarã, în perioada 1386-1418, se aflã mănãstirea Brâncoveni (de maici), datând din 1494. În 1570, jupâniţa Celea, bunica lui Matei Basarab, a construit o bisericã din lemn pentru a fi folositã de cãtre cãlugãri. Mănãstirea Brâncoveni apare menţionatã documentar, prima oarã, în 1582 într-un act de danie emis de domnul Mihnea Turcitul. În perioada 1634–1640, domnul Matei Basarab (nãscut la Brâncoveni în 1588 şi mort la 9 apr. 1654) a efectuat ample lucrãri de refacere şi transformare arhitecturalã a ansamblului monahal (s-au construit ziduri de apãrare, cu creneluri, Turnul-clopotniţã, pivniţe spaţioase boltite ş.a.). În perioada iun.-aug. 1699, domnul Constantin Brâncoveanu a reconstruit integral biserica mare a mănãstirii, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sfinţitã la 15 aug. 1699, pictatã la intrior în anii 1702-1704 şi repictatã în 1837, cu un pridvor deschis, susţinut de 8 coloane din piatrã, iar pereţii exteriori sunt zugrãviţi în alb. Domnul Constantin Brâncoveanu (nãscut la Brâncoveni în 1654 şi decapitat de turci la Istanbul la 15 aug. 1714) a mai construit o bolniţã, în anii 1700–1702, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, cu picturi murale interioare originare. În pronaosul bolniţei sunt înmormântaţi Papa şi Stanca Brâncoveanu, pãrinţii lui Constantin Brâncoveanu, şi Preda Brâncoveanu (bunicul lui Constantin Brâncoveanu). În timpul Rãzboiului turco-austriac din anii 1716–1718, mănãstirea a fost distrusã parţial de un incendiu şi refãcutã ulterior. Cutremurul din 11 ian. 1838 a avariat grav biserica mănãstirii, dar a fost restauratã pânã în 1842. Desfiinţat de către autorităţile comuniste, prin decretul 410 din 28 oct. 1959, aşezãmântul monahal a fost transformat în azil de bãtrâni, iar în anii 1973–1975 a fost renovat, redevenind mănãstire, şi s-au refăcut casele domneşti. În satul Brâncoveni se mai aflã ruinele curţii domneşti ale lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu (sec. 17–18), cu zid de incintã (1634) şi biserica paraclis „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1634, refãcutã în 1881). În satul Mãrgheni existã biserica „Sfântul Gheorghe” (1866–1869).

BREASTA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de contact a Piem. Bãlãciţei cu lunca largã a Jiului, pe râul Raznic; 4 139 loc. (1 ian. 2019): 2 081 de sex masc. şi 2 058 fem. Nod rutier. Viticulturã; pomicultura; cresterea bovinelor. Biserica „Sfântul Nicolae” (1782–1784), în satul Breasta, declaratã monument istoric.

BREAZA, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele de SV ale Dealului Istriţa; 2 576 loc. (1 ian. 2019): 1 291 de sex masc. şi 1 285 fem. Expl. de calcar. Podgorie. Centru de vinificaţie şi de prelucr. artisticã a pietrei. Atelier de confecţii textile. Morãrit. Pomiculturã. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. În satul Breaza, atestat documentar în 1560, se află biserica „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” construită în anii 1996–2006.

BREAZA, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona Colinelor Mãdãraşului (Pod. Transilvaniei), pe râul Luţ; 2 464 loc. (1 ian. 2019): 1 238 de sex masc. şi 1 226 fem. Expl. de bentonit. Prelucr. lemnului şi a laptelui; panificaţie. Constr. de instrumente muzicale populare. Creşterea bovinelor. Pomiculturã; apiculturã. Fermã de creştere a melcilor. Agroturism. Biserici în satele Breaza (sec. 14–15, cu turn din 1895) şi Filpişu Mare (sec. 14–17). Satul Breaza apare menţionat documentar, prima oarã, în 1319.

BREAZA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 3 sate, situatã pe cursul superior al râului Moldova, la poalele Obcinelor Mestecãniş, în V, şi Feredeu, în E; 1 560 loc. (1 ian. 2019): 780 de sex masc. şi 780 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Expl. de serpentinã. În satul Breaza, atestat documentar în 1555, se aflã o bisericã din lemn cu hramul “Soborul Sfinţilor Apostoli”, construitã în anul 1913, şi o bisericã din cãrãmidã, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ziditã în anul 1914. Rezervaţia naturală „Calcarele triasice de la Pârâul Cailor” (0,1 ha). Complexul gospodăresc Maria Veruleac, în satul Breaza de Sus.

BREBENI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Boian; 2 613 loc. (1 ian. 2019): 1 320 de sex masc. şi 1 293 fem. Nod rutier. În satul Brebeni se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din anul 1845 a boierului Simonide Rãducanu, restauratã în 1914 şi 1938, declaratã moument istoric.

BREBU, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Pogãnişului cu prelungirile nordice ale M-ţilor Semenic, pe cursul superior al râului Pogãniş; 1 133 loc. (1 ian. 2019): 570 de sex masc. şi 563 fem. Staţie de c.f. Creşterea ovinelor. Pomiculturã (meri, pruni, peri). În satul Brebu, menţionat documentar, prima oarã, în 1577 se aflã biserica „Înãlţarea Domnului” (1791).

BREBU, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Subcarpaţii Prahovei, pe râul Doftana; 7 058 loc. (1 ian. 2019): 3 562 de sex masc. şi 3 496 fem. Expl. de argilã şi de bentonit. În satul Brebu Mânăstirei, care este şi reşed. com. Brebu, menţionat documentar, prima oarã, în 1564, se aflã mănãstirea Brebu (de maici), un complex monahal arhitectural compus din bisericã, turn-clopotniţã de 27 m înãlţime, casa domneascã a lui Matei Basarab, construitã în 1641 şi extinsã de Constantin Brâncoveanu, de dimensiuni mari (30,20 x 11,80 m), cu 9 camere şi o sufragerie, chiliile şi zidul de incintã înalt de 6 m. Biserica mănãstirii, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, de mari dimensiuni (30 m lungime şi 10 m lãţime), este ctitoria lui Matei Basarab din anii 1640–1650 şi finisatã de Constantin Brâncoveanu în 1690. Biserica are o turlã mare pe naos şi alte douã turle mici pe pronaos, ziduri groase de 2 m din cãrãmidã şi piatrã, ferestre cu ancadramente din piatrã, cu profile în stil gotic şi picturi murale interioare din 1843, refãcute de Sava Henţia în anii 1901–1902. Cutremurul din 14 oct. 1802 a dãrâmat turlele bisericii şi partea superioarã a Turnului-clopotniţã şi a provocat fisuri în ziduri. Reparaţiile au fost fãcute abia în 1828–1836, dar un alt cutremur violent, cel din 11 ian. 1838, a devastat mănãstirea, refacerile fãcându-se pânã în 1843. La 1 dec. 1855 un incediu de proporţii a mistuit în întregime chiliile şi anexele. În urma secularizãrii averilor mănãstireşti în 1863, biserica mănãstirii a devenit bisericã de mir, iar casa domneascã transformatã în casã de vacanţã, apoi în sanatoriu, preventoriu, casã de bãtrâni (1950–1957) şi muzeu (din 1959). După incediul din 23 apr. 1961 au fost reconstruite o serie de clădiri anexe şi s-a restaurat biserica, iar în 1963 a redevenit mănăstire.

BREBU NOU, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 2 sate, situatã pe pantele de NE ale M-ţilor Semenic, în zona de izv. a râului Timiş; 285 loc. (1 ian. 2019): 139 de sex masc. şi 146 fem. Pe terit. com. se aflã lacul Trei Ape (52,6 ha; vol.: 4,8 mil. m3), de origine antropicã, pe malurile cãruia se află staţiunea climatericã Trei Ape. Expl. lemnului; fond cinegetic bogat. Turism. Satul Brebu Nou este menţionat documentar, prima oarã, în 1828.

BRESTOVĂŢ, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de contact a Pod. Lipovei cu Câmpia Lugojului, pe râul Chizdia; 676 loc. (1 ian. 2019): 344 de sex masc. şi 332 fem. Expl. de bazalt (în satul Lucareţ). Satul Brestovãţ este menţionat documentar, prima oarã, în 1440. Bisericã sârbeascã, din lemn, cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1750), în satul Lucareţ. Rezervaţie botanicã (2 ha).

BRETEA ROMÂNĂ, com. în jud. Hunedoara, alcatuitã din 13 sate, situatã în NE Depr. Haţeg, pe râul Strei; 2 854 loc. (1 ian. 2019): 1 397 de sex masc. şi 1 457 fem. Staţie de c.f. Zãcãminte de dioxid de carbon (în satul Ocolişu Mare) pe baza cãrora s-a construit şi dat în folosinţã (4 oct. 1995) o uzinã de dioxid de carbon lichefiat. Expl şi prelucr. lemnului. În satul Bretea Românã, atestat documentar, prima oarã, în 1406, se aflã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1720).

BREŢCU, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 3 sate, situatã în NE Depr. Târgu Secuiesc, la poalele NV ale masivului omonim, în zona pasului Oituz; 3 569 loc. (1 ian. 2019): 1 775 de sex masc. şi 1 794 fem. Staţie de c.f. Expl. de gresie. Producţie de confecţii, de cãrãmidã, de cherestea, lãzi şi butoaie. Pe terit. com. au fost descoperite urmele unei aşezãri civile (canabae), cu construcţii având ziduri de piatrã, şi ale unui castru roman (probabil Angustia) din sec. 2–3, de formã dreptunghiularã (160 x 180 m), construit din piatrã cu dublu zid de incintã, cu turnuri circulare la colţuri (caz rar întâlnit) şi patru porţi axiale, flancate de turnuri dreptunghiulare. S-au gãsit şi vase de ceramicã autohtonã (dacicã). În satul Mãrtãnuş, atestat documentar în 1567, se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ziditã în 1796, reparatã în 1918 şi 1945 şi repictatã în 1867 şi 1901; în satul Breţcu, menţionat documentar, prima oarã, în 1426, existã biserica ortodoxã cu hramul „Sfântul Nicolae”, construitã în anii 1783-1787, sfinţitã în 1793 şi reparatã în 1862, 1896, 1901, o bisericã romano-catolicã şi una reformatã, iar în satul Oituz, atestat documentar în 1533, se aflã clãdirea Vãmii vechi (sec. 19). La 20 iul. 1991, în satul Breţcu a fost dezvelit bustul lui Mihai Viteazul, realizat în bronz de sculptorul Teodor Zamfirescu; în satul Breţcu mai existã casa memorialã şi statuia lui Gabor Aron (celebrul turnãtor de tunuri).

BREZNIŢA-MOTRU, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 7 sate, situatã în NE Piem. Bãlãciţei; 1 338 loc. (1 ian. 2019): 682 de sex masc. şi 656 fem. Bisericile „Adormirea Maicii Domnului” (1845) şi „Sfântul Nicolae” (1895), în satele Cosovãţ şi Deleni.

BREZNIŢA–OCOL, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 4 sate, situatã la contactul Podişului Mehedinţi cu terasa Dunãrii; 3 989 loc. (1 ian. 2019): 2 067 de sex masc. şi 1 922 fem. Exploatãri forestiere şi de calcar. Centru viticol (în satul Jadoştiţa), atestat documentar la 29 iunie 1497 într-un hrisov al domnului Ţãrii Româneşti, Radu cel Mare, prin care acesta dãruia mãnãstirii Tismana 300 de vedre (o vadrã = 12,88 litri) de vin provenite din viile de la Jadoştiţa. Vestigii ale unei aşezãri rurale romane şi ale unei cariere de calcar (sec. 2–3). În satul Brezniţa-Ocol, atestat documentar în anul 1484, exista o biserica din anul 1896, iar în satul Jidoştiţa, atestat documentar, prima oarã, în 1374, într-un act de danie emis de domnul Vladislav I, se aflã biserica “Naşterea Maicii Domnului, construitã din cãrãmidã, în anii 1880-1883, pe locul unei biserici din lemn, ctitoritã în secolul 14 de cãlugarul Nicodim (întemeietorul mãnãstirii Vodiţa), casa “Petre Tomescu” (1800) şi o moarã de cereale din anul 1925; în satul Şuşiţa se aflã o moarã (1912) şi o casã veche (din 1832) aparţinând lui Gheorghe Popescu. Rezervaţiile naturale botanice Valea Oglãnicului (150 ha) şi Dealul Vãrãnic (350 ha).

BREZOAELE, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Titu, pe râul Dâmboviţa; 3 525 loc. (1 ian. 2019): 1 739 de sex masc. şi 1 786 fem. Vechiul nume: Brezoaiele-Brãiloiu. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 comuna Brezoaiele a fãcut parte din jud. Ilfov. În satul Brezoaele se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Cruceru (1758–1759) şi biserica având dublu hram – „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae”-Cãmãraşu (1846).

BRODINA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 10 sate, situatã în partea de Nord Vest a Obcinei Mari, pe cursul superior al râului Suceava, la graniţa cu Ucraina; 3 969 loc. (1 ian. 2019): 2 039 de sex masc. şi 1 930 fem. Haltã de cale feratã pe linia Rãdãuţi – Horodnic – Vicovu de Jos – Vicovu de Sus – Bivolãria – Gura Putnei – Straja – Brodina, inauguratã la 7 iulie 1889. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Pãstrãvãrie. Centru tradiţional de încondeiere a ouălor (în satul Paltin). În satul Brodina se aflã o bisericã ortodoxã din anul 1929, iar în satul Falcãu o bisericã romano-catolicã din anul 1915. În satul Brodina de Sus a existat o bisericã din lemn care a fost mistuitã complet de un incendiu în dupã amiaza de miercuri, 13 ian. 2021 – incendiu în care douã icoane existente în altar nu au fost afectate deloc de flãcãri.

BROSCĂUŢI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Jijiei Superioare, pe cursul superior al Jijiei; 3 426 loc. (1 ian. 2019): 1 698 de sex masc. şi 1 728 fem. Fabrică de ulei comestibil. Moară pentru măcinat cereale. Culturi de cereale, floarea-soarelui ş.a. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Pomicultură. În satul Broscăuţi, menţionat documentar cu acest nume în 1582, se află biserica “Adormirea Maicii Domnului”, construită din lemn de stejar pe temelie de piatră în 1793, consolidată în 1985-1993 cand i s-a adăugat un turn-clopotniţă pe pronaos. În iun. 2000 s-a pus piatra de temelie a unei noi biserici, cu acelaşi hram, terminată în anul 2009. Tot în satul Broscăuţi mai există biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, care datează din anul 1859, reparată în 1936. Alunecări de teren în iul. 2010 şi martie 2011.

BROŞTENI, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Piem. Coşuştei, pe râul Motru; 2 743 loc. (1 ian. 2019): 1 391 de sex masc. şi 1 352 fem. Staţie de c.f. Expl. de lignit. În satul Broşteni se aflã o culã, construitã de cãpitanul de panduri Ghiţã Cuţui, în 1815, şi biserica „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1836), cu valoroase picturi murale interioare, realizate în 1840 de preotul Mihai. Bisericile din lemn cu hramurile „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul” (1700, refãcutã în 1802) şi „Sfântul Nicolae” (1795, refãcutã în 1878), în satele Cãpãţâneşti şi Meriş.

BROŞTENI, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Subcarpaţii Vrancei, pe râul Milcov; 2 284 loc. (1 ian. 2019): 1 130 de sex masc. şi 1 154 fem. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului. Viticulturã. În satul Broşteni se aflã biserica “Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” (1989-2014), în satul Arva existã biserica “Sfântul Nicolae” a fostului schit Cãpãtanu, menţionatã documentar în 1769, deterioratã de cutremurul din 14 oct. 1802, reparatã în 1803 şi pictatã înainte de 1935, iar în satul Pituluşa existã biserica “Sfântul Gheorghe”.

BRUIU, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului, pe Pârâu Nou; 950 loc. (1 ian. 2011): 509 de sex masc. şi 441 fem. În satul Bruiu, menţionat documentar, prima oarã, în 1307, se aflã o cetate ţãrãneascã (sec. 15–16) cu bisericã de incintă, datând din sec. 13, cu adãugiri din sec. 19, azi biserică evanghelică; în satul Gherdeal existã o cetate (sec. 15–16) cu bisericã de incintă, datând din sec. 13, cu transformãri din sec. 16 şi din 1795, azi bsierică evanghelică.

BRUSTURI, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 8 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Oradei cu prelungirile M-ţilor Plopiş, pe Valea Fâneţelor; 3 476 loc. (1 ian. 2019): 1 773 de sex masc. şi 1 703 fem. Expl. de lignit. În satul Brusturi, menţionat documentar, prima oarã, în 1360, se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului”, construitã în anii 1953-1957 şi pictatã în 1958 de Coriolan Munteanu din Cluj-Napoca. În satul Brusturi a existat o bisericã din lemn de gorun, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, care data din 1785, şi care a fost demontatã în 1961 şi reasamblatã în curtea Muzeului Tãrii Crişurilor din Oradea (în 1962), iar apoi (în 1992), mutatã în staţiunea balneoclimatericã Bãile Felix; declaratã monument istoric. În satul Ţigãneştii de Criş, atestat documentar în 1588, existã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” , datand din anul 1600, cu modificãri din sec. 19.

BRUSTURI, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Subcarpaţii Neamţului; 3 940 loc. (1 ian. 2019): 2 019 de sex masc. şi 1 921 fem. Bisericã de zid cu hramul „Sfântul Ioan Botezãtorul” (sec. 18) şi bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1806, cu pridvor adãugat în 1919), în satele Poiana şi Groşi. Pânã la 7 mai 2004, com. Brusturi s-a numit Brusturi-Drăgăneşti şi a avut în componenţã satele Drăgăneşti, Orţăşti, Râşca şi Şoimăreşti, care la acea datã s-au desprins şi au format com. Drăgăneşti, jud. Neamţ.

BRUSTUROASA, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Depr. Agãş, la poalele de NE ale M-ţilor Ciuc şi cele de S ale M-ţilor Tarcãu, pe cursul superior al râului Trotuş; 3 429 loc. (1 ian. 2019): 1 779 de sex masc. şi 1 650 fem. Haltã de c.f. Centru de cusãturi şi ţesãturi populare (costume, cergi, lãicere, covoare), de cojocãrit şi de prelucr. a lemnului (dulgherit, doage, butoaie). Obiecte de artizanat. Agroturism. În satul Brusturoasa se aflã bisericile ortodoxe cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” (1856–1859, reclãditã în 1871, reparatã în 1934, 1966 şi 2004, când s-a restaurat şi pictura şi resfinţitã în anul 2007) şi “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1992-2004, sfinţitã la 7 aug. 2004) şi o bisericã romano-catolicã; în satul Buruienişu de Sus existã biserica “Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul (1954), în satul Camenca se aflã biserica “Sfântul Ilie” (1993-2008, pictatã de Ioan Pascu şi Petronel Pascu din Brusturoasa, iar în satul Cuchiniş existã biserica romano-catolicã “Înãlţarea Sfintei Cruci” (1995-1998).

BUCERDEA GRÂNOASĂ, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava, la 8 km V de municipiul Blaj; 2 333 loc. (1 ian. 2019): 1 176 de sex masc. şi 1 157 fem. În arealul comunei se aflã un masiv de sare gemã şi mai multe izvoare cu apã sãratã. Morãrit şi panificaţie. În satul Bucerdea Grânoasă, atestat documentar în 1303, se aflã o bisericã din sec. 16, cu adãugiri din sec. 18 şi din 1868, care aparţine cultului reformat-calvin. Com. Bucerdea Grânoasă a fost înfiinţată la 3 mai 2006 prin desprinderea satelor Bucerdea Grânoasă, Cornu, Pădure şi Pânca din com. Crăciunelu de Jos, jud. Alba.

BUCEŞ, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 7 sate, situatã la poalele de SE ale M-ţilor Bihor, pe râul Stãnija; 1 827 loc. (1 ian. 2019): 922 de sex masc. şi 905 fem. Expl. de sulfuri polimetalice asociate cu min. auro-argentifere (în satul Stãnija). Dulgherit. Satul Buceş este menţionat documentar, prima oarã, în 1439. În satul Stãnija, atestat documentar, prima oarã, în 1439, se aflã biserica din lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, datând din 1792, renovatã în 1840 şi 2009, cu picturi interioare executate la sfârşitul sec. 19 de Dionisie Iuga din Nicula, jud. Cluj, declaratã monument istoric. Monument închinat Rãscoalei din 1784–1785 şi bisericã din anul 1930, în satul Mihãileni (atestat documentar, prima oarã, în 1439.

BUCHIN, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 5 sate, situatã în partea de Nord a Culoarului Timiş-Cerna, la poalele de Nord Est ale M-ţilor Semenic, pe cursul superior al Timişului; 2 022 loc. (1 ian. 2019): 1 012 de sex masc. şi 1 010 fem. Expl. de lignit. Combinat de prelucr. a lemnului, construit în 1996, în colaborare cu o firmã americanã. Pomiculturã. În satul Buchin, menţionat documentar, prima oarã, în 1411, se aflã biserica “Naşterea Maicii Domnului”, construitã în anii 1852-1855. Com. Buchin are în componenţă satul Lindenfeld, situat pe pantele M-ţilor Semenic, la 760 m alt., întemeiat în anii 1827-1828 de coloniştii germani veniţi din Boemia, care s-a depopulat treptat în anii ’90 ai secolului 20, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori. Toate casele şi gospodăriile ţărăneşti, precum şi biserica din sat sunt în stare de ruină, având un aspect dezolant.

BUCINIŞU, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Romanaţi; 1 902 loc. (1 ian. 2019): 932 de sex masc. şi 970 fem. Culturi irigate de cereale (sistemul de irigaţii Vişina–Brastavãţu– Bucinişu). În satul Bucinişu se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului, datând din anul 1885.

BUCIUM, com. în jud. Alba, alcătuită din 30 de sate, extinsă la poalele de NV ale M-ţilor Trascău, în mica Depr. Bucium (Şasa-Poieni), în luncile râurilor Bucium şi Abruzel, la 76 km NV de Alba Iulia; 1 455 loc. (1 ian. 2019): 734 de sex masc. şi 721 fem. Expl. forestiere şi de min. auro-argentifere, pirită cupriferă şi min. complexe. Important centru de cojocărit (cojoace şi pieptare, frumos ornamentate), dulgherit şi de confecţionare a costumelor populare. Bibliotecă publică având peste 13 000 de volume. Pe terit. com. Bucium au fost descoperite vestigiile unui castru roman, o necropolă din timpul stăpânirii romane, locuinţe ale minerilor, unelte de minerit, o inscripţie dedicată lui Iupiter Cimistenus (divinitate din Asia Mică) etc. Satul Bucium este menţionat documentar, prima oară, în 1595. Locuitorii de aici au avut un rol important în timpul Răscoalei ţărăneşti din 1784–1785, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, şi în timpul Revoluţiei din 1848–1849, condusă de Avram Iancu. În satul Bucium-Sat se află biserica “Buna Vestire”, datând din anul 1680 (cea mai veche din comună), cu picturi interioare din anul 1700; în satul Poieni există biserica “Înălţarea Domnului”, datând din anul 1711, iar în satul Ciuculeşti există biserica greco-catolică având hramul “Toţi Sfinţii”, datând din anul 1821, la care a slujit , ca preot-paroh, în anii 1906-1910, scriitorul Ion Agârbiceanu, precum şi casa parohială construitã în 1848 de preotul Iosif Ciura, în care a locuit Ion Agârbiceanu pe timpul cat a slujit ca preot aici; în satul Izbita se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), declarată monument istoric; în satul Valea Cerbului există un obelisc închinat celor care au construit şoseaua Zlatna-Abrud în anii 1838-1865, declarat monument istoric. Până în 1956, satul şi com. Bucium s-au numit Bucium-Şasa, apoi, până la 17 febr. 1968, au purtat denumirea Şasa, după care au fost numite Bucium. Centru turistic, în arealul căruia se află Rezervaţia naturală Detunatele – două stânci bazaltice (Detunata Goală, 1 169 m şi Detunata Flocoasă, 1 205 m), declarate monumente ale naturii în anul 2000, considerate printre cele mai interesante monumente ale naturii din România. Rezervaţia naturală. Poiana cu narcise de la Negrileasa (5 ha).

BUCIUMENI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Subcarpaţilor Ialomiţei cu prelungirile sudice ale M-ţilor Bucegi, pe cursul superior al Ialomiţei; 4 385 loc. (1 ian. 2019): 2 191 de sex masc. şi 2 194 fem. Prelucr. lemnului. Centru pomicol (meri, peri, pruni). În satul Buciumeni, menţionat documentar la 19 mai 1572, se aflã biserica având dublu hram – „Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul” şi „Sfântul Teodor Tiron” (1900–1906); în satul Dealu Mare (numit Ţâţa pânã la 1 ian. 1965) există biserica „Sfântul Nicolae” (1852), iar în satul Valea Leurzii, biserica având hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1893).

BUCIUMENI, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Colinelor Tutovei cu Câmpia Tecuciului; 2 466 loc. (1 ian. 2019): 1 239 de sex masc. şi 1 227 fem. Centru viticol. Pãdure alcătuită din stejari şi tei. Satul Hãnţeşti este atestat documentar, prima oarã, în 1531. În satul Buciumeni se aflã mănãstirea cu acelaşi nume (de maici), ctitorie cãlugãreascã de la începutul sec. 15, cu biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” construitã în anii 1420–1430. La 18 mart. 1602, mănãstirea apare consemnatã  documentar cu numele „Chilia lui Gheorghe Dascãlul”. Distrusã de un incendiu, biserica din lemn „Sfântul Nicolae” a fost reconstruitã la începutul sec. 18 şi sfinţitã în 1718 de cãtre episcopul Sava al Râmnicului. În 1750 schitul a fost desfiinţat, se pare, din cauza unor legãturi cu o grupare fanariotã, biserica fiind demontatã, transportatã cu carele şi reasamblatã prin pãrţile Bacãului prin osârdia schimonahului Isaia Orbul, iar în 1880, aceastã bisericã din lemn a fost strãmutatã din nou în cimitirul mănãstirii Bogdana din satul Bogdana, com. Ştefan cel Mare, jud. Bacãu. În anul 1809, schitul a fost reînfiinţat de cãtre serdarul Manolache Radovici care a construit biserica „Sfânta Treime”, instalând aici mai multe maici pãstorite de stareţa Afia. La 25 aug. 1817, schitul a fost transformat în metoc al mănãstirii Varatec. Din cauza unor deteriorãri, provocate mai ales de cutremurul din 11 ian. 1838, biserica „Sfânta Treime” a fost reconstruitã în anii 1840–1844. În 1860, la acest schit mai erau câteva monahii care duceau o viaţã de sine, activitatea monahalã fiind reluatã în 1867 prin intervenţia domnitorului Carol I. În anii 1879–1884, biserica „Sfânta Treime” a fost restauratã şi pictatã, iar dupã cutremurul din noaptea de 9 spre 10 nov. 1940 biserica a fost consolidatã, renovatã şi apoi pictatã în frescã abia în anii 1957–1959 de cãtre Anatolie Cudinof. Dupã 1990, ansamblul monahal s-a reamenajat în întregime, s-a construit o clopotniţã şi mai multe corpuri de chilii şi diverse anexe gospodãreşti. Rezervaţie forestieră (7,2 ha).

BUCIUMI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Tazlãu-Caşin, la 5 km SE de municipiul Oneşti; 3 239 loc. (1 ian. 2019): 1 649 de sex masc. şi 1 590 fem. Pomiculturã (meri, peri, nuci, pruni, cireşi). Apiculturã. Com. Buciumi a fost înfiinţatã la 25 mart. 2005 prin desprinderea satelor Buciumi şi Rãcãuţi din com. Ştefan cel Mare, jud. Bacãu. În satul Buciumi, atestat documentar, prima oarã, la 11 ian. 1487, într-un act emis de domnul Ştefan cel Mare, a existat, pânã în a doua jumãtate a sec. 19, schitul Buciumi sau Runcul, întemeiat în 1750 de ieromonahul Isaia; în satul Buciumi se aflã biserica „Sfinţii Voievozi” , sfinţitã la 30 nov. 1866, reparatã în 1895 şi 1935, ziditã pe locul unei biserici din lemn distrusã de un incendiu pe la mijlocul sec. 19. Biserica din lemn fusese adusã la Buciumi în 1795 de la schitul Frumoasa de lângã Moineşti, reasamblatã şi sfinţitã la 26 oct. 1795.

BUCIUMI, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 6 sate, situatã la poalele de E ale M-ţilor Meseş, pe cursul superior al râului Agrij; 2 531 loc. (1 ian. 2019): 1 301 de sex masc. şi 1 230 fem. Centru etno-folcloric („Jocurile Agrijului”, în luna august) şi de meşteşuguri tradiţionale (prelucr. artisticã a lemnului, olãrit, prelucr. firelor şi fibrelor textile). Muzeu etnografic şi istoric, inaugurat în anul 2003. Pe terit. com. Buciumi au fost descoperite vestigii neolitice (cultura materială Tisa), un castru şi o aşezare civilã (canabae) romane, situate pe limesul de NV al Daciei. Castrul Buciumi, de formã dreptunghiularã, construit iniţial din pãmânt (150 x 128 m) de Cohors I Augusta, a fost înlocuit cu unul din piatrã (167 x 134 m), în anul 114 d.Hr., de Cohors II Augusta Nervia Britonnum Milliaria Pacensis, care a rãmas aici pânã la sf. stãpânirii romane (275 d.Hr.). Castrul, întãrit la colţuri cu turnuri trapezoidale de apãrare, era sediul garnizoanei Cohors II Augusta. Aici s-au gãsit arme, aplice, catarame din bronz de la uniformele militare, fibule, chei, vase ceramice (unul de mari dimensiuni, prosopomorf, nemaiîntâlnit în Dacia), ustensile casnice, instrumente chirurgicale etc. În satul Buciumi, menţionat documentar, prima oarã, în 1491, se aflã o bisericã ortodoxã, datând din 1868, pictatã în 1921-1924 de Ioan Bogdan din Şimleu Silvaniei, precum şi o clãdire din 1750 în care a funcţionat o bisericã pâna în 1865 când a fost transformatã în şcoalã confesionalã din ordinul Curţii de la Viena. În anii comunismului a fost destinatã Cãminului Cultural, iar dupã 1989 funcţioneazã ca o capelã pentru toate confesiunile. În satul Rãstolţ, atestat documentar în 1334, existã o bisericã din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1835-1840), declaratã monument istoric. La 6 km de com. Buciumi se aflã Cascada Şipot, formatã pe valea Mihãiesei, cu o cãdere a apei de la 6 m înãlţime.

BUCOŞNIŢA, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Culoarul Timiş-Cerna, la poalele de NE ale M-ţilor Semenic, pe cursul superior al Timişului în zona de confl. cu râurile Cerneţ şi Goleţ; 2 781 loc. (1 ian. 2019): 1 418 de sex masc. şi 1 363 fem. Pomiculturã. În satul Bucoşniţa, menţionat documentar, prima oarã, în 1468, se aflã biserica “Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” (1837), în satul Goleţ, atestat documentar în 1408, existã biserica “Naşterea Maicii Domnului” (1890), iar în satul Petroşniţa, atestat documentar în 1468, se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului” (1880). Rezervaţia naturală Petroşniţa (3 ha).

BUCOV, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Ploieştiului, pe râurile Teleajen, Iazul Morilor şi Bucovel, la 8 km NE de Ploieşti; 11 417 loc. (1 ian. 2019): 5 629 de sex masc. şi 5 788 fem. Expl. de argilã şi de petrol. Producţie de cãrãmidã şi ţiglã, prefabricate din beton, de burlane şi jgheaburi din aluminiu şi de produse din cauciuc. În satul Bucov, atestat documentar, prima oarã , în 1431 şi apoi la 16 sept. 1473, se aflã conacul omului politic basarabean Constantin Stere, datând din anul 1900, în care este amenajat un muzeu memorial dedicat patriotului basarabean şi militant pentru realizarea Marii Uniri din 1918. Conacul este situat într-un parc extins pe 100 ha. Pe terit. com. Bucov au fost descoperite vestigii din Neolitic. În punctele Rotari şi Tioca s-au identificat aşezãri omeneşti din Epoca prefeudalã (sec. 9–10), cu locuire în bordeie, cu vetre deschise, în care s-au gãsit vase ceramice decorate cu striuri orizontale, ondulate, inele din bronz, inscripţii chirilice pe tencuiala de lut a pereţilor ş.a. În perioada 1781–1 ian. 1845, Bucov a fost oraş şi reşed. jud. Saac. În satul Bucov existã o bisericã ziditã in 1803-1804 de cãtre vistierul Constantin Filipescu, pe locul uneia ctitoritã în 1679 de Mateiu Mãrgineanu Filipescu, prãbuşitã la cutremurul din 14 oct. 1802, precum şi o bisericã nouã, cu dublu hram – “Sfânta Treime” şi “Adormirea Maicii Domnului”, construitã în perioada 2006-2016 şi sfinţitã în ziua Sfintei Treimi, la 13 iunie 2022, de cãtre Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În satul Chiţorani se aflã mãnãstirea cu acelaşi nume (de cãlugãri), cu biserica din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”, construitã în 1396, reparatã în 1921, 1956 şi consolidatã, reabilitatã şi repictatã în anii 2004-2007, declaratã monument istoric şi de arhitecturã. În satul Chiţorani mai exisatã biserica “Sfântul Stelian”, datând din 1797, declaratã monument istoric şi de arhitecturã, în satul Valea Orlei se aflã biserica din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”, construitã în 1693, reparatã în 1750, declaratã monument istoric şi de arhitecturã, iar în satul Pleaşa existã o bisericã ortodoxã cu triplu hram – “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”, “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” şi “Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”, construitã în anii 2018-2022, sfinţitã la 22 mai 2018. Biserica are un pridvor deschis, sprijinit pe patru stâlpi, terminaţi cu arcade, o turlã mare pe naos şi douã turle gemene, hexagonale, pe pronaos, luminate de câte trei ferestre fiecare, înalte şi înguste, terminate cu arcade.

BUCOVĂŢ, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 7 sate, situatã în SE Piem. Bãlãciţei, pe dr. vãii Jiului; 4 183 loc. (1 ian. 2019): 2 094 de sex masc. şi 2 089 fem. Tãbãcãrie; mat. de constr. Creşterea bovinelor şi a  bubalinelor (bivoli). Muzeu local (în satul Bucovăţ). Sanatoriu T.B.C. (în satul Leamna de Jos). Pe terit. com. Bucovăţ au fost descoperite (1956) urmele unei cetãţi de pãmânt datând din prima Epocã a fierului/Hallstatt (1200–450/300 î.Hr.), întãritã cu turte de vãlãtuci arse, la baza valului, care atestã, se pare, forme importante de arhitecturã militarã. Rezervaţie paleontologicã (punct fosilifer, cu bogatã faunã fosilã de cochilii de moluşte datând din Pliocen), extinsã pe 4 ha. Bisericile cu acelaşi hram, „Sfântul Nicolae”, în satele Bucovãţ (1842) şi Palilula (1830). Com. Bucovăţ are în componenţă satul Italieni, care s-a depopulat în anii ’90 ai sec. 20, existând ad-tiv, dar fără locuitori.

BUCOVĂŢ, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situatã în Câmpia Timişului; 1 941 loc. (1 ian. 2019): 994 de sex masc. şi 947 fem. Com. Bucovăţ a fost înfiinţatã la 7 ian. 2008 prin desprinderea satelor Bucovãţ şi Bazoşu Nou din com. Remetea Mare. În Satul Bucovãţ, atestat documentar, prima oară, în 1492 şi apoi în 1723 cu numele Bucova, se află o biserică ortodoxă cu hramul “Sfantul Gheorghe” datând din anul 1790 (reparată în 1862) şi două cămine culturale. În satul Bazoşu Nou există un parc dendrologic, extins pe 60 ha, amenajat în anii 1909-1914 de către Walter Freiherr von Engelhardt (director al Grădinilor publice din Düsseldorf), pe moşia contelui Ludovic Ambrozy, declarat rezervaţie ştiinţifică în 1954, monument al naturii în 1982 şi arie protejată în 1994, în care se dezvoltă circa 1 100 de specii de arbori din diferite zone ale lumii, cum sunt Ienupărul de Virginia (Juniperus virginiana), gutuiul japonez (Chaenopelos japonica), arţarul american (Acer negundo), arborele lalea (Lyriodendron tulipifera), arborele de abanos (arbore cu lemn greu şi dur, de culoare neagră, din genul Diospyros), nucul american ş.a.

BUCŞANI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Târgoviştei, pe râul Pârscov; 6 815 loc. (1 ian. 2019): 3 375 de sex masc. şi 3 440 fem. Expl. de petrol. Moarã (1829). Viticulturã. În satul Bucşani se aflã conacul „Dalles” (şase camere cu o supr. totală de 300 mp), construit într-un parc, în 1890 de Ioan G. Dallas, negustor de origine greacă. La 18 mai 1918, Elena, soţia lui Ioan Dallas, a lăsat conacul moştenire, prin testament, Academiei Române, pentru înfiinţarea fundaţiei Dallas, care mai târziu a devenit un important centru de cultură şi artă numit Sala Dalles din Bucureşti. Conacul a fost recent consolidat, restaurat şi mobilat în stilul epocii sec. 19. În satul Bucşani există biserica având dublu hram – „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” şi „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1828, refãcutã în 1894), în satul Hãbeni există biserica „Sfântul Nicolae” (1822), iar în satul Racoviţa, biserica având hram dublu – „Sfânta Treime” şi „Toţi Sfinţii” (1806). În anul 1983 au fost luaţi 6 zimbri din Rezervaţia de zimbri de la Haţeg care, împreunã cu alte câteva exemplare aduse din Polonia, a fost înfiinţată Rezervaţia din Pãdurea Neagrã din comuna Bucşani, extinsã pe 162 de ha, aflatã la 30 km de municipiul Târgovişte şi 80 km de Bucureşti. În anul 2010, Rezervaţia de zimbri (Bison bonanus) din Pãdurea Neagrã avea 35 de zimbri, dintre care 16 masculi şi 19 femele. Numãrul zimbrilor din România, aflaţi în diferite rezervaţii naturale, a crescut de la circa 1 800 în anul 2003, la circa 6 200 de exemplare în anul 2019.

BUCŞANI, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Neajlov; 3 531 loc. (1 ian. 2019): 1 827 de sex masc. şi 1 704 fem. Vestigii neolitice. Creşterea bovinelor. În satul Bucşani se aflã biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie din anul 1836 a logofãtului Radu Pãdure Glineanul, declaratã monument istoric, clãdirea Primãriei (începutul sec. 20) şi conacele “Hristodor Ionescu (începutul sec. 20), declarat monument istoric, şi “C. Angelescu” (începutul sec. 20). În satul Goleasca existã biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1816) şi conacul “Pascale” (începutul sec. 20), iar în satul Obedeni biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1839) şi conacele Radu Iliescu” (începutul sec. 20) şi “Iova Ghiuresici (sec. 20). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Bucşani a fãcut parte din jud. Ilfov.

BUCU, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Bãrãganului, pe stg. Vãii Ialomiţa; 2 474 loc. (1 ian. 2019): 1 218 de sex masc. şi 1 256 fem. Staţie de c.f. Expl. de pietriş şi nisip. Siloz de cereale. Prelucr. lemnului (mobilã); confecţii textile şi metalice; fabricã de dulciuri (bomboane, acadele). Culturi de cereale şi plante tehnice. Vestigii din a doua Epocã a fierului/La Tene şi din perioada geto-dacã. În satul Bucu, menţionat documentar, prima oarã, la 20 mart. 1580, se aflã biserica „Sfântul Nicolae”, construitã în anii 1886–1892 pe locul uneia ce data din 1820, reparatã în 1955, 1973 şi 1981–1984. Pânã la 7 apr. 2004, com. Bucu a avut în componenţã satul Ograda, care la acea dată a devenit comunã de sine stătătoare.

BUCUREŞCI, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 5 sate, situatã în extremitatea de E a Depr. Brad, la poalele de N ale M-ţilor Metaliferi, la 450 m alt., pe râul Bucureşci; 1 473 loc. (1 ian. 2019): 723 de sex masc. şi 750 fem. Expl. de min. auro-argentifere (în satul Curechiu). Expl. forestiere. Apiculturã. Satul Bucureşci este menţionat documentar, prima oarã, în 1464. În satul Curechiu, atestat documentar în 1439, se aflã o troiţã din 1784 şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”, datand din anul 1636, renovată şi amplificată în anii 1703 şi 1785, cu fragmente de picturi pe pereţii interiori executate în 1788 de zugravul Ioan Popa din Deva. Biserica a fost restauratã în anii 1969-1970 şi în anul 2000; declaratã monument istoric; în satul Rovina existã biserica „Înãlţarea Sfintei Cruci”, datând din anul 1780, restauratã în 1960-1961.

BUDA, com în jud. Buzău, alcãtuitã din 7 sate, situatã în partea de N a culmii Buda, pe râul Râmnic; 3 004 loc. (1 ian. 2019): 1 501 de sex masc. şi 1 503 fem. Expl. şi prelucr. lemnului; confecţii textile. Centru pomicol. Bisericã din lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (1762), în satul Dãnuleşti, declaratã monument istoric.

BUDACU DE JOS, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona Dealurilor Bistriţei, pe râul Budac; 3 3 19 loc. (1 ian. 2019): 1 680 de sex masc. şi 1 639 fem. Prelucr. lemnului; morãrit şi panificaţie. Pomiculturã (meri, peri). În satul Budacu de Jos, menţionat documentar, prima oarã, în 1228 şi apoi în 1292, se aflã o bisericã veche, iniţial ortodoxã, cu hramul “Sfântul Nicolae”, care dateazã din 1453, reconstruitã în 1567, cu modificãri baroce, devenitã bisericã evanghelicã, reconstruitã din nou în anii 1859-1861 în stil clasicist, aparţinând comunitãţii evanghelice. În 1979, biserica a fost preluatã de cultul creştin ortodox, atribuindu-se hramul “Adormirea Maicii Domnului”, iar în anul 2000 a fost supusã unor reparaţii capitale; în prezent biserica este declaratã monument istoric. În satul Jelna, menţionat documentar, prima oarã, în 1264, existã o bisericã datând din 1467, iniţial romano-catolicã, având hramul “Sfantul Petru”, devenitã bisericã reformatã la mijlocul sec. 16. În 1967, biserica a fost cumpãratã de comunitatea ortodoxã din sat, împreunã cu casa parohialã şi Turnul bisericii, construit în 1560. În prezent, biserica se aflã în stare avansatã de degradare. În satul Monariu, atestat documentar în 1243, a existat o bisericã ortodoxã, cu hramul “Sfântul Nicolae”, ziditã la începutul sec. 14, devenitã bisericã evanghelicã la mijlocul sec. 16, distrusã la 14 iul. 1751 de o inundaţie catastrofalã, împreunã cu majoritatea caselor din localitate. În anii 1755-1782 a fost construitã o nouã bisericã, pe un amplasament mai ridicat, a cãrui navã este de formã circularã, iar corul dreptunghiular cu turn deasupra lui. Biserica a fost reparatã în anii 1851, 1885, 1911. În 1992, o datã cu plecarea majoritãţii saşilor în Germania, biserica a fost cumparatã de comunitatea penticostalã. În satul Buduş, atestat documentar în 1345, se aflã biserica ortodoxã cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în anii 1903-1907, sfinţitã la 28 oct. 1907. Rezervaţie naturalã floristicã (poiana cu lalele pestriţe, în satul Buduş) şi rezervaţie paleontologicã (Râpa Mare de la Budacu de Jos, 20 ha).

BUDEASA, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Argeşului cu Câmpia Piteştiului, pe râul Argeş; 4 131 loc. (1 ian. 2019): 2 077 de sex masc. şi 2 054 fem. Hidrocentralã (11,5 MW), intratã în funcţiune în 1978. În satul Budeasa Mare, reşed. com Budeasa, atestat documentar în 1526, se aflã conacul familiei de boieri „Budişteanu”, cu aspect de culã, construit în anii 1762-1764 de marele armaş Şerban Budişteanu pe locul unei case din 1598 construitã de Panã ot Budeasa, cãpitan în oastea lui Mihai Viteazul. Conacul a fost reparat în 1870 de generalul Alexandru Budişteanu şi extins în anii 1922-1927 de Dimitrie Budişteanu. În prezent, conacul adãposteşte un muzeu cu colecţii de tablouri, arme etc. În satul Budeasa Mare se mai aflã casa „Hagi Tudorache” (1762) şi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din 1796-1804 a fratilor Şerban şi Nicolae Budişteanu, cu picturi murale originare; în pronaosul bisericii sunt înhumati o parte din membri fam. Buduşteanu; biserica „Sfântul Nicolae” (1751), în satul Gãlãşeşti; conacul „Câmpeanu” (1930), azi brutãrie, în satul Valea Mãrului; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1819), în satul Caloteşti.

BUDEŞTI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Colinele Comlodului, în zona de izv. a Pârâului de Câmpie şi a râului Apatiu; 1 862 loc. (1 ian. 2019): 932 de sex masc. şi 930 fem. Haltã de c.f. Prelucr. laptelui; fabricã de cãrãmidã. Aviculturã. În satul Budeşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1283, se aflã o bisericã ortodoxã din 1926, în satul Budeşti-Fânaţe existã o bisericã ziditã în 1972-1981, renovatã în anul 2002, iar în satul Tãgşoru, atestat documentar în 1329 se aflã biserica din lemn cu hramul “Pogorârea Duhului Sfânt”, datând din sec. 16, construitã iniţial în satul Pogãceaua, reşed. comunei cu acelaşi nume, jud. Mureş, mutatã în 1958 în satul Sãrmãşel, comuna Sãrmaşu, jud. Mureş, iar de aici adusã şi reasamblatã în 1982 la Tãgşoru, fiind renovatã şi repictatã. În satul Tagu, atestat documentar, prima oarã, la 31 mai 1327, într-un act semnat de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, au fost decoperite fragmente ceramice din Epoca bronzului şi din prima Epocã a fierului/Hallstatt.

BUDEŞTI, com. în jud. Maramureş, alcătuită din 2 sate, situatã în partea de Sud Vest a Depresiunii Maramureş, la poalele de Nord Est ale M-ţilor Gutâi, pe râul Coşeu; 2 982 loc. (1 ian. 2019): 1 533 de sex masc. şi 1 449 fem. Expl. de caolin şi andezit. În satul Budeşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1361, se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (18 m lungime, 8 m lăţime şi 26 m înălţimea turlei), construitã în 1643, cu picturi interioare din 1762, executate de Alexandru Ponehalschi din Berbeşti, şi altar pictat în 1832 de Ioan Opriş. Biserica a fost restaurată în anii 2007-2008, iar în anul 2009 a reintrat în posesia cultului greco-catolic. Biserica are o valoroasă colecţie de icoane pe lemn, unele pictate pe ambele feţe (numite „prăsnicare”). Biserica a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO în dec. 1999. În satul Sârbi există bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1665) şi „Cuvioasa Parascheva” (1667, pictată la interior în 1760 de Alexandru Ponehalschi din Berbeşti). La Budeşti a existat o mănăstire, atestată documentar în 1647 şi dezafectată în sec. 18. Viaţa monahală a reînceput în anul 1994 ca schit, pe vatra vechii mănăstiri, iar în anul 2003 schitul a fost ridicat la rang de mănăstire, avand o biserică din lemn, cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în 2016-2018 după planul arhitectului Dorel Cordoş.

BUDEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din 8 sate, situatã în partea de Nord Vest a Piemontului Cotmeana, la poalele Nord Vest ale Dealului Negru, pe stg. Vãii Oltului; 6 173 loc. (1 ian. 2019): 3 010 de sex masc. şi 3 163 fem. În satul Budeşti, atestat documentar în 1445, se aflã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din 1787, cu pridvor adãugat în 1890, declaratã monument istoric, în satul Ruda existã biserica “Sfinţii Voievozi”, construitã în anii 1601-1624, cu picturi originare în altar şi naos şi cu unele modificãri din 1772 şi adãugiri (pridvor şi turlã) din sec. 19, declaratã monument istoric în anul 1922. În satul Racoviţa, mentionat documentar, prima oarã, la 9 mart. 1665, se aflã biserica „Sfinţii Voievozi” (1848-1864) şi o capelã în cimitir construitã în 1992 şi transformatã în biserica “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” în anul 2001, iar în satul Bârseşti, atestat documentar în 1716, existã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1813-1817); în satul Bercioiu este biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1834–1838), iar în satul Barza biserica “Adormirea Maicii Domnului” aflatã în construcţie din anul 2002. În satul Budeşti se mai aflã casa „Lahovari” (jumãtatea sec. 19) şi un obelisc comemorativ închinat eroilor din 1877 şi 1916–1918, realizat de sculptorul N. Karaghiorghios.

BUDILA, com. în jud. Braşov, formată dintr-un sat, situatã în E Depr. Braşov, la poalele de NV ale M-ţilor Ciucaş, la confl. râurilor Zizin şi Seaca cu Tãrlung; 4 905 loc. (1 ian. 2019): 2 519 de sex masc. şi 2 386 fem. Haltã de c.f. Expl. de balast. Prelucr. lemnului; prefabricate din beton. Moară de cereale. Cămin cultural. Festival anual al muzicii de fanfară (luna mai); Festival anual al măştilor populare (luna febr.). Satul Budila este atestat documentar, prima oarã, în 1211 cu numele Budula, ca localit. de graniţã pe lângã terit. ocupat de cavalerii teutoni. Cu numele actual apare în 1332 în registrul papal al dijmelor. Com. Budila este singura localitate din ţarã care are patru castele: castelul Béldy Lászlo a fost construit din cãrãmidã, în anii 1730-1731, în mijlocul unui parc de 3 ha, are subsol, parter, etaj, douã faţade şi 25 de camere. La sfârşitul anilor ’30 ai sec. 20, urmaşii contelui Béldy Lászlo au vândut castelul amiralului Barbu Pantazi. În 1945, autoritãţile au naţionalizat acest castel şi l-au transformat în local pentru tabără de elevi. În perioada 1985–1987 în acest castel a funcţionat o şcoală generală, iar din luna mai 1987 este sediul Primăriei comunale. Catelul a fost restaurat în anii 2010-2015 şi declarat monument istoric; castelul Béldy Pál, inaugurat în 1751, aflat în mijlocul unui parc dendrologic, a fost sediul unei şcoli profesionale de mecanici agricoli (1965–1970) şi apoi al unui Liceu agricol (1970–1982) după care a fost predat, ca anexă, Oficiului Naţional de Turism „Carpaţi” (azi SC ARO Palas) pentru a fi introdus în circuitul turistic dar, din cauza dezinteresului manifestat de autorităţile din turism, acest castel a devenit adăpost pentru porci, situaţie care s-a perpetuat şi după Revoluţia anticomunistă din dec. 1989, fapt care a determinat ruinarea treptată a acestuia; castelele „Kelemen Mikes” (sec. 18) şi „Nemes” (1730–1731), aflate tot în subordinea O.N.T. „Carpaţi”, au avut o soartă asemănătoare cu aceea a castelului „Béldy Pál”, aflându-se în prezent în stare avansată de degradare; biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” a fost construită în anii 1941-1946 pe locul uneia din 1734, cu picturi murale interioare, renovată în anii 2009–2010 (inclusiv pictura), resfinţită la 5 oct. 2019 şi declarată monument istoric; biserica romano-catolică “Adormirea Maicii Domnului”, construită în stil baroc în 1762 pe locul uneia din 1405, renovată în 2009 şi declarată monument istoric; biserică reformată (1858).

BUDUREASA, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele de NV ale M-ţilor Bihor şi cele de SV ale M-ţilor Vlãdeasa; 2 706 loc. (1 ian. 2019): 1 361 de sex masc. şi 1 345 fem. Expl. forestiere şi de marmurã. Renumit centru de prelucr. artisticã a lemnului (lãzi de zestre cu crestãturi), de cusãturi populare şi de încondeiere a ouãlor. Joagãr (începutul sec. 20). Satul Budureasa este atestat documentar, prima oarã, în 1588. În raza com. Budureasa se aflã staţiunea climatericã Stâna de Vale (vezi). În satul Saca, menţionat documentar, prima oarã, în 1587, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe”, datând din anul 1724, declaratã monument istoric. Rezervaţiile naturale molhaşurile din Valea Izbucelor (80 ha), vârful Cârligaţi (10 ha), Cetãţile Rãdesei (20 ha), complexul carstic din Valea Ponorului (168 ha) şi Piatra Grăitoare (5 ha).

BUDUSLĂU, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Ierului, pe râul Fãncica; 2 072 loc. (1 ian. 2019): 1 034 de sex masc. şi 1 038 fem. În satul satul Buduslãu, menţionat documentar, prima oarã, în 1552, se aflã o bisericã reformatã, construitã în 1874 pe locul uneia din 1852, mistuitã de un incendiu în 1862, iar în satul Albiş, atestat documentar în 1373, existã o bisericã din sec. 15, devenitã bisericã reformatã în sec. 16.

BUEŞTI, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Bãrãganului, în lunca de pe dr. Ialomiţei; 1 000 loc. (1 ian. 2019): 500 de sex masc. şi 500 fem. Culturi de cereale. În satul Bueşti, menţionat documentar, prima oară, la 23 iun. 1608 şi apoi în 1778 cu numele Boeşti, se află biserica având dublu hram – „Sfânta Treime” şi „Sfântul Nicolae” (1843, renovatã în 1907). În perioada 1925-1968, Bueşti a fost comună de sine stătătoare apoi, la 17 febr. 1968, a fost trecut ca sat component al com. Albeşti, jud. Ialomiţa, iar la 7 apr. 2004 s-a desprins din com. Albeşti şi a redevenit comunã.

BUGHEA DE JOS, com. în jud. Argeş, formată dintr-un sat, situatã în Depr. Câmpulung, la poalele de E ale Dealului Ciocanu (Muscelele Argeşului), pe Râu Târgului; 3 076 loc. (1 ian. 2019): 1 546 de sex masc. şi 1 530 fem. Pomiculturã (pruni, meri, peri). Prelucr. pieilor de animale. Pe terit. com. se aflã mănãstirea Ciocanu (de cãlugãri), datând din sec. 16 şi amintitã în hrisoavele anilor 1677, 1776 şi 1827. Biserica actualã, din lemn, cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”, a fost construitã în 1825 (pe locul uneia mai vechi, care s-a prãbuşit în timpul cutremurului din 14 oct. 1802), prin osârdia cuviosului Neofit şi a lui Lupan Radovici. Biserica a mai fost restauratã în 1865 şi apoi în 1932 prin efortul arhimandritului Nicandru Manu, în prezent declaratã monument istoric. În perioada 1994-2001, în incinta mãnãstirii a fost ziditã o bisericã nouã, cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, pictatã în anul 2008. Panã în 1990 a fost schit de cãlugãri, apoi schit de maici, în 1992 a fost ridicat la rang de mãnãstire şi din 1997 a redevnit mãnãstire de cãlugãri.

BUGHEA DE SUS, com. în jud. Argeş, formată dintr-un sat, situatã în Depr. Câmpulung, la 590 m alt., la poalele de SE ale M-ţilor Iezer, la 5 km NV de municipiul Câmpulung; 3 045 loc. (1 ian. 2019): 1 516 de sex masc. şi 1 529 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Fabricã de cãrãmidã şi teracotã. Producţie de mãturi, coşuri din nuiele şi cozi din lemn pentru diferite unelte. Colectarea şi prelucr. fructelor de pãdure. Agroturism. Com. a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Bughea de Sus din com. Albeştii de Muscel, jud. Argeş. Staţiune balneoclimatericã sezonierã, de interes local, cu izv. de ape minerale sulfuroase, clorurate, sodice, iodurate, slab bicarbonatate, indicate pentru tratarea afecţiunilor tubului digestiv (gastrite hipoacide cronice, colon iritabil), a celor hepato-biliare (dischinezie biliarã), urinare (rare colici renale), endocrine (stãri prepuberale la copii cu temperament hiperreactiv, sindrom ovarian de menopauzã) etc. Buvete pentru curã internã cu apã mineralã. Biserica „Schimbarea la Faţã” (1894), declaratã monument istoric şi de arhitecturã.

BUHOCI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de contact a Colinelor Tutovei cu Culoarul Siretului, pe stg. Vãii Siretului; 5 113 loc. (1 ian. 2019): 2 603 de sex masc. şi 2 510 fem. Fermã de creştere a porcilor. În satul Buhoci, atestat documentar, prima oarã, în 1466, se aflã biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Gheorghe”, de mari dimesniuni (28,85 m lungime, 11,20 m lãţime, 21, 60 m înãlţimea turlei), construitã în anii 1990-2009, sfinţitã la 18 oct. 2009, când i s-a atribuit şi al doilea hram – “Sfântul Ştefan” . Biserica aceasta, pictatã în frescã de Adrian Alexandrescu, a fost construitã pe locul uneia care data din 1929. În satul Buhoci existã şi biserica romano-catolicã “Sfântul Francisc din Assisi”, care dateazã din 1945, reparatã în 1971, renovatã în anul 2009 şi sfinţitã la 16 aug. 2009. În satul Bijghir, înfiinţat în anii 1828-1835, se aflã biserica ortodoxã “Naşterea Maicii Domnului”, construitã în anii 1983-1991 pe locul unei capele din 1918, mistuitã de un incendiu în 1980. În satul Buhoci s-a nãscut zoologul Ion Borcea (1879–1936).

BUJORENI, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Câlniştea; 953 loc. (1 ian. 2019): 458 de sex masc. şi 495 fem. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ. Pânã la 1 ian. 1965, com. şi satul Bujoreni s-au numit Asan Aga. În satul Bujoreni se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1711), adusã aici dintr-un sat de munte din Muntenia, al cãrui nume nu se cunoaşte, şi reasamblatã în anii 1860-1862. O datã cu reasamblarea, i s-a construit un pridvor în faţa intrãrii şi o turlã octogonalã deasupra tindei. Biserica este declaratã monument istoric. În satul Prunaru existã biserica de zid, cu hramul „Toţi Sfinţii” (1825-1839).

BUJORENI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 7 sate, situată pe Valea Oltului, la 6 km N de Râmnicu Vâlcea; 5 094 loc. (1 ian. 2019): 2 528 de sex masc. şi 2 566 fem. Staţie de c.f. Reşed. com. este satul Olteni. Fabrică de mobilă, mistuită de un incendiu la 19 sept. 2021; Producţie de bere, de confecţii şi de produse lactate. Abator. Morărit şi panificaţie. Pomicultură (pruni, nuci, castani comestibili); legumicultură. Staţiune de cercetare şi dezvoltare pomicolă în cadrul căreia se fac studii pentru soiuri de prun, nuc, alun şi castan cu fructe comestibile. În satul Olteni se află un muzeu etnografic în aer liber, extins pe o supr. de 8 ha, amenajat în anii 1969-1974.

Muzeul cuprinde circa 12 000 de piese muzeistice şi 80 de construcţii arhitecturale, printre care mai multe case din zona vâlceană, cu gospodãriile lor anexe, hanul lui Bogdan datând din 1885-1889, cula Bujorenilor – ctitorie din 1810–1812 a lui Preda Bujoreanu, clădirea unei şcoli datând din anul 1890, adusă din satul Şirineasa, judeţul Vâlcea, o cârciumă, fântâni, porţi ş.a., precum şi o biserică din lemn, cu hramul “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”, azi declaratã monument istoric, datând din anul 1771, demontatã, adusã din satul Mreneşti, comuna Creţeni, judeţul Vâlcea, în anul 2003 şi reasamblatã în acest muzeu în anii 2003-2004. Aceastã bisericã apare consemnatã documentar în anul 1840 ca fiind ctitoritã de monahul Rafail, ajutat de preotul Pârvu. Biserica pastreazã fragmente de picturi originare în altar, pe tâmplã şi în pridvor, realizate de zugravi necunoscuţi.

Pe terit. com. Bujoreni au fost descoperite fragmente ceramice din a doua Epocă a fierului (La Tène) şi un tezaur monetar alcătuit din 180 de piese din argint, bătute în perioada anilor 176–259 (în satul Olteni). Satele Bogdăneşti şi Lunca apar consemnate documentar într-un hrisov de danie a domnului Mircea cel Bătrân din 8 ian. 1392, iar satele Bujoreni şi Olteni sunt atestate documentar la 23 iun. 1436. În satul Olteni există biserica „Sfântul Nicolae” a fostului schit Olteni, atestat documentar în sec. 14, reconstruită în 1585–1586, cu parament din cărămidã aparentă, extinsă în 1830, pictată parţial în 1794–1795 şi restaurată în 1996, devenită biserică de parohie în anul 1941. Bisericile „Sfinţii Voievozi” (1692–1698, pictatã în 1797, cu pridvor şi clopotniţă construite în 1858), „Sfântul Gheorghe” (1758, cu picturi originare) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1812, cu picturi originare), în satele Bogdăneşti, Gura Văii şi Bujoreni.

BUJORU, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Burnas, pe râul Vedea; 1 840 loc. (1 ian. 2019): 935 de sex masc. şi 905 fem. Fermã de creştere a porcilor. Pe terit. com. Bujoru a fost descoperit un car din bronz, în miniaturã, datând din prima Epocã a fierului/Hallstatt. Biserica “Sfântul Dumitru” dateazã din anul 1930 şi a fost pictatã în 1998.

BULBUCATA, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Neajlov; 1 400 loc. (1 ian. 2019): 727 de sex masc. şi 673 fem. Culturi de cereale şi legume. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Bulbucata a fãcut parte din jud. Ilfov. În arealul satului Fãcãu a fost descoperit un mormânt de înhumaţie geto-dac în care s-a gãsit un coif de luptã şi douã suliţe aparţinând unui rãzboinic din sec. 4 î.Hr. În satul Velea, atestat documentar, prima oarã, la 23 mart. 1482 şi apoi la 20 iun. 1507, sat desfiinţat la 17 febr, 1968 şi înglobat în satul Bulbucata, se aflã biserica „Sfântul Gheorghe” a cãrei construcţie a început în 1860 şi terminatã în 1882, declaratã monument istoric în anul 2004, mistuitã de un incendiu la 18 oct. 2008 şi refacutã ulterior. În satul Bulbucata se mai aflã biserica „Sfântul Ştefan” (1860), declaratã monument istoric, clãdirile Şcolii vechi (1882), în care azi este adãpostit Muzeul memorial “Nichifor Crainic”, grãdiniţei (1882), Primãriei (1888), conacul „Voinea” (1921-1940) şi moara cu turbine “Voinea” (1921-1940). În arealul com. Bulbucata, la marginea pãdurii Babele Luncã, se aflã un stejar multisecular (600 de ani), declarat monument al naturii. În satul Bulbucata s-a nãscut scriitorul şi omul politic Nichifor Crainic (1889–1972).

BULZ, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele de N ale M-ţilor Vlãdeasa, pe vãile Iada şi Drãgan, într-o zonã cu relief carstic, cu numeroase peşteri, avene, chei ş.a.; 2 053 loc. (1 ian. 2019): 1 052 de sex masc. şi 1 001 fem. Staţie de c.f. Muzeu etnografic. Expl. de bauxitã şi de calcare compacte (în satul Remeţi). Lacul de acumulare Leşu (148 ha; vol.: 28,3 mil. m3), dat în folosinţã în 1973, alimenteazã hidrocentrala omonimã (3,4 MW), intratã în funcţiune în 1977. În satul Remeţi a fost construitã o hidrocentralã cu o putere instalatã de 100 MW, datã în folosinţã în 1985, iar în satul Munteni o hidrocentralã de 58 MW, intratã în exploatare în 1988. Moarã de apã (1746) şi vâltoare (sec. 19). Serbare câmpeneascã (în sept.). În satul Remeţi, atestat documentar în 1851, se aflã biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din 1877 şi pictatã în 1879 de zugravul Dionisie Iuga din Nicula, declaratã monument istoric, iar în satul Bulz, menţionat documentar, prima oarã, în 1406, se aflã Peştera cu apã. Rezervaţiile naturale Valea Iadei (2 ha) şi vf. Buteasa (2 ha).

BULZEŞTI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 10 sate, situatã în Dealurile Amaradiei, pe râul Horezu; 1 353 loc. (1 ian. 2019): 661 de sex masc. şi 692 fem. Reşed. com. Bulzeşti este în satul Prejoi. Apiculturã. Artizanat. Casa memorialã „Marin Sorescu” (în satul Bulzeşti). Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1831), „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (ante 1831, refãcutã în 1907), „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1881) şi „Sfinţii Voievozi” (1805), în satele Bulzeşti, Gura Racului, Prejoi şi Seculeşti; în satul Frãţila se aflã biserica cu dublu hram – „Sfântul Dumitru” şi „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1881).

BULZEŞTII DE SUS, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 9 sate, situatã pe pantele sudice ale M-ţilor Bihor, la poalele vf. Gãina; 269 loc. (1 ian. 2019): 138 de sex masc. şi 131 fem. Important centru de dulgherit, cojocãrit şi de confecţionat instrumente muzicale populare şi unelte. În satul Bulzeştii de Sus, atestat documentar în 1441, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Gurã de Aur”, construitã în 1853 pe locul uneia care data din 1733, reparatã în anii 1925, 1934, 1959, 1967-1968 şi 1992-1995, declaratã monument istoric; în satul Bulzeştii de Jos existã biserica din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în 1852, reparatã în 1910, 1922, 1961, declaratã monument istoric; în satul Tomnatec, menţionat documentar în 1523, se aflã bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae”, ridicatã în perioada 12 iun. 1839-2 mart. 1842, pictatã în 1845, reparatã în 1855 şi prãbuşitã în 2006 din cauza degradãrii accentuate, şi „Buna Vestire”, construitã în anii 1803-1807, pictatã în 1807 de Sabo Mihai din Campeni, declaratã monument istoric. În satul Grohot, atestat documentar în 1733, existã biserica din lemn “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din 1852, pictatã în a doua jumãtate a sec. 19, renovatã în 1937 şi 1984, şi biserica din lemn “Sfântul Dumitru” datând din 1866, existentã, pânã la 17 febr. 1968, în satul Strãuţi, care la acea datã a fost desfiinţat şi unificat cu satul Grohot. În anii ’90 ai sec. 20 şi începutul sec. 21, satul Grohot a suferit o depopulare accentuatã, ajungând ca în anul 2008 sã mai aibe doar 5 locuitori. În arealul com. Bulzeştii de Sus se aflã Podul natural de la Grohot şi Peştera Cizmei (ocrotitã de lege).

BUMBEŞTI-PIŢIC, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Subcarpaţii Olteniei, la poalele Dealului Sãcelu, pe Pârâu Galben; 2 053 loc. (1 ian. 2019): 1 037 de sex masc. şi 1 016 fem. Pânã la 17 febr. 1968 s-a numit Bumbeşti. În satul Bumbeşti-Piţic se aflã un han de la începutul sec. 20 şi biserica din lemn cu hramul „Sfânta Cuvioasã Parascheva”, datând din 1790, declaratã monument istoric, existentã iniţial în satul Lupeşti – sat care la 17 febr. 1968 a fost desfiinţat şi unificat cu satul Bumbeşti-Piţic. În satul Bumbeşti-Piţic se mai aflã biserica având dublu hram – “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sfântul Dumitru”, construitã în anii 1828-1830, azi în ruinã, şi biserica “Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul” ziditã în anii 2002-2013, sfinţitã la 31 oct. 2015. În satul Poienari existã biserica “Sfinţii Voievozi”, construitã în 1640 pe locul uneia mai vechi, din lemn, reconstruitã în 1833, renovatã în 1935-1946, consolidatã şi renovatã în anii 2014-2019 şi declaratã monument istoric. În satul Cârligei existã biserica din lemn cu hramul “Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1816).

BUNEŞTI, com. în jud. Braşov, alcătuită din 5 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului; 2 771 loc. (1 ian. 2019): 1 425 de sex masc. şi 1 346 fem. Expl. forestiere. Culturi de cereale, hamei, sfeclă de zahăr, cartofi etc. Muzeu etnografic (ţesături, piese de port popular, ceramică, interioare de locuinţe, obiecte de cult etc.). Pe terit. com. Buneşti au fost descoperite două săbii din bronz datând din prima Epocă a fierului/Hallstatt. În satul Buneşti, menţionat documentar, prima oară, în 1337, există o cetate sătească, cu biserică evanghelică de incintă, construită ca o bazilică cu trei nave, în stil de tranziţie de la romanic la gotic, menţionată documentar în 1356, declarată monument istoric. Incinta, cu ziduri înalte şi groase, este dominată de patru turnuri la colţuri şi un turn de poartă, central. La Buneşti se mai află o biserică ortodoxă cu hramul “Sfântul Nicolae”, construită în anii 1886-1888 pe locul uneia din lemn care data din 1832, sfinţită în 1889. În satul Viscri, menţionat documentar în anul 1231, se află o cetate ţărănească (sec. 13–16), cu o biserică evanghelicã de incintă, în stil gotic, inclusă, în 1999, pe lista patrimoniului cultural UNESCO; în satul Roadeş, atestat documentar în 1356, există o cetate ţărănească, cu biserică evanghelică de incintă (sec. 15–16), cu picturi murale atribuite lui Gregorius Rosalemus şi altar sculptat şi pictat, în stilul Renaşterii, de Veit Stoss cel Tânăr ; biserica posedă o orgă din anul 1838. În anul 2016, turnul bisericii s-a prăbuşit parţial. În satul Meşendorf, atestat documentar în anul 1322, se aflã o cetate ţărănească, cu biserică evanghelică de incintă (sec. 14–15), iar în satul Criţ, amintit documentar în 1270, există o cetate ţărănească, cu biserică evanghelică de incintă (sec. 15–17).

BUNEŞTI, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Pod. Sucevei, pe râul Şomuzu Mare; 2 762 loc. (1 ian. 2019): 1 433 de sex masc. şi 1 329 fem. Pomiculturã; legumiculturã. În satul Buneşti se aflã clãdirea fostei vãmi (1886), azi sediul Primãriei.

BUNEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din 6 sate, situatã în E Subcarpaţilor Olteniei; 2 765 loc. (1 ian. 2019): 1 397 de sex masc. şi 1 368 fem. Prelucr. lemnului; productie de ambalaje din material plastic, de otgoane, frânghii şi sfoară; produse de panificaţie. Pomiculturã; culturi de cãpşuni. În arealul com. Buneşti existã izvoare cu ape minerale sulfuroase, bicarbonatate, sulfatate, calcice, sodice, magneziene, recomandate în tratarea gastritelor acide, a hepatitelor cronice, colecistitelor, constipaţiilor, dermatozelor, diabetului zaharat, infecţiilor urinare ş.a. În satul Buneşti, atestat documentar în anul 1500, se aflã biserica “Naşterea Maicii Domnului”, construitã în anii 1904-1910, cu picturi murale interioare originare. În satul Teiuşu se aflã biserica „Sfântul Nicolae”, construitã în stil brâncovenesc, în anii 1728-1735, cu fresce originare, renovatã în 1907, declaratã monument istoric, iar în satul Titireci existã biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construitã în perioada 27 mai 1852-15 aug. 1853, cu picturi murale interioare originare, executate de zugravii Nicolae, Ioan şi Marin.

BUNEŞTI-AVEREŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 7 sate, situatã în E Pod. Central Moldovenesc, în colinele Crasnei; 2 486 loc. (1 ian. 2019): 1 268 de sex masc. şi 1 218 fem. Reşed. com. este satul Avereşti. Expl. de gresii nisipoase şi calcaroase, de nisipuri, pietrişuri şi luturi loessoide. Cãmin cultural şi bibliotecã publicã. Combinat de vinificaţie. Moarã din anul 1910, bine conservatã, în prezent inactivã. Viticulturã; pomiculturã (meri, peri, caişi, cireşi, vişini, nuci); apiculturã. În 1984, pe terit. comunei, în punctul “Dealul Bobului”, au fost descoperite vestigiile unei cetãţi geto-dacice, fortificatã cu val de pãmânt şi şant, în care s-a gãsit un valoros tezaur (ceramicã, monede, obiecte de podoabã din argint şi bronz, unelte şi o diademã princiarã din aur de 757,6 g). În satul Armãşeni se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi”, datând din anul 1780, reparatã în 1927 şi 1935, declaratã monument istoric, iar în satul Avereşti existã conacul boierului Stefan Negruzzi şi crama acestuia, construite în 1874.

BUNILA, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 5 sate, situatã pe pantele estice ale M-ţilor Poiana Ruscãi, în zona numitã Tinutul Pãdurenilor; 333 loc. (1 ian. 2019): 170 de sex masc. şi 163 fem. Expl. forestiere, de min. de fier (în satul Vadu Dobrii) şi de marmurã (în satul Alun). Centru de dulgherit şi de confecţionare a obiectelor de artizanat. În satul Poieniţa Voinii, atestat documentar în anul 1380, se aflã Casa-muzeu a rapsodului popular Drãgan Munteanu, cu obiecte de port popular local, bãrbãteşti şi femeieşti, podoabe ş.a. În satul Bunila, menţionat documentar, prima oarã, în 1416, existã o bisericã din lemn, cu hramul “Pogorârea Duhului Sfânt”, datând din anul 1903, renovatã în anul 2006, iar în satul Alun, menţionat documentar, prima oarã, în 1482, se aflã o biserica din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1731, reparatã în anii 1782, 1809 şi 1967-1968, cu bogatã decoraţie cioplitã la interior, declaratã monument istoric, în prezent aflatã într-o stare avansatã de degradare; biserica pãstreazã fragmente de picturi (cu caracter popular) pe pereţii interiori. În satul Alun mai existã o bisericã ortodoxã, construitã în întregime din marmurã extrasã din cariera localã, în anii 1937-1940, pictatã în 1963 şi 1966, fiind unica bisericã din ţarã construitã din marmurã. Din marmura de la Alun, de o calitate superioarã, asemãnãtoare cu cea de Carrara (Italia), a fost folositã la construirea unei mari pãrţi a Casei Poporului din Bucureşti, precum şi la pavarea uliţelor din satul Alun. În prezent, satul Alun se aflã în situaţia unei depopulãri totale, aici locuind doar douã familii.

BUNTEŞTI, com. în jud. Bihor, alcătuită din 9 sate, situată în partea de Sud Est a Depresiunii Beiuş, la poalele de Nord Vest ale M-ţilor Bihor, pe râul Crişu Pietros; 4 380 loc. (1 ian. 2019): 2 205 de sex masc. şi 2 175 fem. Pomiculturã. Centru de prelucr. artistică a lemnului; centru de ceramică roşie şi albã (în satul Leleşti). Satul Bunteşti este menţionat documentar prima oară, în anul 1588. În satul Brădet, atestat documentar în 1587, se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Teologul”, declarată monument istoric, construită în anul 1733, pe locul uneia din 1724, bogat ornamentată cu crestături în lemn şi dominată de o turlă pe pronaos de 22 m înălţime; în satul Stânceşti, menţionat documentar, prima oară, în anul 1600, se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Gurã de Aur”, declarată monument istoric, construită în anii 1750-1752, pe locul uneia din 1724, cu picturi din 1756 şi 1783, iar în satul Dumbrăveni existã biserica din lemn cu hramul “Schimbarea la Faţă”, declarată monument istoric, construită în 1752 şi renovată in 1935.

BURILA MARE, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Blahniţei, pe terasa Dunãrii, într-o zonã de dune de nisip; 2 002 loc. (1 ian. 2019): 1 012 de sex. masc. şi 990 fem. Legumiculturã; pisciculturã. Bisericã ortodoxã (1866), în satul Burila Mare. Rezervaţie forestierã (pãdurea Bunget), 18,2 ha.

BURJUC, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 6 sate, situatã pe râul Mureş, la poalele de S ale M-ţilor Metaliferi; 772 loc. (1 ian. 2019): 384 de sex masc. şi 388 fem. Satul Burjuc este menţionat documentar, prima oarã, în 1468. În satul Brãdãţel, atestat documentar în 1468, se aflã biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, declaratã monument istoric, datând din sec. 17, renovatã în 1974 şi 2007 (sfinţitã la 12 iul. 2008), cu fragmente de picturi în altar din 1820; în satul Tisa, menţionat documentar, prima oarã, în 1491, existã biserica din lemn cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, declaratã monument istoric, construitã în anul 1748 în satul Chelmac, com. Conop, jud. Arad, de cãtre meşteri din Tara Moţilor, printre care se presupune ca a participat şi Horea. În anul 1788, biserica din Chelmac a fost adusã în satul Tisa, reasamblatã şi apoi pictatã în anul 1793. Pe bolta interioarã a bisericii a fost pictatã scena cu tragerea pe roatã a lui Horea – imagine unicã într-o bisericã din România. Biserica a fost reparatã în anii 1975, 1980, 1992 şi 2004-2009. În satul Glodghileşti, atestat documentar în 1468, se aflã biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construitã la mijlocul sec. 18, menţionatã documentar în 1803 şi renovatã în 1957, iar în satul Tãtãrãşti, atestat documentar în 1418, existã biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din sec. 17, renovatã în 1956 şi 1986.

BURLA, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situatã în partea de NV a Pod. Sucevei, pe râul Suceviţa; 2 438 loc. (1 ian. 2019): 1 233 de sex masc. şi 1 205 fem. Com Burla a fost înfiinţatã la 1 apr. 2004 prin desprinderea satului Burla din com. Volovãţ, jud. Suceava. În satul Burla a existat biserica din lemn cu hramul “Sfântul Dumitru”, datând din anul 1846, distrusã în timpul Primului Rãzboi Mondial, pe locul ei fiind adusã (în 1920) şi reasambalatã o bisericã din lemn din com. Horodnic, jud. Suceava, care data din 1840. Aceastã bisericã a fost mistuitã complet de un incendiu în apr. 2016, pe locul ei începând (în 2017) zidirea unei biserici din cãrãmidã, aflatã în prezent (în 2020) în stadiu avansat de construcţie.

BUSTUCHIN, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 8 sate, situatã în zona Dealurilor Amaradiei, pe cursul superior al râului Amaradia; 3 304 loc. (1 ian. 2019): 1 712 de sex masc. şi 1 592 fem. Expl. de petrol  şi gaze naturale (din anul 1950). Prelucr. primarã a lemnului. Pomiculturã. În arealul satului Poiana-Seciuri a fost descoperit (1938) un tezaur dacic din argint (sec. 1 d.Hr.), alcãtuit din douã brãţãri, un colier, mai multe inele, opt plãci decorative, având forma de scut rombic, cu decor gravat, 13 denari romani republicani şi 10 denari romani imperiali. Bisericile din lemn cu acelaşi hram, „Naşterea Maicii Domnului”, în satele Pojaru (1825) şi Valea Pojarului (1737). În satul Bustuchin se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1912, restauratã în anii 2011-2012, iar în satul Poiana-Seciuri existã biserica “Sfânta Cuvioasã Parascheva”, construitã în anii 1977-1979, sfinţitã la 14 oct. 1979, renovatã în 2015-2016 şi resfinţitã la 6 nov. 2016.

BUTEA, com. în jud. Iaşi, alcãtuită din 2 sate, situatã pe terasele şi în lunca Siretului; 4 227 loc. (1 ian. 2019): 2 134 de sex masc. şi 2 093 fem. Produse textile; confecţii metalice; presă de ulei comestibil; morărit şi panificaţie. Centru viticol şi pomicol. Satul Butea, atestat documentar în 1803, poartă numele ce derivã de la ocupaţia locuitorilor care construiau butoaie (buţi). În satul Miclăuşeni, atestat documentar în 1472, se aflã castelul „Sturdza”, declarat monument istoric, construit în anii 1752–1755, de vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) pe locul unui conac din secolul 17, reconstruit de Gheorghe Sturdza şi soţia lui, Maria, în perioada 1880–1904, în stil gotic, după proiectele arhitecţilor Julius Reinecke şi I. Grisberg. Castelul are 18 camere, 4 saloane, o galerie ş.a., repartizate pe trei niveluri (parter, etaj şi mansardă). Mansarda a fost afectată de un incendiu în anul 1985 şi refăcută ulterior. În 1944, castelul a fost jefuit de soldaţii armatei sovietice. În 1947, Ecaterina Sturdza, ultima descendentă a familiei Sturdza, a donat castelul Arhiepiscopiei Iaşilor pentru înfiinţarea unei mănãstiri în jurul bisericii, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în anii 1821–1823 de marele logofăt Dimitrie Sturdza (1756-1846), pe locul vechii biserici ridicată în 1781–1782 (sfinţită la 5 ianuarie 1823) de vornicul Ioan Sturdza, tatăl lui Dimitrie Sturdza. Mănăstirea Miclăuşeni (de maici) a funcţionat până la 28 octombrie 1959 când a fost desfiinţată de autorităţile comuniste, iar castelul preluat de autorităţile statului comunist şi destinat unei case de copii, apoi unui depozit militar de muniţii, unei şcoli de copii cu nevoi speciale ş.a. Mănăstirea a fost reînfiinţată în anul 1994, iar biserica a fost declarată monument istoric în anul 2015. În anul 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, iar în anii 2004-2005 a fost supus unor ample lucrări de consolidare, reparaţii şi restaurare. Castelul se află într-un parc dendrologic de 30 ha, cu stejari, ulmi, castani, pini, zadă, un exemplar de Gingko biloba (arbore relict din Terţiar) ş.a. Tot în satul Miclăuşeni se aflã monumentul domnitorului Ioan Sandu Sturdza, realizat (în 1875) de sculptorul D. Metzger. În satul Butea există biserica romano-catolică “Sfânta Treime” (60 m lungime, 23 m lăţime şi 37 m înălţimea turlei), zidită în anii 1977-1980 şi sfintiţã la 18 iunie 2000.

BUTENI, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depresiunea Zarand, la poalele Dealurilor Cigherului, pe canalul Morilor; 3 355 loc. (1 ian. 2019): 1 652 de sex masc. şi 1 703 fem. Nod rutier. Fermã de creştere a ovinelor. Centru de cojocãrit, de ţesãturi şi cusãturi populare. Muzeu etnografic, de arheologie şi de picturã. În satul Buteni, atestat documentar în 1387, se aflã biserica ortodoxã cu hramul “Buna Vestire”, construitã în anii 1927-1929 (sfinţitã la 10 noiembrie 1929) dupã planurile arhitectului Conrad Richter din Timişoara, pe locul unei biserici din lemn care data din 1728. Biserica este dominatã la faţadã de douã turle gemene, plasate la colţuri, iar în interior pãstreazã picturi murale executate în tempera, în anii 1946-1948, de Cornel Cenan din Cluj. Biserica are un pridvor deschis, sprijinit pe 6 coloane circulare cu arcade între ele. În satul Butea mai existã biserica romano-catolicã “Sfântul Ioan de Nepomuk”, datând din anul 1817.

BUTIMANU, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Titu; 2 283 loc. (1 ian. 2019): 1 151 de sex masc. şi 1 132 fem. În satul Butimanu, întemeiat în 1790, se aflã biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”-Decindea (1791), restauratã în 1937, şi un conac (azi hotel). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Butimanu a fãcut parte din jud. Ilfov. În satul Butimanu s-a nãscut mareşalul Constantin Presan/Prezan (1861–1943).

BUTOIEŞTI, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 8 sate, situatã în partea de Sud a Dealurilor Jiului, pe râul Motru; 3 202 loc. (1 ian. 2019): 1 617 de sex masc. şi 1 585 fem. Staţie de cale feratã. Exploatãri de balast. În satul Butoieşti se aflã casa memorialã (un conac tip culă), în care s-a născut filozoful, psihologul şi omul politic „Constantin Rãdulescu-Motru”(1868–1957), preşedintele Academiei Române în perioada 3 iunie 1938-31 mai 1941. Conacul este declarat monument istoric. Pe teritoriul comunei Butoieşti au fost descoperite urmele unei aşezări rurale romane, numită Ad Mutrium, menţionatã de Ptolomeu cu numele Amutrium sau Amutria. Unii cercetãtori presupun cã Ad Mutrium a existat pe teritoriul de azi al comunei Botoşeşti-Paia, judeţul Dolj. În satul Gura Motrului, se aflã mănăstirea Gura Motrului (de cãlugãri) întemeiatã, conform tradiţiei, de cuviosul Nicodim de la Tismana la sfârşitul secolului 14, care a ridicat aici un schit cu biserică din lemn şi câteva chilii şi rectitoritã în 1512–1521 de Harvat, mare logofăt în vremea domnului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab. Ansamblul monahal a fost refãcut din temelii în anii 1642–1643 de către domnul Ţării Româneşti, Matei Basarab, iar biserica actualã, cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, a fost reconstruitã în anii 1653-1657 de marele vornic Preda Brâncoveanu pe locul celei vechi şi pictatã la interior în anii 1702–1705 pe cheltuiala domnului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu. Între 1841 şi 1852, biserica a fost restauratã şi picturile murale refãcute din iniţiativa arhimandritului Eufrosin Poteca şi prin contribuţia domnului Barbu Ştirbei. Complexul monahal şi biserica au fost supuse unor lucrãri de restaurare în 1956–1957 şi 1983–1987. Muzeu cu obiecte religioase (icoane pe lemn, cãrţi religioase vechi, obiecte de cult ş.a.). În bisericã se aflã mormântul cãrturarului Eufrosin Poteca (→ şi mănăstirea Gura Motrului, Capitolul Mănăstiri, litera G). În satul Ţânţaru se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”, construitã în 1821, pe locul uneia care data din 1784, reparatã în 1846 şi pictatã în 1889, declarată monument istoric, iar în satul Arginteşti existã biserica „Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1892, reparatã în 1928).

BUTURUGENI, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe dr. Vãii Argeşului; 3 980 loc. (1 ian. 2019): 1 990 de sex masc. şi 1 990 fem. Expl. de petrol şi gaze. Balastierã. Morãrit şi panificaţie. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Buturugeni a fost în jud. Ilfov. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1827), în satul Pãdureni.

BUZA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele Dealului Ascuţit (Dealurile Jimborului); 1 212 loc. (1 ian. 2019): 595 de sex masc. şi 617 fem. Pomiculturã (meri, pruni, cireşi, nuci, caişi, vişini); apiculturã. Agroturism. În satul Buza, menţionat documentar, prima oarã, în 1220, se aflã conacul “Bornemisza”, datând din sec. 18, declarat monument istoric în anul 2004, în care azi existã un magazin comunal. În satul Buza a mai existat conacul “Csaky” (sec. 18), în prezent dispãrut. Biserica ortodoxã cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în anii 1966-1967 pe locul unei vechi biserici din lemn, pictatã în 1967-1968 de Vasile Moraru, sfinţitã la 16 iul. 1968, reparatã în anii ’90 ai sec. 20 şi repictatã în 1995-1997 de Horea Adrian Indoleanu din Gherla şi sfinţitã la 23 oct. 1997; bisericã reformatã-calvinã (2007).

BUZESCU, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Boian, la confl. râului Tinoasa cu Vedea; 4 291 loc. (1 ian. 2019): 2 138 de sex masc. şi 2 153 fem. Haltã de c.f. (inauguratã la 2 dec. 1895). Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de legume etc. În satul Buzescu se aflã biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ctitorie din anii 1860-1864 a cneazului sârb Mihail Obrenovic, fiul cneazului Milos Obrenovic, cu picturi murale interioare originare executate de Theodor Aman şi completate de Gheorghe Albeni în 1929. Biserica a fost reparatã în anii 1928-1929 şi dupã cutremurul din 4 mart. 1977. Este singura bisericã din România care are patru intrãri identice. Declaratã monument istoric în anul 1997.

BUZOEŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 11 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Gãvanu-Burdea cu Câmpia Piteştiului, pe cursul superior al râului Teleorman; 5 427 loc. (1 ian. 2019): 2 688 de sex masc. şi 2 739 fem. Reşed. com. este satul Vulpeşti. Haltã de c.f. pe linia Piteşti-Roşiori de Vede, în satul Ioneşti. Morãrit şi panificaţie; horticulturã. Bogat fond cinegetic. În satul Vlãduţa se aflã biserica „Sfântul Teodor Tiron” (1823, cu picturi murale interioare originare), iar în satul Cornãţel existã biserica “Sfânta Cuvioasã Parascheva (1821) şi o cruce din piatrã datând din anul 1733.