Comune (G)

Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.

GALAŢII BISTRIŢEI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de Nord ale Dealului Pădurea Murii (Dealurile Lechinţei), pe râul Dipşa; 2 582 loc. (1 ian. 2011): 1 259 de sex masc. şi 1 323 fem. Nod rutier. Producţie de mobilă şi de articole din papură. Pomicultură (meri, peri, pruni). Brutărie. Satul Galaţii Bistriţei apare menţionat documentar, prima oară, în 1345. Biserică (în satul Herina), construită din cărămidă (1246–1260), în stil romanic, de tip bazilical, cu două turnuri pe faţada de Vest şi o absidă semicirculară în prelungirea navei centrale, declarată monument de arhitectură. Iniţial a aparţinut cultului romano-catolic, iar în prezent se află în posesia cultului evanghelic. În satul Dipşa, atestat documentar în 1332, se află o biserică zidită în anii 1482-1500, cu turn-clopotniţă (cu ceas) înalt de 45 m, afectată de un incendiu în 1751 şi refăcută ulterior. Iniţial biserica a aparţinut cultului romano-catolic, apoi celui evanghelic, iar în anii ’80 ai sec. 20 a fost cumpărată de ortodocşi, renovată şi declarată monument istoric; în satul Tonciu există o biserică romano-catolică (sec. 15).

GALBENU, com. în jud. Brăila, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Râmnicului, pe malul N al lacului Jirlău; 3 230 loc. (1 ian. 2011): 1 618 de sex masc. şi 1 612 fem. Haltă de c.f. (în satul Zamfireşti). Nod rutier. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, de plante tehnice şi de nutreţ etc. Piscicultură. Legumicultură. În satul Galbenu există o biserică din 1843, în satul Drogu se află o biserică din 1860, iar în satul Sătuc, biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1927, restaurată şi repictată după anul 2000).

GALDA DE JOS, com. în jud. Alba, alcătuită din 11 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Aiudului cu prelungirile M-ţilor Trascău, pe râul Galda; 4 421 loc. (1 ian. 2011): 2 167 de sex masc. şi 2 254 fem. Producţie de cazane şi radiatoare pentru încălzire centrală, de ambalaje din lemn şi de îngheţată. Fermă de creştere a porcilor. Pomicultură (meri, peri, pruni). În satul Galda de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1287 se află biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1715, cu picturi murale interioare din 1752); în satul Galda de Sus, atestat documentar în 1648, există biserica având hramul „Sfântul Mihail” (sec. 17), iar în satul Mesentea, menţionat documentar în 1303, biserica ortodoxă având hramul „Cuvioasa Parascheva”, construită în 1782 pe locul unei biserici mai vechi. Ruinele unei biserici din sec. 13–16, în satul Benic. Castelul fam. Kemény (sec. 17) adăposteşte în prezent Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihică. Rezervaţia natural „Cheile Galdei” (1 ha).

GALICEA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 9 sate, situată în zona de contact a Piem. Cotmeana cu terasele de pe stg. Oltului, la confl. râului Topolog cu Oltul; 4 025 loc. (1 ian. 2011): 2 022 de sex masc. şi 2 003 fem. Satul Galicea este menţionat documentar, prima oară, în anul 1219. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, cu zid de incintă, a fostului schit Flămânda, ctitorie din 1596 a marelui logofăt Teodosie Rudeanu, „Adormirea Maicii Domnului” (1752, cu picturi murale interioare originare), „Sfântul Nicolae” (sec. 18, refăcută în 1821) şi „Sfinţii Voievozi” (1833, cu picturi originare în altar şi pronaos şi cu pridvor adăugat în 1890), în satele Dealu Mare (fost Flămânda), Teiu, Cocoru şi Bratia din Deal. În satul Cremenari există biserica de cărămidă cu dublu hram – „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae” (1826–1828, cu fresce originare).

GALICEA MARE, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Desnăţuiului, pe râul Baboia; 4 363 loc. (1 ian. 2011): 2 182 de sex masc. şi 2 181 fem. Nod rutier. Moară de cereale. Fermă de creştere a porcilor. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, de plante tehnice şi de nutreţ etc. Viticultură.

GALICIUICA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Desnăţui; 1 655 loc. (1 ian. 2011): 826 de sex masc. şi 829 fem. Legumicultură. Agroturism. Biserica având dublu hram – „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi „Sfântul Gheorghe” (1842–1846, reparată în 1861 şi 1896). Com. Galiciuica a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Galiciuica din com. Giubega, jud. Dolj.

GAROAFA, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 8 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe râul Putna; 4 785 loc. (1 ian. 2011): 2 329 de sex masc. şi 2 456 fem. Centru de olărit. În arealele satelor Ciuşlea (judeţul Vrancea), Furcenii Noi, comuna Cosmeşti şi Movileni, comuna Movileni (judeţul Galaţi) a fost construit, în anii 2003-2008, un baraj pe râul Siret în urma căruia s-a format lacul de acumulare Movileni-Ciuşlea (320 ha) ale cărui ape pun în mişcare turbinele hidrocentralei Movileni, cu o putere instalată de 47,7 MW, dată în folosinţă la 30 octombrie 2008. În satul Garoafa se află o biserică romano-catolică (1957-1963), iar în satul Ciuşlea există biserica „Sfânta Parascheva” (1932).

GAVOJDIA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Lugojului, la confl. râului Spaia cu Timiş; 2 987 loc. (1 ian. 2011): 1 493 de sex masc. şi 1 494 fem. Staţie de cale feratã (în satul Gavojdia) pe magistrala feroviarã Bucureşti – Timişoara, în sectorul Caransebeş – Zãgujeni – Cãvãran – Gavojdia – Lugoj – Belinţ – Topolovãţu Mare – Recaş – Remetea Mare – Timişoara, inaugurat la 23 octombrie 1876. Exploatări de balast. Fabrică de cizme din cauciuc. În satul Gavojida, menţionat documentar în 1363, 1370, 1447 etc., se află biserica „Înălţarea Domnului”, construită în 1928-1929 (pictată în 1930) pe locul alteia care data din 1792, şi conacul „Bucovinschi” (1894), azi azil de bătrâni, iar în satul Sălbăgel, atestat documentar în 1411, există biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1879).

GĂGEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Elanului, pe râul Elan; 2 163 loc. (1 ian. 2011): 1 139 de sex masc. şi 1 024 fem. Centru viticol şi de vinificaţie. Biserica „Sfinţii Voievozi” (1888), în satul Găgeşti. Satul Giurcani este menţionat documentar în 1635. Pădure cu stejari seculari (în satul Popeni).

GĂICEANA, com. în jud. Bacău, alcătuită din 4 sate, situată în Colinele Tutovei; 2 898 loc. (1 ian. 2011): 1 481 de sex masc. şi 1 417 fem. Expl. de gaze naturale. Culturi de cereale. Viticultură; apicultură. Satele Găiceana şi Popeşti sunt menţionate documentar în 1528. Biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1808, reclădită în 1864, căptuşită cu scânduri la exterior în 1933 şi pridvor adăugat în 1938), în satul Găiceana.

GĂISENI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Titu cu Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Argeş; 5 556 loc. (1 ian. 2011): 2 729 de sex masc. şi 2 827 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Găiseni a făcut parte din jud. Ilfov. În satul Căscioarele se află biserica „Sfântul Nicolae” a fostei mănăstiri „Strâmbul”, declarată monument istoric, ctitorie din 1512–1521 a marelui vornic Drăghici Vintilescu, cu adăugiri din sec. 17–19, astfel încât edificiul iniţial a devenit altarul noului monument. Tot în satul Căscioarele se află biserica având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” a fostei mănăstiri Căscioarele (întemeiată, se pare, în 1431), refăcută în 1725 şi 1753. În biserică se păstrează pietre funerare din sec. 16, între care piatra de mormânt a stolnicului Neagoe, datând din 1504. Pe terit. com. se află o frumoasă pădure de foioase (5 000 ha).

GĂLĂNEŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată în N Pod. Sucevei, la confl. râului Voitinel cu Suceava; 2 677 loc. (1 ian. 2011): 1 343 de sex masc. şi 1 334 fem. Staţie de c.f. Expl. de balast. Produse lactate. Ferme de creştere a bovinelor (în satul Gălăneşti) şi păsărilor (în satul Hurjuieni). Culturi de catofi şi legume. În satul Gălăneşti se află o biserică din 1850 şi biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1992-2000). Până la 7 mai 2004, com. Gălăneşti a avut în componenţă satul Voitinel, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

GĂLĂTENI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râurile Claniţa şi Câlniştea; 2 823 loc. (1 ian. 2011): 1 405 de sex masc. şi 1 418 fem. Staţie de c.f. Expl. de petrol. Culturi de cereale, plante tehnice, legume ş.a. În satul Gălăteni se află bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1844) şi „Sfântul Gheorghe” (1898) şi conacul „Marin Tecuceanu” (1900), în stare de degradare.

GĂLĂUŢAŞ, com. în jud. Harghita, alcătuită din 8 sate, situată în NV Depr. Giurgeu, la poalele de N ale M-ţilor Gurghiu, pe cursul superior al râului Mureş; 2 734 loc. (1 ian. 2011): 1 315 de sex masc. şi 1 419 fem. Staţie de c.f. Expl. de balast. Combinat pentru industrializarea lemnului (placaj, binale, furnire, panel). În satul Gălăuţaş, întemeiat la sf. sec.18 şi atestat documentar în 1816, se află biserica ortodoxă, din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1777-1791), mutată în 1909 din Topliţa la Gălăuţaş.

GĂLBINAŞI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Buzău-Călmăţui, pe râul Buzău; 4 243 loc. (1 ian. 2011): 2 063 de sex masc. şi 2 180 fem. Haltă de c.f. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de legume ş.a. Balastieră. Morărit. În satul Gălbinaşi se află o biserică zidită în perioada 19411957, pictată în 1975-1977 de Emil Bernea şi reparată în 2002 (vechea biserică „Sfântul Nicolae”, care data din 1812, a fost demolată în anul 2002 din cauza stării avansate de degradare), în satul Bentu există biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1827), iar în satul Tăbărăşti este biserica „Sfântul Nicolae” (1855, restaurată în anul 2000).

GĂLBINAŞI, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Mostiştei, pe râul Dâmboviţa, la 25 km SE de Bucureşti; 3 468 loc. (1 ian. 2011): 1 731 de sex masc. şi 1 737 fem. Producţie de mobilă pentru birouri şi bucătării. Prelucr. laptelui; presă de ulei comestibil. Fermă de creştere a bovinelor; avicultură. Culturi de cereale, plante tehnice, floarea-soarelui ş.a. Biserica „Sfântul Nicolae” (1908, reconstruită în 19771980). Com. Gălbinaşi a fost înfiinţată la 3 mart. 2005 prin desprinderea satului Gălbinaşi din com. Vasilaţi, jud. Călăraşi.

GĂLEŞTI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 7 sate, situată în zona Dealurilor Nirajului, pe râul Niraj şi pe canalul Veţca; 2 791 loc. (1 ian. 2011): 1 383 de sex masc. şi 1 408 fem. Producţie de var şi ipsos şi de ambalaje din material plastic. Ferme de creştere a bovinelor şi a nutriilor. Prelucr. lemnului. Satul Adrianu Mic apare menţionat documentar, prima oară, în 1567, iar Adrianu Mare în 1570. În satul Găleşti, atestat documentar în 1501, se află o biserică din sec. 14–15, cu fragmente de picturi murale interioare de factură populară şi ornamente vegetale datând din 1497. Nava bisericii a fost refăcută în sec. 17. Clopot din 1498. În satul Troiţa, atestat documentar în 1332, există o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 19), iar în satul Maiad, menţionat documentar în 1513, se află o biserică din sec. 14–18. În arealul com. Găleşti a fost inclus satul Sânvăsii (atestat documentar în 1332) reînfiinţat la 4 mai 2004 după ce fusese desfiinţat la 17 febr. 1968 şi unificat cu satul Găleşti.

GĂNEASA, com. în jud. Ilfov, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Vlăsiei, pe râul Pasărea; 4 680 loc. (1 ian. 2011): 2 336 de sex masc. şi 2 344 fem. Producţie de aparate, dispozitive şi instrumente medicale şi de laborator. Staţiune ştiinţifică de cercetare a culturilor de câmp. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de legume. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997, com. G. a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. Bisericile „Sfântul Ilie” (sec. 17) şi „Sfântul Nicolae” (1817, ctitorie a Zoiţei Cantacuzino), în satele Piteasca şi Moara Domnească.

GĂNEASA, com. în jud. Olt, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Romanaţi cu Piem. Olteţului, pe râul Oltişor; 4 126 loc. (1 ian. 2011): 2 021 de sex masc. şi 2 105 fem. Haltă de c.f. Nod rutier. Vestigii materiale din Neolitic. Satul Găneasa apare menţionat documentar, prima oară, la 12 mai 1529, satul Dranovăţu în 1517, iar satul Grădiştea în 1594. În satul Izvoru, atestat documentar la 18 apr. 1533, se află un conac (începutul sec. 20) şi biserica cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1862, reparată în 1937 şi 1943), iar în satul Grădiştea există biserica „Sfântul Dumitru” (1898, refăcută în 1955-1958).

GĂNEŞTI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Mică; 3 957 loc. (1 ian. 2011): 1 898 de sex masc. şi 2 059 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Producţie de mobilă pentru birouri. Viticultură. În satul Găneşti, menţionat documentar, prima oară, în 1302, se află un castel (sec. 18–19) care a aparţinut nobilului Rhédey, o biserică reformată (1517) şi o biserică romano-catolică (1806–1809). În satul Sub Pădure, atestat documentar în 1466 se află biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1750). Până la 28 ian. 2002, com. Găneşti a avut în componenţă satul Cuştelnic care de la acea dată este localitate componentă a municipiului Târnăveni.

GĂUJANI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 3 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării; 2 499 loc. (1 ian. 2011): 1 242 de sex masc. şi 1 257 fem. Presă de ulei comestibil. Culturi de cereale, de plante tehnice, de legume ş.a. Pescuit în regim natural. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Găujani a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1856) şi „Cuvioasa Parascheva” (1882), în satele Găujani şi Pietrişu. În satul Găujani, atestat documentar în anul 1700, s-a născut soprana Mariana Nicolesco (1948).

GĂVĂNEŞTI, com. în jud. Olt, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Romanaţi cu Piem. Olteţului, la NV de oraşul Balş; 2 227 loc. (1 ian. 2011): 1 114 de sex masc. şi 1 113 fem. Culturi de cereale. Creşterea bovinelor. În satul Găvăneşti se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1820). Com. Găvăneşti a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Băleasa, Broşteni, Dâmburile şi Găvăneşti din com. Baldovineşti, jud. Olt.

GÂDINŢI, com. în jud. Neamţ, formată dintr-un sat, situată pe terasele de pe stg. râului Siret, la 6 km NE de municipiul Roman; 2 742 loc. (1 ian. 2011): 1 383 de sex masc. şi 1 359 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Moară de cereale; produse de panificaţie. Cetate (sec. 15–17). În satul Gâdinţi, atestat documentar la 12 iul. 1415, se află biserica „Sfântul Dumitru” (1807–1812, reparată în 1840, 1908, 1926 şi pictată în 1962), declarată monument istoric, şi conacul „Bogdan” (sec. 19). Com. Gâdinţi a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Gâdinţi din com. Sagna, jud. Neamţ. Gâdinţi a mai avut statut de comună în perioada 1864-1968.

GÂLGĂU, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 9 sate, situată în zona Dealurilor Ciceului, pe râul Someş; 2 433 loc. (1 ian. 2011): 1 185 de sex masc. şi 1 248 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl. de calcar (în satul Glod). Mat. de constr. (balast, nisip caolinos). Complex avicol. Produse de panificaţie. Pomicultură (meri, pruni, peri). Satul Gâlgău este menţionat documentar, prima oară, în 1405. În satul Căpâlna, la 16 sept. 1437, s-a încheiat o „uniune frăţească” între nobilime, cler, fruntaşii secui şi patriciatul săsesc, cunoscută sub denumirea Unio trium nationum, îndreptată împotriva ţăranilor răsculaţi şi contra populaţiei româneşti majoritare. Casa „Mihalyi” (sec. 20), în satul Chizeni; bisericile din lemn cu hramurile „Fecioara Maria” (1690, mutată aici în 1805 din alt sat) şi „Sfântul Nicolae” (1817), în satele Bârsău Mare şi Fodora.

GÂNGIOVA, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în SE Câmpiei Desnăţui, pe cursul inf. al Jiului; 2 566 loc. (1 ian. 2011): 1 231 de sex masc. şi 1 335 fem. Ferme de creştere a bovinelor şi porcinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi şi legume ş.a. Apicultură. În satul Comoşteni se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae”, construită în 1786, pictată în 1789 şi reparată în 1882, 1921 şi 1934, iar în satul Gângiova există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1845–1846, cu picture murale interioare din 1890 şi amvon pictat în 1858).

GÂRBĂU, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată în SV Dealurilor Clujului, pe râul Nadăş; 2 593 loc. (1 ian. 2011): 1 264 de sex masc. şi 1 329 fem. Staţie de cale feratã (în satul Gârbãu ) pe linia Cluj-Napoca – Mera – Gârbãu – Huedin – Ciucea – Negreni – Bratca (tunel 300 m) – Şuncuiuş (tunel (300 m) – Peştera (tunel 200 m) – Vadu Crişului – Ţeţchea – Oradea (152,1 km), inauguratã la 7 septembrie 1870. Nod rutier. Expl. de nisipuri cuarţoase. Prelucr. pietrei şi a laptelui; articole de feronerie. Creşterea bovinelor. Produse de artizanat. Pomicultură (meri, peri, pruni). Pe Dealul Babii au fost descoperite urmele unei aşezări rurale romane (sec. 2–3). În satul Gârbău, menţionat documentar, prima oară, în 1336 şi apoi în 1437, se află o biserică ortodoxă din lemn (sec. 19) şi conacul „Lazsay” (1791); în satul Nădăşelu există conacul „Lazsay-Filip” (sec. 18–19), în satul Turea este conacul „Bánffi” (sec. 17), iar în satul Viştea se află o biserică reformată din sec. 16.

GÂRBOU, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 7 sate, situată în zona Dealurilor Gârboului, pe râul Briglez; 2 098 loc. (1 ian. 2011): 1 049 de sex masc. şi 1 049 fem. Producţie de fibre din sticlă. Pomicultură (meri, peri, pruni). În satul Gârbou, menţionat documentar, prima oară, în 1336, au fost descoperite vestigiile unui castru roman şi tot aici se află castelul „Haller”, în stil baroc (1766), aflat în stare avansată de degradare; biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1762), în satul Solomon.

GÂRBOVA, com. în jud. Alba, alcătuită din 3 sate, situată în zona de Sud a Pod. Secaşelor, la contactul cu prelungirile nordice ale M-ţilor Cindrel; 2 114 loc. (1 ian. 2011): 1 054 de sex masc. şi 1 060 fem. Producţie de module electronice. Centru viticol. Muzeu sătesc cu exponate din epocile Neolitic (piese din piatră şlefuită), Bronzului (ceramică, podoabe, instrumente) ş.a. În satul Gârbova, menţionat documentar, prima oară, în 1096 se află cetatea Greavilor (reşedinţă nobiliară fortificată, cu zid de incintă, turn de poartă şi donjon) datând din sec. 12, refăcută în sec. 16, ruinele unei bazilici romanice (sec. 13) şi un castel (sec. 19). În 1625, cetatea şi biserica au fost restaurate. În perioada 1141–1161, la Gârbova au fost colonizaţi germani. În satul Cărpiniş se află biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18), iar în satul Reciu este o biserică din 1491, cu transformări din 1801 şi zid de incintă din 1734, declarată monument istoric.

GÂRBOVI, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului; 3 978 loc. (1 ian. 2011): 1 963 de sex masc. şi 2 015 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl de gaze naturale. Producţie de ţuică; prelucr. laptelui şi a lânii; presă de ulei comestibil. Moară pentru măcinat cereale. Sere legumicole şi floricole. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, de plante tehnice şi de nutreţ etc. În satul Gârbovi, atestat documentar în 1827, se află bisericile „Adormirea Maicii Domnului” (1859) şi „Sfântul Mucenic Dimitrie” (1991-1994). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Gârbovi a făcut parte din jud. Ilfov.

GÂRCENI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 6 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe râul Gârceneanca; 2 482 loc. (1 ian. 2011): 1 306 de sex masc. şi 1 176 fem. Apicultură; produse apicole. În satul Gârceni, menţionat documentar, prima oară, în 1437, se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1746, refăcută în 1821-1823, cu pridvor închis în 1921, reparată în 1932, 1953, 1996-1998) şi mănăstirea „Mălineşti” (de călugări), cu biserica din lemn având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Iniţial, aici a existat un schit de maici cu o biserică din lemn construită în 1762 prin strădania ieromonahului Nicodim Hudici, pe locul căreia a fost reconstruită (30 apr. 1826–1830) o biserică din bârne de stejar de către meşterii Gheorghe şi Teodor. Până în 1863, la acest schit a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti. După secularizarea averilor mănăstireşti în 1863, schitul a încetat să mai existe, fiind redeschis abia în 1925 prin osârdia lui Iacov Antonovici (episcopul Huşilor) cu sprijinul material al mareşalului Constantin Presan şi al soţiei sale, Olga. Biserica şi chiliile au fost restaurate în anul 1928. Desfiinţat de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959, schitul a fost reactivat în 1995 ca mănăstire de călugări. După 1995 faţadele bisericii au fost căptuşite cu şindrilă, s-au construit mai multe chilii, un paraclis, trapeza ş.a. Biserica are un iconostas din lemn sculptat, pictat în ulei (sec. 19). În satul Trohan există biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sf. sec. 18, căptuşită cu lemn la exterior şi tencuită la interior în 1940), iar în satul Dumbrăveni se află biserica din lemn cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1784-1787, refăcută în 1814-1818).

GÂRCINA, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Neamţului cu M-ţii Stânişoarei, pe râul Cuejdiu; 4 826 loc. (1 ian. 2011): 2 422 de sex masc. şi 2 404 fem. Expl. de săruri de potasiu şi magneziu. Producţie de mobilă pentru birouri. Centru de cojocărit şi de pielărie. În satul Gârcina, atestat documentar la 10 oct. 1458, se află biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (ante 1668), iniţial construită din lemn, reconstruită din cărămidă în anii 1796-1804 şi repictată în 1957-1962, iar în satul Almaş există mănăstirea Almaş, de călugări (→ Capitolul Mănăstiri, Litera A).

GÂRCOV, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în S Câmpiei Romanaţi, pe stg. Dunării; 2 636 loc. (1 ian. 2011): 1 316 de sex masc. şi 1 320 fem. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Pescuit în regim natural. În satul Gârcov se află biserica „Sfântul Nicolae” (1864-1869, restaurată în 19221927 şi după cutremurul din 4 mart. 1977), iar în satul Ursa există biserica „Sfântul Gheorghe” (1904-1910).

GÂRDA DE SUS, com. în jud. Alba, alcătuită din 17 sate, situată pe cursul superior al râului Arieş, la confl. cu râul Gârda Seacă, la poalele NE ale vf. Curcubăta Mare din M-ţii Bihor, la 740 m alt.; 1 694 loc. (1 ian. 2011): 824 de sex masc. şi 870 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Mori de apă. Produse de artizanat. Agroturism. În satul Gârda de Sus se află o biserică din lemn, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, construită în 1792 pe locul uneia mai vechi. Biserica, extinsă în 1863, când a fost alungită nava, păstrează picturi interioare realizate în 1804, declarată monument istoric şi de arhitectură în anul 2004. Rezervaţia naturală Cheile Ordâncuşei (10 ha). În arealul comunei se află peştera Scărişoara.

GÂRDANI, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în SV Depr. Baia Mare; 1 606 loc. (1 ian. 2011): 790 de sex masc. şi 816 fem. În satul Gârdani, atestat documentar în anul 1424, se află castelul „Blomberg” (sec. 19) şi bisericile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1881) şi „Înălţarea Domnului” (1990– 2000), cu picturi murale interioare originare. Com. G. a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Gârdani din com. Sălsig, jud. Maramureş.

GÂRLA MARE, com. în jud. Mehedinţi, formată dintr-un sat, situată în SE Câmpiei Blahniţei, pe stg. Dunării; 3 239 loc. (1 ian. 2011): 1 591 de sex masc. şi 1 648 fem. Ferme de creştere a bovinelor şi porcinelor. Viticultură. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Apicultură. Morărit; produse de panificaţie. Pescuit în regim natural. Pe terit. com. au fost descoperite urmele mai multor aşezări omeneşti din Neoliticul mijlociu şi târziu (milen. 4–2 î.Hr.), aparţinând culturilor materiale Vinča-Turdaş şi Sălcuţa, din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (2500–1800 î.Hr.) şi mai ales din epocile mijlocie şi târzie ale bronzului (1500–1300 î.Hr.). Cultura Gârla Mare, cunoscută în literatura de specialitate şi sub numele Gârla Mare-Cârna (denumită după staţiunile eponime), sau Cultura câmpurilor de urne, cu răspândire foarte mare (Sudul Olteniei, Banat, NE Serbiei), se caracterizează prin mari cimitire plane (câmpuri de urne) cu morminte de incineraţie sau de înhumare, cu urne cu capac însoţite de vase mai mici cu caracter de ofrandă şi alte obiecte. Aici s-au găsit vase ceramice (urne, străchini, ceşti), numeroase figurine zoomorfe din teracotă (sub formă de capră sau de pasăre) şi antropomorfe (statuete feminine, stilizate, cu rochia în formă de clopot), bogat decorate cu elemente geometrice (spirale, meandre), dispuse în registre şi radial faţă de axul vasului. Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (1838), în satul Gârla Mare. Până la 7 apr. 2004, com. Gârla Mare a avut în componenţă satul Vrata, care la acea dată a fost trecut în categoria comunelor.

GÂRLENI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 4 sate, situată la poalele N ale Culmii Pietricica, pe cursul inf. al Bistriţei; 6 932 loc. (1 ian. 2011): 3 485 de sex masc. şi 3 447 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 15 febr. 1885). Expl. de balast. Moară (1900). Hidrocentrală (23,6 MW), dată în folosinţă în 1965. Producţie de anvelope şi camere de aer. Poligon militar. Reşed. com. este satul Gârlenii de Sus. Până la 1 ian. 1965, com. Gârleni s-a numit Racila. În satul Gârlenii de Sus se află o biserică din 1868, iar în satul Gârleni există o biserică ortodoxă din 1875, o biserică romano-catolică cu hramul „Sfânta Ana” (1972) şi un conac de la sf. sec. 19.

GÂRLICIU, com. în jud. Constanţa, formată dintr-un sat, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. braţului Dunărea Veche, pe canalul Baroiu; 1 783 loc. (1 ian. 2011): 925 de sex masc. şi 858 fem. Fermă de creştere a ovinelor. Pescuit în regim natural. În satul Gârliciu, atestat documentar în anul 1843, au fost identificate urmele castrului roman Cius, datând din sec. 2 (suprapus peste o aşezare autohtonă), care făcea parte din sistemul de apărare al limesului dunărean. Biserica „Sfântul Nicolae” construită între 1865 şi 1902.

GÂRNIC, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de Est ale M-ţilor Locva şi cele Vest ale M-ţilor Almăj; 1 356 loc. (1 ian. 2011): 691 de sex masc. şi 665 fem. Centru de cusături şi ţesături populare. Mori de apă pe râul Gramensca. Producţie de aparate de distribuţie şi control a electricităţii, de motoare, de generatoare electrice, de bobine şi transformatoare, de ţuică şi de produse de panificaţie. Muzeul “Český Dom” (Casa Cehă), amenajat în stil rustic de comunitatea cehă din comună, cu exponate referitoare la costumele populare ceheşti, vasele ceramice, uneltele tradiţionale de uz casnic, ţesăturile ceheşti ş.a. În anul 1827 aici au fost colonizate 56 de familii de cehi din Boemia. Biserica romano-catolică „Sfântul Havel” (1850-1857). Tabară de pictură (din anul 2004). Comuna Gârnic are în componenţă satul Padina Matei care s-a depopulat la sfârşitul secolului 20 şi începutul secolului 21, existând din punct de vedere adtiv, dar fără locuitori.

GEACA, com. în jud. Cluj, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Fizeşului, la poalele SV ale Dealului Ascuţit (557 m alt.), pe cursul superior al râului Fizeş, pe malurile lacurilor antropice Ţaga şi Cătina; 1 643 loc. (1 ian. 2011): 826 de sex masc. şi 817 fem. Expl. de gaze naturale (în satul Puini). Presă de ulei comestibil; articole de mobilier. Moară de cereale. Apicultură. Satul Geaca este menţionat documentar, prima oară, în 1228. Biocomplex acvatic şi loc de popas pentru păsările migratoare, declarat rezervaţie zoologică (25 ha). Aici se întâlnesc egreta mare (Casmerodius albus), călifarul alb (Tadorna tadorna), călifarul roşu (Tadorna ferruginea), lopătarul (Platalea leucorodia) ş.a. Biserică din 1449, în satul Legii, biserică reformată (1891) în satul Geaca şi biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1771), în satul Lacu.

GEMENELE, com. în jud. Brăila, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Brăilei; 1 794 loc. (1 ian. 2011): 872 de sex masc. şi 922 fem. Nod rutier. Produse lactate. Moară de cereale. Fermă de creştere a bovinelor. Pomicultură (meri, peri, pruni, caişi). Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de cartofi şi legume etc. Satul Gemenele a fost întemeiat în 1892.

GENERAL BERTHELOT, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 5 sate, situată în partea de V a Depr. Haţeg, la poalele de SE ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe cursul inf. al râului Breazova; 973 loc. (1 ian. 2011): 478 de sex masc. şi 495 fem. Pomicultură (meri, peri, pruni). Până în anul 1925, satul şi com. General Berthelot au purtat numele Fărcădinul de Jos, între 1925 şi 1 ian. 1965 s-au numit Berthelot, între 1 ian. 1965 şi 9 nov. 2001 au avut toponimul Unirea, iar din 9 nov. 2001 se numesc General Berthelot. În satul General Berthelot, atestat documentar în 1411, generalul francez Henri Mathias Berthelot (fost şef al misiunii militare franceze în România care a contribuit la reorganizarea armatei române în primăvara anului 1917) a fost împroprietărit cu 70 de ha de teren şi un conac.

GEORGE ENESCU, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 5 sate, situată în NV Câmpiei Jijiei Superioare, pe râul Ibăneasa; 3 470 loc. (1 ian. 2011): 1 723 de sex masc. şi 1 747 fem. Nod rutier. Reşed. com. este satul Dumeni. După 16 sept. 1955, comuna, iniţial numită Liveni-Vârnav, a fost numită George Enescu, ea fiind locul de naştere al marelui compozitor şi interpret George Enescu. Muzeu memorial amenajat în casa celebrului muzician (reorganizat în 1970) cu obiecte personale, primele creaţii originale, pianina din copilărie, jucării, desene, cărţi de poveşti care i-au aparţinut. Biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1834), în satul George Enescu.

GEPIU, com. în jud. Bihor, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Crişurilor; 1 884 loc. (1 ian. 2011): 933 de sex masc. şi 951 fem. Prelucr. laptelui; producţie de mobilă şi de produse de panificaţie. Moară de cereale. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale. În satul Gepiu, atestat documentar în anul 1332, se află o biserică ortodoxă din anul 1850, construită pe locul uneia din lemn ce data din 1770. Com. Gepiu a fost înfiinţată la 23 dec. 2003 prin desprinderea satelor Gepiu şi Bicaci din com. Cefa, jud. Bihor.

GHELARI, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de E ale M-ţilor Poiana Ruscăi, în zona numită Ţinutul Pădurenilor; 2 106 loc. (1 ian. 2011): 1 014 de sex masc. şi 1 092 fem. Expl. de min. de fier (în prezent mina se află în conservare) şi dolomit. Prelucr. lemnului. Producţie de îmbrăcăminte pentru lucru. În satul Govăjdia, atestat documentar în 1482, a fost construit un furnal (în anii 1806–1810), dat în folosinţă în 1813, cel mai modern din Europa acelor timpuri, în care se producea fontă de foarte bună calitate. Multe piese care alcătuiesc structura de rezistenţă a Turnului Eiffel din Paris au fost confecţionate din fonta fabricată la Govăjdia. Structura Turnului Eiffel din Paris, construit în anii 1887–1889, a fost realizată după o tehnologie descoperită de inginerul român Gheorghe Pănculescu. Furnalul de la Govăjdia a funcţionat până în anul 1924. În 1895, lângă Ghelari a fost descoperit un cuptor de topit minereul de fier, datând din sec. 9, azi expus la British Museum din Londra. Biserici din lemn cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” –, în satele Ruda (1653) şi Ghelari (1770, reparată în anii 1837, 1932, 1941, 1951, 1966–1967). În satul Ghelari, atestat documentar în 1733, se află catedrala ortodoxă cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, de mari dimensiuni (47 m lungime, 21 m lăţime şi 47 m înălţime, fiind una dintre cele mai mari din România), construită în etape în perioada 1939–1960, pictată în anii 1960–1965 de Constantin Niţulescu şi sfinţită la 4 nov. 1973. Tot în satul Ghelari (care până în 1981 a avut grafia Ghelar) mai există biserica romano-catolică „Sfânta Varvara” (1783), o biserică reformată (sec. 19) şi un schit de maici înfiinţat la 13 nov. 1992.

GHELINŢA, com. în jud. Covasna, alcătuită din 2 sate, situată în E Depr. Târgu Secuiesc, la poalele de V ale M-ţilor Vrancea, pe râul Ghelinţa; 4 947 loc. (1 ian. 2011): 2 439 de sex masc. şi 2 508 fem. Expl. de petrol, gaze naturale, calcar, gresii, balast şi turbă. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă). Moară pentru măcinat cereale (sec. 19). Păstrăvărie. Pe terit. com. a fost descoperită (în 1894) o brăţară dacică din argint, sub formă de spirală, terminată cu capete de şarpe, stilizate. În satul Ghelinţa, menţionat documentar, prima oară, în 1567, se află biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1880) şi o biserica fortificată, romano-catolică (1245), construită în stil romanic târziu, care păstrează un ansamblu de pictură murală gotică, executat în 1330, reprezentând scene din ciclul cristologic „Legenda regelui Ladislau cel Sfânt”, „Judecata de Apoi” etc. Are plafon casetat, pictat în stil renascentist, decorat cu motive heraldice şi florale (1628). Declarată monument UNESCO, biserica a fost restaurată în 1972.

GHEORGHE DOJA, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului, pe malul lacului Fundata; 2 740 loc. (1 ian. 2011): 1 300 de sex masc. şi 1 440 fem. Nod rutier. Fermă de creştere a porcinelor. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de floarea-soarelui etc. Pescuit în regim natural. Satul a fost înfiinţat în 1921, cu numele Principesa Elena, prin împroprietărirea cu pământ a ţăranilor care au luptat în Primul Război Mondial. Din 7 ian. 1948 poartă numele actual.

GHEORGHE DOJA, com. în jud. Mureş, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Pod. Târnavelor cu Dealurile Nirajului, pe râul Niraj; 2 927 loc. (1 ian. 2011): 1 450 de sex masc. şi 1 477 fem. Halte de c.f. (în satele Leordeni şi Tirimia). Culturi de cereale, de cartofi, legume ş.a. Cămin cultural. Agroturism. Satul Gheorghe Doja este menţionat documentar, prima oară, în 1409, cu numele Villa Lucafalwa. Biserică reformată (1715), în satul Leordeni.

GHEORGHE LAZĂR, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în E Câmpiei Bărăganului; 2 301 loc. (1 ian. 2011): 1 161 de sex masc. şi 1 140 fem. Fermă de creştere a porcinelor. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ etc. Satul Gheorghe Lazăr a fost înfiinţat în 1884 prin împroprietărirea însurăţeilor cu pământ.

GHERĂEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 3 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. râului Moldova; 6 531 loc. (1 ian. 2011): 3 307 de sex masc. şi 3 224 fem. Nod rutier. Expl. de balast. Producţie de ţigle, de cărămizi, de cahle de teracotă, de confecţionare a morilor de furaje şi de cereale şi de confecţii metalice (garduri, porţi etc.). Culturi de cereale, cartofi, legume ş.a. În satul Gherăeşti, atestat documentar în anul 1499, se află o biserică ortodoxă din 1854 şi o biserică romano-catolică zidită în 1904-1907 (mărită în 1984) pe locul uneia din lemn ce data din 1776.

GHERĂSENI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Săratei, pe cursul superior la râului Călmăţui; 3 538 loc. (1 ian. 2011): 1 819 de sex masc. şi 1 719 fem. Instalaţie de pasteurizare şi de ambalare a laptelui. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. În vatra satului a fost descoperită o necropolă (sec. 5 d.Hr.) cu morminte de incineraţie, în care s-au găsit ceramică şi o diademă din aur de tip hunic. În satul Gherăseni, atestat documentar în 1840, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1868), iar în satul Sudiţi o biserică din 1943.

GHERCEŞTI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Amaradiei cu Câmpia Romanaţi, pe cursul superior al râului Teslui; 1 625 loc. (1 ian. 2011): 782 de sex masc. şi 843 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Constr. de utilaje pentru prelucr. produselor alim. Pomicultură (meri, peri, pruni, caişi). Bisericile cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1827–1831, reconstruită în 1864), „Înălţarea Domnului” (1878) şi „Sfântul Nicolae” (1875), în satele Gherceşti, Gârleşti şi Ungureni. Satul Gherceşti este atestat documentar la 31 mart. 1864.

GHERGHEASA, com. în jud. Buzău, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Râmnicului; 2 428 loc. (1 ian. 2011): 1 157 de sex masc. şi 1 271 fem. Haltă de c.f. Expl. de gaze naturale. Pe terit. com. Ghergheasa s-a efectuat cel mai adânc foraj din România (6 800 m). Culturi de cereale, plante tehnice şi nutreţ, de floarea-soarelui ş.a. Biserica „Sfântul Gheorghe” (1846), în satul Sălcioara.

GHERGHEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 9 sate, situată în Colinele Tutovei, la confl. râului Studineşti cu Valea Miceşti; 2 814 loc. (1 ian. 2011): 1 496 de sex masc. şi 1 318 fem. Morărit. În satul Corodeşti, menţionat documentar în 1455, se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1743), iar în satul Ghergheşti există biserica din lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1777).

GHERGHIŢA, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în E câmpiei cu acelaşi nume, pe râul Prahova; 1 878 loc. (1 ian. 2011): 943 de sex masc. şi 935 fem. Nod rutier. Morărit. Ferme de creştere a bovinelor şi porcinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. În satul Gherghiţa, menţionat documentar, prima oară, în 1431 şi apoi la 2 aug. 1453, se află bisericile cu hramurile „Sfântul Procopie”-Domnească, ctitorie din 1641 a domnului Matei Basarab (refăcută în 1895) şi „Sfântul Dumitru” (1705, refăcută în 1888), iar în satul Ungureni există biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1754). În Evul Mediu a fost un târg înfloritor de negustori. În anul 1602, domnul Radu Şerban a ridicat la Gherghiţa o palancă (fortificaţie de lemn) înconjurată cu val de pământ, distrusă de tătari în 1610. Oraşul Gherghiţa a decăzut în a doua jumătate a sec. 17 devenind aşezare rurală. Până la 7 mai 2004, com. Gherghiţa a avut în componenţă satele Fânari, Olari şi Olarii Vechi, care la acea dată au format com. Olari, jud. Prahova.

GHERŢA MICĂ, com. în jud. Satu Mare, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a M-ţilor Oaş cu Câmpia Someşului, pe râul Tur; 3 461 loc. (1 ian. 2011): 767 de sex masc. şi 1 694 fem. Expl. de andezit. Producţie de băuturi alcoolice. Pomicultură (meri, pruni, cireşi). Satul Gherţa Mică este menţionat documentar, prima oară, în 1393. Biserică având hramul „Naşterea Maicii Domnului” (18731875, pictată în 1882 şi repictată în 1976), dominată de un turn patrulater situat deasupra navei. Agroturism.

GHIDFALĂU, com. în jud. Covasna, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Sfântu Gheorghe, la poalele de S ale M-ţilor Bodoc, pe stg. Oltului; 2 659 loc. (1 ian. 2011): 1 365 de sex masc. şi 1 294 fem. Fermă de creştere a bovinelor. În satul Ghidfalău, menţionat documentar, prima oară, în 1332, se află o biserică fortificată (sec. 13), în stil romanic, cu refaceri gotice şi baroce din 1787, azi biserică reformată; biserică reformată (1792) şi conacul „Benkö” (1832), în satul Zoltan şi biserică reformată (1794), în satul Angheluş.

GHIDICI, com. în jud. Dolj, formată dintrun sat, situată în Câmpia Desnăţuiului, pe stg. Dunării, la graniţa cu Bulgaria; 2 478 loc. (1 ian. 2011): 1 259 de sex masc. şi 1 219 fem. Prelucr. legumelor şi fructelor. Pomicultură; legumicultură. Creşterea porcinelor. În arealul com. Ghidici a fost descoperit un depozit de bronz datând din sec. 7 î.Hr. (Hallstattul mijlociu), alcătuit din 150 de piese de harnaşament şi de îmbrăcăminte (fragmente sau întregi). Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sf. sec. 19). Com. Ghidici a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Ghidici din com. Piscu Vechi, jud. Dolj.

GHIDIGENI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 8 sate, situată în lunca şi pe terasele râului Bârlad, la contactul cu prelungirile de V ale Pod. Covurlui; 6 572 loc. (1 ian. 2011): 3 371 de sex masc. şi 3 201 fem. Haltă de c.f. (inaugurată la 13 sept. 1872). Nod rutier. Fabrică de spirt, de băuturi alcoolice şi de drojdie. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, de legume ş.a. În satul Ghidigeni se află bisericile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1880) şi „Sfântul Dumitru” (1938, cu picturi murale interioare originare realizate de Iosif Keber din Târgu Jiu şi ucenicii săi) şi conacul bancherului Chrissoveloni (sf. sec. 19). Satul Tălpigi este menţionat documentar în 1487.

GHILAD, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Timişului, la 38 km S de municipiul Timişoara; 1 841 loc. (1 ian. 2011): 895 de sex masc. şi 946 fem. Legumicultură; creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Satul Ghilad este atestat documentar în anul 1212. În satul Gad, menţionat documentar în 1333, se află conacul „Gudenus” (începutul sec. 19). Com. Ghilad a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Ghilad şi Gad din com. Ciacova, jud. Timiş, comună care la aceeaşi dată a fost trecută în categoria oraşelor.

GHIMEŞ-FĂGET, com. în jud. Bacău, alcătuită din 6 sate, situată în Depr. Ghimeş, la poalele de S ale M-ţilor Tarcău şi cele ale M-ţilor Ciuc, pe cursul superior al Trotuşului; 5 018 loc. (1 ian. 2011): 596 de sex masc. şi 2 422 fem. Staţie de c.f. Expl. de gresii. Prelucr. lemnului. Satul Ghimeş, menţionat documentar în 1760, a funcţionat ca punct de vamă până în 1918. Reşed. com. Ghimeş-Făget este satul Făget în care se află o biserică ortodoxă din 1975, o biserică romano-catolică (19701976) şi ruinele cetăţii Rakóczi (1780), fostul punct vamal.

GHIMPAŢI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Nord a Câmpiei Burnas, în zona de confluenţă râului Glavacioc cu afluentul său Milcovăţ; 5 589 loc. (1 ian. 2011): 2 783 de sex masc. şi 2 806 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale (în satul Valea Plopilor). Producţie de mobilă de bucătărie, de confecţii, de produse chimice şi alim. Pădure de agrement cu rezervaţie de fazani. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ etc. Între 1 ian. 1965 şi 17 febr. 1968, com. şi satul Ghimpaţi s-au numit Sălcioara, iar între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1866-1868) şi „Sfântul Gheorghe” (1874-1876, cu picturi murale interioare originare, restaurate în 1957) în satul Ghimpaţi, şi bisericile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1876), „Sfântul Gheorghe” (1891, refăcută în 1958–1970) şi „Sfinţii Voievozi” (1820), în satele Copaciu, Naipu şi Valea Plopilor.

GHIMPEŢENI, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Boian, pe râul Vedea; 1 776 loc. (1 ian. 2011): 883 de sex masc. şi 893 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui ş.a. Betonieră. Satul Ghimpeţeni este atestat documentar în 1596, iar satul Ghimpeţenii Noi în anul 1800 cu numele Atârnaţi. În satul Ghimpeţeni se află biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1863–1864, reparată în 1958). Com. Ghimpeţeni a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Ghimpeţeni şi Ghimpeţenii Noi din com. Nicolae Titulescu, jud. Olt.

GHINDARI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 5 sate, situată în Dealurile Târnavelor, pe cursul superior al râului Târnava Mică; 3 150 loc. (1 ian. 2011): 1 596 de sex masc. şi 1 554 fem. Staţie de c.f., inaugurată în 1896. Expl. de balast. Mat. de constr. Prelucr. lemnului. Topitorie de in şi cânepă. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de plante tehnice, de cartofi şi legume etc. Horticultură. Centru de olărit. Agroturism. În satul Ghindari, atestat documentar în anul 1507, se află un muzeu etnografic, o galerie de artă şi o biserică reformată (sec. 18–19). Satul Abud este menţionat documentar, prima oară, în 1567, cu numele Abod. În satul Trei Sate, format prin contopirea satelor Cioc (atestat documentar în 1332), Ştefăneşti (1332) şi Hoteşti (1567) se află un castel din sec. 18, o biserică reformată (1890), o biserică ortodoxă din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18, cu modificări din 1876 şi reconstruită în 2003-2004) şi o biserică unitariană (1798). Până la 21 iul. 2003, com. Ghindari a avut în componenţă satul Chibed, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

GHINDĂOANI, com. în jud. Neamţ, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Neamţului cu M-ţii Stânişoara; 2 145 loc. (1 ian. 2011): 1 044 de sex masc. şi 1 101 fem. Două mori de cereale. Pomicultură (meri, peri, vişini, cireşi). Culturi de cereale, plante furajere, cartofi ş.a. Pe teritoriul satului Ghindăoani, atestat documentar în 1395 şi numit Hindău (sau Hindov) în secolele trecute, armata moldoveană condusă de domnul Ştefan I Muşat a atacat prin surprindere (între 3 şi 12 febr. 1395) oastea maghiară invadatoare a regelui Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, pe care a învins-o. Bisericile „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anii 1875–1888 pe locul uneia ce data din anul 1676, cu picturi murale interioare originare executate de un colectiv sub îndrumarea pictorului Nicolae Grigorescu şi „Sfântul Ilie” (1999-2004, pictată de Constantin Cârcei). La Ghindăoani s-a născut filozoful şi scriitorul Vasile Conta (n. 15 noiembrie 1845, Ghindăoani – m. 21 aprile 1882, Iaşi). Comuna Ghindăoani a fost înfiinţată la 22 octombrie 2003 prin desprinderea satului Ghindăoani din comuna Bălţăteşti, judeţul Neamţ. În perioada 1928-1948, satul Ghindăoani s-a numit Vasile Conta.

GHINDĂREŞTI, com. în jud. Constanţa, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Pod. Casimcea cu terasele de pe dr. Dunării; 2 686 loc. (1 ian. 2011): 363 de sex masc. şi 1 323 fem. Fermă de creştere a bovinelor. Pescuit. Satul Ghindăreşti apare menţionat documentar, prima oară, la 15 oct. 1837. Până la 20 mai 1996, com. Ghindăreşti s-a numit Horia, iar până la 5 mai 1999 a avut în componenţă satele Cloşca, Horia şi Tichileşti, care la acea dată au format com. Horia, jud. Constanţa. Biserica lipovenească, de rit vechi, cu hramul „Înălţarea Domnului” (1910) şi biserica nouă lipovenească (1990-1998).

GHINDENI, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Romanaţi; 1 810 loc. (1 ian. 2011): 906 de sex masc. şi 904 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Apicultură. Biserica având dublu hram „Sfântul Gheorghe” şi „Sfântul Dumitru” (1825, reparată în 1930). Com. Ghindeni a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Ghindeni din com. Malu Mare, jud. Dolj.

GHIOROC, com. în jud. Arad, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a M-ţilor Zarand cu Câmpia Aradului, pe canalul Matca; 4 178 loc. (1 ian. 2011): 1 947 de sex masc. şi 2 231 fem. Nod feroviar şi staţie de cale feratã (în satul Ghioroc) pe linia Arad – Ghioroc – Pãuliş – Milova – Odvoş (Corfeni) – Conop – Nadãş – Bârzava – Vãrãdia de Mureş – Sãvârşin – Zau de Câmpie – Ilia – Veţel – Deva, construitã în anii 1867-1868 şi inauguratã la 22 decembrie 1868 – azi linie dublã, electrificatã. Balastierã. Expl. de diorite şi balast. Producţie de utilaje pentru prelucr. produselor alim., de lanţuri şi arcuri, de încălţăminte, lenjerie de corp şi de produse zaharoase (inlusiv ciocolată). Mat. de constr. Centru viticol (în satul Miniş există o şcoală viticolă înfiinţată în 1881), renumit pentru vinurile roşii, medaliate la Londra în anul 1862 cu marele premiu. În satul Miniş, atestat documentar în 1302, se află Muzeul viei şi vinului, inaugurat în 1988, amenajat în castelul contelui Anton Grassalkovits construit în 1749. Lacul Ghioroc amenajat pentru piscicultură şi agrement. Agroturism. În satul Ghioroc se află capătul unei linii de tramvai care face legătura cu municipiul Arad. În satul Ghioroc, menţionat documentar, prima oară, în 1135 şi apoi în 1214, cu numele Villa Gyoroc se află o biserică romano-catolică (1779–1781), o biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Mucenic Dimitrie” (1793) şi un monument închinat eroilor căzuţi în luptele din 1944 pentru eliberarea ţării, dezvelit la 18 sept. 1994.

GHIOROIU, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 6 sate, situată în S Piem. Olteţului, pe râul Peşteana; 1 817 loc. (1 ian. 2011): 857 de sex masc. şi 960 fem. Fermă de creştere a porcinelor. Agroturism. Satul Ghioroiu este atestat documentar în 1581. Bisericile cu hramurile„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1859-1863), „Sfinţii Voievozi” (sec. 16) şi „Cuvioasa Parascheva” (1784, refăcută în 1837–1838), în satele Ghioroiu, Mierea şi Ştirbeşti; biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1791, refăcută ulterior), în satul Herăşti.

GHIRODA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Timişului, pe canalul Bega; 5 630 loc. (1 ian. 2011): 1 750 de sex masc. şi 2 880 fem. Staţie de c.f. Aeroportul internaţional „Traian Vuia”, situat la 4 km de Timişoara, inaugurat la 28 febr. 1964, modernizat în 2002-2004. Produse textile. Producţie de aparate, dispozitive şi instrumente medicale şi de laborator. În satul Ghiroda, menţionat documentar în 1389, se află biserica „Sfântul Gheorghe” (1933), iar în satul Giarmata-Vii există biserica „Naşterea Maicii Domnului” zidită în 2003-2004 pe locul uneia din 1938-1939.

GHIZELA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Pod. Lipovei cu Câmpia Lugojului, pe râurile Chizdia şi Miniş; 1 169 loc. (1 ian. 2011): 583 de sex masc. şi 580 fem. Expl. de bazalt (în satul Şanoviţa). Satul Ghizela a fost întemeiat în anii 1880–1882 de coloniştii germani. Biserică romano-catolică (1889–1892, renovată în 20062007), în satul Ghizela.

GIARMATA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Timişului; 6 337 loc. (1 ian. 2011): 3 181 de sex masc. şi 3 156 fem. Staţie de c.f. Complex avicol. Centru apicol. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Viticultură. Muzeu etnografic. Satul Giarmata este menţionat documentar, prima oară, în 1241; în 1722 la Giarmata au fost colonizaţi germani. În satul Giarmata se află biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1972), Turnul pompierilor şi biserica romano-catolică „Sfântul Iosif” (1771–1773, cu picturi murale din 1935).

GIERA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 3 sate, situată în zona de Sud a Câmpiei Timişului, la graniţa cu Serbia; 1 278 loc. (1 ian. 2011): 648 de sex masc. şi 630 fem. Staţie finală de c.f. Culturi de cereale, plante tehnice şi uleioase ş.a. În satul Giera, menţionat documentar, prima oară, în 1322, se află o biserică ortodoxă sârbă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1913-1915) şi o biserică romano-catolică (1955), în satul Toager, atestat documentar în 1761, există o biserică ortodoxă construită în 1909 pe locul uneia din 1770, iar în satul Grănicerii, atestat documentar în 1256, este o biserică romano-catolică din 1896.

GIGHERA, com. în jud. Dolj, alcătuită din 3 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării, la confl. Jiului cu Dunărea; 3 214 loc. (1 ian. 2011): 1 554 de sex masc. şi 1 660 fem. Pescuit în regim natural. Muzeu cu secţii de istorie şi etnografie (în satul Nedeia). Satele Nedeia şi Zăval sunt menţionate documentar, prima oară, în 1530, iar satul Gighera a fost înfiinţat în 1830. Bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1848, refăcută în 1936), „Sfântul Nicolae” (1845) şi „Sfântul Dumitru” (sec. 18, refăcută în 1828), în satele Gighera, Zăval şi Nedeia. Festival anual al bujorului.

GILĂU, com. în jud. Cluj, alcătuită din 2 sate, situată pe autostrada „Transilvania”, la poalele de NE ale M-ţilor Gilău, în zona de confl. a Someşului Cald cu Someşu Rece (în aval de care formează cursul unic numit Someşu Mic) şi a râului Căpuş cu Someşu Mic; 8 649 loc. (1 ian. 2011): 4 306 de sex masc. şi 4 343 fem. Nod rutier. Expl. de balast, de andezit şi de feldspat. Hidrocentralele Gilău I (6,9 MW), intrată în funcţiune în 1977, Gilău II (6,9 MW), dată în folosinţă în 1986, şi Tarniţa (45 MW), dată în exploatare în 1974. Producţie de mobilă şi de produse electronice de larg consum. Centru de rotărit. Satul Someşu Cald, menţionat documentar, prima oară, în 1448, a fost desfiinţat în 1974, pe locul lui fiind amenajat lacul Tarniţa. În zona de confl. a râului Căpuş cu Someşu Mic au fost descoperite vestigii preistorice, cu ceramică aparţinând culturii materiale Tisa (milen. 7–3 î.Hr.), şi prefeudale (fragmente ceramice din sec. 7–8). În perimetrul parcului în care se află castelul feudal au fost identificate urmele unui castru roman (221 x 138 m), iniţial cu val de pământ şi şanţ, refăcut din piatră, în anul 147 d.Hr. În apropierea castrului au fost scoase la iveală vestigiile unei aşezări civile romane (canabae) care se dezvoltase în jurul castrului. Aici au fost găsite ceşti dacice, borcane, castroane, opaiţe, catarame, aplice şi pandantive de harnaşament, un medalion funerar roman, un relief cu Cavalerul trac, o statuetă din bronz înfăţişând-o pe Venera, coloane, capiteluri etc. În cadrul castrului roman (inclus pe lista monumentelor istorice în anul 2004) s-a găsit o diplomă militară cu data de 21 iul. 164. În arealul com. a mai fost descoperit un tezaur monetar alcătuit din 1 170 de denari romani emişi în peioada 121–249. La Gilău a existat şi o cetate atribuită voievodului român Gelu (sec. 9–10). La 22 mai 1660, pe terit. com. Gilău a avut loc bătălia între armata otomană şi cea a principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi II, în urma căreia acesta din urmă a fost învins, iar rănile provocate în luptă i-au cauzat moartea la 7 iun. 1660. În satul Gilău, menţionat documentar, prima oară, în 1246, se află un castel construit în sec. 15, în stil renascentist, de către episcopul Ladislau Geréb şi menţionat documentar, prima oară, în 1428 ca reşed. a episcopilor Transilvaniei. Castelul a fost refăcut în anii 1475–1501 în stilul Renaşterii timpurii, în 1639 a intrat în posesia principelui Gheorghe Rákóczi II, care l-a reconstruit până în anul 1648 după planurile arhitecţilor Agostino Serena şi Gabriel Haller, iar în 1663 a devenit proprietatea lui Dénes Bánffy care i-a refăcut fortificaţiile. În 1861 castelul a fost distrus parţial de un incendiu, în 1874 i s-a demolat etajul 2, în 1911 a fost restaurat în stil neoromanic, iar în 1930 s-a refăcut aripa de Nord. În satul Gilău mai există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1728), bisericile de zid cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1983-1989, pictată în 1987 de Mihai Cihoiu) şi „Sfinţii Trei Ierarhi” (finalizată în anul 2002) şi conacul „Gallus” (sec. 19). În satul Someşu Rece, menţionat documentar, prima oară, în 1448, se află biserica ortodoxă, din lemn, având hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1728, cu picturi interioare executate în 1758 şi repictată la sf. sec. 18 de meşterul Dimitrie Ispas din Gilău).

GIOSENI, com. în jud. Bacău, formată dintr-un sat, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. râului Siret; 3 826 loc. (1 ian. 2011): 1 973 de sex masc. şi 1 853 fem. Prelucr. lemnului. Lac de acumulare. În satul Gioseni, atestat documentar la 6 apr. 1762, se află biserica „Sfinţii Voievozi”–Lilieci, ctitorie din anul 1811 a fam. Sturdza, reparată în 1850, biserica romano-catolică „Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul” (1780) şi mănăstirea romano-catolică (de maici), cu biserica „Sfântul Carol Borromeu” (1992-1996). Com. G. a fost înfiinţată la 23 mart. 2005 prin desprinderea satului Gioseni din com. Tamaşi, jud. Bacău.

GIRIŞU DE CRIŞ, com. în jud. Bihor, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Crişurilor cu Câmpia Miersigului, pe râul Crişu Repede şi pe canalul Crişurilor, la graniţa cu Ungaria; 3 631 loc. (1 ian. 2011): 1 826 de sex masc. şi 1 805 fem. În satul Girişu de Criş, menţionat documentar, prima oară, în 1221, se află biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Domnului” (1792). Până la 7 ian. 2008, com. Girişu de Criş a avut în componenţă satele Cheresig şi Toboliu care la acea dată au format com. Toboliu, jud. Bihor.

GIROC, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Timişului, pe interfluviul Timiş-Bega; 6 583 loc. (1 ian. 2011): 3 139 de sex masc. şi 3 444 fem. Haltă de cale ferată (în satul Giroc) pe linia Timişoara – Giroc – Urseni (comuna Moşniţa Nouă) – Uliuc (comuna Sacoşu Turcesc) – Buziaş – Lugoj, inaugurată la 18 noiembrie 1896. Producţie de pesticide. Complex avicol. Centru apicol. În perioada 1865–1870, la Giroc au fost colonizate primele familii de germani. În satul Giroc, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1371– 1372, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Dumitru” (1759), refăcută parţial după incendiul din 1844, renovată în 1922, 1966, 1995, 1999–2001 şi declarată monument istoric (în 1955).

GIROV, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 9 sate, situată în Subcarpaţii Neamţului, la confl. râurilor Zahorna şi Bahana cu Cracău; 5 310 loc. (1 ian. 2011): 2 619 de sex masc. şi 2 691 fem. Nod rutier. Producţie de piese şi accesorii pentru autovehicule, de îmbrăcăminte pentru lucru, de nutreţuri concentrate, de produse lactate, de vopsele (marca „Köber”) şi de mase plastice; prelucr. lemnului. Morărit. Ferme de creştere a bovinelor şi ovinelor. Centru de cojocărit şi de pielărie. Satul Girov apare menţionat documentar, prima oară, la 12 nov. 1618. În satul Turtuieşti se află un pod din piatră datând din 1475 şi o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1825, cu pridvor adăugat în 1930); bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1803, cu pridvor adăugat în 1896) şi „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1817), în satele Girov şi Gura Văii. Până la 19 iun. 2003, com Girov a avut în componenţă satele Băluşeşti şi Dochia, care la acea dată au format com. Dochia, jud. Neamţ.

GIUBEGA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Desnăţui; 2 170 loc. (1 ian. 2011): 1 050 de sex masc. şi 1 120 fem. Nod rutier. Producţie de băuturi răcoritoare. Viticultură. Biserica având dublu hram – „Sfântul Dumitru” şi „Cuvioasa Parascheva” (ante 1845, refăcută în 1881–1883). Până la 7 apr. 2004, com. Giubega a avut în componenţă satul Galiciuica, sat care la acea dată a fost trecut în categoria comunelor.

GIULEŞTI, com. în jud. Maramureş, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Maramureş, pe râul Mara; 3 161 loc. (1 ian. 2011): 1 555 de sex masc. şi 1 606 fem. Nod rutier. Centru pomicol (meri, pruni, peri). Produse lactate. Prelucr. artistică a lemnului (porţi maramureşene sculptate); confecţionarea covoarelor, cergilor ş.a. Creşterea bovinelor. Satul Giuleşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1349, şi se presupune că numele lui provine de la cneazul Giulea, tatăl voievodului maramureşan Dragoş (sec. 14). În arealul com. Giuleşti au fost descoperite o necropolă cu peste 100 de morminte de înhumaţie (în care s-au găsit monede din sec. 14–16, inele şi peceţi din argint ş.a.), precum şi fundaţiile unei biserici din sec. 14. Tot aici, istoricul Nicolae Iorga a descoperit cea mai veche „mătrică” (matricolă de stare civilă) românească în care sunt trecute naşterile şi căsătoriile. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1653, cu picturi interioare din 1782) şi „Sfântul Nicolae” (1700), în satele Mănăstirea şi Fereşti; în satul Giuleşti există o biserică de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1884–1888), o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1640) şi casa-muzeu „Ilie Lazăr”, construită în 1826.

GIULVĂZ, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Timişului, pe dr. râului Timiş; 3 068 loc. (1 ian. 2011): 1 513 de sex masc. şi 1 555 fem. Staţie de c.f. Culturi de cereale, plante de nutreţ, legume ş.a. În satul Giulvăz, menţionat documentar, prima oară, în 1355 şi apoi în 1433, se află o biserică ortodoxă din 1720-1725 şi o biserică romano-catolică (1938-1947). Satul Crai Nou a fost înfiinţat în anii 1924-1926. În satul Ivanda sunt izvoare cu ape minerale sulfatate, clorurate, sodice, magneziene, termale, valorificate local. Conac (sec. 19), în satul Rudna; biserică ortodoxă în satul Ivanda (1851).

GIURGENI, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în E Câmpiei Bărăganului, pe stg. Dunării, la confl. cu Ialomiţa; 1 544 loc. (1 ian. 2011): 798 de sex masc. şi 746 fem. Mat. de constr. Fermă de creştere a ovinelor. Culturi de orez. Biserică (1925-1930). Între Giurgeni şi Vadu Oii (localit. componentă a oraşului Hârşova, situată pe malul dr. al Dunării), se află un pod peste Dunăre (lungime: 1 464,40 m; lăţime: 13,80 m, cu patru benzi de circulaţie), dat în folosinţă la 22 dec. 1970, care asigură legătura rutieră a localităţilor din Moldova şi Muntenia cu cele din Dobrogea şi, mai ales, cu staţiunile balneoclimaterice de pe litoralul Mării Negre. În secolele trecute aici era un vad bun pentru trecerea turmelor de oi peste Dunăre, iniţial cu bărci şi caiace şi apoi (până în 1970) cu bacul. Pe terit. fostului sat Piua Petrii (sat desfiinţat la 29 oct. 1977 ca urmare a distrugerilor iremediabile provocate de inundaţiile catastrofale din primăvara anilor 1970 şi 1975) se află locul de confl. al râului Ialomiţa cu Dunărea. În această zonă, în arealul fostului sat Piua Petrii, a existat în Evul Mediu Oraşul (Târgul sau Cetatea) de Floci, menţionat documentar în 1368, cel mai mare port şi centru al comerţului cu lână, cu peşte şi vite din acea vreme şi totodată prima capitală a jud. Ialomiţa. În sec. 18, din motive militare, activitatea comercială de la Oraşul (sau Târgul) de Floci s-a restrâns foarte mult, astfel încât reşedinţa jud. Ialomiţa a fost mutată de aici (in 1716) în târguşorul Urziceni. În 1470, Târgul de Floci a fost incendiat de oastea lui Ştefan cel Mare, într-o campanie fulger, iar în 1595 a fost distrus în timpul luptelor dintre oastea Ţării Româneşti şi cea otomană.

GIURGIŢA, com. în jud. Dolj, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Desnăţui, pe râul Desnăţui; 2 982 loc. (1 ian. 2011): 1 468 de sex masc. şi 1 514 fem. Nod rutier. Prelucr. lemnului (placaj, furnire, panel, plăci fibrolemnoase). Morărit. Creşterea ovinelor, bovinelor, porcinelor şi păsărilor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. În satul Giurgiţa, atestat documentar la 29 aug. 1577, se află bisericile cu dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1852– 1856) şi „Sfântul Dumitru” şi „Sfânta Parascheva” (1862–1864, rezidită în 19351936 şi restaurată în 2010-2011), iar în fostul sat Portăreşti (înglobat în satul Giurgiţa la 17 febr. 1968) există biserica din lemn cu dublu hram – „Sfinţii Voievozi” şi „Sfânta Treime”, construită în 1827 (refăcută în 1850–1851 şi renovată în 1913–1916), declarată monument de arhitectură.

GIUVĂRĂŞTI, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situată în SE Câmpiei Romanaţi, pe cursul inf. al Oltului; 2 456 loc. (1 ian. 2011): 1 182 de sex masc. şi 1 274 fem. Expl. de balast. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, legume (în solarii) ş.a. Biserica „Sfântul Nicolae” (1857, reparată şi restaurată pictura în 1962).

GLĂVĂNEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 5 sate, situată în S Colinelor Tutovei, la confl. râului Zeletin cu Apa Neagră; 3 425 loc. (1 ian. 2011): 1 706 de sex masc. şi 1 719 fem. Expl. de gaze naturale. Două mori de cereale; presă de ulei comestibil. Ţesăturile ţărăneşti pentru interior (covoare moldoveneşti) au cunoscut o maximă dezvoltare în a doua jumătate a sec. 19 şi începutul sec. 20. În satul Glăvăneşti, atestat documentar la 24 iul. 1428 cu numele Sănăteşti (din 1528 poartă numele actual), se află o biserică din 1816; satul Frumuşelu este menţionat documentar, prima oară în 1428, iar Putredeni în 1507.

GLĂVILE, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 5 sate, situată în Piem. Olteţului, pe cursul superior al râului Pesceana; 2 265 loc. (1 ian. 2011): 1 128 de sex masc. şi 1137 fem. Expl. de argilă, de nisip şi pietriş. Pomicultură. Bisericile din lemn cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1782) şi „Sfântul Nicolae” (1847), în satul Olteanca; biserica de zid, cu hramul „Sfântul Dumitru” (1882), în satul Jaroştea.

GLIMBOCA, com. în jud. Caraş-Severin, formată dintr-un sat, situată în V Culoarului Bistra, la poalele de NV ale Muntelui Mic şi cele de SV ale M-ţilor Poiana Ruscăi, la confl. râului Glimboca cu Bistra; 1 914 loc. (1 ian. 2011): 908 de sex masc. şi 1 006 fem. Expl. de andezit, de bazalt şi de tufuri andezitice. Expl. şi prelucr. lemnului (parchet). Colectarea ciupercilor şi a fructelor de pădure. Centru pomicol. În satul Glimboca, atestat documentar în 1370, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1790–1794).

GLINA, com. în jud. Ilfov, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Bucureştiului, pe râul Dâmboviţa; 7 224 loc. (1 ian. 2011): 3 532 de sex masc. şi 3 692 fem. Staţie de c.f. (în satul Căţelu). Expl. de balast şi argilă. Producţie de cărămizi şi ţigle. Ferme de creştere a bovinelor şi porcinelor. Abator. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, de cartofi, legume etc. Sere legumicole. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997, com. Glina a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. Pe terit. com. Glina au fost descoperite vestigii materiale din prima Epocă a bronzului (sec. 18–16 î.Hr.), care constituie cultura materială Glina (cunoscută şi sub numele de Glina III), cu o mare arie de răspândire în Muntenia, Oltenia şi SE Transilvaniei. Aşezările aparţinând culturii materiale Glina sunt amplasate pe forme de relief apărate natural, cu bordeie simple, ceramică de calitate inferioară şi figurine feminine, masculine şi zoomorfe din lut ars. În satul Glina se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” construită în 1890 pe locul uneia din 1700, reparată în 1927, consolidată şi repictată în perioada 1993-2001.

GLODEANU-SĂRAT, com. în jud. Buzău, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Săratei, pe râul Sărata; 4 291 loc. (1 ian. 2011): 2 130 de sex masc. şi 2 161 fem. Nod rutier. Morărit; produse de panificaţie. Presă de ulei comestibil. Legumicultură. În satul Glodeanu-Sărat, atestat documentar în anul 1500, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1888-1890, pictată în 1904 de Grigore Constantinescu, consolidată şi renovată în 1978-1980 şi restaurată în 2010.

GLODEANU-SILIŞTEA, com. în jud. Buzău, alcătuită din 8 sate, situată în Câmpia Bărăganului; 3 958 loc. (1 ian. 2011): 1 901 de sex masc. şi 2 057 fem. Nod rutier. Puericultură. Colecţie muzeală cu piese de arheologie, de istorie şi etnografie (în satul Cotorca), inaugurată în 1939 şi reorganizată în nov. 1982. În satul Glodeanu-Siliştea, menţionat documentar, prima oară, în 1571, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1854).

GLODENI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 6 sate, situată în Subcarpaţii Ialomiţei; 4 353 loc. (1 ian. 2011): 2 199 de sex masc. şi 2 154 fem. Staţie de c.f. (în satul Lăculeţe), inaugurată la 1 ian. 1890. Expl. de gips (în satul Lăculeţe) şi de argilă. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Glodeni se află biserica având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfânta Parascheva” (1868), iar în satul Lăculeţe a existat mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), cunoscută şi sub numele de mănăstirea Doiceşti (deoarece se afla în apropierea satului Doiceşti, jud. Dâmboviţa) sau schitul Păroaia (după numele jupâniţei Ecaterina, soţia logofătului Pară, căreia oamenii îi spuneau Păroaia). Biserica mănăstirii Lăculeţe, cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Prooroc Ilie”, a fost zidită în anii 1645– 1646 din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Matei Basarab şi a soţiei sale Elina, pe pământul moştenit de voievod de la strămoşii lui. Primele donaţii au fost făcute acestei mănăstiri de către Matei Basarab şi de clucerul Tudor Doicescu. Biserica şi schitul Lăculeţe (iniţial a fost schit) au fost rectitorite de domnul Constantin Brâncoveanu în anul 1702, dar peste exact un secol, respectiv la 14 oct. 1802, biserica a fost ruinată de cutremurul devastator de la acea dată. Biserica a fost refăcută ulterior de Grigore Brâncoveanu, dar a fost zguduită din nou de cutremurul din 11 ian. 1838. Biserica a fost apoi reconstruită prin strădania clucerului Iancu Nedeianu din iniţiativa şi pe cheltuiala Elisabetei Brâncoveanu, văduva banului Grigore Brâncoveanu. După secularizarea averilor mănăstireşti în 1863, mănăstirea Lăculeţe a încetat să mai existe, biserica acesteia devenind biserica de mir a satului Lăculeţe care are acelaşi statut şi în prezent. Biserica a fost reparată în 1898. Printre picturile murale interioare se remarcă tabloul votiv care-l înfăţişează pe domnul Constantin Brâncoveanu în calitate de ctitor.

GLODENI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 5 sate, situată în E Colinelor Mădăraşului, pe râul Mureş, la confl. cu râul Şar; 3 865 loc. (1 ian. 2011): 1 931 de sex masc. şi 1 934 fem. Producţie de băuturi alcoolice, de produse lactate şi de materiale de constr. În satul Glodeni, menţionat documentar, prima oară, în 1263, se află biserica ortodoxă, din lemn, cu dublu hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Buna Vestire” (1783, consolidată în 1986) şi un conac (1872), azi sediul unui cămin-spital; în satul Păcureni, atestat documentar în 1322, există o biserică din sec. 15, cu transformări din 1907–1908 şi o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18); în satul Moişa, atestat documentar în 1256, se află o biserică din lemn din sec. 14.

GLOGOVA, com. în jud. Gorj, alcătuită din 5 sate, situată în NV Dealurilor Jiului, pe râul Motru; 1 859 loc. (1 ian. 2011): 926 de sex masc. şi 933 fem. Reşed. com. este satul Iormăneşti. Fabrică de cărămizi. Centru de ceramică populară cu cromatică variată. Pomicultură; viticultură; apicultură. Creşterea melcilor. Zăcăminte de cărbune inferior şi de ape geotermale. În satul Glogova se află o culă (sec. 17–18), cu ziduri groase de 1,5 m, dominate de numeroase metereze, care a aparţinut familiei Glogoveanu şi biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie din 1730–1732 a lui Matei şi Ioniţă Glogoveanu, cu picturi murale din 1764. În satul Cleşneşti există biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1864).

GODEANU, com. în jud Mehedinţi, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Mehedinţi, pe cursul superior al râului Topolniţa; 665 loc. (1 ian. 2011): 318 de sex masc. şi 347 fem. Fabrică de var. În satul Păuneşti se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Dimitrie” (1835, reparată în 1884), iar în satul Godeanu există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (18621864) şi biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voioevozi” (1783-1786) construită în satul Obârşia Cloşani şi mutată aici la inceputul sec. 20. În perimetrul satului Marga există Peştera Topolniţa (→).

GODENI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de S ale Dealului Ciocanu (Muscelele Argeşului), pe dr. Râului Târgului; 3 092 loc. (1 ian. 2011): 1 515 de sex masc. şi 1 577 fem. Expl. de lignit. Producţie de ambalaje din lemn, din hartie şi carton. Pomicultură (meri, pruni, peri). Cămin cultural (1931). Bisericile cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” (1875–1880) şi „Sfântul Nicolae” (1911), în satele Coteşti şi Capu Piscului. În satul Godeni, atestat documentar la 10 febr. 1461, se află o biserică din 1625 (reparată în 1797).

GODINEŞTI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 7 sate, situată în Depr. Subcarpatică Olteană, pe râul Tismana; 2 212 loc. (1 ian. 2011): 1 076 de sex masc. şi 1 136 fem. În satul Arjoci se află biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1778–1779). În satul Godineşti există biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1912)

GOGOŞARI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Burnas, pe râul Parapanca; 1 970 loc. (1 ian. 2011): 950 de sex masc. şi 1 020 fem. Ferme de creştere a porcinelor şi ovinelor (în satul Izvoru). Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de legume etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Gogoşari a făcut parte din jud. Ilfov. Pe terit. satului Drăghiceanu, au fost descoperite urmele unei aşezări Neolitice aparţinând culturii materiale Dudeşti (milen 5–4 î.Hr.), în care s-a găsit ceramică brun închis, modelată cu mâna, decorată cu motive meandrice, iar pe terit. satului Izvoru au fost identificate două necropole, una din sec. 3–4 şi alta din sec. 6–7 în care s-au găsit ceramică fină cenuşie (în special urcioare cu gura trilobată), piepteni, fibule din argint, mărgele din chihlimbar, pahare din sticlă ş.a. Bisericile cu hramurile „Sfânta Treime” (1849, refăcută în 1932), „Sfântul Nicolae” (1886) şi „Sfântul Nicolae” (1922), în satele Gogoşari, Izvoru şi Răleşti.

GOGOŞU, com. în jud. Dolj, alcătuită din 3 sate, situată în Piem. Bălăciţei, pe râul Raznic; 732 loc. (1 ian. 2011): 358 de sex masc. şi 374 fem.

GOGOŞU, comună în judeţul Mehedinţi, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Blahniţei, în lunca şi pe terasele de pe stânga Dunării, la confluenţa râului Blahniţa cu Dunărea; 4 422 loc. (1 ian. 2011): 2 199 de sex masc. şi 2 223 fem. În arealul comunei Gogoşu, între ţărmul de Sud-Sud Est al insulei româneşti Ostrovu Mare şi localitatea Dušanovac de pe malul sârbesc al Dunării, se află hidrocentrala Porţile de Fier II/Đerdap (Djerdap), rod al colaborării dintre România şi Iugoslavia, construită în perioada 1977-1986, dată în folosinţă în decembrie 1986, cu o putere instalată de 216 MW, respectiv opt hidroagregate cu turbine de tip bulb cu o putere de 27 MW fiecare. Hidrocentrala a fost retehnologizată parţial în anul 2004, iar în anul 2008 a început o altă etapă de retehnologizare cu o durată de cinci ani. Tot aici, a fost construit un pod rutier şi pietonal suspendat, inaugurat la 5 decembrie 2003, iar punctul de trecere a frontierei între România şi Serbia a fost deschis la 28 decembrie 2011. În extremitatea de Nord Vest a insulei Ostrovu Mare, între malul de Nord Est al insulei Ostrovu Mare şi malul românesc al bratului Dunărea Mică (sau Gogoşu) a fost construită de către România o hidrocentrală adiţională, dotată cu două turbine de 27 MW fiecare (în total 54 MW putere instalată), care aparţine numai României. Lacul de acumulare Porţile de Fier II, creat în spatele barajului, are o suprafaţă de 40 000 ha şi un volum de 800 milioane m³. Prelucrarea laptelui. Fermă de creştere a porcilor. Viticultură. Pescuit în regim natural. Pe terit. satului Balta Verde a fost descoperit un mare cimitir de incineraţie, aparţinând culturii materiale Gârla Mare (1500–1300 î.Hr.), în care s-au găsit urne piriforme, obiecte de cult, statuete feminine cu rochie în formă de clopot, figurine zoomorfe, podoabe din bronz, vârfuri de lance ş.a. Tot aici, pe Câmpul Deciului au fost identificate urmele unui castru roman de pământ (100 x 100 m) şi ale unei aşezări civile din sec. 2–3. În arealul satului Ostrovu Mare de pe ins. cu acelaşi nume (aflată în mijlocul cursului Dunării) au fost descoperite vestigiile unor aşezări aparţinând culturilor materiale Vinča-Turdaş (milen. 5–4 î.Hr.), Sălcuţa (milen. 4– 3 î.Hr.), Coţofeni (2500–1800 î.Hr.) şi Glina (1800–1600 î.Hr.) cu un inventar bogat, constituit din urne, cu resturi de incineraţie, decorate cu motive spiralice cu semnificaţii de simbol solar, străchini-capac, figurine feminine cu rochie în formă de clopot, decorate cu motive spiralice incizate, figurine zoomorfe în formă de capră de munte sau pasăre de apă, decorate spiralic etc. În satul Gogoşu, atestat documentar în anul 1607, se află biserica „Sfântul Dumitru” (1856–1859), iar în satul Balta Verde, menţionat documentar în 1714, există biserica „Sfântul Nicolae” zidită în 1862, reparată în 1907 şi reconstruită în anii 1986-2000.

GOHOR, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Colinelor Tutovei cu Câmpia Tecuciului, pe râul Zeletin; 3 572 loc. (1 ian. 2011): 1 799 de sex masc. şi 1 773 fem. Viticultură; culturi de cereale. Fermă avicolă. Creşterea bovinelor şi a struţilor. Morărit; două prese de ulei comestibil; produse de panificaţie. În satul Gohor, întemeiat înainte de anul 1500 de căpitanul Gohol, cu numele Otovăieşti, dar atestat documentar în 1528, se află bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1867-1868, refăcută după cutremurul din 10 nov. 1940) şi „Sfinţii Trei Ierarhi” (1934-1955).

GOICEA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Desnăţui, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării, pe râul Desnăţui; 2 744 loc. (1 ian. 2011): 1 324 de sex masc. şi 1 420 fem. Nod rutier. Producţie de băuturi răcoritoare. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de legume etc. Pescuit în regim natural în apele Dunării şi ale lacului Bistreţ. Centru de prelucr. artistică a nuielelor de răchită (împletituri). Parc, inaugurat în 1962, în cadrul căruia se află un grup statuar, dezvelit în 1970, format din 3 statui care înfăţişează pe cele trei fete (Ciuta, Goicea şi Dulceana) ale unui cioban din Transilvania care s-a stabilit aici în jurul anului 1400 împreună cu familia. Legenda spune că denumirea actuală a localităţii a fost atribuită după numele fetei celei mai frumoase a ciobanului. În satul Goicea, atestat documentar la 4 apr. 1575, se află bisericile cu hramurile „Izvorul Tămăduirii”, construită iniţial din lemn în anul 1800, iar apoi din cărămidă în 1862, demolată la începutul sec. 20 (deoarece era prea mică) şi reconstruită în 1912–1915 şi pictată de Gheorghe Baba, „Sfântul Gheorghe” (1945–1949) şi „Sfânta Parascheva” (zidită în 1956 pe locul uneia din 1848). Până la 7 apr. 2004, com. Goicea a avut în componenţă satul Cârna, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

GOIEŞTI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 12 sate, situată în zona Dealurilor Amaradiei, pe râul Amaradia; 3 082 loc. (1 ian. 2011): 1 503 de sex masc. şi 1 579 fem. Producţie de motoare, de generatoare şi de transformatoare electrice. În arealul satului Adâncata a fost descoperit (în 1908) un tezaur monetar alcătuit din 28 de monede getice din argint, datând din a doua jumătate a sec. 2 î.Hr. În satul Adâncata se află biserica „Sfântul Nicolae” (1806) şi un han (sec. 19); bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1743–1746), „Înălţarea Domnului” (1751– 1753, cu picturi originare), „Sfântul Dumitru” (sec. 18, refăcută în 1974), „Sfântul Pantelimon” (1816) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1823), în satele Muereni, Gruiţa, Pometeşti, Goieşti şi Mălăeşti. În satul Goieşti a fost construită o biserică nouă (în anii 2003-2011) cu dublu hram „Sfântul Gheorghe” şi „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir”. Până în anul 2002, com. Goieşti a avut în componenţă satul Zlătari care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

GOLĂIEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 8 sate, situată în SE Câmpiei Jijiei Inferioare, în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului, pe cursul inf. al Jijiei, la graniţa cu Rep. Moldova; 4 110 loc. (1 ian. 2011): 2 022 de sex masc. şi 2 088 fem. Satul Golăieşti este menţionat documentar în 1488. Biserica „Sfântul Nicolae” (1774), în stil baroc, în satul Cilibiu.

GOLEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 11 sate, situată în N-NV Piem. Cotmeana, la poalele de N ale Dealului Negru, pe râul Sâminic; 2 706 loc. (1 ian. 2011): 1 341 de sex masc. şi 1 365 fem. Reşed. com. este satul Popeşti, atestat documentar în 1432. Bisericile cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1747), „Sfântul Gheorghe” (1820) şi „Sfântul Nicolae” (1848), în satele Coasta, Poeniţa şi Drăgăneşti. În satul Goleşti există biserica „Sfânta Treime” (1646) şi conacul marelui vistiernic Stroe Leurdeanu (1641-1642), azi muzeu, în satul Opăteşti se află biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1767), iar în satul Vătăşeşti, biserica de zid cu dublu hram – „Buna Vestire” şi „Sfântul Ioan” (1805, cu fresce originare). Punct fosilifer.

GOLEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Râmnicului, pe râul Milcov; 4 338 loc. (1 ian. 2011): 2 121 de sex masc. şi 2 217 fem. Producţie de lenjerie de corp, de plăci, folii şi tuburi din material plastic. Ferme de creştere a bovinelor şi păsărilor. Apicultură. În satul Goleşti există biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1864).

GOLOGANU, com. în jud. Vrancea, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Siretului Inferior; 3 313 loc. (1 ian. 2011): 1 662 de sex masc. şi 1 651 fem. Prelucr. laptelui; abator; moară de cereale. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Creşterea bovinelor. Com. Gologanu a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Gologanu din com. Milcovul, jud. Vrancea.

GORANU, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 4 sate, desfiinţată la 20 mai 1996. Cele 4 sate (Goranu, Feţeni, Lespezi, Săliştea), au devenit, după 1996, localit. componente ale municipului Râmnicu Vâlcea. În localit. componentă Goranu se află ruinele unei biserici cu dublu hram – „Sfinţii Voievozi” şi „Sfântul Nicolae” (sec. 17), iar în localit. componentă Feţeni există biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1805). În arealul localit. componente Feţeni, pe valea pârâului Stăncioi, se află „Piramidele de pământ” (12 ha), declarate rezervaţie geologică şi geomorfologică (1966). În această zonă, apele de şiroire, rezultate din ploi şi din topirea zăpezilor, au creat o mare varietate de forme prin dezgolirea unor strate, de vârstă Neogenă, alcătuite din pietrişuri, nisipuri marnoase şi marne. Apele de şiroire au format adâncituri de 10 m în versantul văii Stăncioi, creând imense forme cu aspect de tuburi de orgă, sau, altele, cu înfăţişarea unor dinţi de ferăstrău. Totodată, au mai rezultat şi unele masive piramidale de pământ, stâlpi şi muchii verticale, turnuri gigantice de 80 de m înălţime etc. Importat obiectiv turistic.

GORBAN, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 5 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului, la confl. cu Jijia, la graniţa cu Rep. Moldova; 2 946 loc. (1 ian. 2011): 528 de sex masc. şi 1 418 fem. Moară de cereale. Prelucr. laptelui. Fermă piscicolă. Culturi de cereale; viticultură. Satul Gorban este menţionat documentar în 1820. În satul Gura Bohotin se află biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (1927), iar în satul Zberoaia există o biserică din 1820.

GORBĂNEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 8 sate, situată în Câmpia Jijiei Superioare, pe cursurile superioare ale râurilor Drislea şi Burla; 3 426 loc. (1 ian. 2011): 1 709 de sex masc. şi 1 717 fem. Producţie de tuburi din beton. Creşterea ovinelor şi bovinelor. Lac piscicol (în satul Viforeni). Culturi de cereale, de sfeclă de zahăr, legume, plante de nutreţ ş.a. Centru de ceramică populară. Biserică din lemn (1802).

GORGOTA, com. în jud. Prahova, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Gherghiţei, pe râul Prahova; 5 424 loc. (1 ian. 2011): 2 670 de sex masc. şi 2 754 fem. Staţie de c.f. (în satul Crivina), inaugurată la 13 sept. 1872. Nod rutier. Producţie de cărămizi, ţigle şi băuturi alcolice. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, legume ş.a. Vestigii din Epoca bronzului (ceramică neagră), din sec. 1 î.Hr. şi din sec. 3–4. Satul Gorgota este atestat documentar în 1740.

GORNEŞTI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 9 sate, situată în SV Dealurilor Mureşului, pe stg. râului Mureş, la confl. cu Habic; 5 691 loc. (1 ian. 2011): 2 787 de sex masc. şi 2 904 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl. de gaze naturale (în satul Teleac). Producţie de mobilă, de îmbrăcăminte pentru lucru şi de produse alim. Fermă de creştere a porcinelor. În satul Gorneşti, menţionat documentar, prima oară, în 1319, se află castelul „Teleki” construit în anii 1771–1778, în stil baroc, după planurile arhitectului austriac Andreas Meyerhoffer, cu parc dendrologic în care sunt expuse statuete reprezentând personaje mitologice, precum şi o biserică din sec. 15, cu turn din 1797 şi refaceri din sec. 19; biserică din lemn cu dublu hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi „Sfântul Nicolae” (sec. 17), în satul Mura Mică; biserică din sec. 14, în satul Periş şi biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 17), în satul Mura Mare. Com. Gorneşti are în componenţă satul Petrilaca de Mureş care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

GORNET, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Teleajenului; 3 044 loc. (1 ian. 2011): 1 516 de sex masc. şi 1 528 fem. Expl. de petrol. Pomicultură; viticultură; culturi de zmeură.

GORNET-CRICOV, com. în jud. Prahova, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de V ale Dealului Istriţa, pe râul Cricovu Sărat; 2 389 loc. (1 ian. 2011): 1 240 de sex masc. şi 1 149 fem. Viticultură. În satul Dobrota se află o biserică rupestră (sec. 16) de 5 m lungime, 2 m lăţime şi 2 m înălţime.

GORUIA, comunã în judeţul Caraş-Severin, alcãtuitã din 3 sate, situatã în partea de Sud Vest a Depresiunii Caraşova, la poalele de Sud Est ale M-ţilor Dognecea şi cele de Nord ale M-ţilor Anina, pe cursul superior al râului Caraş; 890 loc. (1 ian. 2011): 444 de sex masc. şi 446 fem. Staţie de cale feratã (în satul Gârlişte) pe linia cu ecartament îngust (azi declaratã monument istoric), pe care circulă un trenuleţ, numit local “mocãniţã”, construita în perioada 1856-1863 (inauguratã la 15 decembrie 1863), între Oraviţa şi Anina (33,40 km lungime), cu 14 tuneluri, dintre care cele mai lungi sunt Polom (990 m), Gârlişte (660 m), Maniel (298 m), Sailer (230 m), Gohlob (112 m), 89 de poduri şi 30 de viaducte (Berlişte 130 m, Maidan 115 m ş.a.). Trenuleţul care circulă pe această linie îngustă, numit local “mocăniţă”, este compus dintr-o locomotivă cu aburi, de mici dimensiuni, şi din vagonete de clasă sau vagonete-terasă, destinate turiştilor, şi din vagonete de tip platforme, folosite pentru transportul buştenilor. Exploatarea şi prelucrarea primarã a lemnului. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Satul Goruia apare menţionat documentar, prima oarã, în 1437. Agroturism.

GOSTAVĂŢU, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în E Câmpiei Romanaţi, pe cursul inf. al Oltului; 3 089 loc. (1 ian. 2011): 1 545 de sex masc. şi 1 544 fem. Expl. de balast. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume, pepeni verzi ş.a. Colecţie de arheologie şi numismatică (în satul Slăveni). Pe terit. com. Gostavăţu a fost descoperit un coif din bronz, de tip greco-iliric, datând din a doua Epocă a fierului (La Tène, sec. 5 î.Hr.–sec 1 d.Hr.). Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1810, refăcută în 1863 şi pictată în 1869) şi „Sfinţii Voievozi” (1859, reparată în 1940-1941 şi 1953), în satul Gostavăţu.

GOSTINARI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Burnas, la confl. râului Neajlov cu Argeşul; 2 567 loc. (1 ian. 2011): 1 239 de sex masc. şi 1 328 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, de plante tehnice şi de nutreţ, de legume ş.a. În satul Mironeşti (numit în trecut Coiani) se află ruinele palatului postelnicului Constantin Cantacuzino (sec. 17) şi biserica având hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie din 1668–1669 a Ilincăi Cantacuzino (soţia lui Constantin Cantacuzino), iar în satul Gostinari există biserica având hramul „Sfântul Nicolae” a fostului schit „Barbu Bellu” (sec. 18, refăcută în 1818), azi în ruină, biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1857) şi curţile lui Ştefan Bellu (1818). Din 1857, biserica „Sfântul Nicolae” a fostului schit nu a mai servit ca lăcaş de cult. În anul 2008 a fost reactivat schitul urmând ca biserica sa fie restaurată. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Gostinari a făcut parte din jud. Ilfov.

GOSTINU, com. în jud. Giurgiu, formată dintr-un sat, situată în S Câmpiei Burnas, pe stg. Dunării; 2 122 loc. (1 ian. 2011): 1 012 de sex masc. şi 1 110 fem. Centru apicol. Pescuit în regim natural. Împletituri din papură. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Gostinu a făcut parte din jud. Ilfov.

GOTTLOB, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Timişului; 2 326 loc. (1 ian. 2011): 1 171 de sex masc. şi 1 155 fem. Legumicultură. Producţie de produse refractare şi de brazi artificiali pentru Crăciun. Creşterea ovinelor, bovinelor şi măgarilor. În satul Gottlob, înfiinţat în anii 1770–1771 de coloniştii germani, se află o biserică romano-catolică (1773) şi biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Ioan Botezatorul” (1967– 1969) aflată în prezent într-un proces de extindere şi modernizare. Satul Vizejdia este atestat documentar în anul 1424. Com. Gottlob a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Gottlob şi Vizejdia din com. Lovrin, jud. Timiş.

GRADIŞTEA, com. în jud. Brăila, alcătuită din 3 sate, situată în NV Câmpiei Brăilei, pe râul Buzău; 2 284 loc. (1 ian. 2011): 1 109 de sex masc. şi 1 175 fem. Nod rutier. Expl. de balast. Centru de prelucr. a firelor şi fibrelor textile. Producţie de alcool. Centru de colectare a laptelui. Creşterea bovinelor. Piscicultură. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. În satul Gradiştea se află biserica „Sfântul Gheorghe” (1874).

GRAJDURI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 7 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe cursul superior al râului Rebricea; 3 248 loc. (1 ian. 2011): 1 681 de sex masc. şi 1 567 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 mai 1892). Producţie de produse chimice de bază. Bibliotecă comunală (c. 13 000 volume). Prelucr. metalelor (cazane) şi a lemnului. Culturi de cereale. Tabără internaţională de sculptură (sunt expuse peste 150 de opere sculptate). În satul Grajduri, menţionat documentar în 1423, se află biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1911), iar în satul Cărbunari există biserica „Izvorul Tămăduirii” (1994). În satul Poiana cu Cetate se află ruinele bisericii Cujna (sec. 17).

GRATIA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Dâmbovnic; 2 827 loc. (1 ian. 2011): 1 321 de sex masc. şi 1 506 fem. Fermă avicolă. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de floarea-soarelui, sfeclă de zahăr etc.

GRĂDINA, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Casimcea; 1 148 loc. (1 ian. 2011): 571 de sex masc. şi 577 fem. Haltă de c.f. (în satul Casian). Pomicultură; viticultură; legumicultură. Pe terit. satului Cheia se află o rezervaţie complexă cu calcare recifale în formă de turnuri circulare. Com. Grădina a fost înfiinţată la 27 oct. 2004 prin desprinderea satelor Grădina, Casian şi Cheia din com. Târguşor, jud. Constanţa.

GRĂDINARI, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Caraşului cu Dealurile Oraviţei, pe râul Caraş; 2 200 loc. (1 ian. 2011): 1 093 de sex masc. şi 1 107 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Înainte de 1 ian. 1965, satul şi com. Grădinari s-au numit Cacova. Satul Grădinari apare menţionat documentar, prima oară, în perioada 1723– 1725 cu numele Kákova.

GRĂDINARI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 3 sate, situată în E Câmpiei Găvanu-Burdea, pe râul Argeş; 3 309 loc. (1 ian. 2011): 1 660 de sex masc. şi 1 649 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl. de gaze, de petrol şi de balast. Mat. de constr. Prelucr. lemnului (mobilă). Culturi de legume. Cămin-spital pentru copiii handicapaţi neuropsihomotor, construit în perioada febr. 1991 – apr. 1993 (inaugurat la 3 mai 1993). În satul Tântava se află biserica având dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfânta Treime” (1877), iar în satul Grădinari există conacul „Oteteleşanu” (1900–1916). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Grădinari a făcut parte din jud. Ilfov.

GRĂDINARI, com. în jud. Olt, alcătuită din 4 sate, situată pe terasele de pe dr. râului Olt; 2 597 loc. (1 ian. 2011): 1 274 de sex masc. şi 1 323 fem. Legumicultură. Biserică având hramul „Sfântul Gheorghe” (1577, refacută în 1957), în satul Runcu Mare.

GRĂDINILE, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Romanaţi; 1 764 loc. (1 ian. 2011): 899 de sex masc. şi 865 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui, legume ş.a. Biserica „Sfântul Nicolae” (1866), în satul Grădinile. Com. G. a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Grădinile, Arvăteasca şi Plăviceanca din com. Studina, jud. Olt.

GRĂDIŞTEA, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 4 sate, situată în S-SE Câmpiei Bărăganului, pe terasele de pe stg. Dunării; 4 736 loc. (1 ian. 2011): 2 388 de sex masc. şi 2 348 fem. Producţie de componente electronice. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, de legume etc. Pescuit; irigaţii din apele Dunării şi lacului Gălăţui. Bibliotecă (1916) cu c. 16 000 vol. Înainte de 1 ian. 1965, satul şi com. Grădiştea s-au numit Cacomeanca. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Grădiştea a făcut parte din jud. Ilfov, iar până la 29 mart. 1982 din jud. Ialomiţa. În fostul sat Măxineni (sat înglobat în satul Grădiştea la 17 febr. 1968) se află ruinele conacului lui Hagi Tudorache (sec. 19) şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1504-1547, modificată în 1859 şi restaurată în 1950); bisericile cu acelaşi hram „Sfântul Nicolae”, în satele Bogata (1820-1826) şi Rasa (1833-1836, declarată monument istoric în anul 2004). În curtea bisericii din satul Rasa există o cruce din piatră datând din sec. 18.

GRĂDIŞTEA, com. în jud. Ilfov, alcătutită din 2 sate, situată în Câmpia Vlăsiei, pe malul lacului Căldăruşani; 2 978 loc. (1 ian. 2011): 1 518 de sex masc. şi 1 460 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 nov. 1869). Nod rutier. Pescuit. Pe terit. com. se află rezervaţia forestieră Căldăruşani (125 ha), înfiinţată în 1954, în cadrul pădurii Căldăruşani (468 ha). Rezervaţia este formată predominant din stejar (Quercus robur) în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), gârniţă (Quercus frainetto), arţar tătăresc (Acer tataricum) ş.a., reprezentând un rest din vechii Codrii ai Vlăsiei. În satul Sitaru se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), cunoscută şi sub numele de „Balamuci”, ctitorie din anii 1626–1627 a soţilor Pavel (Papa) şi Elena Greceanu şi menţionată documentar, prima oară, la 15 apr. 1631. Biserica mănăstirii, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost restaurată în anii 1751–1752 prin strădania ieromonahului Antim şi pictată la interior în 1753 de preoţii Dima şi Neacşa din Braşov împreună cu ucenicii lor. Ansamblul monahal a fost supus unor reparaţii şi consolidări după cutremurele din 1750, 1802, 1940 şi 1977. Biserica a fost restaurată în 1989–1990, când a fost spălată şi pictura. În perioada 1915–1928 mănăstirea nu a funcţionat, activitatea monahală reluându-se ca schit după 1928. În 1990 schitul „Balamuci” a devenit mănăstire cu numele „Sfântul Nicolae”-Balamuci. În satul Sitaru se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18), declarată monument istoric. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997 com. Grădiştea a fost în Sectorul Agricol Ilfov.

GRĂDIŞTEA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 9 sate, situată în Piem. Olteţului, pe râul Olteţ; 2 847 loc. (1 ian. 2011): 1 433 de sex masc. şi 1 414 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. În satul Grădiştea, atestat documentar la 3 aug. 1489, se află biserica având dublu hram – „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfântul Matei” (1840); biserică având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1748), în satul Străchineşti; bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1763) şi „Sfinţii Voievozi” (1816), în satele Obislavu şi Valea Grădiştei. Satul Dobricea apare menţionat documentar, prima oară, la 18 ian. 1480, satul Turburea la 9 mart. 1502, iar satul Obislavu în 1722.

GRĂMEŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 5 sate, situată în NE Pod. Suceava, pe dr. Văii Siretului; 3 060 loc. (1 ian. 2011): 1 541 de sex masc. şi 1 519 fem. Producţie de lacuri, vopsele şi cerneluri tipografice. Culturi de cereale, de cartofi, sfeclă de zahăr, plante furajere ş.a. Fond cinegetic. Satul Grămeşti apare menţionat documentar într-un act emis la 6 nov. 1632. În satul Bălineşti se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (21,85 m lungime şi 9 m lăţime), construită în anii 1493–1499 prin grija şi pe cheltuiala logofătului Ion Tăutu, zidită din piatră brută şi din cărămidă, cu elemente gotice (ancadramente, nervuri de boltă ş.a.) şi decoraţie în ceramică smălţuită policromă, cu motive heraldice (sub cornişă are un brâu cu discuri din ceramică smălţuită). În interior păstrează picturi murale executate în perioada 1535–1538 de Gavriil Ieromonahul, iar pe pereţii exteriori fragmente de picturi datând din epoca lui Petru Rareş. Reparată în 1721 şi 1763. Picturile murale interioare sunt în stare relativ bună, în schimb, cele exterioare sunt degradate în proporţie de 90%. Portalul bisericii prezintă o boltă gotică susţinută de console decorate cu motive florale. Catapeteasma este din lemn de tei, cu sculpturi florale poleite cu aur, şi a fost dăruită în 1792 de Ieremia Jigniceanu. În pronaos se află gropniţa familiei Tăutu. Până în 1864 a funcţionat ca mănăstire de maici, după secularizarea averilor mănăstireşti (în 1863) a devenit biserică de parohie, iar în 1899 a fost luată în grija Departamentului pentru monumente istorice pentru păstrare şi conservare. Biserica, aflată în prezent într-o stare avansată de degradare, figurează pe lista Patrimoniului cultural mondial UNESCO. În satul Rudeşti există bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18) şi „Sfântul Dumitru” (1792, cu refaceri din 1945).

GRĂNICERI, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Crişurilor, la graniţa cu Ungaria; 2 510 loc. (1 ian. 2011): 1 258 de sex masc. şi 1 252 fem. Staţie de c.f. Lac piscicol. Pe terit. com. Grăniceri a fost descoperit, la începutul sec. 20, un tezaur compus din 3 falere (elemente de podoabă discoidale) de aur, datând din Epoca târzie a bronzului. În satul Grăniceri, menţionat documentar, prima oară, în 1438 cu numele Olthlaka, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1758).

GRĂNICEŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 6 sate, situată în partea de Nord a Podişului Suceava, pe râul Horaiţ; 5 043 loc. (1 ian. 2011): 2 560 de sex masc. şi 2 483 fem. Expl. de balast. Morărit. Prefabricate din beton (tuburi, dale ş.a.). Culturi de cereale, cartofi, legume ş.a. Fermă de creştere a bovinelor (în satul Dumbrava). În anii 1973–1974, pe terit. com. fost descoperite vestigii neolitice (trei toporaşe, vârf de săgeată din silex ş.a.). Satul Grăniceşti este atestat documentar la 15 martie 1490. În satul Iacobeşti se află biserica din lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1792) şi curtea baronilor Capri (sfârşitul secolului 19), în satul Româneşti există biserica “Sfântul Nicolae”, construită din bârne de stejar în anul 1759, declarată monument istoric, iar în satul Dumbrava există o biserică din lemn cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, datând din anul 1758, reparată şi restaurată în anii 2009-2011. Biserica mai este cunoscută şi cu numele Dumbrava-Găureni. Rezervaţie de lalele pestriţe.

GREACA, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 3 sate, situată în E Câmpiei Burnas, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării; 2 363 loc. (1 ian. 2011): 1 112 de sex masc. şi 1 251 fem. Producţie de săpun, detergenţi şi de produse alim. Centru viticol şi de vinificaţie. Centru de rotărit şi de împletituri din papură. Staţiune de cercetări viticole înfiinţată la 13 oct. 1959. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Greaca a făcut parte din jud. Ilfov. Pe terit. com. Greaca, pe malul fostului lac, au fost descoperite (1960) urmele unei aşezări neolitice, aparţinând culturii materiale Boian (milen. 4 î.Hr.), şi ale unei aşezări din sec. 9–10. În satul Greaca, atestat documentar în 1532, se află bisericile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1888) şi „Sfinţii 40 de Mucenici” (1907) şi conacul „Gorski” (1900–1916), azi sediul Staţiunii viticole.

GREBĂNU, com. în jud. Buzău, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Buzăului cu Câmpia Râmnicului, la poalele de E ale Dealului Buda; 5 505 loc. (1 ian. 2011): 2 731 de sex masc. şi 2 774 fem. Prelucr. lemnului (mobilier); produse textile şi de panificaţie. Morărit. Viticultură. Pomicultură (meri, peri, pruni, nuci). Biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1840-1843), în satul Grebănu; biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1822), în satul Homeşti.

GREBENIŞU DE CÂMPIE, com. în jud. Mureş, alcătuită din 3 sate, situată în zona Colinelor Comlodului; 1 619 loc. (1 ian. 2011): 829 de sex masc. şi 790 fem. Expl. de gaze naturale. Centru de confecţionare a pieselor de port popular. Muzeu sătesc. Satul Grebenişu de Câmpie este menţionat documentar, prima oară, în 1294.

GRECEŞTI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 6 sate, situată în Piem. Bălăciţei; 1 759 loc. (1 ian. 2011): 900 de sex masc. şi 859 fem. În satul Greceşti, atestat documentar în 1716, se află biserica cu dublu hram – „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Haralambie” (1820) şi biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1853), iar în satul Grădiştea există biserica din lemn cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” (ante 1845). Satul Gropanele a fost afectat de inundaţiile din 10 iunie 2023, provocate de frecventele ploi torenţiale, iar satului Busu, aceleaşi ploi torenţiale i-au provocat grave pagube materiale la 16 iunie 2023.

GRECI, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 6 sate, situată în N Piem. Bălăciţei; 1 257 loc. (1 ian. 2011): 607 de sex masc. şi 650 fem. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1889, refăcută în 1910) şi „Naşterea Maicii Domnului” (construită în 1864 pe locul uneia din lemn din 1704, cu picturi originare), în satele Greci şi Sălătruc.

GRECI, com.. în jud. Tulcea, formată dintr-un sat, situată la poalele de Vest-Nord Vest ale M-ţilor Măcin, străjuită de vf. Ţuţuiatu (sau Greci); 5 426 loc. (1 ian. 2011): 2 641 de sex masc. şi 2 785 fem. Expl. de granit. Producţie de confecţii textile, de macaroane şi tăiţei. Satul Greci este atestat documentar în 1790.

GRINDU, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului; 2 102 loc. (1 ian. 2011): 1 036 de sex masc. şi 1 066 fem. Staţie de c.f. Expl. de petrol. Ferme de creştere a bovinelor şi păsărilor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. În satul Grindu, atestat documentar în 1781, se află biserica având hramul „Înălţarea Domnului”, construită în anii 1838-1842 pe locul uneia din 1816 distrusă de cutremurul din 11 ian. 1838, cu tâmplă adusă de la o mănăstire de pe Muntele Athos în 1841).

GRINDU, com. în jud. Tulcea, formată dintr-un sat, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Dunării, în interiorul Cotului Pisicii; 1 510 loc. (1 ian. 2011): 776 de sex masc. şi 734 fem. Cherhana. Înainte de 1 ian. 1965, satul şi com. Grindu s-au numit Pisica. Satul Grindu este atestat documentar în 1750.

GRINŢIEŞ, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 3 sate, situată la poalele de SE ale masivului omonim, la confl. râului Grinţieş cu Bistricioara; 2 518 loc. (1 ian. 2011): 1 298 de sex masc. şi 1 220 fem. Expl. forestiere. Biserica din lemn cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1793–1794, cu pridvor adăugat în 1891 şi cu picturi interioare executate de zugravul Teodosie), în satul Grinţieş.

GRIVIŢA, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Tecuciului, pe râurile Geru şi Călmăţui; 3 812 loc. (1 ian. 2011): 1 961 de sex masc. şi 1 851 fem. Nod rutier. Centru viticol. Biserică având hramul „Sfântul Gheorghe” (1809, refăcută în 1862–1865 de Alexe Atanasiu şi pictată în 1880) şi conacul lui Tache Atanasiu (sec. 19), în satul Călmăţui.

GRIVIŢA, com. în jud. Ialomiţa, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Bărăganului, în zona de izv. a râului Strachina; 3 000 loc. (1 ian. 2011): 1 478 de sex masc. şi 1 522 fem. Nod rutier. Ferme de creştere a bovinelor şi păsărilor (în satul Smirna). Staţie meteorologică. Biserică din 1897, în satul Griviţa. Până la 22 apr. 2003, com. Griviţa a avut în componenţă satul Traian, care la acea dată a fost trecut în categoria comunelor.

GRIVIŢA, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 3 sate, situată în SV Colinelor Fălciului, la contactul cu Pod. Covurlui, pe stg. văii Bârladului; 3 733 loc. (1 ian. 2011): 1 887 de sex masc. şi 1 846 fem. Haltă de c.f. Viticultură. În satul Griviţa există bustul domnitorului Al. I. Cuza, realizat în 1904 de sculptorul Constantin Bălăcescu. Până la 1 mart. 2004, com. Griviţa a avut în componenţă satele Fruntişeni şi Grăjdeni, care la acea dată au format com. Fruntişeni, jud. Vaslui.

GROJDIBODU, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în partea de S a Câmpiei Romanaţi, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării; 2 934 loc. (1 ian. 2011): 1 477 de sex masc. şi 1 457 fem. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. pe baza sistemului de irigaţii Corabia–Grojdibodu–Călăraşi–Dăbuleni. Pescuit în regim natural. Viticultură. În satul Grojdibodu, atestat documentar la 15 iul. 1545, se află biserica având dublu hram – „Sfântul Grigore Decapolitul” şi „Sfântul Haralambie” (1863-1864, reparată în 1969) şi biserica „Sfântul Gheorghe” (1975).

GROPENI, com. în jud. Brăila, formată dintr-un sat, situată în partea de E a Câmpiei Brăilei, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării; 3 301 loc. (1 ian. 2011): 1 636 de sex masc. şi 1 665 fem. Fermă de creştere a porcinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Pescuit în regim natural. Centru de împletituri din papură. În satul Gropeni, atestat documentar în 1777, se află o biserică din 1872.

GROPNIŢA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Jijiei Inferioare; 3 205 loc. (1 ian. 2011): 1 650 de sex masc. şi 1 555 fem. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume, cartofi ş.a. Viticultură. În satul Gropniţa, menţionat documentar în 1803, se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1830).

GROŞI, com. în jud. Maramureş, alcătuită din 3 sate, situată în NE Depr. Baia Mare, la confl. râului Chechiş cu Lăpuş; 2 679 loc. (1 ian. 2011): 1 317 de sex masc. şi 1 362 fem. Cămin cultural. Prelucr. lemnului. Morărit. Pomicultură (meri, peri, pruni). În satul Groşi, atestat documentar în anul 1411, se află mănăstirea Habra (de maici), situată la poalele Dealului Habrul, înfiinţată în nov. 1990 pe locul unei vechi mănăstiri de călugări atestată documentar la 3 dec. 1604. Ansamblul monahal actual, întemeiat pe un teren donat de Primăria din Groşi, a fost proiectat de arhitecta Laura Zaharia şi cuprinde biserica având dublu hram – „Învierea Domnului” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, de mari dimensiuni (18 m lungime, 7–9 m lăţime şi 21 m înălţime), un paraclis, casa stăreţiei şi chiliile, construite în perioada 1992–2000. În nov. 1997 la această mănăstire s-au stabilit cinci măicuţe venite de la mănăstirea Timişeni, jud. Timiş.

GROŞII ŢIBLEŞULUI, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în partea de E a Depr. Lăpuş, la poalele M-ţilor Ţibleş; 2 057 loc. (1 ian. 2011): 1 037 de sex masc. şi 1 020 fem. Expl. Şi prelucr. lemnului. Pomicultură. Culturi de cartofi. Apicultură. Creşterea bovinelor. Colectarea ciupercilor, a fructelor de pădure şi a plantelor medicinale. În satul Groşii Ţibleşului, atestat documentar în 1594, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1898). Până la 17 febr. 1968, satul Groşii Ţibleşului s-a numit Groşi. Rezervaţia naturală Arcer-Ţibleş-Bran, extinsă pe o supr. de 150 ha pe terit. comunelor Suciu de Sus şi Groşii Ţibleşului, a fost declarată zonă protejată la 12 apr. 2000. Com. Groşii Ţibleşului a fost înfiinţată la 21 iul. 2003 prin desprinderea satului Groşii Ţibleşului din com. Suciu de Sus, jud. Maramureş.

GROZEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului şi de pe stg. Jijiei, la graniţa cu Rep. Moldova; 1 801 loc. (1 ian. 2011): 894 de sex masc. şi 907 fem. În satul Grozeşti, atestat documentar, prima oară, la 11 aug. 1479 într-un hrisov al domnului Ştefan cel Mare, apoi consemnat în documentele anilor 1589, 1772, 1774 etc., se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1914), iar în satul Colţu Cornii există biserica „Sfinţii Voievozi” (1949).

GROZEŞTI, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 4 sate, situată în S Dealurilor Jiului, pe stg. râului Motru; 2 137 loc. (1 ian. 2011): 1 096 de sex masc. şi 1 041 fem. Expl. forestiere. Viticultură. Biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1704), în satul Grozeşti, declarată monument istoric.

GRUIA, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Blahniţei, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării; 3 036 loc. (1 ian. 2011): 1 514 de sex masc. şi 1 522 fem. Nod rutier. Expl. de argilă. Fermă de creştere a porcinelor. Viticultură. Pe terit. com. Gruia a fost descoperită o necropolă birituală (de incineraţie şi de înhumaţie) datând din sec. 8–7 î.Hr. în care s-au găsit urne, ceşti, fibule, brăţări spiralice ş.a. Biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1834– 1837), în satul Gruia.

GRUIU, com. în jud. Ilfov, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Vlăsiei, pe dreapta râului Ialomiţa; 6 792 loc. (1 ian. 2011): 3 271 de sex masc. şi 3 521 fem. Nod rutier. Staţie finală de cale ferată (în satul Şanţu-Floreşti). Producţie de componente electronice şi de alcool. În arealul comunei Gruiu se află extremitatea de Nord Est a lacului Snagov şi jumătatea de Vest a lacului Căldăruşani. Piscicultură. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Săpăturile arheologice efectuate în 1933 pe insula din mijlocul lacului Snagov au scos la iveală unelte şi vase ceramice din Epoca bronzului, din cea a fierului, monede romane şi bizantine ş.a. În satul Lipia, pe malul de Nord al lacului Căldăruşani, se află mănăstirea Căldăruşani (→ mănăstirea Căldăruşani, Capitolul Mănăstiri, litera C), iar în satul Siliştea Snagovului, pe o mică insulă din lacul Snagov, există mănăstirea Snagov (de călugări), întemeiată în secolul 14 de Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti în anii 1386-1394 şi 1397-1418 şi atestată documentar, prima oară, în 1408. Unii cercetători presupun că aici a existat un paraclis cu hramul „Buna Vestire”, ctitorit în a doua jumătate a secolului 14 de domnul Ţării Româneşti, Vladislav I (Vlaicu) – cel care a apărat şi consolidat biserica ortodoxă în faţa ofensivei catolicismului promovat agresiv de Ludovic I de Anjou, regele Ungariei. În 1458, domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş a dispus construirea unui zid de apărare în jurul bisericii şi a unui pod care să facă legătura între insulă şi ţărmul lacului. Biserica actuală a mănăstirii Snagov, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, a fost construită din cărămidă, în stil bizantin, din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Neagoe Basarab în anii 1517–1521. Biserica are 4 turle poligonale (prevăzute cu câte opt ferestre dreptunghiulare înguste) acoperite cu ţiglă şi a fost pictată în interior în 1563 de zugravul Dobromir din Târgovişte prin grija domnului Ţării Româneşti, Petru cel Tânăr, fiul domnului Mircea Ciobanul şi al Doamnei Chiajna. Printre fresce se remarcă portretele lui Neagoe Basarab cu fiul său Teodosie şi ale lui Mircea Ciobanul cu familia sa. În anul 1694, Antim Ivireanul, în calitate de stareţ al mănăstirii Snagov, a instalat aici o tiparniţă de sub teascurile căreia au ieşit nenumărate cărţi bisericeşti în limbile greacă, slavonă şi chiar arabă. În timpul regimului fanariot (1716–1821) mănăstirea Snagov a fost folosită ca închisoare de stat pentru boieri, respectiv ca loc de exil şi chiar de înmormântare pentru cei prigoniţi de domnie. Podul din lemn de stejar care lega odinioară insula de ţărmul lacului Snagov a fost incendiat în timpul Revoluţiei din 1821 şi nu a mai fost refăcut niciodată. În 1835, la această mănăstire a fost înfiinţată o şcoală de reeducare pentru tineret, iar după Revoluţia de la 1848 aici au fost închişi 54 de revoluţionari. După secularizarea averilor mănăstireşti prin aplicarea Legii din 17/29 decembrie 1863, călugării au părăsit mănăstirea, chiliile au fost demolate şi biserica a căzut treptat în paragină, fiind restaurată abia în anul 1904. Alte lucrări de restaurare ale bisericii au fost efectuate în 1941 (după cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter), în 1953 şi în anii 1966–1967. După cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde, după cel din 30 august 1986, care a avut magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter, şi după cel din 30 mai 1990 (7,0 grade pe scara Richter) care au zdruncinat puternic biserica, s-au mai executat lucrări de consolidare şi restaurare care au continuat până în anul 1995. În secolele trecute mănăstirea a adăpostit pentru perioade îndelungate de timp unul dintre centrele de batere a monedei în Valahia. La 30 decembrie 1663, la mănăstirea Snagov a fost omorât postelnicul Constantin Cantacuzino din ordinul domnului Grigore Ghica deoarece acesta din urmă bănuia că precedentul îi surpă domnia. La mănăstirea Snagov se presupune că ar exista mormântul lui Vlad Ţepeş (→ şi mănăstirea Snagov, Capitolul Mănăstiri, litera S). Între 23 ianuarie 1981 şi 10 aprilie 1997, comuna Gruiu a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

GRUMĂZEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Neamţului; 5 449 loc. (1 ian. 2011): 2 708 de sex masc. şi 2 741 fem. Centru de cojocărit şi de ţesături populare. Prelucr. lemnului (furnire, panouri din lemn) şi a laptelui (caşcaval, smântână). Mori de cereale; produse de panificaţie. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Culturi de cereale, de plante furajere şi de nutreţ, cartofi, legume ş.a. Parc dendrologic (2 ha) cu arbori seculari (stejari, fagi, brazi, tei). Colecţie de fluturi (c. 125 000 exemplare) aparţinând naturalistului Aristide Caradja. Biserică din lemn cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (ante 1598, refăcută în 1784), în satul Topoliţa. În satul Grumăzeşti, atestat documentar în 1574, se află bisericile „Adormirea Maicii Domnului” (1930-1947) şi „Sfântul Nicolae” (1986-1991).

GUGEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Râmnicului, pe râul Râmna; 6 757 loc. (1 ian. 2011): 3 294 de sex masc. şi 3 463 fem. Staţie de cale feratã pe linia Bucureşti – Ploieşti – Buzãu – Vadu Paşii – Boboc – Zoiţa – Râmnicu Sãrat – Sihlea – Gugeşti – Coteşti – Putna – Mãrãşeşti, construitã în perioada noiembrie 1879-13 iunie 1881, inauguratã la 18 octombrie 1881. Nod rutier. Expl. de balast. Prelucr. lemnului (cherestea, placaje, furnire, butoaie, doage). Centru viticol şi de vinificaţie. Fermă de creştere a bovinelor. Colecţie de istorie şi arheologie, biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1879), declarată monument istoric, şi biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, zidită în anii 1998-2010, în satul Gugeşti.

GURA CALIŢEI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 10 sate, situată în SE Subcarpaţilor Vrancei, pe râul Râmna; 2 820 loc. (1 ian. 2011): 1 429 de sex masc. şi 1 391 fem. Prelucr. lemnului. Viticultură. Până la 6 aug. 1970, com. Gura Caliţei s-a numit Lacul lui Baban.

GURA FOII, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 4 sate, situată în SV Câmpiei Târgoviştei, pe râul Potopu; 2 216 loc. (1 ian. 2011): 1 088 de sex masc. şi 1 128 fem. Expl. de balast. Biserica din lemn cu dublu hram – „Cuvioasa Parascheva” şi „Sfântul Nicolae” (sec. 19), în satul Bumbuia.

GURAHONŢ, com. în jud. Arad, alcătuită din 10 sate, situată în depr. omonimă, la confl. râurilor Sighişoara şi Ioşei cu Crişu Alb; 4 176 loc. (1 ian. 2011): 1 986 de sex masc. şi 2 190 fem. Staţie de cale feratã pe linia Brad – Gurahonţ – Sebiş – Ineu – Sântana, construitã în perioada 1876-1896 şi inauguratã la 6 dec. 1896. Producţie de furnire, panouri din lemn, de alcool şi de băuturi răcoritoare. Centru pomicol. Satul Gurahonţ este menţionat documentar, prima oară, în 1386. Castel în stil neoclasic (sec. 19). În satul Zimbru se află rezervaţia botanică natural „Dosul Laurului” (32,2 ha), declarată rezervaţie în 1933, singurul loc din ţară unde vegetează laurul (Ilex aquifolium) – element atlantic aflat la limita estică a extinderii lui. Această poiană cu laur se află în mijlocul unei păduri de fag, amestecată cu carpen, gorun, mesteacăn, paltin şi ulm (82,6 ha). Pe dealurile Baltele şi Boilor, pe stâncării, se întâlneşte o specie endemică rară, Centaurea simonkaiana. Parc dendrologic (în satul Gurahonţ), extins pe 12,8 ha, inaugurat în 1965.

GURA IALOMIŢEI, com. în jud. Ialomiţa, alcătuită din 2 sate, situată în partea de E a Câmpiei Bărăganului; 2 893 loc. (1 ian. 2011): 1 452 de sex masc. şi 1 441 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Pe terit. satului Gura Ialomiţei au fost descoperite fragmente de vase ceramice datând din a doua Epocă a fierului (La Tène, sec. 5 î.Hr.–1 d.Hr.) şi din sec. 10–12, iar în arealul satului Luciu a fost descoperit un opaiţ din bronz datând din sec. 6 d.Hr. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1854–1862), în satul Luciu. Com. Gura Ialomiţei a fost înfiinţată la 10 oct. 2005 prin desprinderea satelor Gura Ialomiţei şi Luciu din com. Mihail Kogălniceanu, jud. Ialomiţa.

GURA OCNIŢEI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Ialomiţei cu Câmpia Târgoviştei, pe râul Slănic; 7 787 loc. (1 ian. 2011): 3 790 de sex masc. şi 3 997 fem. Nod rutier. Expl. de petrol, gaze nazurale şi sare. Termocentrală. Producţie de module electronice, de instrumente şi dispozitive de verificare şi control pentru navigaţie, de cărămizi şi ţigle. Pomicultură (meri, pruni, peri). Izv. minerale cu apă sărată. În satul Săcueni, atestat documentar în 1549, se află o biserică având hramul „Naşterea Maicii Domnului”, ctitorie din 1654–1657 a marelui postelnic Neagoe Săcuianu, cu contraforturi şi faţade decorate cu un brâu median şi picturi murale interioare realizate în 1667 de zugravii Mihail Monahul şi Ianache; în satul Adânca, menţionat documentar în 1790, se află biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1886–1891, cu picturi murale executate de Iordache Dumitrescu), iar în satul Gura Ocniţei, atestat documentar în 1724, există biserica „Sfânta Parascheva” (1809) şi ruinele bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 17–18).

GURA PADINII, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în partea de S a Câmpiei Romanaţi, la 14 km V-SV de oraşul Corabia; 1 801 loc. (1 ian. 2011): 925 de sex masc. şi 876 fem. Culturi de cereale. În arealul satualui Gura Padinii a fost identificată (în 1935) o necropolă tumulară de incineraţie datând din prima Epocă a fierului (sec. 7–6 î.Hr.) din care s-au recuperat urne, ceşti, brăţări, aplice, o zăbală, fragmente de săbii, piese de harnaşament ş.a., iar în anul 1962 a fost descoperit un tezaur monetar de argint, alcătuit din 232 de denari romani republicani emişi în perioadele 211–208 şi 32–31 î.Hr., precum şi o drahmă din timpul lui Alexandru cel Mare. Biserica „Sfântul Dumitru” construită în 1939 pe locul uneia ce data din 1838. Com. Gura Padinii a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Gura Padinii şi Satu Nou din com. Orlea, jud. Olt.

GURA RÂULUI, com. în jud. Sibiu, formată dintr-un sat, situată în partea de Sud Vest a Depresiunii Sibiu, la poalele de Nord ale M-ţilor Cindrel, pe cursul superior al râului Cibin; 3 694 loc. (1 ian. 2011): 1 868 de sex masc. şi 1 826 fem. Hidrocentrală (3,7 MW), intrată în funcţiune în 1981. Barajul, în spatele căruia s-a format lacul care alimentează turbinele hidrocentralei, are 330 m lungime şi 6,20 m lăţime la coronament şi 73,50 m înălţime. Lacul de acumulare are o supr. de 65 ha şi un volum de apă de 15,5 mil. m3. Prelucr. lemnului; produse de marochinărie; presă de ulei comestibil. Agroturism. Satul Gura Râului este menţionat documentar în 1380. Muzeu etnografic (ţesături şi piese de port popular, obiecte din ceramică, icoane pe sticlă). Biserică ortodoxă (fostă unită) cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1728), cu altar lărgit în 1864, restaurată în anul 2007 şi biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1886-1887, pictată în frescă, în perioada 1985-1995, de Ioan Cozila din Sibiu). Punct de acces spre rezervaţia naturală Izvoarele Cibinului.

GURASADA, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 11 sate, situată la poalele de Sud ale M-ţilor Metaliferi, la confluenţa râului Gurasada cu râul Mureş; 1 564 loc. (1 ian. 2011): 759 de sex masc. şi 805 fem. Staţie de c.f. Expl. de bentonită şi de caolin. Prelucr. lemnului. În satul Gurasada, menţionat documentar, prima oară, în 1292 cu numele Terra Zad, se află Expoziţia memorială „Silviu Dragomir”, un conac (sec. 19) şi biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în sec. 13 din piatră brută şi mortar hidraulic, păstrând picturi murale interioare de factură naivă executate în 1765 de zugravii Nicolae din Piteşti şi Ioan din Deva (se remarcă „Judecata de Apoi” în care sunt introduse mai multe accente de critică socială). Biserica a fost amplificată ulterior prin construirea mai multor încăperi anexe şi a unui turn-clopotniţă prevăzut cu foişor din lemn. Biserici din lemn cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (sec. 18), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1725), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), „Intrarea în Ierusalim” (sec. 18) şi „Cuvioasa Parascheva” (sec. 17), în satele Boiu de Jos, Cărmăzăneşti, Dănuleşti, Gothatea şi Runcşor.

GURA ŞUŢII, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Târgoviştei cu Câmpia Titu, pe cursul superior al râului Şuţa; 5 342 loc. (1 ian. 2011): 2 642 de sex masc. şi 2 700 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Biserică având hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (începutul sec. 19), în satul Gura Şuţii.

GURA TEGHII, com. în jud. Buzău, alcătuită din 7 sate, situată la poalele de S ale M-ţilor Penteleu, pe râurile Bâsca Mare şi Bâsca Mică; 3 499 loc. (1 ian. 2011): 1 756 de sex masc. mele Dealu Mareşi 1 743 fem. Expl. de petrol (în satul Furtuneşti). Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Produse de tâmplărie. Creşterea ovinelor. Agroturism. În satul Gura Teghii se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1876). Poiană cu narcise. Punct de acces spre rezervaţia Milea-Viforâta.

GURA VADULUI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Dealului Istriţa cu Câmpia Săratei, pe cursul superior al râului Ghighiu; 2 385 loc. (1 ian. 2011): 1 143 de sex masc. şi 1 242 fem. Exploatări de calcar (în satul Tohani). Producţie de echipamente frigorifice şi de ventilaţie. Viticultură. Combinat de vinificaţie (în satul Tohani). Plantaţii de migdali şi smochini. Satul Gura Vadului este atestat documentar la 3 mai 1610. Biserică având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1816), în satul Tohani. Pe Dealul Tohani au fost identificate specii rare de plante xerofile. Satul Tohani este unul dintre cele mai importante centre viticole din România, situat în renumita zonă viticolă cunoscută sub numele Dealu Mare, cu numeroase soiuri de viţă-de-vie nobilă (Fetească neagră, Fetească albă, Fetească regală, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Tămaioasă românească, Busuioacă de Bohotin, Shiraz ş.a.), extinsă pe o suprafaţă de 500 ha, şi vinuri de calitate superioară (predominant Fetească neagră) a căror producţie a început în anul 1773. Moşia de la Tohani a aparţinut (în perioada 1930-1948) principelui Nicolae al României, fiul regelui Ferdinand I şi al soţiei sale, regina Maria, şi fratele regelui Carol al II-lea al României. Această moşie a fost naţionalizată la 11 iunie 1948 de către statul comunit, în prezent (2023) fiind în proprietatea unei Companii producătoare de vinuri de calitate superioară, cu o producţie de sute de mii de litri de vin anual, depozitate într-o cramă modernă, în amfore ceramice cu o capacitate de circa 2 500 de litri fiecare, iar după fermentarea vinului acesta este transferat în butoaie din lemn de stejar şi în sticle, din care peste 100 000 de sticle cu vinuri de colectie. In cadrul acestei podgorii se află Conacul fostului principe al României, Nicolae, numit astăzi conacul Apogeum, construit la începutul secolului 20, în care este amenajat un muzeu.

GURA VĂII, com. în jud. Bacău, alcătuită din 6 sate, situată în SE Depr. Tazlău-Caşin, la poalele de S ale Culmii Pietricica, pe râul Tazlău; 5 491 loc. (1 ian. 2011): 2 806 de sex masc. şi 2 685 fem. Expl. de petrol (în satul Dumbrava). Înainte de 1 ian. 1965 satul şi com. Gura Văii s-au numit Râpile. Biserică având dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Ştefan” (1750) şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1780-1781, cu adăugări din 1912), în satul Gura Văii.

GURA VĂII, localit. componentă a municipiului Drobeta-Turnu Severin, situată pe stg. Dunării, pe terit. căreia se află hidrocentrala Porţile de Fier I (1 050 MW – centrala de pe malul românesc), construită în perioada 1964–1971, în colab. cu Iugoslavia (1 050 MW centrala de pe malul sârbesc, aflată pe terit. localit. Šip). Sectorul Gura Văii-Vârciorova adăposteşte o vegetaţie cu caracter termofil şi o serie de rarităţi floristice printre care laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica) şi umbelifera endemică (Prangos carinata).

GURA VITIOAREI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 5 sate, situată în Subcarpaţii Teleajenului, pe râul Teleajen; 6 162 loc. (1 ian. 2011): 3 111 de sex masc. şi 3 051 fem. Expl. de nisip cuarţos. Producţie de şuruburi, buloane, nituri şi şaibe. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). Apicultură. Hanul Roşu, cu zid de incintă (sec. 18, fost han poştal), declarat monument istoric, şi conacul „Cireşanu” (1910), în satul Făgetu.

GURBĂNEŞTI, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe râul Mostiştea; 1 382 loc. (1 ian. 2011): 658 de sex masc. şi 724 fem. Ferme de creştere a bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. G. a făcut parte din jud. Ilfov. Pe terit. com. a fost descoperită (1957) o necropolă tumulară scitică, de înhumaţie (sec. 5 î.Hr.), în care s-au găsit mai multe piese din aur, între care se remarcă o placă din aur cu decor ciocănit. În satul Codreni se află schitul cu acelaşi nume, cu o biserică din 1678, iar în satul Gurbăneşti există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1957).

GURGHIU, com. în jud. Mureş, alcătuită din 10 sate, situată în zona Dealurilor Mureşului, pe râul cu acelaşi nume; 6 166 loc. (1 ian. 2011): 3 119 de sex masc. şi 3 047 fem. Producţie de îmbrăcăminte pentru lucru şi de sucuri din legume şi fructe. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă, ambalaje din lemn ş.a.). Centru de ceramică populară. Muzeu de vânătoare. Poieni cu narcise şi lalele pestriţe (Fritillaria meleagris). Cetatea medievală din satul Gurghiu, menţionată documentar, prima oară, în 1248, cu numele Gurgen, a fost asediată şi distrusă în 1708 de armata austriacă, rămânând în ruină până în prezent. În satul Gurghiu, atestat documentar în 1248, se află o biserică reformată (1756), castelul „Bornemisza”, în stil baroc cu elemente renascentiste (1733), o capelă romano-catolică (1730, reconstruită în 1887) şi un parc dendrologic amenajat în 1740 de fam. Bornemisza. În sec. 17, la Gurghiu s-au stabilit mai multe familii de armeni. În satul Caşva, menţionat documentar, prima oară, în 1453, se află o biserică ortodoxă din anul 1928 şi mănăstirea Caşva (de călugăriţe), întemeiată în 1992, cu biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” construită în anii 1995–2006. În arealul com. Gurghiu se află o porţiune din trupul pădurii Mociar, cu stejari multiseculari, extinsă pe o supr. totală de 48 ha, atât pe terit. com. Gurghiu, cât şi pe cel al com. Solovăstru, declarată rezervaţie forestieră.

GUŞOENI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 6 sate, situată în Piem. Olteţului; 1 670 loc. (1 ian. 2011): 823 de sex masc. şi 864 fem. Centru viticol. Bisericile din lemn cu hramurile „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1550, refăcută în 1915), „Sfântul Nicolae” (1773), „Cuvioasa Parascheva” (1766, refăcută în 1803) şi „Sfântul Nicolae” (1772–1773, restaurată în 1950), în satele Guşoeni, Burdăleşti, Măgureni şi Guşoianca.