Comune (C)

CACICA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de contact a Pod. Sucevei cu Obcina Mare, pe cursul superior al râului Soloneţ; 4 248 loc. (1 ian. 2011): 2 089 de sex masc. şi 2 159 fem. Reşed. com. este satul Pârteştii de Sus, atestat documentar în apr. 1415. Staţie de c.f. Expl. de sare (din 1791), de argilã şi de lemn. Cherestea. Centru de olãrit. În satul Cacica se aflã biserica romano-catolicã „Adormirea Maicii Domnului” (36 m lungime, 17,50 m lăţime, 22 m înãlţime la interior şi 50 m înãlţimea turnului) construitã din cãrãmidã în 1903–1904 (sfinţitã la 16 oct. 1904), în stil neogotic. Are orgã instalatã în 1937 şi restauratã în 1997–1998. În interiorul salinei, la 21 m adâncime, existã capela „Sfânta Varvara” sãpatã în masivul de sare în anul 1806; bisericã din lemn, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1779) şi clopotniţã (1861), în satul Pârteştii de Sus.

CALAFINDEŞTI, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 2 sate, situatã în N Pod. Suceava, în zona de izv. a pârâului Hãtnuţa; 2 817 loc. (1 ian. 2011): 1 411 de sex masc. şi 1 406 fem. În satul Calafindeşti, atestat documentar la 15 mart. 1490, se aflã conacul „Bucevski” (1925), azi sediul Primãriei. Fânaţe naturale puse sub ocrotire (17,3 ha). Până la 8 mai 2003, com. Calafindeşti a avut în componenţă satele Călineşti şi Şerbăuţi, care la acea dată s-au desprins din com. Calafindeşti şi au format com. Şerbăuţi, jud. Suceava.

CALOPĂR, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Desnãţuiului cu Piem. Bãlãciţei; 3 886 loc. (1 ian. 2011): 1 947 de sex masc. şi 1 939 fem. Bisericile „Sfântul Ilie” (1803, refãcutã în 1895) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1845, refãcutã în 1938), în satele Calopãr şi Belcinu.

CALVINI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele Dealului Cornăţel, pe râul Bâsca Chiojdului; 4 464 loc. (1 ian. 2011): 2 251 de sex masc. şi 2 213 fem. Fabrici de var şi de vase din aluminiu. Centru pomicol (meri, peri, pruni, nuci) şi de olãrit. Satul Calvini este atestat documentar, prima oarã, în 1587. În satul Bâscenii de Jos se aflã biserica „Sfântul Nicolae”, ziditã în 1775 din iniţiativa vãtafului de plai Tudor Sãseanu, cu picturi murale interioare din 1797, caracterizate prin bogãţia elementelor decorative şi prin interpretarea în spirit popular a temelor iconografice.

CAMĂR, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona Dealurilor Crasnei; 1 714 loc. (1 ian. 2011): 804 de sex masc. şi 910 fem. Producţie de mãturi, plãpumi, cârlige din lemn pentru rufe. În satul Camăr, menţionat documentar, prima oarã, în 1349, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18).

CAPU CÂMPULUI, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situatã pe dr. vãii râului Moldova, la poalele Dealului Runcu şi ale masivului Stânişoara; 2 478 loc. (1 ian. 2011): 1 243 de sex masc. şi 1 235 fem. Expl. de balast. Satul Capu Câmpului este atestat documentar în 1514. Arbore multisecular de tisã (Taxus bacatta), de c. 400 de ani vechime, declarat monument al naturii. Com. Capu Câmpului a fost înfiinţată la 27 nov. 2003 prin desprinderea satului Capu Câmpului din com. Valea Moldovei, jud. Suceava.

CARASTELEC, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Dealurile Crasnei; 1 028 loc. (1 ian. 2011): 475 de sex masc. şi 553 fem. Satul Carastelec este menţionat documentar, prima oarã, în 1241. Producţie de încãlţãminte. Viticulturã; pomicultură. Lac piscicol. Fond cinegetic.

CARAŞOVA, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 3 sate, situatã în mica depresiune omonimã de la poalele M-ţilor Anina şi Dognecea, pe cursul superior al râului Caraş, la ieşirea acestuia din chei; 3 130 loc. (1 ian. 2011): 1 565 de sex masc. şi 1 565 fem. Produse din rãchitã împletitã. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Satul Caraşova este menţionat documentar, prima oarã, în 1333. Ruinele unei cetãţi din sec. 13–14. Bisericã romano-catolicã (1726, cu transformãri din 1822). Rezervaţie naturalã (Cheile Caraşului).

CARAULA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situatã în zona de contact a Câmpiei Desnãţuiului cu Piem. Bãlãciţei, pe râul Baboia; 2 480 loc. (1 ian. 2011): 1 224 de sex masc. şi 1 256 fem. Viticulturã. Legumiculturã. Biserica „Sfântul Nicolae” (ante 1845, refãcutã în 1886–1892).

CARCALIU, com. în jud. Tulcea, formată dintr-un sat, situatã pe dr. braţului Măcin (Dunărea Veche); 3 024 loc. (1 ian. 2011): 1 414 de sex masc. şi 1 610 fem. Pescuit. Pe terit. com. Carcaliu au fost descoperite vestigii neolitice (milen. 4 î.Hr.).

C. A. ROSETTI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Buzău-Călmăţui; 3 885 loc. (1 ian. 2011): 1 917 de sex masc. şi 1 968 fem. Haltã de c.f. Com. a luat fiinţã în 1883. Preparate din lapte (brânzeturi). Creşterea bovinelor.

C. A. ROSETTI, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 5 sate, situatã în NE Deltei Dunării, pe grindul Letea; 916 loc. (1 ian. 2011): 493 de sex masc. şi 423 fem. Cherhana (în satul Periprava). Moarã de vânt. Agroturism.

CARPEN, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în S Piem. Bãlãciţei, pe cursul superior al râului Terpeziţa; 2 492 loc. (1 ian. 2011): 1 238 de sex masc. şi 1 254 fem. Pomiculturã (meri, pruni, caişi). Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Ioan Botezãtorul”, în satele Carpen (1832) şi Gebleşti (ante 1840, refãcutã în 1877) şi biserica „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1868), în satul Cleanov.

CASIMCEA, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 7 sate, situatã în podişul omonim, pe cursul superior al râului Casimcea; 2 980 loc. (1 ian. 2011): 1 510 de sex masc. şi 1 470 fem. Expl. de şisturi verzi. Pe terit. com. au fost descoperite un mormânt tumular (cultura materială Cernavodă I), datând de la sf. Neoliticului, în care s-au gãsit topoare din silex, ceramicã rudimentarã, şi vestigiile unei aşezãri rurale din sec. 2 d.Hr. Pânã în anii ’90 ai sec. 20, com. Casimcea a avut în componenţã satul Stânca, sat care în acei ani s-a autodesfiinţat prin depopulare, existând fizic, dar fără locuitori. În satul Casimcea s-a nãscut sculptorul Ion Jalea (1887–1983).

CASTELU, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Carasu, pe stg. canalului Dunăre–Marea Neagră; 5 248 loc. (1 ian. 2011): 2 665 de sex masc. şi 2 583 fem. Haltã de c.f. Fermã de creştere a porcinelor. Pomiculturã (piersici, caişi, meri, pruni). Apiculturã. Vestigii paleolitice, din Epoca bronzului (cazan scitic din bronz, sec. 5 î.Hr.) şi din epocile romanã şi feudalã (sec. 9–10). Satul Castelu apare consemnat documentar înainte de anul 1850, cu numele Barlac (sau Borlac). În 1853, în acest sat s-au stabilit 30 de familii de tãtari venite din peninsula Crimeea, iar dupã anul 1885 au venit mai multe familii de români, în majoritate din Muntenia. În satul Castelu se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1916) şi o moschee (1916). Până la 7 apr. 2004, com. Castelu a avut în componenţă satul Cuza Vodă, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

CASTRANOVA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Romanaţi; 3 384 loc. (1 ian. 2011): 1 689 de sex masc. şi 1 695 fem. Complex avicol. Centru viticol şi pomicol. Morãrit şi panificaţie. Muzeu etnografic (în satul Castranova). Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Dumitru” (construitã în 1713 şi refãcutã în 1870) şi „Sfântul Nicolae” (1858–1866), în satul Castranova; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 19), în satul Puţuri.

CAŞIN, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 2 sate, situatã în S Depr. Tazlãu-Caşin, la confl. râului Curiţa cu Caşin; 4 279 loc. (1 ian. 2011): 2 088 de sex masc. şi 2 191 fem. Centru de dulgherit; moarã de apã. În aceastã zonã, în timpul Primului Rãzboi Mondial s-au dat lupte grele între armatele române şi cele germane. Bisericã din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (c. 1740, refãcutã în 1933), în satul Curiţa; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1776, reparatã în 1797 de Ioan Popovici), declarată monument istoric, şi biserica din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1796, pictatã în 1852 de Gheorghe Grama), în satul Caşin.

CATALINA, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Depr. Târgu Secuiesc, pe Râu Negru; 3 423 loc. (1 ian. 2011): 1 699 de sex masc. şi 1 724 fem. Haltã de c.f. Nod rutier. În satul Catalina, menţionat documentar în 1334, există o fabrică de îmbuteliere a apei minerale (din 2010). În satul Hãtuica se aflã o bisericã romano-catolicã (sec. 16–19), în satul Imeni existã conacul „Cserey” (sec. 18), iar în satele Mărcuşa şi Mărtineni existã câte o bisericã reformatã din sec. 17 şi, respectiv, sec. 15–18 (cu incintã fortificatã şi turn-clopotniţã din 1778).

CATANE, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Desnãţui; 2 003 loc. (1 ian. 2011): 999 de sex masc. şi 1 004 fem. Legumiculturã; apiculturã. În satul Catane se aflã biserica „Sfântul Nicolae” construitã în anii 1842–1843 prin osârdia serdarului Nicolae Iota; biserica a fost reparatã şi restauratã în perioada 1884–1905. Com. C. a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Catane şi Catanele Noi din com. Negoi, jud. Dolj.

CAŢA, com. în jud. Braşov, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Depr. Homoroadelor, pe râul Homorodu Mare; 2 711 loc. (1 ian. 2011): 1 382 de sex masc. şi 1 329 fem. Haltã de c.f. Fermã de creştere a ovinelor. În satul Beia se aflã o bisericã din sec. 14 (în prezent aparţine cultului evanghelic), fortificatã în anii 1493, 1504–1506 (ziduri de incintã cu trei turnuri de apãrare; în prezent parţial demantelatã), cu un valoros altar poliptic (cu legenda Sfintei Ursula), executat de Johannes Stoss în 1513, iar în satul Paloş existã un punct muzeal sãtesc cu colecţii de arheologie şi documente privind istoria localã şi de etnografie (ceramicã şi port popular, ţesãturi etc.). În satul Caţa, menţionat documentar, prima oarã, în 1299, existã o cetate ţãrãneascã (sec. 13), cu bisericã de incintă din sec. 16 (azi biserică evanghelică), o bisericã ortodoxã cu hramul „Sfânta Treime” (sec. 19) şi numeroase case vechi din sec. 19 (casele „Lienert Mihai” – 1808, „Thomas Günther” – 1833, „Hunes” – 1824, „Mathie Gheorghe” –1872–1873); în satul Ioneşti se aflã o bisericã fortificată, datând din sec. 14 (azi biserică unitariană), iar în satul Drãuşeni existã o cetate ţãrãneascã cu bisericã de incintã (sec. 13), cu fresce originare. În satul Caţa se aflã casele memoriale ale istoricului Ion Ursu (1875–1925) şi profesorului Ion Popescu (1832–1892).

CAVADINEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în E Pod. Covurlui, pe râul Horincea; 3 044 loc. (1 ian. 2011): 1 546 de sex masc. şi 1 498 fem. Viticulturã. Morãrit. În satul Cavadineşti, atestat documentar, prima oarã, la 19 sept. 1436, se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1848). Satul Comãneşti apare menţionat documentar, prima oarã, la 27 mart. 1546, satul Gãneşti la 12 iun. 1613, iar satul Vãdeni la 20 apr. 1515.

CAZASU, com. în jud. Brăila, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Brãilei; 3 379 loc. (1 ian. 2011): 1 720 de sex masc. şi 1 659 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Com. Cazasu a fost înfiinţatã la 3 oct. 2003 prin desprinderea satului Cazasu din com. Tudor Vladimirescu, jud. Brăila.

CĂBEŞTI, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã în N Depr. Beiuş, la poalele de SV ale M-ţilor Pãdurea Craiului, pe Valea Roşie; 1 887 loc. (1 ian. 2011): 949 de sex masc. şi 938 fem. Prelucr. lemnului; fabrică de var; confecţii textile. Satul Cãbeşti este menţionat documentar, prima oarã, în 1552. Pe terit. com. Căbeşti se aflã peştera Meziad (→). Mori de apã (în satul Căbeşti). Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1799, cu modificãri din sec. 19) şi „Adormirea Maicii Domnului”, în satele Gurbeşti şi Goila.

CĂIANU, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Fizeşului, pe râul Suatu; 2 393 loc. (1 ian. 2011): 1 213 de sex masc. şi 1 180 fem. Producţie de bãuturi alcoolice. În arealul com. Căianu au fost descoperite urmele unei aşezãri rurale romane, în care s-au gãsit ţigle, ceramicã şi un altar dedicat lui Asklepios. Satul Căianu este menţionat documentar, prima oarã, în 1326. Bisericã reformatã (sec. 17), în satul Vaida-Cămăraş şi biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1750), în satul Căianu.

CĂIANU MIC, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Dealurile Nãsãudului, pe râul Ilişua; 4 037 loc. (1 ian. 2011): 2 076 de sex masc. şi 1 961 fem. Pomiculturã. Satul Căianu Mic este menţionat documentar, prima oarã, în 1456. În satul Dobric, atestat documentar în 1456, se află castelul „Mikes Mihály” (sec. 18), incendiat în oct. 1848 de ţăranii revoltaţi şi refăcut în 1900-1902 de baronul Bornemisza. Naţionalizat în 1948 a fost, pe rând, sediul mai multor instituţii (şcoală, bibliotecă, dispensar, maternitate ş.a.). Tot în satul Dobric există o mănăstire de maici, întemeiată la 26 nov. 1992 ca schit (mănăstire din anul 2000), cu o biserică din lemn având hramul „Sfântul Evanghelist Luca”, construită de meşteri maramureşeni în 30 de zile şi sfinţită la 28 oct. 2001; paraclisul cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a fost amenajat într-un conac din sec. 18 şi sfinţit la 10 oct. 1993. În arealul sãu se aflã lacul Cetãţele (Tãul Cãianului), ocrotit de lege. Pânã la 28 apr. 2004, com. Căianu Mic a avut în componenţã satele Dobricel şi Dumbrăviţa, care au fost transferate în com. Spermezeu, jud. Bistriţa-Năsăud.

CĂIUŢI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 9 sate, situatã la poalele de NE ale Dealului Ouşoru (753 m alt.), la confl. râului Cãiuţi cu Trotuş; 5 402 loc. (1 ian. 2011): 2 726 de sex masc. şi 2 676 fem. Staţie de c.f. Producţie de cherestea. În satul Cãiuţi se aflã conacul „Rosetti” (1846, reparat în 1940 şi 1963, distrus parţial de un incendiu în 1990 şi refãcut ulterior) în care au avut loc numeroase întruniri ale fruntaşilor unionişti de la 1859, iar în satul Pralea existã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1755, distrusã în 1774, refãcutã în 1810 şi restauratã în 1982).

CĂLĂRAŞI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Jijiei Superioare; 3 598 loc. (1 ian. 2011): 1 821 de sex masc. şi 1 777 fem. Mori de grâu şi de porumb; presă de ulei comestibil. Centru viticol. Pãdurea (76,5 ha) de pe Dealul Ciornohal este alcãtuitã din stejar, carpen, arţar şi jugastru. În poienile pãdurii şi în subarboret se întâlnesc o serie de elemente xerotermofile ca: scumpia, migdalul pitic (Prunus tenella), cireşul de stepã (Prunus fruticosa), nãgara (Stipa capillata), ruscuţa de primãvarã (Adonis vernalis). Declaratã rezervaţie naturalã.

CĂLĂRAŞI, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în V Pod. Transilvaniei, pe râul Grindu; 2 519 loc. (1 ian. 2011): 1 274 de sex masc. şi 1 245 fem. Staţie de c.f. În satul Călăraşi, atestat documentar în 1291, se aflã o bisericã reformatã calvinã (sec. 16).

CĂLĂRAŞI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Romanaţi; 6 150 loc. (1 ian. 2011): 3 030 de sex masc. şi 3 120 fem. Creşterea bovinelor. Viticulturã. În satul Cãlãraşi se aflã biserica ortodoxã cu dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae” (ziditã în 1820 prin strãdania lui Hagi Ianuş şi zugrãvitã în 1833 de cãtre Panait, preotul Stan şi alţii). În satul Sãrata a fost construitã (1993–1996) o bisericã de mari dimensiuni (25 m lungime, 8 m lãţime, 25 m înãlţime).

CĂLĂŢELE, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele de NE ale Măgurii Călăţele, pe cursul superior al râului Călata; 2 485 loc. (1 ian. 2011): 1 250 de sex masc. şi 1 235 fem. Staţie finalã de c.f. Expl. de turbã. Producţie de cherestea. Centru de dogãrit şi de confecţionare a uneltelor din lemn. Moarã de vânt. În arealul satului Călata au fost descoperite urmele unei aşezãri neolitice (bordeie cu acoperiş lipit, ceramicã, o figurinã din teracotã etc.). Satul Cãlãţele este menţionat documentar, prima oarã, în 1408. În satul Dealu Negru se află o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1764), adusã din satul Finciu; bisericã fortificatã (sec. 12–15), cu tavan casetat, pictat în 1778, în satul Vãleni.

CĂLDĂRARU, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Găvanu-Burdea, pe stg. vãii Burdea; 2 553 loc. (1 ian. 2011): 1 196 de sex masc. şi 1 357 fem. Staţie de c.f. (în satul Burdea), inauguratã la 1 ian. 1897. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Satul Burdea apare menţionat documentar, prima oară, la 11 iun. 1565.

CĂLINEŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 12 sate, situatã în zona de contact a Piem. Cândeşti cu Câmpia Piteştiului, pe stg. vãii Argeşului; 11 249 loc. (1 ian. 2011): 5 640 de sex masc. şi 5 609 fem. Staţie de c.f. Balastierã. Produse din rãchitã împletitã. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Pomiculturã (meri, pruni). Viticulturã. Reşed. com. Călineşti este satul Vrãneşti. Bisericile „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” a fostului schit Radu Negru (1787, cu picturi originare), „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” a fostei mănãstiri Râncãciov (1498, refãcutã în anii 1647–1648, rezidită în anii 1846–1853, restaurată în anii 1941–1944 şi reparatã dupã anul 1998), cea cu dublu hram – „Sfântul Dumitru” şi „Sfântul Gheorghe” (1733), „Sfinţii Voievozi” (1848), în satele Radu Negru, Râncãciov, Vãleni-Podgoria şi Cãlineşti; bisericile din lemn cu hramurile duble „Sfântul Gheorghe” şi „Sfântul Dumitru”-Drãghiceşti (sec. 18) şi „Sfântul Apostol Toma” şi „Sfinţii Voievozi” (1758–1759), în satele Călineşti şi Cârstieni.

CĂLINEŞTI, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Depr. Maramureş, pe râul Coşeu: 3 207 loc. (1 ian. 2011): 1 596 de sex masc. şi 1 611 fem. Prelucr. lemnului. Pomiculturã. Creşterea ovinelor. Prelucr. artizanalã a lânii. În satul Cãlineşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1387, se aflã douã biserici din lemn: una cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, datând dinainte de 1663, cu decor realizat din crestãturi în lemn şi cu picturi interioare executate, în 1754, de Alexandru Ponehalschi şi alta cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1758), cu picturi interioare din 1778 executate de Nicolae Cepschin, în stil popular. În satul Corneşti existã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1800). Pãdurea „Secãtura” (534 ha) cu bogat fond cinegetic.

CĂLINEŞTI, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea; 3 430 loc. (1 ian. 2011): 1 719 de sex masc. şi 1 711 fem. Producţie de mobilă. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui etc. Creşterea bovinelor. În satul Cãlineşti se aflã un conac de la sf. sec. 19, azi sediul unui dispensar.

CĂLINEŞTI-OAŞ, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 4 sate, situatã în V Depr. Oaş, la poalele M-ţilor Oaş, pe râul Tur; 4 797 loc. (1 ian. 2011): 2 437 de sex masc. şi 2 360 fem. Pânã la 17 febr. 1968 s-a numit Călineşti. Morãrit şi panificaţie. Vestigii  neolitice  (topor  din  piatrã şlefuitã) şi din epocile bronzului şi fierului. Satul Călineşti-Oaş este menţionat documentar, prima oarã, în 1490. În arealul com., pe cursul mijlociu al râului Tur, s-a realizat lacul de acumulare Cãlineşti (364 ha; vol.: 7,4 mil. m3), pe malurile cãruia existã amenajãri pentru odihnã şi agrement.

CĂLMĂŢUIU, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Boian, pe râul Călmăţui; 2 167 loc. (1 ian. 2011): 1 009 de sex masc. şi 1 158 fem. Viticulturã; legumiculturã. Culturi de cereale şi plante tehnice. Pânã la 1 ian. 1965 com. şi satul Călmăţuiu s-au numit Băseşti. În satul Caravaneţi se aflã ruinele schitului Caravaneţi (sec. 17) şi conacul lui Gheorghe Niculescu (1900).

CĂLMĂŢUIU DE SUS, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Boian, pe râul Călmăţui; 2 232 loc. (1 ian. 2011): 1 143 de sex masc. şi 1 089 fem. Viticulturã. Culturi de cereale şi plante tehnice. Pânã la 1 ian. 1965, satul şi com. Cãlmãţuiu de Sus s-au numit Cârligaţi, iar între 1 ian. 1965 şi 17 febr. 1968 s-au numit Călmăţuiul. Biserica „Sfinţii Voievozi” (1835), în satul Călmăţuiu de Sus.

CĂLUGĂRENI, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Găvanu-Burdea, la confl. râului Câlniştea cu Neajlovul; 6 181 loc. (1 ian. 2011): 3 032 de sex masc. şi 3 149 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. Viticulturã. Pod de beton peste râul Neajlov care pãstreazã pe parapeţi patru medalioane cu chipul lui Mihai Viteazul, realizate de sculptorul Constantin Baraschi. În arealul com. Călugăreni, la 13 aug. 1595, oastea Ţãrii Româneşti, comandatã de Mihai Viteazul, a repurtat o strãlucitã victorie asupra oastei otomane comandatã de marele vizir Sinan Paşa, cu toate cã aceasta din urmã beneficia de superioritate numericã. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Călugăreni a fãcut parte din jud. Ilfov. În satul Călugăreni se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1886), conacul „Varthiadi” (sec. 19) şi un monument (o cruce înaltã din piatrã). Monumentul, închinat strãlucitei victorii obţinute de Mihai Viteazul, a fost ridicat, mai întâi, în 1683 de cãtre Şerban Cantacuzino; în 1913, sculptorul Oscar Späthe a realizat un nou monument, care a fost distrus de cutremurul din 4 mart. 1977. În locul monumentului distrus de cutremur a fost ridicat unul nou (în 1993), copie fidelã a celui iniţial. Fragmentele monumentului vechi sunt expuse în muzeul local din Călugăreni. Tot în acest loc, alãturi de crucea-monument, a fost amplasatã statuia lui Mihai Viteazul – operã a sculptorului Anton Panaghia, dezvelitã la 13 aug. 1995, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la vestita bãtãlie câştigatã de domnul Ţãrii Româneşti. În satul Hulubeşti se aflã bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (sec. 19) şi „Sfinţii Voievozi” (1840–1842). În arealul com. Călugăreni, pe malul dr. al Neajlovului, se aflã pãdurea Fântânele (152,5 ha) alcãtuitã predominant din tei (Tilia tomentosa), în amestec cu gârniţã (Quercus frainetto), cer (Quercus cerris) ş.a., care este parte componentã a rezervaţiei Comana (→ Comana).

CĂLUGĂRENI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Subcarpaţii Teleajenului; 1 304 loc. (1 ian. 2011): 656 de sex masc. şi 648 fem. Prelucr. rãchitei (coşuri, mese, scaune, şezlonguri). Pomiculturã; viticulturã. Biserica „Buna Vestire” (1748), în satul Valea Scheilor.

CĂLUI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Romanaţi, pe dr. râului Olteţ; 1 835 loc. (1 ian. 2011): 924 de sex masc. şi 911 fem. Produse împletite din papurã şi rãchitã. În satul Cãlui se aflã mănãstirea cu acelaşi nume (de cãlugãri) întemeiatã în anii 1516–1521, în timpul domniei lui Neagoe Basarab, de cãtre banul Vlad şi fraţii sãi, Dumitru şi Balica. Biserica „Sfântul Nicolae” a mănăstirii Călui a fost refãcută de boierii Craioveşti, terminatã definitiv şi înfrumuseţatã între 20 apr. şi 8 iun. 1588 de fraţii Buzeşti (atunci au fost construite şi chiliile). Biserica „Sfântul Nicolae”, de dimensiuni mici (15 m lungime şi 6 m lãţime), este un monument reprezentativ al arhitecturii bisericeşti din Muntenia secolului 16, care se impune prin proporţiile grandioase ale unicei turle şi prin bogata decoraţie a faţadelor (parament de cãrãmidã şi tencuialã, cu un puternic brâu median, având registrul inferior  îi înfãţişeazã pe fraţii Radu, Preda şi Stroe Buzescu şi un alt tablou votiv cu domnii Mihai Viteazul şi Petru Cercel. În pronaos se aflã mormântul lui Preda Buzescu (mort în 1608), mare ban al Craiovei, şi Radu Buzescu (decedat în 1610), mare clucer. Masivul turn-clopotniţã dateazã din sec. 17 având la bazã o arcadã uriaşã în care este montatã poarta de intrare în incinta mănãstirii. Zidul de incintã, care înconjurã mănãstirea, este construit din cãrãmidã fiind gros şi înalt de c. 3 m. Biserica a fost supusã unor renovãri şi restaurãri în anii 1650, 1828, 1834 şi 1932– 1937. Com. Cãlui a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Cãlui şi Gura Cãlui din com. Oboga, jud. Olt.

CĂMĂRAŞU, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Fizeşului, în zona de izv. a râului Fizeş; 2 740 loc. (1 ian. 2011): 1 401 de sex masc. şi 1 339 fem. Expl. de gaze naturale. Producţie de cãrãmidã. În satul Cãmãraşu, menţionat documentar, prima oarã, în 1325, se aflã o bisericã reformatã (1753) şi conacul „Kemény” (sec. 18), declarate monumente istorice.

CĂMĂRZANA, com. în jud. Satu Mare, formată dintr-un sat, situatã în NV Depr. Oaş, la poalele M-ţilor Oaş; 2 454 loc. (1 ian. 2011): 1 265 de sex masc. şi 1 189 fem. Expl. de cinabru (asociat cu galenã, blendã, piritã) şi de lignit. Producţie de ţuicã de prune. Pomiculturã (pruni, meri, peri). Prelucr. artisticã a lemnului. Satul Cãmãrzana este menţionat documentar, prima oarã, în 1387. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1910– 1912), reparatã în 1959 şi repictatã în 1990. Tei multisecular.

CĂMIN, com. în jud. Satu Mare, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Ierului, pe râul Crasna; 1 360 loc. (1 ian. 2011): 647 de sex masc. şi 713 fem. Satul Cămin este atestat documentar în 1335. Com. Cămin a fost înfiinţatã la 3 oct. 2002 prin desprinderea satului Cămin din com. Căpleni, jud. Satu Mare.

CĂNEŞTI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Subcarpaţii Buzăului, pe râul Sărăţel, în mica Depr. Chiliile-Căneşti, la poalele Dealurilor Dâlma şi Bocu; 895 loc. (1 ian. 2011): 460 de sex masc. şi 435 fem. Pomiculturã (meri, pruni, nuci). Com. a fost întemeiatã în 1884.

CĂPÂLNA, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Crişurilor cu Dealurile Vestice, pe râul Crişu Negru; 1 741 loc. (1 ian. 2011): 844 de sex masc. şi 897 fem. Haltã de c.f. Microhidrocentralã (în satul Ginta). Prelucr. lemnului. În satul Cãpâlna, menţionat documentar, prima oarã, în 1552, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1724, pictatã în 1883), inclusã pe lista patrimoniului mondial UNESCO în dec. 1999; biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1769), în satul Sãldãbagiu Mic.

CĂPÂLNIŢA, com. în jud. Harghita, formatã dintr-un sat, situatã la poalele vestice ale M-ţilor Harghita, pe cursul superior al râului Homorodu Mic; 2 043 loc. (1 ian. 2011): 1 054 de sex masc. şi 989 fem. Prelucr. artisticã a lemnului. Creşterea bovinelor, ovinelor şi cabalinelor. Culturi de cartofi şi plante furajere. Satul Cãpâlniţa este menţionat documentar, prima oarã, în 1567. Bisericã romano-catolicã (1791).

CĂPLENI, com. în jud. Satu Mare, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Ierului, pe râul Crasna; 3 125 loc. (1 ian. 2011): 1 499 de sex masc. şi 1 626 fem. Morãrit şi panificaţie. În satul Cãpleni, menţionat documentar, prima oarã, în 1300, se aflã biserica romano-catolicã „Sfântul Anton” (1711– 1714). Pânã la 3 oct. 2002, com. Căpleni a avut în componenţã satul Cămin, care la acea datã a devenit comunã de sine stãtãtoare.

CĂPRENI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 8 sate, situatã în Dealurile Amaradiei, pe râul Amaradia; 2 126 loc. (1 ian. 2011): 1 060 de sex masc. şi 1 066 fem. Expl. de gaze naturale; prelucr. lemnului; mat. de constr. (bolţari). Morãrit şi panificaţie. Heleşteu. Fermã de creştere a bovinelor. Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1829–1830), în satul Cornetu.

CĂPUŞU MARE, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 9 sate, situatã la poalele NE ale M-ţilor Gilãu, pe râul Cãpuş; 3 340 loc. (1 ian. 2011): 1 649 de sex masc. şi 1 691 fem. Expl. de min. de fier (în satul Cãpuşu Mic). Bisericile din lemn cu hramurile „Sfânta Treime” (sec. 17, pictatã în 1801–1818 de Dimitrie Ispas din Gilãu), „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18, adusã în 1936 de la Mãnãşturul Românesc), „Sfântul Gheorghe” (sec. 18), „Pogorârea Duhului Sfânt” (1764, pictatã în 1802), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã din bârne de stejar în 1730 şi pictatã la interior în 1808 de cãtre meşterii Dimitrie Ispas din Gilãu, Ştefan şi Ioan, şi „Sfinţii Trei Ierarhi” (sec. 17, pictatã în 1806), în satele Agârbiciu, Bãlceşti, Dângãu Mare, Dângãu Mic, Pãniceni şi Straja; în satul Cãpuşu Mare, menţionat documentar, prima oarã, în 1282, se aflã o bisericã din sec. 13, cu unele modificãri din sec. 18; biserici reformate în satele Cãpuşu Mic (sec. 18, cu tavan casetat din 1743) şi Dumbrava (sec. 18, cu tavan casetat din 1752).

CĂRAND, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 2 sate, situatã în N Depr. Zarand, la poalele M-ţilor Codru-Moma; 1 171 loc. (1 ian. 2011): 581 de sex masc. şi 590 fem. Carierã de piatrã. Pãdurea Sic (17,8 ha), declaratã rezervaţie naturalã. Satul Cărand este menţionat documentar, prima oarã, în 1429.

CĂRBUNARI, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 2 sate, situatã la poalele NE ale M-ţilor Locva; 1 040 loc. (1 ian. 2011): 518 de sex masc. şi 522 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Zonã turisticã (Platoul carstic Cãrbunari). Satul Cãrbunari este menţionat documentar, prima oarã, în 1785.

CĂRBUNARI, sat în com. Dumbrăviţa, jud. Maramureş, atestat documentar în 1424, situat în Depr. Copalnic, la 230 m alt., la 11 km SE de Baia Mare, staţiune balneoclimatericã sezonierã, de interes local. Factorii naturali de curã sunt climatul de coline, sedativ-indiferent şi izv. cu ape minerale sulfuroase, bicarbonatate, clorurate, sodice, hipertonice, indicate în tratarea unor deficienţe ale aparatului locomotor (hiperlaxitate capsulo-ligamentarã, instabilitate musculo-articularã) şi a unor afecţiuni în stadiu incipient sau compensate prin tratament medicamentos (artroze cu diverse localizãri, în stadiu incipient, fãrã complicaţii). Întreprindere particularã de prelucr. a marmurei.

CĂRBUNEŞTI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Subcarpaţii de Curburã, pe cursul superior al râului Lopatna; 1 827 loc. (1 ian. 2011): 918 de sex masc. si 909 fem. Expl. de petrol. Centru pomicol. Apicultura. Biserică (1725).

CĂRPINET, com. în jud. Bihor, alcãtuită din 4 sate, situatã în extremitatea de SE a Depr. Beiuş, la poalele M-ţilor Bihor şi Codru-Moma, pe cursul superior al Crişului Negru; 1 978 loc. (1 ian. 2011): 957 de sex masc. şi 1 021 fem. Expl. de calcare compacte. Producţie de var; prelucr. lemnului; produse din nuiele. Centru de ceramică roşie şi albă (în satul Leheceni) şi de cojocărit. Cresterea ovinelor. In satul Călugări (fost Ponoarele) se află un izbuc, declarat monument al naturii, şi o mănăstire de călugări (mănăstirea Izbuc). Casa olarului (sec. 18), în satul Leheceni. Satul Cărpinet este menţionat documentar, prima oară, în 1588. În arealul com. Cărpinet, la marginea satului Izbuc, se afla Peştera Câmpenească, declarata monument al naturii.

CĂRPINIŞ, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 2 sate, situată în Câmpia Timişului; 5 200 loc. (1 ian. 2011): 2 524 de sex masc. şi 2 676 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl. de argilã. Producţie de cărămidă şi ţiglă. Topitorie de cânepã. Morãrit. Complex avicol. Culturi de cereale şi plante tehnice. Satul Cărpiniş este menţionat documentar, prima oarã, în 1387. Pânã la 7 mai 2004, com. Cărpiniş a avut în componenţă satul Iecea Mare, care la acea dată a fost trecut în categoria comunelor.

CĂSCIOARELE, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Burnasului; 1 869 loc. (1 ian. 2011): 914 de sex masc. şi 955 fem. Culturi de cereale şi plante tehnice; viticulturã. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a fãcut parte din jud. Ilfov. Pe terit. com. au fost descoperite vestigii neolitice, aparţinând culturii materiale Gumelniţa (milen. 2 î.Hr.), cu un inventar bogat (ceramicã cu decor geometric, figurine feminine cu decor geometric incizat, statuete zoomorfe etc.), din Epoca bronzului, din a doua Epocã a fierului (sec. 4–3 î.Hr.) şi din sec. 6 (ceramicã finã, cenuşie, vase romane, fibule din bronz şi argint, catarame din fier, mãrgele din sticlã etc.). Douã  biserici  cu  hramul  „Sfântul Nicolae”, una din 1847 şi alta din 1855, în satul Căscioarele.

CĂŞEIU, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 10 sate, situatã la poalele sudice ale Dealului Chiuieşti (Dealurile Ciceului), în zona de confl. a râului Sãlãtruc cu Someşul; 4 946 loc. (1 ian. 2011): 2 461 de sex masc. şi 2 485 fem. Haltã de c.f. Pomiculturã. Pe terit. com. s-au descoperit urmele unui mare castru roman (declarat monument istoric în anul 2004), iniţial din pãmânt, apoi refãcut din piatrã (165 x 165 m) în vremea împãratului Hadrian (sec. 3), cunoscut sub numele Samum, în care şi-a avut sediul garnizoana cohors I Britannica milliaria civium Romanorum equitata, cu rol defensiv la graniţa de N a Daciei. Aici s-au gãsit o inscripţie cu numele Iuliei Domna, o diplomã militarã din anul 120, o stelã funerarã a lui Iulius Crescens ş.a. În jurul castrului exista o aşezare civilã în stadiul de vicus (sat; aşezare ruralã). Satul Cãşeiu este menţionat documentar, prima oarã, în 1261. Castelul „Haller” (1721–1771), aflat astãzi în ruinã, şi bisericã romano-catolicã (1540), în satul Coplean; biserici din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (sec. 18), în satele Gârbãu Dejului şi Leurda.

CĂTEASCA, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Câmpia Piteştiului, pe dr. râului Argeş, pe autostrada Bucureşti–Piteşti; 3 911 loc. (1 ian. 2011): 1 947 de sex masc. şi 1 964 fem. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice, legume etc. Construirea ambarcaţiunilor sportive şi de agrement; confecţionarea articolelor de ambalaj din material plastic şi a articolelor de lenjerie de corp; distilerie de alcool; produse lactate şi de panificaţie. Satul Căteasca apare menţionat documentar la 26 sept. 1594. Până în anul 1800, satul Gruiu s-a numit Cacaleţii de Rovine, între 1800 şi 1906 a purtat numele Cacaleţii de Jos, iar din 1906 denumirea actuală.

CĂTINA, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Subcarpaţii Buzãului, pe râul Bâsca Chiojdului, la poalele Dealului Cornãţelu; 2 460 loc. (1 ian. 2011): 1 268 de sex masc. şi 1 192 fem. Expl. şi prelucr. lemnului; fabricã de var; distilãrie de alcool (ţuicã de prune); împletituri din rãchitã. Moarã de apã (din anul 1900). Apiculturã. Pomiculturã (meri, peri, pruni, nuci). Centru de confecţionare a instrumentelor muzicale populare şi de cioplituri în piatrã. Satul Cãtina este atestat documentar în 1528. Biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (c. 1600), în satul Valea Cãtinei şi bisericã ortodoxã (sec. 20), în satul Cãtina. Casa „Popescu” (1896).

CĂTINA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Fizeşului, pe cursul superior al Fizeşului; 1 959 loc. (1 ian. 2011): 995 de sex masc. şi 964 fem. Pe râul Fizeş a fost creat lacul de acumulare Cãtina (82 ha), în scop piscicol. În satul Feldioara au fost descoperite vestigii neolitice (topoare din piatrã, ace din os, vase ceramice), din Epoca bronzului (vase ceramice), din perioada dacicã şi din cea romanã (monede din anii 117–138). În satul Cãtina, menţionat documentar, prima oarã, în 1327, se aflã o bisericã romano-catolicã (1806), iar în satul Feldioara o bisericã din sec. 15–16.

CĂTUNELE, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Dealurile Jiului, pe dr. râului Motru; 2 642 loc. (1 ian. 2011): 1 345 de sex masc. şi 1 297 fem. Expl. de lignit (în satul Lupoaia). Pe terit. com. au fost descoperite urmele unui castru roman şi ale unei aşezãri civile romane (sec. 2–3) în care s-au gãsit figurine din bronz şi o mânã a unei statui din bronz. În satul Lupoaia, atestat documentar în 1558, se aflã biserica „Sfântul Nicolae” (ante 1776), cu picturi murale interioare din 1816, în satul Cãtunele existã biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1827, reparatã în 1901 şi 1938), iar în satele Dealu Viilor, Steic şi Valea Mânãstirii sunt bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii  Trei  Ierarhi”  (sec.  19), „Adormirea Maicii Domnului” (1893) şi cu dublu hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Sfântul Dumitru” (1821).

CĂUAŞ, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Ierului, pe râul Checheţ; 2 445 loc. (1 ian. 2011): 1 216 de sex masc. şi 1 229 fem. Prelucr. lemnului. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale şi plante tehnice. Satul Cãuaş este menţionat documentar, prima oarã, în 1215. Biserica ortodoxã cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1800), în satul Hotoan.

CĂZĂNEŞTI, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 12 sate, situatã în Piem. Coşuştei, pe râul Coşuştea; 2 388 loc. (1 ian. 2011): 1 204 de sex masc. şi 1 184 fem. Expl. de balast. Creşterea bovinelor. Bisericile de zid cu hramurile „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1813) şi „Naşterea Maicii Domnului” (1836), în satele Govodarva şi Poiana; bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Toma” (1740) şi „Naşterea Maicii Domnului” (1800, refãcutã în 1931), în satul Cãzãneşti, şi „Sfinţii Voievozi” (1750, refãcutã în 1890) şi „Sfântul Nicolae” (1764), în satele Ilovu şi Valea Coşuştei.

CÂINENI, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din 6 sate, situatã în N Depr. Loviştea, la poalele de SV ale M-ţilor Fãgãraş şi cele de SE ale M-ţilor Lotru, pe cursul mijlociu al Oltului, în zona defileului Turnu Roşu–Cozia; 2 536 loc. (1 ian. 2011): 1 267 de sex masc. şi 1 269 fem. Reşed. com. este satul Câinenii Mici. Staţie de c.f. Balastiere (în satele Robeşti şi Râu Vadului). Expl. şi prelucr. lemnului. Pomiculturã (nuci, meri). Satul Câinenii Mici este menţionat documentar, prima oarã, în 1415, cu numele  de Genune. În raza com. C. se gãsesc multe case ţãrãneşti specifice zonei vâlcene, cu valoare arhitecturalã, şi biserici reprezentative pentru faza de rusticizare a artei brâncoveneşti târzii (sf. sec. 17 şi începutul sec. 18), bogatã în decoraţie sculptatã şi pictatã; biserica „Sfântul Nicolae” din satul Câinenii Mari, construitã în 1733–1769 de Nicola Petru, pãstreazã valoroase picturi murale în interior (din 1774) şi pe faţade (din 1846) şi este trecutã pe lista Patrimoniului cultural mondial UNESCO; în satul Câinenii Mici se aflã bisericile „Sfântul Nicolae” (începutul sec. 19, cu refaceri din 1822–1828 şi pictatã în 1862) şi „Sfinţii Voievozi” (1807, cu picturi murale în interior din 1858); în satele Grebleşti şi Robeşti se aflã bisericile „Cuvioasa Parascheva” (1793– 1797, pictatã în 1891) şi respectiv „Sfinţii Voievozi” (1798). Han turistic (în satul Râu Vadului).

CÂLNIC, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Secaşelor, în zona de confl. a pârâului Câlnic cu Secaş; 1 771 loc. (1 ian. 2011): 864 de sex masc. şi 907 fem. Viticulturã. Pe terit. com. s-au descoperit urmele unei aşezãri neolitice în care s-a gãsit ceramicã pictatã (bişi tricromã), cu motive geometrice, specificã culturii materiale Petreşti (milen. 3 î.Hr.) şi ceramicã de tip Coţofeni, datând din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (2500–1800 î.Hr.). În satul Câlnic, menţionat documentar,  prima oarã, în 1267, se aflã una dintre cele mai vechi cetãţi din Transilvania, construitã în jurul anului 1200 şi menţionatã documentar în 1267 ca aparţinând conţilor Kelling. Ea cuprinde o incintã de plan oval, dominatã de un puternic donjon (turn) central, paralelipipedic, înalt de 20 m, compus din parter şi trei etaje pentru locuinţe, numit Turnul Siegfried, menţionat în documentele anilor 1270–1272, o capelã şi douã turnuri de pazã. În anul 1430, sasul Johann Geréb din Vingrad a vândut cetatea obştei sãteşti care a amenajat-o ulterior (sec. 15–16) ca cetate ţãrãneascã, sistemul de apãrare fiind completat cu o centurã exterioarã de ziduri, întãritã cu o barbacanã şi un turn-bastion. În urma lucrãrilor de restaurare (1961–1964), cetatea a fost declaratã monument de arhitecturã, iar în dec. 1999 a fost inclusã pe lista Patrimoniului cultural mondial UNESCO. Din anul 2003, în interiorul cetãţii funcţioneazã un centru cultural-ştiinţific internaţional. În apropiere de cetate se aflã fosta casã parohialã ziditã în sec. 16 şi extinsã în 1779. Până la 7 apr. 2004, com. Câlnic a avut în componenţă satul Cut, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

CÂLNIC, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 9 sate, situatã în SV Depr. Târgu Jiu– Cãrbuneşti, la poalele sudice ale Dealului Sporeşti, pe râul Tismana; 2 181 loc. (1 ian. 2011): 1 100 de sex masc. şi 1 081 fem. Produse textile (ţesãturi); centru de olãrit. Recoltarea şi prelucr. fructelor de pãdure. În satul Pieptani se aflã o bisericã din lemn cu hramul „Sfântul Vasile” (1810 sau 1815, cu pridvor adãugat şi cu picturi interioare din 1881).

CÂMPANI, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã în SE Depr. Beiuş, la poalele de V ale M-ţilor Bihor, pe râurile Crişu Bãiţa şi Sighiştel; 2 526 loc. (1 ian. 2011): 1 259 de sex masc. şi 1 267 fem. Satul Câmpani este menţionat documentar, prima oarã, în 1492. Biserica din lemn „Sfântul Dimitrie” (1796, cu picturi din 1832 executate de Micula Mihail din Mociar), în satul Fânaţe. Rezervaţia naturală „Valea Sighiştelului” (412,6 ha).

CÂMPINEANCA, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Râmnicului cu Dealul Deleanu (Subcarpaţii Vrancei), pe râul Milcov; 3 727 loc. (1 ian. 2011): 1 801 de sex masc. şi 1 926 fem. Producţie de mobilã. Viticulturã. Pânã la 17 febr. 1968 satul şi com. Câmpineanca s-au numit Floreşti. Bisericile „Sfântul Nicolae” (1819), „Sfinţii Voievozi” (1835), „Sfântul Dumitru” (1843) şi conacul „Dimachi-Arghiropol” (sec. 17–18), în satul Câmpineanca.

CÂMPULUNG LA TISA, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situatã în NV Depr. Maramureş, pe stg. râului Tisa, la graniţa cu Ucraina; 2 475 loc. (1 ian. 2011): 1 230 de sex masc. şi 1 245 fem. Staţie de c.f. Expl. de balast. Fabrică de cherestea. Satul Câmpulung la Tisa este menţionat documentar, prima oarã, în 1329. Bisericã reformatã (1793), cu turn din 1853.

CÂMPURI, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Subcarpaţii Vrancei, în Depr. Câmpuri-Rãcoasa, la poalele sudice ale Dealului Ouşoru, pe cursul superior al râului Şuşita; 3 922 loc. (1 ian. 2011): 1 963 de sex masc. şi 1 959 fem. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului. În satul Gura Vãii se aflã casa memorial „Moş Ion Roatã” (personaj popular din perioada Unirii Principatelor Române – 1859, unul dintre reprezentanţii ţãrãnimii în lupta pentru Unirea Principatelor), iar în satul Câmpuri există biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”-Tei (1663).

CÂNDEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona Dealurilor Ibãneşti, pe stg. vãii Siretului; 2 167 loc. (1 ian. 2011): 1 049 de sex masc. şi 1 118 fem. Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor. Bisericile din lemn, cu acelaşi hram – „Sfinţii Voievozi”, în satele Cândeşti (1777), Talpa (1772, reparatã în 1860) şi Cãlineşti (începutul sec. 19, refãcutã în 1853 şi 1900). Bisericile de zid cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1853, reparatã în 1892) şi „Buna Vestire” (1857), în satele Cândeşti şi Viţcani. Com. C. a fost înfiinţatã la 17 iul. 2003 prin desprinderea satelor Cândeşti, Cãlineşti, Talpa şi Viţcani din com. Mihãileni, jud. Botoşani.

CÂNDEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de contact a Piem. Cândeşti cu Subcarpaţii Ialomiţei şi M-ţii Leaota, pe cursul superior al râului Dâmboviţa; 2 930 loc. (1 ian. 2011): 1 445 de sex masc. şi 1 485 fem. Important centru pomicol (meri, pruni, peri, nuci ş.a.). Prelucr. artisticã a lemnului. Reşed. com. este satul Cândeşti-Vale. În satul Cândeşti-Vale, atestat documentar, prima oarã, în 1576, se aflã biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, construitã de preoţii Pavel şi Ioan în anii 1803–1804; în satul Dragodãneşti existã bisericile „Sfânta Treime” (1888) şi „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1876), iar în satul Cândeşti-Deal, biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1888–1890).

CÂNDEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 6 sate, situatã în SV Depr. Cracãu-Bistriţa, pe râul Dragova; 4 139 loc. (1 ian. 2011): 2 091 de sex masc. şi 2 048 fem. Pe terit. com. au fost descoperite (1946) urmele unei aşezãri carpice în care s-a gãsit un tezaur alcãtuit din 288 de monede romane din argint (sec. 1–4) şi urmele unei culturi materiale, numitã Cândeşti, care atestã continuitatea de locuire a populaţiei autohtone în sec. 5–6. Satul Cândeşti este menţionat documentar, prima oarã, la 4 apr. 1435.

CÂRCEA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Romanaţi, la 12 km SE de municipiul Craiova; 2 007 loc. (1 ian. 2011): 976 de sex masc. şi 1 031 fem. Haltã de c.f. inauguratã la 5 ian. 1878. Şantier arheologic. Biserica „Sfântul Nicolae” (sfârşitul sec. 18, reparatã în 1880 şi 1930). Mănãstire de maici, înfiinţatã în 1990, cu biserica având dublu hram – „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” şi „Sfântul Antonie cel Mare” construitã în anii 1990-1992 pe o temelie turnată în 1957 pe care autorităţile comuniste nu au mai permis construirea unei biserici în acea vreme. Com. C. a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Cârcea din com. Coşoveni, jud. Dolj.

CÂRJIŢI, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele de NE ale M-ţilor Poiana Ruscãi; 685 loc. (1 ian. 2011): 334 de sex masc. şi 351 fem. Expl. de andezit (în satul Cozia). Satul Cârjiţi este menţionat documentar, prima oarã, în 1453. Biserica ortodoxã cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (sec. 18), în satul Chergheş, declaratã monument istoric.

CÂRLIBABA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 6 sate, situatã în bazinetul depresionar omonim din zona de confl. a râurilor Cârlibaba şi Ţibãu cu Bistriţa, la poalele M-ţilor Suhard, a M-ţilor Maramureş şi a Obcinei Mestecãniş; 1 879 loc. (1 ian. 2011): 923 de sex masc. şi 956 fem. Zãcãminte de min. de mangan şi de plumb, atestate din 1782. Expl. şi prelucr. primară lemnului. Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1927). Rezervaţia geologicã „Piatra Ţibãului” (20,3 ha) reprezintă o stâncă masivă (70 m înălţime) alcătuită din calcare eocene, fosiliere. Teleschi (1 800 m lungime). Turism montan.

CÂRLIGELE, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Râmnicului cu Dealul Deleanu (Subcarpaţii Vrancei); 2 967 loc. (1 ian. 2011): 1 446 de sex masc. şi 1 521 fem. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Bonţeşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1520, se aflã biserica „Sfinţii Voievozi” (1694-1702), consolidată şi reparată în 1990 şi pictată în frescă în 1995-1996, iar în satul Blidari existã o bisericã din bârne construitã în 1796 de locuitorii satului MândreştiMunteni, de lângã Focşani, şi donatã locuitorilor din Blidari în 1834. În 1906, pereţii interiori au fost acoperiţi cu tablã galvanizatã, pe care s-au aplicat picturi cu scene religioase, fiind un unicat de acest fel în România. În satul Dãlhãuţi, atestat documentar în 1615, existã bisericile cu hramurile „Izvorul Tãmãduirii” (construitã în 1828 pe locul uneia din lemn din sec. 17, reparatã în perioada 1992–1995 şi resfinţitã la 5 nov. 1995), „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1840–1850) şi mănãstirea Dãlhãuţi (de maici), reînfiinţată în 1990 dupã ce fusese desfiinţată de autoritãţile comuniste la 28 oct. 1959. Mănăstirea este unică prin faptul cã are în incinta sa trei biserici: biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în 1625, refãcutã din temelii dupã incendiul din 1827 şi reparatã în anii 1899–1900. Biserica are iconostas şi strane în stil baroc; biserica de zid cu hramul „Izvorul Tãmãduirii”, ridicatã în anii 1461–1468,  de sex masc. şi 1 346 fem. Viticulturã. În satul Cepari, atestat documentar la 3 febr. 1559 ca moşie, se află biserica „Sfânta Treime” (1750, reparată în 1949 şi 1968), declarată monument istoric, în satul Beculeşti există biserica „Înălţarea Domnului” (1832-1833), iar în satul Cârlogani, menţionat documentar în 1722, este biserica „Sfântul Dumitru” (1894-1904, reparată în 1949, 1978 şi renovată în 2002. În satul Cârlogani se aflã ruinele mănãstirii Zãtreşti (1812).

CÂRLOGANI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona Piem. Olteţului, la poalele de NE ale Dealului Beica, pe râul Beica; 2 673 loc. (1 ian. 2011): 1 327 de sex masc. şi 1 346 fem. Viticulturã. În satul Cepari, atestat documentar la 3 febr. 1559 ca moşie, se află biserica „Sfânta Treime” (1750, reparată în 1949 şi 1968), declarată monument istoric, în satul Beculeşti există biserica „Înălţarea Domnului” (1832-1833), iar în satul Cârlogani, menţionat documentar în 1722, este biserica „Sfântul Dumitru” (1894-1904, reparată în 1949, 1978 şi renovată în 2002. În satul Cârlogani se aflã ruinele mănãstirii Zãtreşti (1812).

CÂRNA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Desnãţuiului; 1 544 loc. (1 ian. 2011): 737 de sex masc. şi 807 fem. Pomiculturã (meri, pruni, caişi, piersici). În perimetrul comunei a fost descoperitã o necropolã de incineraţie datând din milen. 2 î.Hr., cu 115 morminte în care s-au gãsit vase ceramice, bogat decorate prin incizie, cu motive geometrice (zig-zaguri, festoane, spirale), şi figurine feminine cu rochia în formã de clopot, cu decor asemãnãtor cu acela al vaselor ceramice. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1898). Satul Cârna a purtat numele Dunãreni pana la 20 mai 1996. Com. Cârna a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Cârna din com. Goicea, jud. Dolj.

CÂRŢA, com. în jud. Harghita, alcãtuitã din 2 sate, situatã în N Depr. Ciuc, pe cursul superior al Oltului; 2 723 loc. (1 ian. 2011): 1 363 de sex masc. şi 1 360 fem. Haltã de c.f. Expl. de calcare dolomitice. Fabrică de cherestea. Prelucr. laptelui şi a lânii. Fermã de creştere a bovinelor. Muzeu etnografic (în satul Cârţa). În satul Cârţa, menţionat documentar, prima oarã, în 1566, se aflã o cetate ţãrãneascã, cu bisericã romano-catolicã, de tip salã, construitã în 1444–1500, în stilul goticului târziu, cu incintã fortificatã (sec. 18), de plan inelar, dominatã de un turn de poartã, protejat de un zid-scut, declaratã monument istoric. Clopot turnat în anul 1495. În bisericã se pãstreazã o cristelniţã din piatrã şi un tabernacol gotic. Pânã la 3 oct. 2003, com. C. a avut în componenţã satul Tomeşti care la acea datã a devenit comunã de sine stãtãtoare.  Cârţa este menţionat documentar, prima oarã, în 1223. Complex mănãstiresc, întemeiat de cãlugãrii cistercieni în anul 1202 („beatae Mariae Virginis de Candelis”), cu o bisericã în stil gotic timpuriu, folositã şi azi, cea mai veche din România. Mănãstirea a fost devastatã şi incendiatã în timpul nãvãlirii mongolilor (1241–1242), fiind reconstruitã din piatrã în 1242–1250. Avariatã de turci în 1421 şi 1432, mănãstirea a fost desfiinţatã la 27 febr. 1474 din ordinul lui Matia Corvin. În prezent, corul şi absida servesc ca bisericã de parohie.

CÂRŢIŞOARA, com. în jud. Sibiu, formată dintr-un sat, situatã în Depr. Fãgãraş, la poalele M-ţilor Fãgãraş, pe râul Cârţişoara; 1 249 loc. (1 ian. 2011): 596 de sex masc. şi 653 fem. Creşterea ovinelor. Prelucr. lemnului, a lânii şi a pieilor de animale. Culturi de cartofi, legume, porumb ş.a. Păstrăvărie. Moară de apă. Agroturism. Muzeu etnografic şi muzeul memorial „Badea Cârţan”. Pânã la 17 febr. 1968 satul şi com. Cârţişoara s-au numit Streza-Cârţişoara (satul a fost menţionat documentar, prima oarã, în 1223 şi apoi în anii 1252 şi 1322). Bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1806, cu picturi murale originare) şi „Buna Vestire”-Streza (1818, cu picturi murale originare şi cu turn din 1821), declarate monumente istorice. Pânã în 1761, la C. a existat o mănãstire de cãlugãri, atestată documentar în jurul anului 1400, incendiatã la 13 iun. 1761 din ordinul generalului Adolph von Buccow din cauza refuzului creştinilor ortodocşi de a se converti la catolicism. Pe locul fostei mănãstiri a fost înfiinţatã o nouã mănãstire (de maici), în anul 1991, cu biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” construită în perioada 1991-1998, cu picturi murale interioare nefinalizate până în prezent. Atelier de pictură a icoanelor pe lemn. Punct de acces spre lacul Bâlea. Pânã la 17 febr. 1968, com. C. a avut în componenţã satele Streza şi Oprea Cârţişoara care la acea datã au fost înglobate în satul Cârţişoara. În satul Cârţişioara s-a nãscut Gheorghe Cârţan, cunoscut sub numele de Badea Cârţan (1849–1911).

CÂŢCĂU, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele de SV ale Dealului Muncelu (Dealurile Ciceului), pe dr. vãii Someşului; 2 455 loc. (1 ian. 2011): 1 214 de sex masc. şi 1 241 fem. Staţie de c.f. Fermã de creştere a bovinelor. Pomiculturã. Satul Câţcãu este menţionat documentar, prima oarã, în 1348. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (sec. 18, cu picturi interioare din 1792) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”-din Deal (1680) – azi dezafectatã, în satele Muncel şi Sãlişca.

CEAMURLIA DE JOS, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 2 sate, situatã pe ţãrmul de S al lacului Goloviţa din complexul lagunar Razim, în zona de vãrsare a râului Slava; 2 348 loc. (1 ian. 2011): 1 178 de sex masc. şi 1 170 fem. Haltã de c.f. Producţie de brânzeturi, de bãuturi alcoolice şi de panificaţie. Pisciculturã. Pe terit. com. au fost descoperite vestigii neolitice (cultura materială Hamangia; s-au gãsit bordeie, strãchini, pahare, cupe, oale sferice, o figurinã antropomorfã din os), din Epoca bronzului (un tumul) si din Epoca romana (sec. 2–3). Agroturism.

CEANU MARE, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 13 sate, situatã în Câmpia Sãrmaşului, pe Valea Largã; 4 034 loc. (1 ian. 2011): 1 993 de sex masc. şi 2 041 fem. Conductã de gaze naturale (Zau de Câmpie–Ceanu Mare–Cluj-Napoca). Prelucr. laptelui şi a cãrnii; panificaţie. În satul Ceanu Mare, menţionat documentar, prima oarã, în 1293, se aflã o bisericã reformatã, calvinã (1861) şi o bisericã ortodoxã (1870).  

CEATALCHIOI, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Delta Dunării, pe dr. braţului Chilia (al Dunãrii); 751 loc. (1 ian. 2011): 459 de sex masc. şi 292 fem. Pescuit.

CEFA, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Crişurilor, pe canalul Crişurilor; 2 392 loc. (1 ian. 2011): 1 228 de sex masc. şi 1 164 fem. Staţie de c.f. Creşterea porcinelor. Fermã avicolã. Pepinierã piscicolã (lacul Cefa). Satul Cefa este menţionat documentar, prima oarã, la 1 sept. 1302. Biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1826, cu picturi din 1843 executate de cãtre Ioan Lãpãuşan) şi castelul „Marcovici” (1853), în satul Inand. Rezervaţie forestierã (pãdurea Rãdvan), extinsã pe 3 ha. Pânã la 3 apr. 2003, com. C. a avut în componenţã satele Berechiu, Roit şi Sânnicolau Român, care la acea datã au format com. Sânnicolau Român, iar pânã la 23 dec.C. a mai avut în componenţã satele Bicaci si Gepiu, care la acea data au format. com. Gepiu.

CEHAL, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Tãşnadului cu Dealurile Crasnei; 1 576 loc. (1 ian. 2011): 786 de sex masc. şi 790 fem. Expl. şi prelucr. primară a lemnului. Pomiculturã (meri, peri, pruni, cireşi, vişini). Reşed. com. este satul Cehãluţ, atestat documentar, prima oarã, în 1341. Satul Cehal apare menţionat documentar, prima oarã, în 1300, cu numele Chohal.

CEICA, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 7 sate, situatã în E Dealurilor Hidişelului, pe râul Cârpeştii Mici; 3 786 loc. (1 ian. 2011): 1 891 de sex masc. şi 1 895 fem. Staţie de c.f. Expl. de argilã. Producţie de cãrãmidã. Produse din piele (încãlţãminte). Creşterea bovinelor. În satul Ceica, menţionat documentar, prima oarã, în 1398, a fost descoperit un tezaur monetar datând din sec. 17. Bisericile din lemn, cu acelaşi hram, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, în satele Ceişoara (1734, pictatã în 1834 de cãtre zugravul Costea, cu adãugiri din 1936), Corbeşti (sec. 17, cu picturi din sec. 18) şi Cotiglet (sec. 18); biserica din lemn cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” (sec. 19, cu picturi din 1870 executate de Emanuel Weiss Antál), în satul Duşeşti.

CELARU, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Romanaţi; 4 609 loc. (1 ian. 2011): 2 359 de sex masc. şi 2 250 fem. Muzeu etnografic (în satul Celaru), fundat în 1972, reamenajat şi inaugurat în 1992. În satul Celaru se aflã bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1830, zugrãvitã în 1838) şi „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1891), în satul Ghizdãveşti sunt bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1855) şi „Sfântul Nicolae” (1888), în satele Marotinu de Jos şi Marotinu de Sus existã bisericile cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1872) şi respectiv, „Cuvioasa Parascheva” (1868), iar în satul Soreni se aflã biserica având hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1855).

CENAD, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Mureşului, pe stg. Vãii Mureşului, la graniţa cu Ungaria; 4 635 loc. (1 ian. 2011): 2 253 de sex masc. şi 2 382 fem. Staţie finalã de c.f. Punct de vamã (deschis la 23 sept. 1994). Morãrit şi panificaţie. Fermã de creştere a porcinelor. Centru pomicol. Legumiculturã. Pe terit. com. au fost descoperite vestigii neolitice, din Epoca fierului, din perioada stãpânirii romane (sec. 2–3; coloane, capitele, ceramicã, monede, cãrãmizi cu ştampila unei unitãţi din Legiunea a XIII-a Gemina) şi din sec. 6–12. În sec. 10–11, aici a existat aşezarea Morisena, menţionatã documentar (Urbs Morisena) ca reşed. a voievodului Ahtum. În anul 1028, la Morisena a murit voievodul Ahtum, în lupta cu armata regatului ungar, el fiind trãdat de Cianadinus, unul dintre comandanţii sãi, fapt ce l-a determinat pe regele ungur, Ştefan (István) I cel Sfânt, sã atribuie acestei localit. numele trãdãtorului, de la care derivã numele actual. În jurul anului 1020 a luat fiinţã, în cadrul unei mănãstiri ortodoxe cu hramul „Sfântul Ioan Botezãtorul”, care data din anul 1002, (transformatã ulterior într-una catolicã), prima şcoalã de pe terit. actual al României, cu limba de predare latina. La absolvire, elevii erau confirmaţi ca preoţi. În anul 1042 a fost înfiinţatã aici o episcopie catolicã în locul bisericii ortodoxe. În 1242, localit. a fost distrusã de invazia mongolă. Cuceritã apoi de turci (1552), aşezarea a fost stãpânitã de aceştia pânã în 1698 (perioadã în care a fost reşed. unui sangeac), datã când au fost dãrâmate zidurile cetãţii Morisena. În com. C. se află ruinele cetãţii şi ale fostei mănãstiri „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1002), mănãstire desfiinţatã în sec. 11 de regele ungur Ştefan I, biserica romano-catolicã (sec. 19), cu vitralii de o rarã frumuseţe, şi mănãstirea Morisena (de maici) cu biserica „Sfântul Ioan Botezãtorul” construitã în anii 2002–2005. Rezervaţie forestierã (pãdurea Cenad, 279,2 ha).

CENADE, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Secaşelor; 917 loc. (1 ian. 2011): 455 de sex masc. şi 462 fem. Zãcãminte de sare gemã. Muzeu etnografic, inaugurat la 14 nov. 2006 (vase ceramice, piese de port popular, ţesãturi, cusãturi, ştergare, icoane pe sticlã, lãzi de zestre etc.). În satul Cenade, menţionat documentar în anul 1311, se află o biserică din sec. 15, fortificată în sec. 16 şi cu modificări ale navei din 19051906, azi aparţinând cultului evanghelic. Ruinele unei cetãţi (1407). La C. s-a nãscut prozatorul Ion Agârbiceanu (1882–1963).

CENEI, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Timişului, pe canalul Bega Veche, la graniţa cu Serbia; 2 939 loc. (1 ian. 2011): 1 471 de sex masc. şi 1 468 fem. Staţie de c.f. Creşterea bovinelor. Satul Cenei apare menţionat documentar, prima oarã, în 1221, iar în 1330 este consemnat cu denumirea Cheney. Bisericã romano-catolicã (1860–1864), cu picturi murale interioare din 1870, în satul Bobda. În satul Cenei existã o bisericã ortodoxã românã (1864), una sârbã (ante 1848) şi o biserică romano-catolicã (sec. 19). Până la 7 mai 2004, com. C. a avut în componenţă satul Checea, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

CEPARI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 8 sate, situatã în mica Depr. Şuici-Cepari din Dealurile Argeşului, pe cursul superior al râului Topolog; 2 286 loc. (1 ian. 2011): 1 145 de sex masc. şi 1 141 fem. Pomiculturã. Reşed. com. este satul Ceparii Pãmânteni. Vila „Minovici” (începutul sec. 20), în satul Cãrpeniş; bisericã având hramul „Înãlţarea Domnului” (1752), în satul Ceparii Pãmânteni.

CEPLENIŢA, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Jijiei, pe cursul superior al râului Bahlui; 4 447 loc. (1 ian. 2011): 2 290 de sex masc. şi 2 157 fem. Haltã de c.f. Culturi de cereal şi plante tehnice; viticulturã; pomiculturã. Muzeu etnografic. Satul Cepleniţa este atestat documentar în 1554. În satul Buhalniţa se aflã biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1836, cu pridvor adãugat în 1899 şi cerdac din lemn din 1934); în satul Cepleniţa a existat conacul „Cantacuzino-Paşcanu” care a fost construit în anii 1835–1838 de Iordache III Cantacuzino-Paşcanu pe locul unui vechi palat ridicat în anii 1600– 1605 de vornicul Nestor Ureche (tatăl cronicarului Grigore Ureche). În 1986, conacul a fost mistuit de un incendiu devastator, în prezent aflându-se ruinat. Ansamblul curţii boiereşti mai cuprinde biserica „Sfinţii Voievozi” (1802), Turnul-clopotniţă şi zidul de incintă; în satul Zlodica se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (sec. 17), beciul „Zlodica” (sec. 15) şi un pod din piatrã din sec. 15.

CEPTURA, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele Dealului Istriţa, pe râul Bãlana; 4 961 loc. (1 ian. 2011): 2 430 de sex masc. şi 2 531 fem. Reşed. com. este satul Ceptura de Jos. Expl. de lignit şi de petrol. Producţie de tablã ondulatã, de ferestre-termopan, de ţigle metalice, de panouri termoizolante, de vopsele şi adezivi, confecţii metalice şi de medicamente pentru uz veterinar. Presã pentru producerea uleiului. Creşterea bovinelor (rasa Holstein). Centru viticol. Abator. Vestigii arheologice ce atestã o perioadã îndelungatã de locuire (milen. 5 î.Hr.–1 d.Hr.). Biserica ortodoxã cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1794), în satul Ceptura de Jos.

CERAŞU, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de contact a Subcarpaţilor Teleajenului cu M-ţii Ciucaş, pe cursul superior al râului Drajna; 5 119 loc. (1 ian. 2011): 2 574 de sex masc. şi 2 545 fem. Expl. de gips şi calcar. Prelucr. primarã a lemnului şi a fructelor de pãdure. Producţie de covoare artizanale. În satul Slon au fost descoperite urmele a douã cetãţi din piatrã (sec. 9–10), aparţinând populaţiei româneşti. Pomiculturã. Agroturism.

CERĂT, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Desnãţuiului, pe râul Desnãţui; 4 099 loc. (1 ian. 2011): 2 039 de sex masc. şi 2 060 fem. Prelucr. lemnului, topitorie de in. Fermã de creştere a porcilor. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de legume etc. În satul Cerãt se aflã biserica având dublu hram – „Sfântul Ioan Gurã de Aur” şi „Cuvioasa Parascheva” (1814, pictatã în 1824 şi reparatã în 1887 şi 1927). Com. C. are în componenţă satul Malaica sat care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

CERBĂL, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 8 sate, situatã la poalele de NE ale M-ţilor Poiana Ruscãi, in zona Tinutului Padurenilor; 491 loc. (1 ian. 2011): 253 de sex masc. şi 238 fem. Expl. forestiere si piatra. Centru de dulgherit (satul Feregi). La 8 oct. 1874, pe terit. com. C. a fost descoperit un tezaur dacic din argint (sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr.), introdus într-un vas de bronz, în care s-au gãsit obiecte de podoabã şi c. 500 denari romani, din argint, aflat azi in Muzeul Naţional din Budapesta. Satul Cerbãl, menţionat documentar, prima oarã, în 1476, este un important centru etnografic din zona Pădurenilor. Aici se aflã o bisericã ziditã integral din piatrã.

CERCHEZU, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 4 sate, situatã în S Pod. Cobadin, la graniţa cu Bulgaria; 1 475 loc. (1 ian. 2011): 753 de sex masc. şi 722 fem. În satul Cerchezu se află biserica „Izvorul Tămăduirii” (1902, consolidată şi restaurată în anii 2008-2009).

CERGÃU, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Secaşelor; 1 536 loc. (1 ian. 2011): 819 de sex masc. şi 717 fem. Reşed. com. este satul Cergãu Mare. În satul Cergãu Mare, menţionat documentar, prima oarã, în 1302, se aflã biserica „Buna Vestire” (1804), iar în satul Cergãu Mic, atestat documentar, în 1303, existã biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (sec. 17) în jurul căreia a luat fiinţă, în anul 1992, o mănăstire de călugări. Pe terit. satului Lupu a fost descoperit un tezaur dacic de argint.

CERMEI, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Cermei, pe râul Sartiş; 2 801 loc. (1 ian. 2011): 1 394 de sex masc. şi 1 407 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl. forestiere. Confecţii textile. Fermã de creştere a porcinelor. În satul Cermei, menţionat documentar, prima oarã, în 1429 se aflã biserica „Sfântul Mucenic Dimitrie” (1875–1881).

CERNA, com. în jud. Tulcea, alcatuită din 4 sate, situată la poalele de SV ale M-ţilor Măcin; 3 889 loc. (1 ian. 2011): 1 975 de sex masc. şi 1 914 fem. Nod rutier. Expl. de cuarţit. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Cerna, atestat documentar în 1790, se află casa memorială „Panait Cerna” (sec. 19).

CERNAT, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Depr. Târgu Secuiesc, pe râul Mãrcuşa; 3 925 loc. (1 ian. 2011): 1 959 de sex masc. şi 1 966 fem. Prelucr. artisticã a lemnului. Muzeu etnografic. Pe terit. com. au fost descoperite vestigii neolitice, aparţinând culturii materiale Criş (milen. 5 î.Hr.), constând în ceramicã pictatã (cu motive geometrice brune sau albe pe fond roşu) şi o aşezare ruralã dacicã (sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr.) în care s-a gãsit ceramicã cenuşie. Satul Albiş este atestat documentar, prima oarã, în 1467. În satul Cernat, menţionat documentar, prima oarã, în 1332 se aflã o cetate ţãrãneascã, cu bisericã de incintã (sec. 15–17, reconstruitã în 1835–1845 şi turn-clopotniţã din 1727), o bisericã ortodoxã (1872), devastată în 1940 de armata horthystă de ocupaţie şi refăcută ulterior) şi mai multe conace din anii 1831, 1839, 1840 şi 1844.

CERNĂTEŞTI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 8 sate, situatã în Subcarpaţii Buzãului, la poalele Dealurilor Blãjani şi Pâclele, pe râul Slãnic; 3 884 loc. (1 ian.  2011): 1 877 de sex masc. şi 2 007 fem. Centru viticol şi pomicol. Creşterea ovinelor. Muzeu cu colecţii de arheologie şi istorie (în satul Aldeni). Satul Cernãteşti este menţionat documentar în 1535. În arealul satului Aldeni au fost descoperite urmele unei aşezãri neolitice, aparţinând culturilor Boian (milen. 4 î.Hr.) şi Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.), cu mai multe niveluri de locuire, în care s-au gãsit unelte din silex (lame, vârfuri de suliţã, rãzuitoare etc.), obiecte din ceramicã, realizate din pastã grosierã (oale, chiupuri), ornamentate cu linii paralele incizate şi cu dungi paralele de barbotinã, şi din pastã finã (boluri, vase cu picior, vase tronconice), decorate prin incizie, excizie şi încrustare cu meandre. Plastica este reprezentatã prin figurine feminine din lut ars, cu decor geometric incizat. Aici a fost identificatã şi o necropolã de înhumaţie aparţinând culturii Sântana de Mureş (sf. sec. 3–sf. sec. 4), în care s-a gãsit ceramicã specificã acestei culturi. Rezervaţia „Dealu cu Lilieci” (3 ha).

CERNĂTEŞTI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Piem. Bãlãciţei, pe râul Mascot; 1 899 loc. (1 ian. 2011): 951 de sex masc. şi 948 fem. Pomiculturã (meri, pruni, caişi, piersici). Apiculturã. În satul Cernãteşti se aflã un muzeu cu colecţii de artã plasticã, cula „Cernãtescu” (sec. 18), cu trei niveluri, şi biserica „Sfântul Nicolae”, construitã în 1820 prin strãdania fraţilor Dumitru şi Ioan Opran Cernãtescu, pictatã în 1827 şi reparatã în 1885, 1913 şi 1929. În satul Rasnicu Oghian existã o bisericã din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, datând din 1846–1855 şi refãcutã în 1927.

CERNELE, com. în jud. Dolj, desfiinţatã la 20 mai 1996, iar cele 4 sate componente (Cernele, Cernelele de Sus, Izvorul Rece şi Rovine) au trecut în subordinea ad-tivã a municipiului Craiova. În satul Cernele existã biserica „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1813, reparatã în 1883, 1909 şi 1928).

CERNEŞTI, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Depr. Copalnic, la poalele de NE ale Mãgurii Preluca şi cele de S ale M-ţilor Gutâi, pe râul Bloaja; 3 684 loc. (1 ian. 2011): 1 834 de sex masc. şi 1 850 fem. Prelucr. lemnului şi a laptelui; confecţii textile. Creşterea bovinelor. Apiculturã. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Centru de port popular tradiţional. Muzeul „Florean” cu sculpturi în marmurã ale artiştilor contemporani, expuse în aer liber. Staţiune climatericã şi de odihnã, în satul Izvoarele (→). Satul Cerneşti este menţionat documentar, prima oarã, în 1424. În satul Izvoarele se aflã douã biserici din lemn – una din 1803 şi alta cu hramul „Cuvioasa Parascheva” din 1928, iar în satele Fânaţe şi Trestia câte o bisericã cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – datând din 1840 şi, respectiv, 1868.

CERNICA, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, pe malul lacului omonim; 10 229 loc. (1 ian. 2011): 5 057 de sex masc. şi 5 172 fem. Staţie de c.f. (în satul Cãldãraru). Spital de boli psihice (în satul Bãlãceanca). Complex turistic. Pãdure cu diferite esenţe (cer, gârniţã, carpen, tei, ulm ş.a.), în care trãiesc mistreţi, cãprioare, iepuri, fazani etc. într-o rezervaţie cinegeticã. Pe terit. satului Bãlãceanca au fost descoperite o aşezare şi o necropolã din Neoliticul timpuriu (milen. 4 î.Hr.) şi urmele unei aşezãri din sec. 6–7, în care s-au gãsit fragmente de vase din ceramicã, lucrate la roatã sau cu mâna, fragmente de amfore, unele decorate cu striuri orizontale, uşor vãlurite, douã lame de cuţit, un piron, o bucatã de secerã ş.a. În satul Cernica, pe malul de NE al lacului şi pe ostroavele legate de mal printr-o limbã îngustã de pãmânt, se aflã o mănãstire de cãlugãri, ctitoritã în 1608 de vornicul Cernica Ştirbei, în timpul domniei lui Radu Şerban, ulterior reconstruitã şi restauratã (1781). Pe locul primei biserici a mănãstirii se aflã astãzi biserica având hramul „Sfântul Nicolae” din Ostrov, ziditã în perioada 1809–1815 prin osârdia stareţului Timotei şi pictatã de meşterii Fotache şi Nicolae Polcovnicu. Biserica pr. a mănãstirii, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, a fost construitã în anii 1831–1842 prin grija stareţului Calinic (stareţ al mănãstirii în anii 1818– 1850, canonizat în 1955), care a mutat întreaga obşte în chiliile din jurul acestei biserici. Complexul monahal a fost restaurat în anii ’60 ai sec. 20 prin grija Patriarhului Iustinian Marina. Muzeu de artã religioasã cu c. 300 de piese (icoane, manuscrise, obiecte de cult, ferecãturi, broderii) şi cu o camerã memorialã Gala Galaction. Bibliotecã cu c. 14 000 de volume. Casa memorialã a Sfântului Calinic.  La  mănãstirea C. au trãit o perioadã Tudor Arghezi (monahul Iosif), Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Naum Râmniceanu ş.a. În cimitirul mănãstirii, unde se aflã şi biserica având hramul „Sfântul Lazãr”, construitã în 1804 prin grija arhimandritului Gheorghe, sunt îngropate numeroase personalitãţi: Ioan Lupaş, Gala Galaction, Pan. Halippa, pictorul  Ion  Ţuculescu,  mitropolitul Nifon ş.a. În sec. 18–19, la şcoala de zugravi şi copişti a pictorului Nicolae Polcovnicu. În cadrul complexului monahal de la Cernica mai sunt încă trei paraclise cu hramurile „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1783),  „Adormirea Maicii Domnului” (1790) şi „Sfântul Apostol Ioan” (ctitorie din anul 1842 a stareţului de atunci, Calinic). În incinta mănãstirii se aflã câteva exemplare seculare de stejar (Quercus robur), declarate monumente ale naturii. În satul Tânganu existã mănãstirea cu acelaşi nume (1462–1474, cu refaceri din 1853), iar în satul Bãlãceanca, bisericile cu hramurile „Sfânta Treime” (1821) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1870). Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997 com. C. a fost în Sectorul Agricol Ilfov.

CERNIŞOARA, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de contact a Subcarpaţilor Olteniei cu Piem. Olteţului, pe pârâul Cernişoara; 3 508 loc. (1 ian. 2019): 1 824 loc. de sex masc. şi 1 684 fem. Zãcãminte de lignit exploatate pânã în anul 1999 când minele au fost închise. Pomiculturã; apiculturã. Reşed. com. este satul Armãşeşti , în care se aflã biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” , construitã în anii 1798-1799, reparatã în 1849 şi 1883, azi declaratã monument istoric; în satul Cernişoara, atestat documentar la 18 apr. 1736, existã biserica din lemn cu hramul “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”, datând din anul 1710, şi biserica având dublu hram – “Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” şi “Adormirea Maicii Domnului”, ziditã în perioada 2000-2009 şi pictatã în frescã, pe locul fostei biserici din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”, care fusese construitã pe temelie de piatrã în anii 1900-1901 şi demolatã în anul 2011; în satul Modoia existã o bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” , construitã din bârne de gorun pe temelie de piatrã, în anul 1712 şi refãcutã în 1896, azi declaratã monument istoric; în satul Oteşani se afla biserica din cãrãmidã cu hramul “Buna Vestire”, datând din anul 1740 şi pictatã în 1850 de Ion Prodescu, azi declaratã monument istoric, în satul Obârşia existã biserica “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, sfinţitã la 14 nov. 1815, iar în satul Groşi, o bisericã din lemn pe temelie de piatrã, cu hramul „Sfântul Nicolae”, datând din anul 1892, reparatã în 1959, azi declaratã monument istoric.

CERTEJU DE SUS, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 9 sate, situatã la poalele M-ţilor Metaliferi, pe râul Certej; 3 187 loc. (1 ian. 2011): 1 609 de sex masc. şi 1 578 fem. În satele Hondol şi Sãcãrâmb s-au facut exploatãri de minereuri auro-argentifere, de minereuri complexe şi de pirite cuprifere de la mijlocul secolului 18 (circa 1746) şi pânã în anul 2004, când minele au fost închise prin Hotãrârea de Guvern nr. 615 din 21 apr. 2004, publicatã în Monitorul Oficial la 7 mai 2009, iar prima topitorie de metale preţioase a intrat în funcţiune în anul 1763. Agroturism. Satul Certeju de Sus este menţionat documentar, prima oarã, în 1468. În satul Sãcãrâmb, atestat documentar în anul 1465, a fost descoperit (în anul 1860) un vas cu monede romane imperiale, din aur, şi un lãnţişor din bronz şi, tot aici, în 1835, a fost înfiinţatã prima Facultate minierã din Europa de cãtre Joseph Frauzenau. La Sãcãrâmb se aflã ruinele unei biserici greco-catolice din secolul 18, mistuitã de un incendiu la 14 sept. 1970, provocat de fulgerele din timpul unei furtuni şi, tot atunci a fost afectat de incendiu şi satul Sãcãrâmb. În interiorul bisericii ruinate existã o placã de mormânt pe care este inscripţionat anul 1779 (probabil mormântul preotului care slujea în acea bisericã). În cimitirul din curtea bisericii ruinate, azi nãpãdit de vegetaţie, sunt numeroase monumente funerare, valoroase (în special cruci din piatrã sculptate), pe care abia se zãresc anii celor decedaţi (1813, 1865, 1877, 1897 ş.a.). La 30 oct. 1971 a avut loc un grav accident, legat de cedarea barajului iazului de steril, al cãror reziduri a acoperit 20 de gospodãrii, şase blocuri, un cãmin de nefamilişti ş.a., îngropând totul în calea lui (case, grajduri cu animale şi alte anexe), inclusiv 89 de persoane decedate. La marginea satului Sãcãrâmb se află o veche pădure de fagi, numită “Pădurea de Argint” (13 ha), dezvoltată pe pantele unui con vulcanic stins – pădure în care există un izvor cu apă potabilă cu calităţi terapeutice. În satul Sãcãrâmb se află biserica romano-catolică “Zămislirea Maicii Domnului”, construită în cursul anului 1777 (sfinţită la 8 dec, 1777) şi repictată în anul 1968, cu turn zidit în anii 1830-1831. La circa 2 km de satul Certeju de Sus se află lacul de acumulare Tăul Făerag, cu o suprafaţă de 4 ha şi o adâncime de 8,70 m.

CERTEZE, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 3 sate, situatã în E Depr. Oaş, pe râul Valea Albã; 5 418 loc. (1 ian. 2011): 2 736 de sex masc. şi 2 682 fem. Expl. forestiere şi de andezit. Pomiculturã (meri, pruni, peri). În satul Huta-Certeze are loc anual celebra serbare popularã „Sâmbra oilor”. Centru de prelucr. artisticã a lemnului. În satul Certeze, menţionat documentar, prima oarã, în 1490, se aflã biserica ortodoxã cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1817), iar în satul Moişeni, menţionat documentar, prima oarã, în 1828, existã o bisericã ortodoxã cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1854).

CERŢEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Pod. Covurlui cu Câmpia Tecuciului; 2 392 loc. (1 ian. 2011): 1 220 de sex masc. şi 1 172 fem. Viticulturã. În satul Cerţeşti, atestat documentar, prima oarã, în 1528, se aflã biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1776) şi biserica de zid cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1864). În satul Cârlomăneşti, atestat documentar, prima oarã, la 11 apr. 1538, se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), cu biserica având hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie călugărească atestată documentar ca schit, prima oară, în anul 1445 şi apoi la sf. sec. 17. În 1821, biserica şi clădirile anexe au fost distruse de eterişti, dar în 1824–1827 călugării au reconstruit biserica. După secularizarea averilor mănăstireşti în 1863 a rămas ca biserică de parohie. În 1957, biserica a fost mistuită parţial de un incendiu provocat de un trăsnet, rămânând în ruină. Viaţa monahală a fost reactivată în sept. 1997 când a început construirea unui corp de chilii, iar după 1999 s-a zidit biserica paraclis cu hramul „Sfinţii Mucenici Brâncoveni” şi a început refacerea vechii biserici aflată într-o stare avansată de degradare. Satul Cotoroaia este atestat documentar în 1803.

CERU-BĂCĂINŢI, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 10 sate, situatã la poalele de SE ale M-ţilor Metaliferi; 287 loc. (1 ian. 2011): 154 de sex masc. şi 133 fem. Centru de confecţionare a obiectelor din lemn încrustat. Muzeu etnografic. Satul Ceru-Bãcãinţi este amintit documentar în 1909. Rezervaţia „Piatra Tomii” (1 ha).

CERVENIA, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Burnasului, pe stg. râului Vedea; 3 077 loc. (1 ian. 2011): 1 506 de sex masc. şi 1 571 fem. Fermã de creştere a bovinelor. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de legume etc.

CETARIU, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Oradei cu Câmpia Barcãului, pe valea Fâneaţa Mare; 2 194 loc. (1 ian. 2011): 1 095 de sex masc. şi 1 099 fem. În satul Cetariu, menţionat documentar, prima oarã, în 1208, se aflã biserica romano-catolicã „Sfânta Maria” (1804–1809, cu picturi din 1890 executate de Muhits), o casã parohialã (1743) şi o bisericã reformatã (sec. 18), iar în satul Şişterea există o bisericã reformatã din sec. 18. Pânã la 28 ian. 2003, com. C. a avut în componenţã satele Paleu, Săldăbagiu de Mureş şi Uileacu de Munte, care la acea datã s-au desprins şi au format com. Paleu.

CETATE, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona Dealurilor Bistriţei, pe râul Buduşel; 2 694 loc. (1 ian. 2011): 1 373 de sex masc. şi 1 321 fem. Expl. şi prelucr. lemnului; prelucr. laptelui şi a cãrnii. Creşterea bovinelor. Viticulturã. Reşed. com. este satul Satu Nou, atestat documentar în 1332. În satul Orheiu Bistriţei s-au descoperit urmele unui castru roman (sec. 2–3) de dimensiuni mari (203 x 144 m), în care îşi avea sediul garnizoana Cohors I Hispanorum milliaria, şi o aşezare civilã romanã (sec. 2–3). În satul Petriş, atestat documentar în anul 1311, se află o biserică din sec. 14-15, cu turnclopotniţă construit în 1820-1822, aparţinând cultului ortodox şi biserica din lemn cu  hramul „Sfântul Dumitru” (sec. 18). Rezervaţie naturalã cu lalele pestriţe, în satul Orheiu Bistriţei. Festival folcloric, anual, „Laleaua pestriţă” (în a treia duminică din luna mai). Pânã la 27 sept. 2002, com. C. a avut în componenţã satele Budacu de Sus, Dumitriţa şi Ragla, care la acea dată au format com. Dumitriţa.

CETATE, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în V Câmpiei Desnãţuiului, pe stg. Dunãrii; 5 463 loc. (1 ian. 2011): 2 696 de sex masc. şi 2 767 fem. Nod rutier. Producţie de covoare. Produse alim. (preparate din carne şi lapte). Morãrit şi panificaţie. Creşterea bovinelor.  Centru  viticol.  Biserica „Sfântul Gheorghe”, construitã în 1842– 1843 prin grija lui Dumitru Haralambie şi reparatã în 1902, în satul Cetate.

CETATEA DE BALTĂ, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Micã; 3 017 loc. (1 ian. 2011): 1 456 de sex masc. şi 1 561 fem. Haltã de c.f. Expl. de gaze naturale şi de argilã. Producţie de prefabricate din beton şi de şampanie. Viticulturã. Pomiculturã. Pe terit. satului Cetatea de Baltă a existat o veche cetate de pazã, menţionatã documentar, pentru prima datã, în 1197 (aşezarea este consemnatã cu numele „Satul Cetãţii Târnavei”) şi apoi în 1202–1203. În perioada 1352–1371, cetatea a fost reconstruitã şi administratã de aşa-numiţii castelani, iar în a doua jumãtate a sec. 15 a fost renovatã din iniţiativa lui Matia Corvin. Începând cu 1467 şi pânã în preajma anului 1565, cetatea, împreunã cu terit. din jur, s-a aflat sub stãpânirea domnilor Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi Alexandru Lãpuşneanu. În 1565, cetatea a fost dărâmată de fam. Csaky pentru ca pe locul ei să construiască un castel fortificat, ridicat în anii 1570-1580, menţionat documentar în 1581. Castelul, construit în stilul Renaşterii franceze, cu ziduri groase de 1,40 m, a intrat în posesia principelui Bethlen Gábriel, care l-a restaurat în anii 1615-1624, iar către sf. sec. 17 a fost preluat de principele Apáfi  Mihály, după care în 1769 l-a cumpărat groful Haller Jenö. Acesta din urmă a întreprins ample lucrări de restaurare şi a construit poarta în stil baroc. În 1948, castelul a fost naţionalizat şi folosit în diferite scopuri, iar după 1989 retrocedat urmaşilor fam. Haller care l-a vândut la licitaţie, în prezent fiind complet renovat şi aflat în proprietate privată. Din Evul Mediu şi pânã în 1866 localit. a fost reşed. comitatului Târnava (în 1866 administraţia a fost mutatã la Târnãveni). În satul Cetatea de Baltă se află castelul „BethlenHaller” şi o bisericã construitã iniţial (sec. 13) în stil romanic, cu modificãri baroce şi gotice (nava şi corul) din sec. 15. Picturile murale interioare, executate în 1525, au fost acoperite de tencuiala şi zugrãvirea din timpul reparaţiilor fãcute în 1895; bisericã din sec. 14–16, în satul Tãtârlaua.

CETĂŢENI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele sudice ale masivului Leaota, pe valea superioarã a Dâmboviţei; 3 038 loc. (1 ian. 2011): 1 496 de sex masc. şi 1 542 fem. Filaturã de lânã cardatã pentru stofe şi tricotaje. Pe terit. com., la poalele dealului pe care se aflã mănăstirea Negru Vodă, au fost descoperite vestigiile unei aşezãri geto-dacice (davã) datând din sec. 2 î.Hr.-1 d.Hr., în care s-au gãsit urme de locuinţe, morminte, ceramicã autohtonã, fragmente de amfore greceşti, mãrgele din sticlã, monede dacice care imitã pe cele greceşti, monede romane etc. Pe vârful unui deal abrupt şi stâncos, de pe stg. vãii Dâmboviţa, se aflã ruinele unei cetãţi din sec. 14, atribuitã, dupã tradiţie, domnului Negru Vodã (Radu I), cunoscutã sub numele de Cetatea lui Negru Vodã sau Cetatea de la Stoeneşti, şi mănăstirea Negru Vodă sau Cetãţuia (de cãlugãri) cu o bisericã rupestrã (sãpatã în stâncã) din sec. 14, având hramul „Izvorul Tãmãduirii”, cu fragmente de picturã muralã originarã, executatã în tempera, şi construcţii anexe din 1840. Biserica rupestrã este declaratã monument istoric. În satul Lãicãi se aflã biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1793–1796). Rezervaţie naturalã complexã (10 ha) situatã la extremitatea de S a M-ţilor Leaota, în  (care se înscriu într-o depresiune, cu un diametru de 1 km şi o adâncime de 300 m), o peşterã centralã, un izbuc şi un râu ce curge printr-un tunel subteran, lung de 2 km, care leagã între ele 14 lacuri. Prãpãstiile mari, asemenea unor cãldãri uriaşe, cu pereţi înalţi, sunt legate între ele prin porţi subterane sau tunele uriaşe. Rezervaţie naturalã complexã (491 ha). Declarat monument al naturii. Obiectiv turistic.

CEUAŞU DE CÂMPIE, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 8 sate, situatã în Colinele Mãdãraşului, pe cursul superior al râului Iceni; 5 995 loc. (1 ian. 2011): 2 016 de sex masc. şi 2 979 fem. Expl. de gaze naturale. Prelucr. lemnului; produse de panificaţie. Împletituri din papurã (în satul Câmpeniţa). În satul Porumbeni se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Botezãtorul”, construitã în sec. 16 din bârne de stejar (refãcutã în 1749 şi  pe râul Teslui; 1 829 loc. (1 ian. 2011): 891 de sex masc. şi 938 fem. Centru de confecţionare a pieselor de port popular şi a ţesãturilor de interior cu ajutorul rãzboiului de ţesut manual. Conac (sf. sec. 18) şi biserica „Sfântul Dumitru” (1849), în satul Cezieni.

CEZIENI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 3 sate, situatã în N Câmpiei Romanaţi, pe râul Teslui; 1 829 loc. (1 ian. 2011): 891 de sex masc. şi 938 fem. Centru de confecţionare a pieselor de port popular şi a ţesãturilor de interior cu ajutorul rãzboiului de ţesut manual. Conac (sf. sec. 18) şi biserica „Sfântul Dumitru” (1849), în satul Cezieni.

CHECEA, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Timişului, la 32 km NV de municipiul Timişoara; 2 041 loc. (1 ian. 2011): 1 025 de sex masc. şi 1 016 fem. Staţie de c.f. Culturi de cereale, plante tehnice, legume ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor şi pãsãrilor. Muzeu etnografic. Satul Checea este atestat documentar în 1470. Com. C. a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Checea din com. Cenei, jud. Timiş.

CHERECHIU, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Ierului, pe râul Ier; 2 500 loc. (1 ian. 2011): 1 214 de sex masc. şi 1 286 fem. Haltã de c.f. (în satul Târguşor). Produse de panificaţie. Ciupercãrie. Satul Cherechiu este menţionat documentar, prima oarã, în 1220.

 CHEŢANI, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 7 sate, situatã în lunca şi pe terasele de pe stg. râului Mureş, la poalele de S ale Colinelor Luduşului; 2 746 loc. (1 ian. 2011): 1 387 de sex masc. şi 1 359 fem. Haltã de c.f. Culturi de cereale (grâu, porumb), hamei, sfeclã de zahãr, cartofi şi legume (ceapã, ardei, roşii etc.). Satul Cheţani este menţionat documentar, prima oarã, în 1444. Monumentul eroilor (în satul Hãdãreni). Bisericã din lemn cu dublu hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Sfântul Ioan Botezãtorul” (sec. 18), în satul Grindeni şi biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), în satul Cheţani, aceasta din urmã declaratã monument istoric.

CHEVEREŞU MARE, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Timişului, pe râul Şurgani; 2 057 loc. (1 ian. 2011): 1 053 de sex masc. şi 1 004 fem. Staţie de c.f. Prelucr. lemnului; producţie de tãlpi din poliuretan pentru încãlţãminte; panificaţie; diverse produse din nuiele. Creşterea ovinelor. Culturi de cereale şi plante tehnice. În satul Chevereşu Mare, atestat documentar în 1717, se aflã biserica „Înãlţarea Domnului” (1801) şi  biserica  romano-catolicã  „Sfântul Ştefan” (sec. 19). Pãdure de stejar.

CHIAJNA, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Bucureştiului, la V de municipiul Bucureşti, pe râul Dâmboviţa; 10 171 loc. (1 ian. 2011): 4 992 de sex masc. şi 4 179 fem. Staţie de c.f. Fabricã de cãrãmidã şi prefabricate din beton. În satul Roşu, atestat documentar în anul 1700, se aflã staţia de acumulare şi filtrare a apei potabile pentru municipiul Bucureşti. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1831, renovatã în 1897) şi „Sfântul Gheorghe” (1841), în satele Chiajna şi Dudu. Satul Chiajna este menţionat documentar în 1787, iar satul Dudu în 1725. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997, com. C. a fost în Sectorul Agricol Ilfov.

CHIBED, com. în jud. Mureş, formată dintr-un sat, situatã în Subcarpaţii Târnavei, la poalele Dealurilor Şiclodului şi Becheciului, pe râul Târnava Micã; 1 686 loc. (1 ian. 2011): 817 de sex masc. şi 869 fem. Staţie de c.f., inauguratã în 1896. Prelucr. lemnului şi a lânii. Abator. Brutãrie. Creşterea ovinelor. Muzeu sãtesc. Bisericã reformatã (1552), cu turn din 1640. Satul Chibed este atestat documentar în 1499. Com. C. a fost înfiinţatã la 21 iul. 2003 prin desprinderea satului Chibed din com. Ghindari, jud. Mureş.

CHICHIŞ, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Sfântu Gheorghe, pe Râu Negru; 1 605 loc. (1 ian. 2011): 773 de sex masc. şi 832 fem. Haltã de c.f. Prelucr. lemnului. Creşterea bovinelor. În satul Chichiş, atestat documentar, prima oarã, în 1461, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1740), o bisericã din sec. 14–16, reconstruitã în sec. 20, o bisericã reformatã (1799) şi o casã ţãrãneascã construitã în 1803, din lemn de fag, declaratã monument de arhitecturã popularã. Parc public (rezervaţie ornitologicã).

CHIEŞD, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona Dealurilor Majei, pe râul Maja; 2 596 loc. (1 ian. 2011): 1 289 de sex masc. şi 1 307 fem. Expl. de lignit. Prelucr. lemnului; confecţii textile. Moarã. Fermã de creştere a ovinelor. Izv. cu ape minerale sulfuroase. Aici se aflã un gorun secular (ocrotit). În satul Chieşd, menţionat documentar, prima oarã, la 18 iul. 1461, se aflã biserica din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, cu altar rotund (sec. 18), învelitã în tablã zincatã, declaratã monument istoric, iar în satul Sighetu Silvaniei existã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1832).

CHIHERU DE JOS, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona Dealurilor Mureşului; 1 560 loc. (1 ian. 2011): 793 de sex masc. şi 767 fem. În satul Chiheru de Jos, menţionat documentar, prima oarã, în 1453 se află mănăstirea cu acelaşi nume, cu biserica „Adormirea Maicii Domnului” construită în perioada 10 mai 1998-18 nov. 2001 pe locul unei foste mănăstiri care apare menţionată documentar la 14 dec. 1737 şi dispărută în jurul anului 1848. În satul Urisiu de Jos se aflã biserica din lemn cu hramul „SfinţiiArhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în 1747 (refãcutã în 1848–1851 şi zugrãvitã în 1851  de  cãtre  Popa  Gheorghe  din Şendreni). Aici se pãstreazã douã icoane  (Sfântul Nicolae şi Maica Domnului) donate de pan Luca din Urisiu în 1539, manuscrise din sec. 16–17, cãrţi rare din sec. 18. Clopot din anul 1600. În acelaşi sat mai existã biserica din lemn cu hramul „Sfânta Treime” (sec. 19).

CHILIA VECHE, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 4 sate, situatã în N Deltei Dunării, pe grindul Chilia, pe dr. braţului Chilia; 2 386 loc. (1 ian. 2011): 1 217 de sex masc. şi 1 169 fem. Producţie de brânzeturi şi conserve din peşte. Abator. Morãrit. Diverse produse din papurã împletită. Fermã de creştere a porcilor. Pepinierã  piscicolã.  Cherhana.  În Antichitatea greacã, aici a existat o cetate, probabil Achillea, care a fost stãpânitã de bizantini la sf. sec. 10, apoi s-a aflat sub stãpânire turceascã cu numele Eskil-Kalé. La mijlocul sec.14 era cunoscutã cu numele Licostomo. A intrat sub autoritatea Ţãrii Româneşti înainte de anul 1372. Cuceritã şi stãpânitã apoi de Alexandru cel Bun (1400– 1432), cetatea reintrã în posesia Ţãrii Româneşti în 1447. În 1465 este dobânditã de Ştefan cel Mare, care o stãpâneşte pânã în 1479, când cetatea a fost demantelatã. În Evul Mediu, când Chilia Veche se afla la numai 5 km de ţãrmul Mãrii Negre (în prezent este la c. 40 km V de ţãrm, din cauza avansãrii braţului Chilia în mare), a avut un rol important comercial şi strategic. Biserica „Sfinţii Voievozi” (1897–1925). Pe terit. com. C.V. se aflã Roşca-Buhaiova-Hrecişca (15 400 ha), între grindurile Letea şi Chilia, unde cuibãreşte cea mai mare colonie de pelicani din Europa, precum şi colonii de egrete, stârci galbeni, stârci lopãtari ş.a. Până în anii ’90 ai sec. 20, com. Chilia Veche a avut în componenţă satul Ostrovu Tătaru, sat care s-a autodesfiinţat în acei ani prin depopulare, în prezent existând fizic, dar fără locuitori.

CHILIILE, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Subcarpaţii Buzãului, în mica Depr. Chiliile-Cãneşti, la poalele Dealurilor Bocu şi Dâlma, pe râul Sãrãţel; 627 loc. (1 ian. 2011): 297 de sex masc. şi 330 fem. Pomiculturã (meri, peri, pruni, nuci). Satul Chiliile este atestat documentar în 1720. Bisericã având hramul „Sfinţii Voievozi” (1844), în satul Budeşti.

CHINTENI, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 9 sate, situatã în zona Dealurilor Clujului, pe cursul superior al râului Chinteni; 2 942 loc. (1 ian. 2011): 1 461 de sex masc. şi 1 481 fem. Expl. de tufuri, marne, argilã şi nisip. În satul Chinteni, menţionat documentar, prima oarã, în 1263, se aflã o bisericã romano-catolicã (1796), iar în satul Feiurdeni existã biserica greco-catolicã „Sfântul Nicolae” (1930– 1931) şi un conac din sec. 17; bisericã din lemn (sf. sec. 16), în satul Siliştea Veche şi biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1726, cu picturi interioare din 1748), în satul Vechea.

CHIOCHIŞ, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 10 sate, situatã în Câmpia Fizeşului, pe râul Apatiu; 3 145 loc. (1 ian. 2011): 1 616 de sex masc. şi 1 529 fem. Energie eolianã. Creşterea ovinelor. Iaz piscicol. Satul Chiochiş este menţionat documentar, prima oarã, în 1320. Bisericã din sec. 13–16, în satul Bozieş; biserici din lemn în satele Apatiu („Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sec. 16) şi Buza Cãtun (1601, adusã din satul  Fântânele  în  1897);  Castelul „Weselleny” (sec. 18), în satul Chiochiş; bisericã reformatã (sec. 18) şi biserica din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 17, pictatã în 1754), în satul Strugureni.

CHIOJDEANCA, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Subcarpaţii Buzãului; 1 776 loc. (1 ian. 2011): 926 de sex masc. şi 850 fem. Pomiculturã (meri, peri, pruni, nuci). Satul Chiojdeanca este atestat documentar la 17 mart. 1607. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1774) şi „Cuvioasa Parascheva”-Vãgãuneşti (1780–1792, refãcutã în 1847), în satele Nucet şi Chiojdeanca. Tot în satul Chiojdeanca mai existã biserica având hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”, construitã pe cheltuiala boierului Stan Dragomir în anii 1897–1902 şi consolidatã dupã cutremurele din 10 nov. 1940 şi 4 mart. 1977, conacul boierului Stan Dragomir (1907), azi dispensar comunal, şi o cruce din piatrã, ridicatã în jurul anului 1719, care marcheazã locul unei gropi comune unde au fost înmormântate persoanele rãpuse de ciumã. Agroturism.

CHIOJDENI, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 8 sate, situatã în Subcarpaţii  Vrancei, în V Depr. Dumitreşti, la poalele Dealului Roşu, pe râul Râmnic; 2 467 loc. (1 ian. 2011): 1 271 de sex masc. şi 1 196 fem. Expl. şi prelucr. primară a lemnului. Pomiculturã (meri, peri, pruni, nuci).

CHIOJDU, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Subcarpaţii Buzãului, în Depr. Chiojdu, la poalele masivului Monteoru şi a Dealului Cornãţel, pe râul Bâsca Chiojdului; 3 550 loc. (1 ian. 2011): 1 779 de sex masc. şi 1 771 fem. Pomiculturã. Satul Chiojdu este atestat documentar, prima oarã, la 10 iul. 1418, şi apoi la 5 ian. 1549 şi la 2 aug. 1562. Pe terit. com. s-a descoperit un mormânt, cu un bogat inventar funerar, atribuit unei prinţese ostrogote (sec. 5). În satul Chiojdu se aflã o bisericã din anul 1844 (restauratã în 1909 şi 1973), casa cu blazoane (sec. 18) şi casa „Codescu” (sec. 18) a cãrei copie, reconstruitã în 1936, se aflã în Muzeul satului şi de artã popularã „Dimitrie Gusti” din Bucureşti. Bisericile cu hramurile „Înãlţarea Domnului” (1877 – lucrãrile de construire au fost reluate în 1912, întrerupte de Primul Rãzboi Mondial şi terminatã în 1927; reparatã în 1980 şi pictatã în 1983), „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1876, refãcutã în anii 1979–1982 dupã stricãciunile provocate de cutremurul din 4 mart. 1977), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1852–1856) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1870–1877), în satele Bâsca Chiojdului, Lera, Poieniţele şi Cãtiaşu.

CHIRNOGENI, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Cobadin; 3 383 loc. (1 ian. 2011): 1 071 de sex masc. şi 1 682 fem. Staţie de c.f. Expl. de nisip alb. Produse de panificaţie şi de patiserie. Viticulturã. Ferme de creştere a bovinelor şi ovinelor.

CHIRNOGI, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Burnas; 7 846 loc. (1 ian. 2011): 3 894 de sex masc. şi 3 952 fem. Morãrit şi panificaţie. Complex avicol. Creşterea porcinelor. Viticulturã. Staţiune de cercetãri agricole. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. C. a fãcut parte din jud. Ilfov. Pe terit. com. au fost descoperite urmele mai multor aşezãri  geto-dacice  din  sec. 2 î.Hr. 1 d.Hr., peste care s-au suprapus alte aşezãri din sec. 6–7 şi 9–10.

CHIRPĂR, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului; 1 583 loc. (1 ian. 2011): 783 de sex masc. şi 800 fem. În satul Chirpãr, menţionat documentar, prima oarã, în perioada 1332–1333, se aflã o bisericã ortodoxã (1844, cu unele transformãri din 1899) şi o cetate cu bisericã de incintă (sec. 13–16) care în prezent aparţine cultului evanghelic; în satul Sãsãuş existã o bisericã ortodoxã cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1782), în satul Vãrd se află o bisericã din sec. 13, fortificatã în sec. 15–16, azi biserică evanghelicã, iar în satul Veseud o bisericã din sec. 13, fortificatã în sec. 15, 16, 18, azi biserică evanghelicã şi o bisericã ortodoxã cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1790).

CHISCANI, com. în jud. Brăila, alcãtuitã din 3 sate, situatã în E Câmpiei Brãilei, pe stg. Dunãrii; 5 799 loc. (1 ian. 2011): 2 946 de sex masc. şi 2 853 fem. Termocentralã (1 950 MW). Combinat de celuloză şi hârtie (închis în 2010). Sere legumicole. Pe terit. com. a fost descoperitã o necropolã sarmaticã datând din sec. 1 î.Hr., în care s-au gãsit ceramicã elenisticã, sãgeţi de tip scitic (cu 3 muchii), coliere din sticlã şi mãrgean, fibule etc.

CHISELET, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situatã în lunca Dunãrii, pe dr. vãii Mostiştea; 3 490 loc. (1 ian. 2011): 1 717 de sex masc. şi 1 773 fem. Culturi de cereale, plante oleaginoase ş.a. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. C. a fost în jud. Ilfov. Bisericã având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1863).

CHISINDIA, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 3 sate, situatã în S Depr. Zarand, la poalele Dealurilor Cigherului, la confl. râurilor Ciot şi Hurez cu Chisindia; 1 444 loc. (1 ian. 2011): 699 de sex masc. şi 745 fem. Satul Chisindia este menţionat documentar, prima oarã, în 1349.

CHIŞLAZ, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Barcãului cu Dealurile Barcãului, la 140 m alt., pe râul Barcãu; 3 208 loc. (1 ian. 2011): 1 579 de sex masc. şi 1 629 fem. Expl. de petrol. Viticulturã. Satul Chişlaz este menţionat documentar, prima oarã, în 1213. Bisericã din sec. 15 şi bisericã romano-catolicã (1754), în satul Mişca.

CHIUIEŞTI, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 7 sate, situatã la poalele de NE ale dealului omonim, la confl. râului Strâmbu cu Sãlãtruc; 2 589 loc. (1 ian. 2011): 1 296 de sex masc. şi 1 293 fem. În arealul com. C. au fost descoperite câteva vestigii neolitice (aşchii de silex, topoare din piatrã ş.a.). Satul Chiuieşti este menţionat documentar, prima oarã, în 1467. În satul Valea Cãşeielului se aflã mănãstirea „Cãşeiel-Strâmbu” (de maici), având biserica cu hramul „Înãlţarea Sfintei Cruci”, ctitorie din 1765 a cãlugãrului Filip Pahomie Georgiu din Strâmbu. Biserica a fost distrusã de un incendiu în 1832 şi refãcutã apoi din temelii de cãlugãrul Basiliu Bonifaciu din Blaj. Desfiinţatã la 28 oct. 1959 de către autorităţile comuniste, mănãstirea a fost reînfiinţatã în 1991. În naosul bisericii, lângã icoana Maicii Domnului, se aflã o raclã în care sunt pãstrate fragmente de moaşte de la 72 de sfinţi, precum şi un fragment din crucea pe care a fost rãstignit mântuitorul nostru Iisus Hristos. Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 17), în satul Strâmbu.

CHIUZA, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Ciceului cu Muscelele Nãsãudului, pe dr. Vãii Someşului Mare; 2 229 loc. (1 ian. 2011): 1 111 de sex masc. şi 1 118 fem. Ferme de creştere a ovinelor şi a bovinelor. Pomiculturã (meri, pruni). Legumiculturã. Prelucr. laptelui şi a agregatelor de balastierã. Confecţionarea de perii industriale din sârmã. Satul Chiuza este menţionat documentar, prima oarã, în 1292. Bisericã reformatã (sec. 16), în satul Sãsarm, declaratã monument istoric. Conac (sec. 19), în satul Chiuza, azi sediul Primãriei. Com. C. are în componenţă satul Mireş care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21 existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

CICĂNEŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona Muscelelor Argeşului, la poalele sudice ale Dealului Tãmaşu; 2 121 loc. (1 ian. 2011): 1 041 de sex masc. şi 1 080 fem. Expl. forestiere. Produse de panificaţie. Pomiculturã (meri, pruni). Creşterea ovinelor.

CICÂRLĂU, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în NV Depr. Baia Mare, la poalele de SV ale M-ţilor Igniş, în zona de confl. a râului Cicârlãu cu Someş; 4 053 loc. (1 ian. 2011): 2 032 de sex masc. şi 2 021 fem. Staţie de c.f. Expl. de min. complexe (sulfuri polimetalice, în satul Ilba), de andezit şi bazalt. Viticulturã. Pomiculturã (meri, peri, castan comestibil). În satul Cicârlãu, menţionat documentar, prima oarã, în 1407 se afla bisericile „Sfânta Parascheva” (1750-1770) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (sfinţită la 11 oct. 1911), în satul Ilba există biserica „Sfinţii Arhangheli  Mihail şi Gavriil” (1600), iar în satul Bârgău o biserică din lemn (1680) şi una de  zid  (1899).  Rezervaţia  natural „Rozeta de piatră” (0,5 ha).

CICEU, com. în jud. Harghita, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Ciuc, la poalele M-ţilor Ciuc şi Harghita, pe stg. Vãii Oltului, la 4 km N de municipiul Miercurea-Ciuc; 2 776 loc. (1 ian. 2011): 1 385 de sex masc. şi 1 391 fem. Nod feroviar. Prelucr. primarã a lemnului. Expl. de andezit. Ruinele cetãţii Ciceului (sec. 17); biserica romano-catolicã „Sfântul Anton de Padova” (1783, cu refaceri din 1839). Pârtii de schi. Agroturism. Com. C. a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Ciceu şi Ciaracio din com. Siculeni, jud. Harghita. Satul Ciceu este atestat documentar în 1566.

CICEU-GIURGEŞTI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona Dealurilor Ciceului, pe râul Valea Mare; 1 686 loc. (1 ian. 2011): 870 de sex masc. şi 816 fem. Expl. şi prelucr. lemnului; preparate din lapte şi carne. Satul Ciceu-Giurgeşti este menţionat documentar, prima oarã, în 1405. Pe Mãgura Ciceului, din apropierea com., se aflã ruinele cetãţii Ciceu, construitã în 1203– 1204. În 1489 a intrat în posesia lui Ştefan cel Mare, fiind amenajatã ca reşed. domneascã, iar apoi a fost feudã a domnilor moldoveni pânã în timpul lui Alexandru Lãpuşneanu (1568); în 1544, cetatea a fost distrusã din ordinul cardinalului Gheorghe Martinuzzi (guvernator al Transilvaniei în anii 1541–1551). Agroturism. Pânã la 3 oct. 2002 a avut în componenţã satele Breaza, Negrileşti şi Purcãrete, care la acea datã s-au desprins de com. C.-G. şi au format com. Negrileşti.

CICEU-MIHĂIEŞTI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele Dealurilor Ciceului; 1 354 loc. (1 ian. 2011): 667 de sex masc. şi 687 fem. Haltã de c.f. (în satul Ciceu-Mihãieşti). În arealul satului Ciceu-Corabia a fost descoperit (1968) un depozit de bronz, datând din sec. 10–9 î.Hr., alcãtuit din arme, unelte, piese de harnaşament şi obiecte de podoabã. În satul CiceuMihăieşti, atestat documentar în 1405, se află o biserică reformată (1910). Com. C.-M. a fost înfiinţatã la 3 mart. 2005 prin desprinderea satelor Ciceu-Mihãieşti, Ciceu-Corabia şi Leleşti din com. Petru Rareş, jud. Bistriţa-Nãsãud.

CICLOVA ROMÂNĂ, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona Dealurilor Oraviţei, la poalele V ale M-ţilor Anina; 1 640 loc. (1 ian. 2011): 801 de sex masc. şi 839 fem. Expl. de min. complexe şi de bismut. Prelucr. lemnului. Pomiculturã. Satul Ciclova Românã este menţionat documentar, prima oarã, în 1828. Bisericã ortodoxã cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1797, pictatã în 1805 de Ion Zaicu şi restauratã în 1966), în satul Ilidia. Ruinele unei cetãţi din sec. 12.

CILIBIA, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Buzău-Călmăţui, pe dr. vãii Buzăului; 1 902 loc. (1 ian. 2011): 979 de sex masc. şi 923 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 13 sept. 1872). Nod rutier. Balastierã. Fabricã de cãrãmidã. Siloz de cereale. Ferme de creştere a ovinelor, porcinelor şi bovinelor. Satul Cilibia este atestat documentar în 1822. În satul Mânzu se află biserica „Sfântul Ilie” (1863).

CILIENI, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Romanaţi, pe dr. vãii Oltului; 3 236 loc. (1 ian. 2011): 1 632 de sex masc. şi 1 604 fem. Morãrit. Presã de ulei. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, sfeclã de zahãr etc. Legumiculturã. În satul Cilieni, atestat documentar la 3 ian. 1537, se află biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1774) şi biserica „Sfântul Nicolae” (1825-1827, cu picturi murale interioare originare), declaratã monument istoric.

CINCU, com. în jud. Braşov, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului, pe cursul superior al râului Cincu; 1 872 loc. (1 ian. 2011): 929 de sex masc. şi 943 fem. Pe terit. com. a fost descoperit un depozit de bronz datând din prima Epocã a fierului. În satul Cincu, întemeiat de coloniştii germani la mijlocul sec. 12 şi atestat documentar, prima oarã, în anul 1328, se aflã o bisericã fortificatã, construitã în sec. 13, în stil romanic, cu refaceri din anii 1522–1526 şi dupã incendiul din 1789. Altarul poliptic din bisericã, închinat Sfântului Apostol  Toma, este una dintre capodoperele pictorului Vincentius din Sibiu, realizat în anul 1521. Zidurile de fortificaţie, înalte de c. 2 m, se mai pãstreazã doar pe trei laturi. În prezent, biserica aparţine cultului evanghelic. În satul Toarcla existã o cetate ţãrãneascã cu bisericã de incintã (sec. 13). În cadrul com. C. existã mai multe case din sec. 17– 18, declarate monumente istorice. În satul Cincu s-a nãscut publicistul şi omul politic Valeriu Branişte (1869–1928).

CIOBANU, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în lunca de pe dr. Dunãrii, în apropiere de podul rutier de peste Dunãre de la Giurgeni– Vadu Oii; 3 446 loc. (1 ian. 2011): 1 779 de sex masc. şi 1 667 fem. Irigaţii. Vestigii din Epoca bronzului (ceramicã) şi din epocile romanã şi bizantinã (monede). Satul Ciobanu a fost întemeiat la începutul sec. 19 şi menţionat documentar în 1828 cu numele Groapa Ciobanului – denumire pãstratã pânã în anul 1906.

CIOCANI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 4 sate, situatã în partea de S a Pod. Bârlad, în lunca râului Tutova, la 10 km NV de municipiul Bârlad; 1 853 loc. (1 ian. 2011): 936 de sex masc. şi 917 fem. Morãrit. Satul Ciocani este menţionat documentar, prima oarã, în 1558. Com.  C. a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Ciocani, Crâng, Crângu Nou şi Podu Petriş din com. Perieni, jud. Vaslui.

CIOCĂNEŞTI, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situatã în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunãrii; 4 356 loc. (1 ian. 2011): 2 121 de sex masc. şi 2 235 fem. Preparate din carne. Complex avicol. Viticulturã. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. C. a fãcut parte din jud. Ilfov. Satul Ciocăneşti este atestat documentar în 1589.

CIOCĂNEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Titu, pe râul Colentina; 5 042 loc. (1 ian. 2011): 2 491 de sex masc. şi 2 551 fem. Staţie de c.f. Prelucr. lemnului. Complex avicol. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. C. a fãcut parte din jud. Ilfov. În satul Ciocãneşti  se  aflã  ansamblul  conacului „Cantacuzino” (sec. 17–19), în ruinã, biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1850) şi biserica cu dublu hram – „Sfânta Elisabeta” şi „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul” (1843), iar în satul Urziceanca existã conacul „Pãunescu” (sec. 19).

CIOCĂNEŞTI, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 2 sate, situatã la poalele Obcinei Mestecãniş, la 800-900 m alt., pe cursul superior al râului Bistriţa; 1 442 loc. (1 ian. 2019): 710 de sex masc. şi 732 fem. Exploatãri de minereu de mangan (în satul Ciocãneşti), în prezent cu trei mine aflate în conservare, şi de turbã (în satul Botoş). Creşterea bovinelor. Cămin cultural (1960). Centru de încondeiere a ouălor, cu un muzeu în care sunt expuse rezultatatele creaţiei artistice a localnicelor de-a lungul anilor, unele ouã încondeiate datând de acum o sutã de ani. Muzeu etnografic (înfiinţat în anul 2014) în care sunt expuse piese din zona localã (covoare populare lucrate manual, rãzboi manual de ţesut, vârtelniţe, ştergare, costume populare, iţari, lãzi de zestre, putini, foale de fierarie, covate, fotografii vechi alb/negru cu plutaşi pe râul Bistriţa ş.a. În prezent, în com. Ciocãneşti funcţioneazã 10 ateliere de fierãrie si câteva echipe de plutãrit pe râul Bistriţa, în scop turistic, şi se desfãşoarã Festivalul pãstrãvului (în luna august) şi Festivalul ouãlor încondeiate (din anul 2014). În Evul Mediu, la Ciocãneşti a funcţionat un centru de confecţionare a armelor pentru domnii Moldovei, de cãtre “ciocãnarii de arme” (de la care derivã numele actual al comunei). În arealul com. Ciocãneşti se aflã un schit de cãlugãri, înfiinţat în 1993, la poalele muntelui Suhard, cu biserica „Înãlţarea Sfintei Cruci “, ai cãror pereţi exteriori sunt decoraţi cu motive ornamentale populare tradiţionale, asemenea caselor ţãrãnesti din comunã şi, tot în masivul Suhard, la 1 350 m alt., existã o mãnãstire de cãlugãri, înfiinţatã în 1993, cu biserica din lemn cu hramul “Pogorârea Duhului Sfânt” (13,20 m lungime, 6,60 m lãţime, 10,20 m lãţime la abside şi 13,80 m înãlţimea turlei), construitã în anii 2000-2003 dupã planurile arhitectului Viorel Costân din Botoşani. Satul Ciocãneşti este atestat documentar, prima oarã, în anul 1400, într-un hrisov al domnului Alexandru cel Bun, în care este consemnatã dãruirea muntelui Suhard (ca “danie de domnie”) de cãtre doamna Ana, soţului ei, Alexandru cel Bun. În satul Ciocãneşti se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1776), statuia domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, operã a sculptorului Mircea Dãneasa, dezvelitã la 20 aug. 2017, şi numeroase case ţãrãneşti care au pereţii exteriori acoperiţi cu ornamentaţii artistice tradiţionale, de facturã popularã, iar în satul Botoş există biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1890). Com. Ciocanesti a fost înfiinţatã la 10 iul. 2002 prin desprinderea satelor Ciocãneşti şi Botoş din com. Iacobeni, jud. Suceava.

CIOCÂRLIA, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Cobadin; 3 027 loc. (1 ian. 2011): 1 518 de sex masc. şi 1 509 fem. Staţie de c.f. Creşterea bovinelor.

CIOCÂRLIA, com. în jud. Ialomiţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului;  769 loc. (1 ian. 2011): 382 de sex masc. şi 387 fem. Creşterea bovinelor. Satul Ciocârlia este atestat documentar în 1888, iar satul Cotorca în 1552. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. C. a fãcut parte din jud. Ilfov.

CIOCHINA, com. în jud. Ialomiţa, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, pe stânga râului Ialomiţa; 3 248 loc. (1 ian. 2011): 1 576 de sex masc. şi 1 672 fem. Haltã de c.f. Morãrit şi panificaţie. Culturi de cereale şi plante tehnice. Legumiculturã. În satul Ciochina se află o biserică construită în anii 18681872, cu picturi murale interioare din 1881 (restaurate în 2005-2006), consolidată şi reparată după cutremurul din 4 mart. 1977, în satul Orezu există o biserică din 1896, iar în satul Piersica biserica „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1803–1804).

CIOCILE, com. în jud. Brăila, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului; 2 797 loc. (1 ian. 2011): 1 399 de sex masc. şi 1 398 fem. Expl. de ţiţei şi gaze naturale. Culturi de cereale şi plante tehnice. Satul Ciocile este atestat documentar în 1795. Centru de prelucr. a fibrelor şi firelor textile.

CIOFRÂNGENI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona Dealurilor Argeşului, pe râul Topolog; 2 541 loc. (1 ian. 2011): 1 211 de sex masc. şi 1 330 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Biserica „Sfântul Nicolae” (1816), în satul Ciofrângeni, declaratã monument istoric.

CIOHORĂNI, com. în jud. Iaşi, formată dintr-un sat, situatã în Pod. Sucevei, pe interfluviul Siret-Moldova; 2 148 loc. (1 ian. 2011): 1 046 de sex masc. şi 1 102 fem. În arealul com. C. au fost descoperite vestigiile unei aşezãri din sec. 2–3 în care s-au gãsit un fragment dintr-o amforã romanã şi urne de incineraţie executate din pastã finã cenuşie, cu buza rãsfrântã în afarã, acoperite cu capac. Satul Ciohãrani este menţionat documentar, prima oarã, în 1599 şi apoi la 18 iul. 1603. Biserica „Sfântul Nicolae” (1808, restauratã în anii 1860–1864). Com. C. a fost înfiinţatã la 2 dec. 2004 prin desprinderea satului Ciohorãni din com. Mirosloveşti, jud. Iaşi.

CIOLĂNEŞTI, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe Râu Câinelui; 3 103 loc. (1 ian. 2011): 1 516 de sex masc. şi 1 587 fem. Nod rutier. Expl. de petrol. Morãrit şi panificaţie. Apiculturã. Viticulturã. Reşed. com. este satul Ciolãneştii din Deal. Pe terit. com. au fost descoperite vestigiile unei aşezãri neolitice, aparţinând culturii materiale Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.) şi un depozit de vase ceramice dacice (cãni, oale, fructiere cu picior). În satul Baldovineşti se aflã ruinele bisericii fostei mănãstiri Ciolãneşti (sf. sec. 17).

CIOLPANI, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Vlãsiei, pe malul lacului Ţigãneşti; 4 457 loc. (1 ian. 2011): 2 108 de sex masc. şi 2 349 fem. În pãdurea Ciolpani (un rest al Codrilor Vlãsiei) existã o rezervaţie dendrologicã (50 ha) şi o Staţiune de cercetãri forestiere. Localit. Ciolpani s-a format dupã anul 1800 din familiile de clãcaşi ai mănãstirii. Pe terit. satului Ciolpani, pe malul de SV al lacului Ţigãneşti, se aflã mănãstirea Ţigãneşti, de maici, întemeiatã în anul 1776, cu o bisericã din lemn, şi atestatã în 1780, ca schit de cãlugãri, într-un document în care se specificã faptul cã Matei Ţigãnescu şi verişoara sa, Paraschiva Cãplescu, au cedat un teren pe care sã se construiascã biserica mănãstirii. În anul 1805 a devenit schit de maici. Biserica actualã, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construitã în anii 1799–1812, pe locul fostei biserici din lemn, din iniţiativa şi pe cheltuiala banului Radu Golescu şi prin strãdania arhimandritului Dosoftei de la mănãstirea Cãldãruşani, a logofãtului Gheorghe Florescu şi a soţiei sale, Anica, ş.a. Biserica are un pridvor deschis şi douã turle mari. Picturile murale interioare au fost realizate în anul 1853, în stil neobizantin, de egumenul Eftimie şi refãcute în 1929 de Dimitrie Belizarie şi, a doua oarã, în anii 1978–1986 de Gheorghe Trãsculescu şi Valeria Musceleanu. Biserica a fost supusã unor restaurãri în anii 1880, 1895, 1911 şi dupã cutremurul din 4 mart. 1977, respectiv în anii 1978– 1986. La intrarea în bisericã existã un frumos ancadrament ornat cu motive florale. În cimitirul mănãstirii se aflã biserica „Sfânta Treime”, de dimensiuni mici, construitã în anul 1817, cu picturi murale originare executate de Anton Serafin. Turnul-clopotniţã, care este şi turn de poartã, este de formã pãtratã şi prevãzut la partea superioarã cu un ceas mare cu douã cadrane, adus din Germania şi instalat în anul 1911. Clãdirile anexe (chiliile, casa stãreţiei, trapeza ş.a.) au fost construite în 1920. Muzeul mănãstirii, adãpostit într-o clãdire datând din anul 1848, a fost inaugurat în 1989 şi pãstreazã icoane vechi pictate pe lemn, pe pânzã, pe sticlã şi pe metal, veşminte vechi preoţeşti, cãrţi vechi, obiecte de artã religioasã ş.a. În cadrul mănãstirii funcţioneazã ateliere de ţesut în care se confecţioneazã stofe pentru veşminte  preoţeşti. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997 com. Ciolpani a fost în Sectorul Agricol Ilfov.

CIOMĂGEŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 9 sate, situatã în Piem. Cotmeana; 1 131 loc. (1 ian. 2011): 556 de sex masc. şi 575 fem. Reşed. com. este satul Rãduţeşti. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomiculturã (meri, pruni). Apiculturã. Bogat fond cinegetic.

CIORANI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Sãratei, pe râul Cricovu Sãrat; 7 032 loc. (1 ian. 2011): 3 464 de sex masc. şi 3 568 fem. Staţie de c.f. Creşterea porcinelor. Reşed. com. este satul Cioranii de Jos, atestat documentar în 1592.

CIORĂŞTI, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Câmpia Râmnicului, pe râul Râmnic; 3 316 loc. (1 ian. 2011): 1 569 de sex masc. şi 1 747 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Produse de panificaţie. Fermã de creştere a ovinelor. Legumiculturã.

CIOROGÂRLA, com. în jud. Ilfov, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Românã, pe râul Ciorogârla, la 12 km V de Bucureşti; 5 284 loc. (1 ian. 2011): 2 610 de sex masc. şi 2 674 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Prelucr. lemnului. Legumiculturã. Aici se aflã mănăstirea Samurcăşeşti (de maici), cu biserica având trei hramuri – „Sfânta Treime”, „Adormirea Maicii Domnului” şi „Cuvioasa Parascheva”, ctitoritã în 1808 de vornicul Constantin Samurcaş, reparată în 1845 (după deteriorările provocate de cutremurul din 11 ian. 1838) şi din nou în anii 18661869, când a fost pictată de Gheorghe Tattarescu, şi sfinţită la 13 dec. 1870. Avariată grav de cutremurul din 10 nov. 1940, biserica a fost demolată şi reclădită în anii 1941-1943 prin efortul şi pe cheltuiala generalului Theodor Ciurea şi a Prefecturii judeţului Ilfov după proiectul arhitectului Ion Cernescu, păstrându-se forma iniţială (stilul brâncovenesc). Ansamblul monahal a fost restaurat în anii 1953-1958, perioadă în care biserica a fost pictată de Gheorghe Popescu. Pereţii exteriori sunt din cãrãmidã roşie. Biserica are o singurã turlã, prevãzutã cu multe gemuleţe dreptunghiulare, şi un pridvor deschis, susţinut de coloane în torsadã, terminate cu arcaturi. În cadrul mănãstirii funcţioneazã un muzeu în care se pãstreazã icoane pictate de Gheorghe Tattarescu, un epitaf lucrat de Zoe Samurcaş la începutul sec. 19, o cruce în filigran, metanii de chihlimbar, veşminte preoţeşti, cãrţi vechi etc. În cimitirul mănãstirii, unde se aflã o bisericã din 1876, sunt înmormântate câteva personalitãţi: ziaristul Alexandru Beldiman, actriţa Frosa Sarandi, Sofia Heliade (fiica scriitorului Ion Heliade Rãdulescu). În satul Ciorogârla se mai aflã bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18) şi „Sfântul Gheorghe” (1832), conacul „Cantacuzino” (sec. 17) şi un han (sec. 19). Între 23 ian. 1981 şi 2 dec. 1985, com. Ciorogârla a fãcut parte din jud. Giurgiu, iar între 2 dec. 1985 şi 10 apr. 1997, din Sectorul Agricol Ilfov.

CIOROIAŞI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Desnãţuiului; 1 619 loc. (1 ian. 2011): 780 de sex masc. şi 839 fem. Viticulturã. Legumiculturã (predominant usturoi). Bisericile cu hramurile „Sfântul Andrei” (1847– 1851, reconstruitã în 1927–1934) şi „Sfântul Haralambie” (1841), în satele Cioroiaşi şi Cioroiu Nou.

CIORTEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Pod. Central Moldovenesc; 4 110 loc. (1 ian. 2011): 2 121 de sex masc. şi 1 989 fem. Expl. de gresii şi calcare (în satul Coropceni). Produse textile. Morãrit. Viticulturã. Fermã de creştere a bovinelor şi porcinelor. Centru de vinificaţie. Satul Ciorteşti este menţionat documentar în 1523. Biserica ortodoxã cu dublu hram – „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul” şi „Adormirea Maicii Domnului” (ante 1809, refãcutã în 1845), în satul Coropceni.

CIPRIAN PORUMBESCU, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situatã în Pod. Sucevei, la 30 km SV de municipiul Suceava; 2 168 loc. (1 ian. 2011): 1 122 de sex masc. şi 1 046 fem. Expl. lemnului. Moarã. Casa memorialã (natalã) a compozitorului Ciprian Porumbescu (mobilier, fotografii, partituri, documente  de familie) şi Muzeul memorial „Ciprian Porumbescu”, f. în 1928 de profesorul universitar Leca Morariu şi Marioara Porumbescu (sora  compozitorului), adãpostit în conacul boierului Dimitrie Costin, reamenajat şi inaugurat în 1971, în care sunt expuse instrumente muzicale, partituri, mobilier, fotografii şi fotocopii cu aspecte din viaţa şi activitatea compozitorului Ciprian Porumbescu etc.  Acest  muzeu  are  şi  o  secţie  de etnografie. Satul Ciprian Porumbescu dateazã din anul 1350, dar menţionat documentar, prima oarã, în 1546 cu numele Stupca – denumire pe care a purtat-o pânã la 17 oct. 1953. Pânã la 7 mai 2004, com. Ciprian Porumbescu a avut în componenţã satele Bãlãceana (care la acea datã a devenit comunã de sine stãtãtoare), Braşca şi Ilişeşti (ultimele douã sate au format, la 7 mai 2004, com. Ilişeşti). Tot pânã la 7 mai 2004, satul Ilişeşti a fost reşed. com. Ciprian Porumbescu.

CIREŞU,  comunã în jud. Brăila, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, pe râul Cãlmãţui; 3 219 loc. (1 ian. 2011): 1 553 de sex masc. şi 1 666 fem. Staţie de c.f. Exploatãri de petrol şi gaze naturale. Morãrit. Produse alim. Fermã de creştere a porcilor. Centru viticol şi pomicol. În arealul comunei se aflã lacul Fleaşca (amenajat pentru pisciculturã) şi Lacul Sãrat, cu nãmol sapropelic pe fund, cu calitãţi terapeutice. În perimetrul comunei au fost descoperite vestigiile unei aşezãri eneolitice, aparţinând Culturii materiale Gumelniţa (mileniile 4-3 î.Hr.), precum şi câteva morminte din Epoca bronzului şi din secolele 3-4. Satul Cireşu este menţionat documentar, prima oarã, în anul 1794 şi apoi în 1812 ca sat pe moşia boierului Scarlat Grãdişteanu. La sfârşitul secolului 19, era o comunã ruralã, care purta numele Slobozia-Cireşu. În 1925, satul Slobozia-Cireşu a fost desfiinţat şi inclus în comuna Fleaşca din apropiere (Fleaşca este vechea denumire a satului Satu Nou, care a fost desfiinţat şi înglobat în satul Luciu, comuna Luciu, jud. Buzãu), iar mai târziu a devenit comunã de sine stãtãtoare cu numele Cireşu. În satul Cireşu se aflã biserica “Sfântul Nicolae”, ctitorie din anii 1846-1852 a lui Tache Fãlcoianu, consolidatã şi restauratã în 1995 şi pictatã în frescã de Ovidiu Seredenciuc, iar în satul Batogu, atestat documentar în 1824, existã biserica având dublu hram – “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” şi “Sfântul Nistor”, construitã în anii 1902-1912 pe locul uneia din 1860 şi demolatã în anul 1900. Biserica a fost restauratã în anii 2000-2007. Satul Batogu poartã numele boierului Neculai Butuc, poreclit Batogu.

CIREŞU, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Mehedinţi, pe râul Bahna; 582 loc. (1 ian. 2011): 293 de sex masc. şi 289 fem. Pe terit. com. au fost descoperite urmele unei aşezãri neolitice, de tip Sãlcuţa (milen. 4–3 î.Hr.) şi mai multe cuptoare primitive de topire a minereului de fier, datând din perioada dacicã (sec. 5–4 î.Hr.). În satul Bunoaica se aflã o veche casã din lemn (1850). În arealul com. C. se aflã Peştera lui Epuran (→).

CISLĂU, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 5 sate, situatã în depresiunea omonimã, în zona de confl. a râului Bâsca Chiojdului cu râul Buzãu; 5 043 loc. (1 ian. 2011): 2 479 de sex masc. şi 2 564 fem. Staţie de c.f. Producţie de var şi de conserve de fructe. Prelucr. lemnului. Herghelie (creşterea cailor de rasã pur sânge englezesc). Pomiculturã (meri, peri, pruni, nuci etc.). Staţiune experimentalã de sericiculturã. Pãstrãvãrie.  Bisericã  având  hramul „Naşterea  Maicii  Domnului”  (1749, refăcută in 1829–1839), in satul Cislău; biserica din lemn cu hramul „Inălţarea Domnului” (1793), in satul Buda Craciuneşti. Agroturism.

CIUCEA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în mica depresiune omonimã, la poalele M-ţilor Plopiş, Meseş şi Vlãdeasa, pe cursul superior al Crişului Repede, în apropierea defileului pe care acesta l-a format între M-ţii Plopiş, pe dr., şi Culmea Scoruşeţ din N M-ţilor Vlãdeasa, pe stg.; 1 622 loc. (1 ian. 2011): 817 de sex masc. şi 805 fem. Staţie de c.f. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea, mobilã). Ţesãturi. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Muzeu etnografic. Muzeul memorial „Octavian Goga”, inaugurat în 1966, cu 14 310 piese organizate pe colecţii. În interiorul muzeului se aflã expus bustul lui Octavian Goga, realizat în marmurã, în anul 1930, de cãtre sculptorul Corneliu Medrea. Satul Ciucea este menţionat documentar, prima oarã, în 1384. În satul Ciucea, pe un domeniu de 4 ha, cumpărat în 1920 de poetul Octavian Goga de la Boncza Berta (văduva poetului maghiar Ady Endre), se află un castel din sec. 19, modificat în  1921-1926 de Octavian Goga, Muzeul memorial „Octavian Goga”, Mausoleul lui Octavian Goga construit prin efortul soţiei sale, Veturia, în perioada 1938-1958 după planurile arhitectului G. M. Cantacuzino, precum şi o bisericã din lemn, declaratã monument istoric, datând din sec. 18, adusã aici din satul Gãlpâia, com. Bãlan, jud. Sãlaj, de cãtre Veturia Goga, dupã moartea soţului ei, poetul Octavian Goga, în 1938, pentru întemeierea unei obşti monahale. La 28 oct. 1959 mănãstirea a fost desfiinţatã de cãtre autoritãţile comuniste şi reînfiinţatã în 1994, cu biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului”. La această mănăstire, mãicuţele duc o viaţã de obşte. În perioada 2006-2010, întreg patrimoniul domeniului Goga a fost supus unor ample lucrări de restaurare. Până la 18 iul. 2002, com. Ciucea a avut în componenţă satele Bucea, Negreni şi Prelucele, care la acea dată au format com. Negreni, jud. Cluj.

CIUCHICI, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Caraşului cu Dealurile Oraviţei, pe râul Vicinic; 1 133 loc. (1 ian. 2011): 528 de sex masc. şi 605 fem. Expl. şi prelucr. primară a lemnului. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Satul Ciuchici este menţionat documentar, prima oarã, în 1464.

CIUCSÂNGEORGIU, com. în jud. Harghita, alcãtuitã din 9 sate, situatã în SE Depr. Ciuc, la poalele M-ţilor Ciuc, pe râul Firşag; 4 876 loc. (1 ian. 2011): 2 536 de sex masc. şi 2 340 fem. Izvoare cu ape minerale sulfuroase. Prelucr. lemnului. Culturi de cartofi. Creşterea ovinelor şi bovinelor. Satul Ciucsângeorgiu este menţionat documentar, prima oarã, în 1567. În satul Armãşeni se aflã o bisericã romano-catolicã, fortificatã (sec. 16), în stil gotic târziu, cu picturi murale la interior (datând din anul 1655), şi casa din lemn „Emeric Adorjan” (1797), iar în satul Ciucsângeorgiu există o bisericã ortodoxã cu hramul „Sfântul Gheorghe” (sec. 18), o bisericã romano-catolicã (sec. 14), cu zid de incintã şi bastioane din 1673, o casã de lemn, construitã în 1683 şi casa memorialã „Gál Sándor” (1822). Numeroase porţi secuieşti.

CIUCUROVA, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Babadag, pe cursul superior al râului  Slava; 2 168 loc. (1 ian. 2011): 1 098 de sex masc. şi 1 070 fem. Expl. de granit (în satul Atmagea). Pomiculturã (meri, pruni, caişi, cireşi). Apiculturã. Pãduri de tei. În satul Fântâna Mare se află biserica „Înălţarea Domnului”, construită în anii 1916-1922, pictată în 1986-1989 şi reparată în anul 2002, şi o rezervaţie naturală de liliac sălbatic extinsă pe 0,3 ha.

CIUDANOVIŢA, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 2 sate, situatã la poalele de N ale M-ţilor Anina; 650 loc. (1 ian. 2011): 353 de sex masc. şi 297 fem. Expl. de min. de uraniu (1950–1997). Produse alim. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Satul Ciudanoviţa este menţionat documentar, prima oarã, în 1538. Terit. com. Ciudanoviţa este traversat de linia de c.f. Reşiţa-Anina, care în aceeaşi zonã strãbate 13 tunele şi 5 viaducte.

CIUGUD, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Pod. Secaşelor, pe stg. vãii Mureşului, vizavi de confl. cu râul Ampoi; 3 064 loc. (1 ian. 2019): 1 527 de sex masc. şi 1 537 fem. Expl. de bentonit la suprafaţã, în anii 1987–2000 (în satul Şeuşa). Pe terit. satului Drâmbar au fost descoperite urmele unei aşezãri fortificate (probabil Zidava), cu val şi douã şanţuri, datând din Epoca fierului, iar în arealul satului Dumbrava (numit Limba din 28 apr. 2004) au fost scoase la luminã vestigiile unei aşezãri neolitice. Satul Ciugud este menţionat documentar, prima oarã, în 1335. La Ciugud se aflã unul dintre cele mai mari terenuri de golf din România şi unul dintre cele mai mari din Europa, inaugurat în aprilie 2018 (al doilea teren de golf dupã cel din satul Pianu de Jos, com. Pianu, jud. Alba), extins pe o suprafaţã de 58 ha, cu 18 parcursuri, în lungime totalã de 6 518 m (cel mai mare parcurs din Europa), dintre care parcursul 6 are lungimea de 735 m. Aici funcţioneazã un club de golf (“Theodora Golf Club”), care are la dispoziţie trei terenuri de golf, un lac (5 ha) cu insulã şi douã green-uri, piscinã în aer liber, pavilion pentru evenimente, salã de conferinţe, restaurant cu 150 de locuri, 14 vile de cazare, dintre care 5 vile în regim privat ş.a.

CIUHOI, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Barcãului, în zona de confl. a râului Almaş cu Barcãu; 2 203 loc. (1 ian. 2011): 1 065 de sex masc. şi 1 138 fem. Viticulturã; pomiculturã. Satul Ciuhoi este menţionat documentar, prima oarã, în perioada 1291–1294. Ruinele unei cetãţi din sec. 14.

CIULNIŢA, com. în jud. Ialomiţa, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, pe râul Ialomiţa; 2 532 loc. (1 ian. 2011): 1 267 de sex masc. şi 1 265 fem. Nod feroviar (staţia de c.f. inauguratã la 17 nov. 1886). Ateliere de reparat material rulant feroviar şi maşini agricole. Moarã de grâu. Producţie de agregate pentru irigat, de piese de schimb pentru tractoare şi maşini agricole, de alcool, bere şi de nutreţuri combinate. Creşterea bovinelor, porcinelor şi a pãsãrilor. Culturi de cereale şi plante tehnice; legumiculturã. În satul Poiana se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (construitã în 1746 şi reparatã  în 1804) şi case vechi (1810 şi 1850); bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1874) şi „Cuvioasa Parascheva” (1848, azi în ruină), în satele Ciulniţa şi Ivãneşti. Satul Ciulniţa este atestat documentar în 1632.

CIUMANI, com. în jud. Harghita, formată dintr-un sat, situatã în Depr. Giurgeu, pe cursul superior al râului Mureş, în zona de confl. cu Şumuleu Mare; 4 418 loc. (1 ian. 2011): 2 191 de sex masc. şi 2 227 fem. Nod rutier. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Satul Ciumani este menţionat documentar, prima oarã, în 1567. Muzeu sãtesc. Izvoare cu ape minerale. Conacul „Teleki József” (1799). Biserica romano-catolicã „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construitã în anii 1875–1878, în stil neogotic, dupã planurile arhitectului Margittai Gábor. Agroturism.

CIUMEGHIU, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Crişurilor, la graniţa cu Ungaria; 4 473 loc. (1 ian. 2011): 2 245 de sex masc. şi 2 228 fem. Nod de c. f. Expl. de petrol. Culturi de cereale, plante uleioase şi tehnice. Satul Ciumeghiu este menţionat documentar, prima oarã, în 1216. Castelul „Miskolczy” (1779, cu transformãri din 1910), azi dispensar, în satul Ciumeghiu; castel (sec. 19), în satul Ghiorac.

CIUMEŞTI, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Carei, la graniţa cu Ungaria; 1 457 loc. (1 ian. 2011): 695 de sex masc. şi 762 fem. În arealul satului Ciumeşti, atestat documentar în 1306, au fost descoperite (1961– 1965), în diferite puncte, urmele mai multor aşezãri (suprapuse) datând din Paleolitic, Neolitic, Epoca bronzului, din perioada dacicã şi din cea de trecere de la sclavagism la feudalism. Aşezãrile neolitice de aici (sfârşitul milen. 5 î.Hr.– începutul milen. 4 î.Hr.), caracterizate prin frecvenţa uneltelor microlitice din silex, cu largã arie de rãspândire în NV României, au dat numele culturii materiale Ciumeşti. În punctul „Bostãnãrie” au fost identificate vestigiile mai multor aşezãri neolitice (aparţinând culturilor Ciumeşti şi Tisa), apoi din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (cultura Baden-Pecel), un cimitir din Epoca bronzului (sec. 19–13 î.Hr.) şi un cimitir biritual celtic (sec. 3–2 î.Hr.) cu inventar alcãtuit din ceramicã celticã, piese din fier şi bronz celtice, fapt ce atestã contactele dintre localnicii geto-daci şi celţi. În punctul numit „La silozuri” au fost scoase la ivealã urmele unei aşezãri neolitice din cultura ceramicii, cu decor liniar, ale unei aşezãri din cultura Ciumeşti, ale alteia din cultura materială Tisa, precum şi o necropolã celticã şi un cimitir din sec. 10–11. Aici s-au gãsit vase ceramice şi plasticã neolitice, apoi arme, vase ceramice şi podoabe din metal celtice, inele cu sigiliu şi alte podoabe din sec. 10–11 etc. În punctul „La grajduri” au fost identificate urmele unei aşezãri aparţinând culturii materiale Coţofeni (2500–1800 î.Hr.), un cimitir din Epoca bronzului, o aşezare şi o necropolã biritualã celtice (sec. 3–2 î.Hr.), cu elemente de culturã materialã dacicã, o aşezare dacicã din sec. 3 şi o alta din perioada de trecere de la sclavagism la feudalsim. Pe terit. satului Berea au fost descoperite (1965) urmele unei aşezãri dacice (sec. 3–2 î.Hr.) în care s-au gãsit vase ceramice autohtone lucrate cu mâna, precum şi vase ceramice celtice lucrate la roatã (vase mari cu gât înalt, castroane ş.a.). În satul Ciumeşti se aflã o bisericã din sec. 15 (azi bisericã reformatã), în stil gotic, o bisericã ortodoxã cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), în stil baroc, şi o bisericã romano-catolicã „Sfântul Ştefan” (1856). Com. Ciumeşti a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Ciumeşti, Berea şi Viişoara din com. Sanislãu, jud. Satu Mare.

CIUPERCENI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 7 sate, situatã în SV Depr. Târgu Jiu-Cãrbuneşti, la poalele de NE ale Dealului Bujorescu, pe dr. râului Tismana; 1 775 loc. (1 ian. 2011): 886 de sex masc. şi 889 fem. Prelucr. lemnului. Centru de olărit. Muzeul uneltelor (în satul Ciuperceni). Biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1736– 1737), în satul Ciuperceni şi biserica de zid cu hramul „Sfântul Vasile” (1819, cu picturi din 1824), în satul Strâmba-Vulcan. Agroturism.

CIUPERCENI, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 2 sate, situatã în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunãrii; 1 633 loc. (1 ian. 2011): 815 de sex masc. şi 818 fem. Confecţii textile. Legumicultură. Creşterea ovinelor. Vestigiile unui castru roman (225 x 300 m) situat pe Limesul Transalutan, declarate monument istoric. Ruinele unei biserici construită în 1880-1881. Rezervaţie paleontologicã.

CIUPERCENII NOI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în SV Câmpiei Desnãţui, pe terasele şi lunca de pe stg. Dunãrii; 5 572 loc. (1 ian. 2011): 2 759 de sex masc. şi 2 813 fem. Legumiculturã. Bisericã având hramul „Sfântul Gheorghe” (1852–1856). Rezervaţie ornitologicã (500 ha) cu peste 140 de specii de pãsãri care cuibãresc aici, printre care: egreta micã (Egretta garzetta), stârcul roşu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardea ralloides), barza neagrã (Ciconia nigra), corcodelul mare (Podiceps cristatus), raţa pestriţã (Anas strepera) ş.a.

CIUREA, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Jijiei cu Pod. Central Moldovenesc, pe râul Niculina; 12 128 loc. (1 ian. 2011): 6 226 de sex masc. şi 5 902 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 1 mai 1892), în satul Ciurea. Expl. de argilã. Producţie de cãrãmidã şi cahle de teracotã, de var, cherestea, parchete, lãzi, traverse de c.f. Creşterea porcinelor. Satul Ciurea este menţionat documentar, prima oarã, în 1654. Pe terit. satului Hlincea au fost descoperite (1952–1954) urmele unei aşezãri de bordeie, cu mai multe faze de locuire, atribuitã unui grup de slavi din Rãsãrit (sf. sec. 7–sec. 9), în care s-au gãsit obiecte din ceramicã, modelate cu mâna  şi la roatã, unelte şi ustensile din os (strãpungãtoare), din teracotã etc. Tot aici se aflã o mănãstire de cãlugãri, ctitoritã în 1560–1587 de Domniţa Maria (fiica lui Petru Şchiopul) şi soţul ei, spãtarul Zotu Ţigara. Biserica, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, a fost renovatã din iniţiativa domnului Vasile Lupu şi pictatã ulterior, în frescã (1659–1661), cu cheltuiala lui Ştefãniţã Lupu, remarcabil fiind tabloul votiv în care apare portretul lui Vasile Lupu. Restauratã în 1908, consolidatã şi restauratã integral în 1980–1984. Pânã în 1990 a fost metoc al mănãstirii Cetãţuia din Iaşi. Hanul Şanta (sf. sec. 19), în satul Curãturi şi bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Slobozia (1721) şi Picioru Lupului (1845). Din anul 2004 com. Ciurea face parte din zona metropolitanã Iaşi.

CIURILA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 8 sate, situatã pe Dealurile Feleacului, pe cursul superior al râului Hãjdate; 1 512 loc. (1 ian. 2011): 733 de sex masc. şi 779 fem. Pomiculturã. Satul Ciurila este menţionat documentar, prima oarã, în 1733. Bisericile din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, în satele Pãdureni (1750, cu picturi interioare din 1793) şi Sãlişte (1754). Rezervaţia de pe pârâul Dumbrava Filei (0,5 ha) adãposteşte o specie de orhidee, ocrotitã, papucul-doamnei (Cypripedium calceolus) ş.a.

CIURULEASA, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 9 sate, situatã în S Depr. Abrud, pe râul Cerniţa; 1 184 loc. (1 ian. 2011): 599 de sex masc. şi 585 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă); articole de blană. Colectarea şi prelucr. laptelui. Fabricã de var. Creşterea bovinelor. Culturi de plante medicinale. În satul Ciuruleasa, menţionat documentar, prima oarã, în 1850 se află o biserică zidită în  anii 1700-1777, iar în satul Buninginea există biserica „Sfântul Nicolae” (sec. 18).

CIZER, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în S Depr. Şimleu, la poalele M-ţilor Meseş; 2 331 loc. (1 ian. 2011): 1 186 de sex masc. şi 1 145 fem. Prelucr. lemnului. Muzeu sãtesc amenajat într-o casã din lemn construitã în anul 1780, declaratã monument de arhitecturã în anul 2004 (în satul Cizer). În satul Cizer, menţionat documentar, prima oarã, în 1219, o echipã de meşteri din Ţara Moţilor, condusã de Vasile Ursu Nicola (cunoscut sub numele de Horea), a construit o bisericã din lemn (1773), monument istoric, care, din 1968, se aflã în Parcul Etnografic Naţional din Cluj-Napoca. Pe una din grinzile bisericii este incizatã inscripţia „lucrat Ursu H”. În satul Cizer se aflã biserica „Naşterea Maicii Domnului”, zidită în 1942–1948, tencuitã la exterior în 1990–1992 şi pictatã la interior în 2002–2003 de Marius Cioran (sfinţitã la 8 sept. 2003).

CLEJA, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele de E ale Culmii Pietricica, pe râul Cleja; 7 060 loc. (1 ian. 2011): 3 560 de sex masc. şi 3 500 fem.Producţie de rachiu. În satul Cleja, atestat documentar în 1696, se află o biserică ortodoxă (1847) şi bisericile romano-catolice „Sfântul Francisc de Assisi”, de mari dimensiuni (27 m lungime, 10 m lăţime şi 13 m înălţime la interior), construită în 1906 pe locul uneia care data din 1811, şi „Sfântul Marcu” (2006-sfinţită la 9 nov. 2008).

CLEJANI, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Neajlov; 3 368 loc. (1 ian. 2011): 1 672 de sex masc. şi  1 696 fem. Nod rutier. Expl. de petrol. Morărit şi panificaţie. Cămin cultural. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. C. a fãcut parte din jud. Ilfov. În satul Neajlovu, numit în trecut Babele, pe stg. râului Neajlov, a existat mănãstirea „Babele”, cu biserica „Adormirea Maicii Domnului”, întemeiatã în sec. 14 şi refãcutã din temelii, în anii 1492–1493, de cãtre domnul Vlad Cãlugãrul şi fiii sãi Radu şi Mircea şi menţionatã documentar într-un hrisov din 16 aug. 1518, semnat de domnul Neagoe Basarab, apoi reamintitã într-un alt document din 1623. Aflatã în pragul ruinãrii, biserica şi mănãstirea au fost închinate ca metoc al Mitropoliei Ungrovlahiei la 18 nov. 1678. Biserica actualã, de mir, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost reclãditã în anul 1799 prin strãdania egumenului Nicodim Greceanu, restauratã şi zugrãvitã în 1868. În satul Clejani existã bisericile cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ctitorie din 1864 a lui Mişa Anastasievici, pictatã de Gheorghe Tattarescu, şi „Adormirea Maicii Domnului” (1850); douã hanuri din sec. 19.

CLINCENI, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Românã, pe interfluviul dintre Argeş şi Sabar; 5 205 loc. (1 ian. 2011): 2 477 de sex masc. şi 2 728 fem. Centru de antrenament aviatic (aeroportul sportiv „Aurel Vlaicu”). Producţie de ambalaje din hârtie şi carton, de mobilă, de cărămidă şi ţiglă, de brânzeturi şi produse de panificaţie. Creşterea bovinelor. Culturi de cereal şi plante tehnice. Parc cu Teatru de vară. Pădure de stejar (25 ha). În satul Clinceni se află bisericile cu acelaşi hram –„Sfântul Nicolae” – una zidită în 1680-1694, restaurată după cutremurul din 1977, repictată în 1982 şi restaurată pictura în 2002, şi alta ctitorită în 1820–1835 de Gheorghe Bălteanu şi pictată în 1978, precum şi biserica „Sfânta Treime” (1832, afectată de un incendiu în ian. 2010). În satul Olteni există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil”, 1999 (sfinţită la 8 nov. 2006, pictată de Elena Vasilescu). Între 23 ian. 1981 şi 2 dec. 1985 com. C. a fãcut parte din jud. Giurgiu, iar între 2 dec. 1985 şi 10 apr. 1997, din Sectorul Agricol Ilfov. În anul 1986, satul Ordoreanu din componenţa com. C. a fost strãmutat pe alt loc din cauza construirii unui lac de acumulare.

COARNELE CAPREI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Jijiei; 3 013 loc. (1 ian. 2011): 1 507 de sex masc. şi 1 506 fem. Culturi de cereale şi plante tehnice. Iazuri pentru pisciculturã. Pe terit. com. au fost descoperite vestigii din Epoca brozului (fragmente ceramice, topoare confecţionate din rocã eruptivã etc.). Satul Coarnele Caprei s-a format pe locul unei foste „odãi” (gospodãrie ţãrãneascã izolatã), numitã Odaia Urzicani, prin împroprietãrirea însurãţeilor în 1879.

COAŞ, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 2 sate, situatã într-o zonã colinarã din partea de E a Depr. Maramureş, pe râul Lãpuş; 1 409 loc. (1 ian. 2011): 707 de sex masc. şi 702 fem. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului; confecţii textile. Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (sec. 18), în satul Întrerâuri. În satul Coaş, atestat documentar în anul 1566, se aflã biserica de zid cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1730). Rezervaţia Cheile Lãpuşului. Com. Coaş a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea  valea Urluia, care îl subdivide în Cobadin propriu-zis (în N) şi Pod. Negru Vodã (în S). Partea esticã a Pod. C. este mai joasã (40–90 m alt.), formând Pod. Topraisar, care se terminã printr-un ţãrm înalt, cu faleze, întrerupt pe alocuri de limane fluvio-marine.

COBADIN, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona centralã a podişului omonim; 9 040 loc. (1 ian. 2011): 4 575 de sex masc. şi 4 465 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Mat de constr., cherestea. Produse alim. Reparaţii de maşini agricole. Ferme de creştere a bovinelor şi porcinelor. Culturi de cereale. Rezervaţie paleontologică (punct fosilifer), extinsă pe 6 ha.

COBIA, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 10 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Târgoviştei cu Piem. Cândeşti, pe râul Cobia; 3 112 loc. (1 ian. 2011): 1 537 de sex masc. şi 1 575 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Reşed. com. este satul Gherghiţeşti. În satul Mãnãstirea se aflã biserica „Sfântul Nicolae” a fostei mănãstiri Cobia, construitã în 1571–1572 din iniţiativa stolnicului Badea Boloşin, având faţadele placate în întregime cu cãrãmidã smãlţuitã policromã (tonuri de galben, verde şi albastru). Pereţii exteriori prezintã firide pe toatã înãlţimea lor, terminate cu arcuri de cerc. Biserica are 4 turle (turla mare plasatã pe naos) prevãzute cu ferestre mici, dreptunghiulare, terminate, ca şi firidele, cu arcuri de cerc. Catapeteasma este din zid gros de 60 cm. Pereţii interiori nu au picturi. Biserica a fost supusã unor reparaţii în anii 1680, 1723–1724, dupã cutremurele din 14 oct. 1802, 11 ian. 1838  şi apoi 1883, 1938 şi 1994–1995. Turn-clopotniţã de 15 m înãlţime, de formã pãtratã, cu rol şi de poartã, datând din sec. 17. Mănãstirea Cobia a fost activã pânã în 1863 când au fost secularizate averile mănãstireşti, cãlugãrii greci fiind nevoiţi s-o pãrãseascã, rãmânând doar biserica de mir, Turnul-clopotniţã şi fragmente din zidul de incintã. Bisericile„Cuvioasa Parascheva” (1843), „Sfinţii Voievozi” (1838), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1850), în satele Cãlugãreni, Cãpşuna şi Cobiuţa. În satul Frasin Deal existã bisericile „Copãcei” (1805) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”-Şerbeşti (1828), în satul Frasin Vale se află biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1746, reparatã în 1891, 1927 şi 1969), iar în satul Mislea, biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1873).

COCHIRLEANCA, com. în jud. Buzãu, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Râmnicului; 5 668 loc. (1 ian. 2011): 2 885 de sex masc. şi 2 783 fem. Expl. de gaze naturale (în satul Roşioru). Fabricã de conf. din bumbac (Societate româno-chinezã, din 1994), în satul Boboc. Viticulturã. În satul Cochirleanca, atestat documentar, prima oarã, în 1820 cu numele Gãgeanul, se aflã bisericile cu hramurile „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, construitã în 1856 prin strãdania boierului Creţulescu (reparatã în 1911– 1912), şi „Înãlţarea Domnului” (1932).

COCIUBA MARE, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 4 sate, situatã în N Câmpiei Cermei, pe râul Rãtãşel; 2 942 loc. (1 ian. 2011): 1 498 de sex masc. şi 1 444 fem. Morãrit. Lac de baraj antropic (20 ha) folosit pentru irigaţii, în satul Cãrãsãu. În satul Cociuba Mare, menţionat documentar, prima oarã, în 1374, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1898-1902). Pãdure de stejar şi cer (1 272 ha).

COCORA, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Bãrãganului; 1 876 loc. (1 ian. 2011): 926 de sex masc. şi 950 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, sfeclã de zahãr etc. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Abator. Prelucr. laptelui. Biserica „Sfântul Nicolae” (1883, restaurată în 1943 şi repictată de Gabriel Dogărăscu în 1994). Până la 25 mart. 2005, com. C. a avut în componenţă satul Colelia, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

COCORĂŞTII COLŢ, com. în jud. Prahova, formată din 8 sate, situatã în Câmpia Ploieştiului, pe dr. râului Prahova; 3 218 loc. (1 ian. 2011): 1 628 de sex masc. şi 1 590 fem. Com. Cocorăştii Colţ a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Cheşnoiu, Cocorăştii Colţ, Cocorăştii Grind, Colţu de Jos, Ghioldum, Perşunari, Piatra şi Satu de Sus din com. Mãneşti, jud. Prahova. În satul Cocorăştii Colţ, menţionat documentar, prima oară, la 22 mai 1610, au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului (ceramică) şi tot aici se află o biserică din anul 1820.

COCORĂŞTII MISLII, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Subcarpaţii Prahovei; 3 432 loc. (1 ian. 2011): 1 679 de sex masc. şi 1 753 fem. Prelucr. lemnului; produse de feronerie. Aviculturã. Muzeu sãtesc (în localit. Goruna). În satul Cocorãştii Mislii, atestat documentar la 23 apr. 1441, se află o biserică din 1838, iar în satul Goruna există o biserică din 1851.

COCU, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din  8 sate, situatã în Piem. Cotmeana, pe cursul superior al râului Cotmeana; 2 264 loc. (1 ian. 2011): 1 170 de sex masc. şi 1  094 fem. Expl. forestiere şi de petrol. Pomiculturã (pruni, meri, peri). Reşed. com. este satul Rãchiţele de Jos. Bisericã cu hramul „Sfânta Vineri” (1827).

CODĂEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Central Moldovenesc, pe râul Rediu, în zona de confl. cu râul Vaslui; 4 695 loc. (1 ian. 2011): 2 357 de sex masc. şi 2 338 fem. Nod rutier. Prelucr. lemnului (mobilã). Morãrit. Legumiculturã. Culturi de plante uleioase. Centru de ţesãturi populare. În satul Pribeşti se aflã casa „Rosetti-Balş” (sec. 17– 18), una dintre cele mai valoroase realizãri ale arhitecturii civile moldoveneşti ale vremii, precum şi biserica ortodoxã cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Naşterea Maicii Domnului” (sec. 18).

COGEALAC, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 5 sate, situatã în E Pod. Casimcea, pe râul Nuntaşi; 5 485 loc. (1 ian. 2011): 2 814 de sex masc. şi 2 671 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Produse alim. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Culturi de cereale şi plante tehnice.  Centru de ţesãturi şi piese de port popular dobrogean. În zona com. Cogealac vântul bate cu putere c. 2 700 de ore pe an, fapt care a determinat ca firma cehă CEZ să proiecteze instalarea pe terit. acestei comune, în anii 2011–2012, 101 generatoare electrice eoliene (Mori de vânt) de câte 2,5 MW fiecare, cu o putere totală de 252,5 MW (→ şi Fântânele). În arealul satului Gura Dobrogei, în peştera Adam, a fost descoperit (1958) un sanctuar mithraic, iar pe terit. satului Tariverde a fost identificatã o aşezare geticã datând din prima epocă a fierului (Hallstatt – 1200–450/300 î.Hr.) şi locuitã pânã în epoca romanã. Localitatea a fost întemeiatã în perioada 1890–1900 cu numele turcesc Hogeainlik (Poşta Mare), ca loc de popas pentru schimbarea cailor de poştalioane care strãbãteau Dobrogea. Până la 25 mart. 2005, com. Cogealac a avut în componenţă satul Fântânele, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

COJASCA, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Titu, pe râul Ialomiţa; 7 871 loc. (1 ian. 2011): 3 886 de sex masc. şi 3 985 fem. Expl. de petrol, de nisip, pietriş şi argilă. Culturi de cereale şi plante tehnice. Creşterea bovinelor. Biserica „Sfântul Nicolae” (1820), în satul Cojasca.

COJOCNA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 8 sate, situatã într-o zonã deluroasã din SV Câmpiei Fizeşului (Câmpia Transilvaniei), la 335 m alt., pe râul Maraloiu, la 20 km E-SE de Cluj-Napoca; 4 367 loc. (1 ian. 2011): 2 192 de sex masc. şi 2 175 fem. Staţie de c.f. Zãcãminte de sare gemã, exploatate în anii 1780–1852 şi câtva timp dupã 1873. Ulterior minele de sare s-au prãbuşit, transformându-se în lacuri cu apă sãrată, unul de 91,2 m adâncime şi altul de 53,2 m adâncime. Pomiculturã. Staţiune balneoclimatericã sezonierã, de interes local, cu veri rãcoroase (media termicã a lunii iul. 19°C) şi ierni friguroase (media lunii ian. -4,5°C) şi cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentraţie (133,8 g/l), extrase din lacurile saline din staţiune (Lacul Toroc, Lacul Mare). Apele sãrate au efect curativ în tratamentul afecţiunilor reumatismale (spondiloze, artroze, poliartroze, tendinoze), a celor ginecologice (insuficienţã ovarianã, sindrom ovarian de menopauzã, cervicite cronice) şi endocrine (stãri prepuberale la copiii supraponderali şi cu temperament hiperreactiv). Pe terit. com. a fost descoperit un tezaur dacic, cu piese din argint (lanţ, brãţarã spiralatã terminatã cu capete de şarpe şi trei fibule cu noduli pe arc), datând din sec. 1 î.Hr. În timpul stãpânirii romane şi în Evul Mediu a fost pr. centru de expl. a sãrii. În satul Cojocna, atestat documentar în anul 1199, se aflã o bisericã din lemn cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1796) şi o bisericã reformatã-calvinã (1822–1825).

COLCEAG, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Sãratei, pe râul Bãlana; 5 135 loc. (1 ian. 2011): 506 de sex masc. şi 2 629 fem. Staţie de c.f. (în satul Inoteşti) inauguratã la 13 sept. 1872. Siloz de cereale. Prelucr. lemnului şi a marmurei. Morãrit şi panificaţie. Bisericã având dublu hram – „Schimbarea la Faţã” şi „Sfântul Dumitru” (începutul sec. 18), în satul ParepaRuşani. Satul Colceag este atestat documentar în 1469, Parepa-Ruşani în 1469, cu numele Ruşi, Vâlcelele în 1560, cu toponimul Degeraţi, iar Inoteşti în 1571.

COLELIA, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Bãrãganului; 1 433 loc. (1 ian. 2011): 684 de sex masc. şi 749 fem. Moară de cereale. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, plante tehnice ş.a. Com. Colelia a fost înfiinţatã la 25 mart. 2005 prin desprinderea satului Colelia din com. Cocora, jud. Ialomiţa. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1919).

COLIBAŞI, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Burnas, pe râul Argeş; 3 461 loc. (1 ian. 2011): 1 725 de sex masc. şi 1 736 fem. Expl. de petrol şi gaze. Culturi de cereale, plante tehnice şi uleioase ş.a. Legumiculturã în solarii (400 ha) şi în câmp (200 ha). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Colibaşi a fost în jud. Ilfov.  Bisericile  cu  acelaşi  hram  – „Cuvioasa Parascheva”, în satele Colibaşi (1880–1889) şi Câmpurelu (sec. 19).

COLIBIŢA —Bistriţa Bargăului, jud. Bistriţa-Năsăud.

COLONEŞTI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Colinele Tutovei, pe cursul superior al râului Zeletin; 2 214 loc. (1 ian. 2011): 1 173 de sex masc. şi 1 041 fem. Viticulturã. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1630) şi „Sfântul Dumitru” (1809, refãcutã în 1832-1835 şi reparată în anii 1897 şi 1957), în satul Coloneşti.

COLONEŞTI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 9 sate, situatã în Piem. Cotmeana; 2 110 loc. (1 ian. 2011): 1 010 de sex masc. şi 1 100 fem. Ateliere de prelucrare a aluminiului. Culturi de cereale, plante tehnice şi legume. Pomiculturã (pruni, meri, peri, cireşi, vişini). Viticulturã. Aviculturã; apiculturã. Morãrit şi panificaţie. Pe terit com Coloneşti au fost descoperite vestigii ale unor aşezãri dacice din sec. 3. Satul Coloneşti este menţionat documentar, prima oarã, la 22 iul. 1570. Bisericile cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1831–1832), „Sfântul Nicolae” (1842) şi „Cuvioasa Parascheva” (1860, restaurată în anul 2009), în satele Bãtãreni, Vlaici şi Gueşti.

COLTĂU, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în partea de E a Depr. Baia Mare; 2 397 loc. (1 ian. 2011): 1 190 de sex masc. şi 1 207 fem. În satul Coltãu, atestat documentar în anul 1405, se aflã colecţia muzealã „Petöfi Sándor” (inaugurată în 1960), castelul „Teleki” (1740–1760), construit în stil baroc şi renovat în 1821, şi o biserică reformată (1819-1828). În castelul „Teleki” a locuit câtva timp poetul Petöfi Sándor, perioadă în care a scris 33 de poezii. Com. C. a fost reînfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Coltãu şi Cãtãlina din com. Sãcãlãşeni, jud. Maramureş (înainte de 17 febr. 1968, Coltãu a avut statut de comunã).

COLŢI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depr. Sibiciu (Subcarpaţii Buzãului), la poalele Dealului Blidişel, pe râul Sibiciu; 1 129 loc. (1 ian. 2011): 553 de sex masc. şi 576 fem. Expl. de chihlimbar. Pomiculturã (meri, pruni, nuci). Muzeul chihlimbarului (în satul Colţi), inaugurat în 1973, în care sunt expuse roci cu chihlimbar, chihlimbar prelucrat sau brut (între care existã o bucatã de 1 785 grame), unelte folosite pentru exploatarea chihlimbarului ş.a. Satul Colţi este menţionat documentar, prima oarã, în 1277. Pânã la 17 febr. 1968, com. şi satul Colţi s-au numit Între Sibicii. În satul Aluniş se aflã biserica fostului schit Aluniş, având hramul „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul”, sãpatã în stâncă de doi ciobani în anii 1274–1277 şi atestatã documentar în 1351 şi înzestratã în 1578 de domnul Mihnea Turcitul şi soţia sa, Neaga. Schitul a încetat sã mai existe în anul 1871; acest complex rupestru are 20 de chilii sãpate în stâncã. Rezervaţia natural „Chihlimbarul de Buzău” (8,5 ha).

COMANA, com. în jud. Braşov, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depr. Fãgãraş, în zona de confl. a râului Comana cu Oltul; 2 763 loc. (1 ian. 2011): 1 404 de sex masc. şi 1 359 fem. Nod rutier. Expl. forestiere şi de bazalt (în satul Comana de Sus). Culturi de cereale şi cartofi. Reşed. com. este satul Comana de Jos. Moarã de apã şi joagãr (Comana de Sus). În satul Comana de Jos, atestat documentar în 1469, se aflã un punct muzeal cu piese de arheologie şi documente referitoare la istoria localã şi cu colecţie de etnografie (ţesãturi, ceramicã, port popular, piese de cult etc.) şi o bisericã greco-catolicã (1512), cu picturi originare. Bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfântul Nicolae” şi „Cuvioasa Parascheva” (sec. 18), în satul Comana de Jos şi „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18), în satul Comana de Sus. Rezervaţie geologicã (coloanele de bazalt „Piatra cioplitã”), extinsă pe 1 ha.

COMANA, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Negru Vodã; 1 853 loc. (1 ian. 2011): 967 de sex masc. şi 886 fem. Fermã de creştere a bovinelor. Culturi de cereale. În sec. 19, satul Comana era o micã localitate de turci pe care aceştia o numeau Mustafa Aci (în traducere: Mustafa de lângã pom), iar românii veniţi aici dupã anul 1877 i-au spus Mustafaci. Satul Tãtaru a fost întemeiat de tãtarii veniţi din Crimeea la începutul sec. 19 pe care aceştia l-au numit Azaplar (Apa Adâncã), iar satul Pelinu este, de asemenea, o aşezare veche de turci, numitã iniţial Carachioi (în traducere: Satul Negru). La sfârşitul sec. 19, în satul Comana s-a stabilit un grup mare de români veniţi din satele Albeşti şi Urluiasca, jud. Olt, împroprietãriţi cu pãmânt în aceastã zonã, iar în satul  Pelinu au venit mocani români din zona Sibiului care au primit pãmânt aici.

COMANA, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Burnas, pe malul lacului omonim, la 35 km S de Bucureşti: 7 343 loc. (1 ian. 2011): 3 573 de sex masc. şi 3 770 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 1 nov. 1869). Culturi de cereale, de plante tehnice şi uleioase etc. Legumiculturã. Secţie de industrializare a laptelui. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Comana a fãcut parte din jud. Ilfov. În locul numit „Valea Foii” s-a descoperit o aşezare neoliticã (cultura materială Gumelniţa). În arealul com. Comana se aflã Delta Neajlovului sau Balta Comana, extinsã pe o supr. de 1 100 ha, ocupând locul 2 ca biodiversitate dupã Rezervaţia Biosferei Delta Dunãrii. Aici vieţuiesc 141 de specii de pãsãri, 19 specii de peşti şi 31 de specii de mamifere. Aceastã deltã face parte din Parcul Natural Comana, desfãşurat pe 24 963 ha, care este declarat arie protejatã din 12 ian. 2005. Parcul Natural Comana include pãduri de stejar şi carpen, de cer şi gorun, pajişti şi mlaştini sãrãturate, lacuri eutrofe naturale, iazuri etc., precum şi o florã şi faunã bogate, ca de pildã bujorul (Paeonia peregrina var. romanica), dediţelul (Pulsatilla montana), brânduşa galbenã (Crocus flavus), laleaua pestriţã (Fritillaria orientalis), stânjenelul sãlbatic (Iris sibirica), nufãrul galben (Nuphar lutea) ş.a., broasca ţestoasã de baltã (Emys orbicularis), tritonul cu creastã (Triturus dobrogicus), buhaiul de baltã (Bombina bombina), uliul pãsãrar (Accipiter nisus), pescãruşul albastru (Alcedo atthis), ciocârlia-de-câmp (Alauda arvensis), raţa fluierãtoare (Anas penelope), cãlifarul alb (Tadorna tadorna) şi multe altele. Pe terit. com. se mai aflã trupul Oloaga-Grãdinari (248 ha) al pãdurii Comana, care conservã numeroase specii vegetale şi animale de origine sudicã. Este o pãdure de tip „şleau”, în care se dezvoltã arbori ca gârniţa (Quercus frainetto), mojdreanul (Fraxinus ornus), stejarul brumãriu (Quercus pedunculiflora), stejarul pufos (Quercus pubescens), cerul (Quercus cerris), teiul (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus procera), jugastrul (Acer campestre) etc. şi plante rare ca laleaua pestriţã (Fritillaria tenella), leurda (Allium ursinum), bujorul românesc (Paeonia peregrina) – declarat monument al naturii, rodul pãmântului (Arum orientale), gura lupului (Scutellaria altissima) – element pontic mediteranean ş.a. În cadrul subarboretului se remarcã ghimpele (Ruscus aculeatus), aclimatizat în pãdurea Oloaga-Grãdinari, declarat monument al naturii. Rezervaţia Comana, declaratã (în 1954) rezervaţie forestierã şi cinegeticã, se extinde pe 630,5 ha în perimetrele a trei comune: trupul de pãdure Oloaga-Grãdinari se aflã pe terit. com. Comana, trupul Fântânele (152,5 ha) este în arealul com. Cãlugãreni, iar trupul Padina Tãtarului (230 ha) se aflã în raza com. Mihai Bravu. În satul Comana se aflã un vechi complex mănãstiresc (mănãstirea Comana) – ctitorie atribuitã domnului Vlad Ţepeş din anii 1456–1462, fapt confirmat de descoperirile arheologice care au scos în evidenţã fundaţiile primelor construcţii din lemn. Biserica „Sfântul Nicolae” a fost reclãditã din iniţiativa domnului Radu Şerban, în 1588–1609, refãcutã de Şerban Cantacuzino, în 1699–1703 şi reconstruitã din temelie în 1854. Aici se aflã mormintele domnilor Radu Şerban, Nicolae Pãtraşcu (fiul lui Mihai Viteazul) şi a membrilor familiei Cantacuzinilor. Unii istorici presupun cã aici ar fi fost înmormântat şi domnul Vlad Ţepeş şi nu la mãnãstirea Snagov. Întreg ansamblul monahal a fost restaurat în anii 1908, 1970– 1977 şi 1996–2000, iar biserica pictatã în  1968–1970, în frescã, de cãtre pictorul Ion Taflan; bisericile cu acelaşi hram – „Adormirea Maicii Domnului”, în satele Budeni (1882) şi Grãdiştea (1657).

COMANDĂU, com. în jud. Covasna, formată dintr-un sat, situatã la poalele de SV ale M-ţilor Vrancea, pe cursul superior al râului Bâsca Mare; 976 loc. (1 ian. 2011): 487 de sex masc. şi 489 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (fabrica de cherestea a fucţionat din 1889 până la 17 oct. 1999, când a fost desfiinţată). Turbãrie situatã pe plan înclinat, declaratã rezervaţie. Pârtie de schi. Tabãrã de varã pentru copii şi tineret. Biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1999-2000).

COMARNA, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Pod. Central Moldovenesc cu terasele şi luncile Jijiei şi Prutului; 4 758 loc. (1 ian. 2011): 2 369 de sex masc. şi 2 389 fem. Viticulturã. Pomiculturã (cireşi). Reşed. com. este satul Osoi. În satul Comarna, menţionat documentar, prima oarã, în 1431, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1804).

COMÃNEŞTI, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Sucevei; 2 222 loc. (1 ian. 2011): 1 149 de sex masc. şi 1 073 fem. Morărit şi panificaţie. Expl. şi prelucr. primară a lemnului. Culturi de cartofi. În satul Comăneşti, atestat documentar, prima oară, la 5 iun. 1601, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1772). În satul Humoreni se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), mutatã aici în anul 1837 din satul Pârteştii de Jos. Com. C. a fost înfiinţatã la 18 iul. 2002 prin desprinderea satelor Comãneşti şi Humoreni din com. Botoşana, jud. Suceava.

COMIŞANI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Târgoviştei, în zona de confl. a râului Slãnic cu Ialomiţa; 5 303 loc. (1 ian. 2011): 2 597 de sex masc. şi 2 706 fem. Morărit şi panificaţie. Producţie de nutreţuri concentrate, de băuturi alcoolice, de uşi şi ferestre metalice. Iazuri şi heleşteie. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1842–1849) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1821–1831), în satele Comişani şi Lazuri.

COMLOŞU MARE, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Mureşului (Câmpia de Vest), la graniţa cu Serbia; 5 172 loc. (1 ian. 2011): 2 531 de sex masc. şi 2 641 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Culturi de cereale, de floarea-soarelui şi sfeclã de zahãr etc. În arealul comunei au fost descoperite vestigii neolitice. În anul 1734, aici s-au stabilit mai multe familii de olteni, iar în 1781 au fost colonizate numeroase familii de germani. În satul Comloşu Mare, menţionat documentar, prima oarã, în 1446, se aflã biserica ortodoxã cu hramul  „Adormirea Maicii Domnului” (1794– 1796, refãcutã şi pictatã în 1891 şi repictatã în 1925), biserica romano-catolicã (1867–1868), în stil gotic, cu acoperişul refãcut în anul 2002, biserica greco-catolicã (1889–1891, reparatã în 1926), conacul „San Marco” (1843) şi un han (sec. 18). În satul Lunga, atestat documentar în 1743, existã biserica „Înãlţarea Domnului”, construitã în perioada 24 sept. 1933–10 febr. 1936, iar în satul Comloşu Mic, o bisericã din anul 1806.

CONCEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 2 sate, situatã în N Câmpiei Jijiei Superioare; 1 923 loc. (1 ian. 2011): 960 de sex masc. şi 963 fem. Cămin cultural; bibliotecă publică (8 000 vol.). Culturi de cereale, plante tehnice, cartofi etc. Pe terit. com. a fost descoperit un mormânt princiar hunic, cu inventar alcãtuit din obiecte din aur şi argint (sec. 5 d.Hr.). În satul Conceşti, atestat documentar în 1637, se află biserica din lemn cu hramul „Naşterea Domnului” (sec. 18, refãcutã în 1885) şi biserica “Naşterea Maicii Domnului”, zidită în anii 1999-2018 (sfinţită la 16 sept. 2018).

CONOP, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele de S ale M-ţilor Zarand, pe râul Mureş; 2 431 loc. (1 ian. 2011): 1 212 de sex masc. şi 1 219 fem. Staţie de c.f. Balastierã. Expl. de gresii (în satul Milova). Prelucr. lemnului. Pomiculturã. Satul Conop este menţionat documentar, prima oarã, în 1506. În satul Chelmac, atestat documentar în 1133, se aflã ruinele unei cetãţi din sec. 15–16, în satul Milova existã ruinele exploatãrii miniere „Zidurile de la Tãu” (1800), în satul Conop este conacul „Ştefan Cicio-Pop” (sf. sec. 18), azi şcoalã generalã, iar în satul Odvoş se aflã castelul „Konopi”, în stil neoclasic (sec. 18), transformat dupã 1800.

CONSTANTIN DAICOVICIU, com. in jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 6 sate, situatã la poalele de SV ale M-ţilor Poiana Ruscãi, pe râul Timiş; 3 036 loc. (1 ian. 2011): 1 508 de sex masc. şi 1 528 fem. Staţie de c.f. Expl. de calcar. Fabricã de var care a funcţionat în timpul sec. 20, în prezent dezafectatã, şi de produse ceramice. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Reşed. com. este satul Cãvãran. Pânã la 26 aug. 1973, com. C. D. s-a numit Cãvãran. Satul Cãvãran este menţionat documentar, prima oarã, în 1376. Ruinele unui castru roman (sec. 2). Conacul „Juhasz” (1896), azi orfelinat, în satul Zãgujeni. În satul Cãvãran s-a nãscut istoricul şi arheologul Constatin Daicoviciu (1898– 1973).

CONŢEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 8 sate, situatã în Câmpia Titu, pe râul Dâmboviţa; 5 389 loc. (1 ian. 2011): 2 650 de sex masc. şi 2 739 fem. Aeroport militar (Boteni). Haltã de c.f. (inauguratã la 13 sept. 1872). Expl. De  balast. În satul Conţeşti se aflã un conac (sec. 19), azi sediul şcolii şi bisericile cu hramuri duble – „Sfântul Nicolae” şi „Sfânta Treime” (1847–1848) şi „Sfântul Mucenic Pantelimon” şi „Sfântul Ştefan” (1814–1815); în satul Boteni existã biserica cu triplu hram – „Sfântul Nicolae”, „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfinţii Voievozi” (1833–1834, cu picturi din  1910–1911), iar în satul Bãlteni, conacul „Olga Greceanu” (1905) şi biserica având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Înãlţarea Domnului” (1876, reparatã în 1901 şi pictatã în 1945–1946 de Olga N. Greceanu, picturã reînnoitã în 1972).

CONŢEŞTI, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Burnas, pe stg. Vãii Vedea; 3 542 loc. (1 ian. 2011):  1 772 de sex masc. şi 1 770 fem. Produse textile; presă de ulei comestibil. Legumicultură. Culturi de cereale, plante tehnice şi uleioase etc. Viticulturã. Centru etnografic (ţesături din lână şi borangic; cobze). Ruinele bisericii „Sfântul Nicolae” (construită în 1802).

COPALNIC-MĂNĂŞTUR, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 12 sate, situatã în Depr. Copalnic, la poalele de N ale Culmii Preluca, la confl. râului Bloaja cu Cavnic; 5 793 loc. (1 ian. 2011): 2 862 de sex masc. şi 2 931 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Centru pomicol. Satul Copalnic-Mãnãştur este menţionat documentar, prima oarã, în 1424. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (sf. sec. 18), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1735), „Sfântul Nicolae” (1750) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 19), în satele Berinţa, Copalnic, Preluca Veche şi Copalnic-Mãnãştur. În satul Cãrpiniş

COPĂCEL, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Hidişelului cu M-ţii Pãdurea Craiului, pe râul Chijic; 2 236 loc. (1 ian. 2011): 1 141 de sex masc. şi 1 095 fem. Prelucr. primară a lemnului; produse lactate. Creşterea bovinelor. Satul Copãcel este menţionat documentar, prima oarã, în 1508. Biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1754, cu picturi interioare din sec. 18), în satul Bucuroaia.

COPĂCELE, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona Dealurilor Pogãnişului, pe cursul superior al râului Valea Secãneasca; 1 149 loc. (1 ian. 2011): 578 de sex masc. şi 571 fem. Carierã de piatrã. Produse de panificaţie şi de patiserie. Pomiculturã. În satul Copãcele, menţionat documentar, prima oarã, în 1503 se aflã o bisericã din lemn (1906).

COPĂCENI, com. în jud. Ilfov, formată din-un sat, situatã în Câmpia Românã, pe stg. râului Argeş, la 15 km S de Bucureşti; 3 222 loc. (1 ian. 2011): 1 560 de sex masc. şi 1 662 fem. Legumiculturã. Biserica „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1827–1830). Com. Copăceni a fost înfiinţatã la 25 mart. 2005 prin desprinderea satului Copăceni din com. 1 Decembrie, jud. Ilfov.

COPĂCENI, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Piem. Olteţului, pe râul Cerna; 2 923 loc. (1 ian. 2011): 1 517 de sex masc. şi 1 406 fem. Apiculturã. Centru pomicol. Reşed. com. este satul Ulmetu. În satul Copãceni se aflã o bisericã din lemn, cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1775–1779), şi alta de zid, cu hramul „Buna Vestire” (1804), iar în satul Ulmetu, atestat documentar în 1591, existã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1747).

COPĂLĂU, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Miletin; 4 158 loc. (1 ian. 2011): 2 099 de sex masc. şi 2 059 fem. Prelucr. artisticã a lemnului. Morărit şi panificaţie. Rezervaţie botanicã (în satul Cerbu). Până la 21 iul. 2003, com. Copălău a avut în componenţă satele Coşula, Buda, Pădureni şi Şupitca, sate care la acea dată s-au desprins din com. Copălău şi au format com. Coşula, jud. Botoşani.

CORBASCA, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de contact a Colinelor Tutovei cu terasele şi lunca de pe stg. Siretului; 5 693 loc. (1 ian. 2011): 2 883 de sex masc. şi 2 810 fem. Morãrit şi panificaţie. Producţie de ulei de floarea-soarelui. Culturi de cereale şi plante uleioase. Centru de confecţionare a costumelor populare, covoarelor, cergilor, lãicerelor; ţesãturi şi cusãturi. Satul Rogoaza este menţionat documentar, prima oarã, în 1437. În satul Pogleţ se aflã biserica din lemn de stejar cu hramul „Buna Vestire” a unui schit de cãlugãri numit iniţial Scumezeu, iar dupã anul 1774 cunoscut cu numele Pogleţ. Biserica a fost construitã în anul 1752 prin strãdania paharnicului Constantin Balş şi atestatã documentar în 1758 în hrisovul domnesc al lui Scarlat Ghica. Schitul a încetat sã funcţioneze dupã secularizarea averilor mănãstireşti în 1863. În 1996 a fost reînfiinţat ca mănãstire de maici. Biserica „Buna Vestire” a mănãstirii Pogleţ, care nu are turle, este declaratã monument istoric.

CORBEANCA, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Vlãsiei, pe cursul superior al râului Cociovaliştea; 4 891 loc. (1 ian. 2011): 2 355 de sex masc. şi 2 536 fem. Staţiune de cercetare pentru creşterea taurinelor. Prefabricate din beton; brânzeturi. Creşterea bovinelor. Culturi de cereal şi plante tehnice. Pomiculturã. Iazuri şi heleşteie. Pãdure de foioase (rest din vechii Codrii ai Vlãsiei). Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997, com. Corbeanca a fãcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. În satul Corbeanca, se aflã o bisericã având triplu hram – „Buna Vestire”, „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Ştefan”, ctitorie din 1819 a stolnicului Ogrãdeanu, declarată monument istoric.

CORBENI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 8 sate, situatã în Depr. Arefu–Corbeni din zona Muscelelor Argeşului, între Dealurile Tãmaşu (1 104 m), la V, şi Chiciura (1 218 m), la E, pe cursul superior al râului Argeş; 5 767 loc. (1 ian. 2011): 2 844 de sex masc. şi 2 923 fem. Hidrocentralã, în satul Oeştii Pãmânteni (15 MW), intratã în funcţiune în 1967. Confecţionarea unor piese de mobilier din lemn şi din aluminiu. Creşterea ovinelor şi bovinelor. Pomiculturã (meri, pruni, peri). Satul Corbeni este atestat documentar, prima oarã, în 1456 într-un document emis de domnul Vladislav II. În satul Corbeni se aflã biserica având hramul „Sfântul Dumitru” (1743), casa „Petre  Vãtãşescu” (1915) şi vila „Bordenache” (c. 1930) a arhitectului R. Bordenache; în satul Bucşeneşti se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1746–1748), în satul Oeştii Pãmânteni este biserica „Sfântul Nicolae” (1840), iar în satul Poienari, ruinele unei cetãţi din sec. 14.

CORBI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 6 sate, situatã în bazinetul depresionar omonim din zona Muscelelor Argeşului, la poalele de E ale Dealului Chiciura (1 218 m), pe cursul superior al Râului Doamnei; 4 171 loc. (1 ian. 2011): 2 040 de sex masc. şi 2 131 fem. Expl. de gips (în satele Corbşori şi Stãneşti). Producţie de cãrãmidã şi de cahle de teracotã. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Centru pomicol (meri, pruni, peri). În satul Jgheaburi se aflã un schit rupestru (sf. sec. 14–începutul sec. 15) cu biserica „Adormirea Maicii Domnului”, extins la începutul sec. 16 de maica Magdalina. Reamenajat în 1809 de episcopul Iosif de Argeş şi transformat în bisericã de mir. Dupã prãbuşirea unei stânci, în noaptea de Paşti a anului 1859, a fost restaurat şi consolidat. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi”-Pârâieşti (1816) şi „Sfânta Treime” (1829–1834, cu picturi originare), în satul Stãneşti. În satul Corbi, atestat documentar la 24 apr. 1495, se află două biserici cu acelaşi hram „Sfânta Treime”, construite una lângă alta, una zidită în anii 1828-1830, cu picturi murale interioare originare, şi cealaltă ridicată în etape între 1941 şi 1963, şi monumentul lui Naum Râmniceanu, dezvelit la 24 apr. 1995, operã a sculptorului Traian Ivãnescu.

CORBII MARI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 9 sate, situatã în Câmpia Titu, pe râul Neajlov, pe autostrada Bucureşti–Piteşti; 8 506 loc. (1 ian. 2011): 4 279 de sex masc. şi 4 227 fem. Expl. de petrol. Culturi de cereale şi plante tehnice. Bisericile cu hramurile „Sfânta Treime”, ctitorie din 1693–1705 a paharnicului Dumitraşcu Corbeanu, cu picturi murale din 1761, şi „Sfântul Nicolae” (1802–1803), în satele Corbii Mari şi Ungureni; bisericã având triplu hram – „Sfânta Treime”, „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae” (1842), în satul Petreşti; biserica având hramul „Sfânta Treime” (1837–1838), în satul Moara din Groapã.

CORBIŢA, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 9 sate, situatã în Colinele Tutovei, pe râul Berheci; 1 895 loc. (1 ian. 2011): 945 de sex masc. şi 950 fem. Reşed. com. este satul Şerbãneşti. În satul Lãrgãşeni, menţionat documentar în 1546, se aflã biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din 1760 a lui Gavrilã Conachi. Satele Rãdãcineşti şi Şerbãneşti sunt menţionate documentar în 1617.

CORBU, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 3 sate, situatã pe ţãrmul Mãrii Negre; 6 086 loc. (1 ian. 2011): 3 102 de sex masc. şi 2 984 fem. Expl. de calcar. Producţie de var. În arealul com. Corbu a fost descoperitã (1969) o necropolã cu 10 morminte de înhumaţie, datând din sec. 6–5 î.Hr., în care s-au gãsit vase greceşti de lux, fragmente de amfore greceşti şi ceramicã autohtonã, precum şi vestigiile unei aşezãri rurale romane din sec. 3–4. Satul Corbu s-a numit în trecut Gargalâc Mic.

CORBU, com. în jud. Harghita, alcãtuitã din 2 sate, situatã în E Depr. Borsec, la poalele M-ţilor Bistriţei, la confl. râului Corbu cu Bistricioara; 1 543 loc. (1 ian. 2011): 757 de sex masc. şi 786 fem. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului. Izvoare cu ape minerale. Bisericã din lemn (1839). Satul Corbu este menţionat documentar în 1808. Poianã cu narcise.

CORBU, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de contact a Piem. Cotmeana cu Câmpia Gãvanu-Burdea, pe cursul superior al râului Vedea; 2 511 loc. (1 ian. 2011): 1 266 de sex masc. şi 1 245 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 5 ian. 1875). Expl. de petrol (în satul Ciureşti). Bisericile cu hramurile „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1812), „Cuvioasa Parascheva” (1831), „Adormirea Maicii Domnului” (1802), „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1865) şi „Cuvioasa Parascheva” (1837), în satele Ciureşti, Corbu, Milcoveni, Buzeşti şi Burduleşti. Satul Corbu este atestat documentar la 25 apr. 1531.

CORCOVA, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 13 sate, situatã în E Piem. Coşuştei, în zona de confl. a râului Coşuştea cu Motru; 5 997 loc. (1 ian. 2011): 3 026 de sex masc. şi 2 971 fem. Haltã de c.f. Expl. de nisip şi argilã. Fabricã de cãrãmidã. Centru de vinificaţie şi de fabricare a bãuturilor alcoolice. Podgorie. Bisericã de zid cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Pogorârea Duhului Sfânt” (1837), în satul Jirov şi bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1755, cu picturi murale interioare din 1889) şi „Sfântul Nicolae” (1808–1835, cu picturi murale interioare din 1843), în satele Corcova şi Cernaia.

CORDĂRENI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Ibãneasa; 1 965 loc. (1 ian. 2011): 952 de sex masc. şi 1 013 fem. Muzeu sãtesc (în satul Slobozia). Prelucr. pieilor de animale, a lemnului şi a laptelui. Creşterea bovinelor. Pomiculturã. Satul Cordãreni este atestat documentar în 1517, satul Griviţa a fost înfiinţat în 1878, iar satul Slobozia la 23 iun. 2004. Pãdure cu rezervaţie de fazani.

CORDUN, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 3 sate, situatã pe cursul inferior al râului Moldova; 7 700 loc. (1 ian. 2011): 3 782 de sex masc. şi 3 918 fem. Producţie de cherestea, cărămidă, articole de sport, de produse ceramice de uz gospodăresc, ornamental şi de panificaţie. Morărit.

CORLĂTENI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Jijiei Superioare, pe cursul superior al Jijiei; 2 427 loc. (1 ian. 2011): 1 193 de sex masc. şi 1 234 fem. Cojocãrit (cojoace, cãciuli din piei de caracul). Creşterea bovinelor şi ovinelor (rasa caracul). Apiculturã. În arealul satului Corlăteni, menţionat documentar, prima oarã, în 1431, au fost descoperite fragmente de ceramicã pictatã, de tip Cucuteni, şi un tezaur monetar (5 800 de piese din argint, din perioada feudalã, reprezentând groşi moldoveneşti) cu monede emise în vremea domnului Petru Muşat. În satul Vlãdeni, menţionat documentar, prima oarã, în 1581, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1785, cu transformãri şi adãugiri din 1945) şi casa „Haret”(1760), iar în satul Podeni există biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1948-1959). Până la 17 iul. 2003, com. Corlăteni a avut în componenţă satele Dimăcheni, Mateieni şi Recia-Verbia, care la acea dată au format com. Dimăcheni, jud. Botoşani.

CORLĂŢEL, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de contact a Piem. Bãlãciţei cu Câmpia Blahniţei, pe cursul superior al râului Drincea; 1 462 loc. (1 ian. 2011): 711 de sex masc. şi 751 fem. Pomiculturã; legumiculturã. Bisericã de zid cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Pogorârea Duhului Sfânt” (1837, cu picturi murale originare), în satul Corlãţel.

CORNĂŢELU, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Titu, pe râul Baranga; 1 567 loc. (1 ian. 2011): 748 de sex masc. şi 819 fem. Culturi de cereale şi plante tehnice. Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Cornãţelu (1596, cu refaceri în 1725 şi 1884) şi Bolovani (1835) şi cu triplu hram „Muceniţa Anastasia”, „Sfântul Dimitrie” şi „Adormirea Maicii Domnului”, în satul Alunişu (1818, cu picturi murale din 1904–1905 şi refaceri din 1947) şi „Sfântul Nicolae”, în satul Slobozia (1810, reclãditã în 1848–1850). Pădurea Bolovani, declarată rezervaţie forestieră şi cinegetică.

CORNEA, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 4 sate, situatã în culoarul Timiş–Cerna, pe cursul superior al râului Cerna; 1 904 loc. (1 ian. 2011): 909 de sex masc. şi 995 fem. Staţie de c.f., inauguratã în 1878. Pomiculturã. Muzeu etnografic. Satul Cornea este menţionat documentar, prima oarã, în 1539. Bisericile „Cuvioasa Parascheva” (1805, pictatã în 1824 şi restauratã în 1938), în satul Cruşovãţ, şi „Înãlţarea Domnului” (1810, pictatã în 1824 de Ion Zaicu), în satul Cuptoare.

CORNEREVA, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 40 de sate (cea mai mare com. din România ca nr. de sate), situatã în depresiunea omonimã, la poalele de NV ale M-ţilor Cernei, pe cursul superior al râului Bela Reca; 2 991 loc. (1 ian. 2011): 1 522 de sex masc. şi 1 469 fem. Pomiculturã (meri, pruni, peri). Creşterea bovinelor (rasele Bãlţata româneascã şi Pinzgau). Satul Cornereva este menţionat documentar, prima oarã, în 1518. În satul Bogâltin se aflã mănãstirea Bogâltin, ctitorie din 1949 a monahiei Nimfodora Ghergulescu şi a familiilor Ion Rãdulescu, Gheorghe Sorescu şi N. Cãnicean, cu o bisericã construitã în 1959, având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Prin decretul 410 din 28 oct. 1959, emis de Consiliul de Stat comunist, mănãstirea a fost desfiinţată, iar biserica a trecut în subordinea parohiei Bogâltin, a cãrei bisericã veche (construitã în 1854) pãstreazã picturi murale executate în anii ’20 ai sec. 20 de cãtre Gheorghe şi Corneliu Baba. Mănãstirea a fost reînfiinţatã dupã 1989 (centrul eparhial a fãcut demersurile necesare în aug. 1990). În arealul com. Cornereva se aflã peştera Borzoni (ocrotitã de lege).

CORNEŞTI, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 9 sate, situatã la poalele sudice ale Dealului Bobâlna (693 m alt.), pe râul Lujerdiu; 1 573 loc. (1 ian. 2011): 769 de sex masc. şi 804 fem. Creşterea bovinelor. În satul Corneşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1306, există o biserică romano-catolică  (1725) şi conacul„Schirling” (sec. 18, refăcut în sec. 19), în stil baroc, declarat monument istoric, iar în satul Tiocu de Jos se află o biserică reformată (1700). În satul Lujerdiu se aflã biserica ortodoxã cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ctitorie din anul 1600 a lui Mihai Viteazul, cu transformãri din 1684 şi din sec. 19; în satul Tioltiur existã o bisericã ortodoxã din sec. 16 (cu transformãri din sec. 18) şi o bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1800), iar în satele Stoiana şi Tiocu de Sus se aflã câte o bisericã datând din sec. 15 şi,  respectiv, sec. 13 (cu transformãri din sec. 15).

CORNEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 10 sate, situatã în Câmpia Cricovului, pe râul Crivãţ; 6 882 loc. (1 ian. 2011): 3 303 de sex masc. şi 3 579 fem. Nod rutier. Morãrit. Produse de panificaţie. Bisericile cu hramurile „Sfântul Ştefan” (1812–1817) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1862–1864), în satele Cãtunu şi Hodãrãşti şi bisericile cu dublu hram „Sfântul Evanghelist Ioan” şi „Sfântul Grigore” (ante 1810) şi „Sfântul Haralambie” şi „Adormirea Maicii Domnului” (1832), în satele Cristeasca şi Frasinu; în satul Corneşti existã biserica „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1829).

CORNETU, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Românã, pe râul Argeş; 5 177 loc. (1 ian. 2011): 2 524 de sex masc. şi 2 653 fem. Aeroport militar. Balastierã. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Legumiculturã; viticulturã. Între 23 ian. 1981 şi 2 dec. 1985, com. Cornetu a fãcut parte din jud. Giurgiu, iar între 2 dec. 1985 şi 10 apr. 1997 din Sectorul Agricol Ilfov. Com. Cornetu a fost afectatã de lucrãrile canalului Dunãre–Bucureşti (multe case au fost demolate şi strãmutate pe alt loc). În satul Cornetu se află biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (28 m lungime, 11,50 m lăţime şi 22,40 m înălţimea turlei), construită în anii 1900-1905, pictată în 1906 de Anton Serafim şi repictată în anul 2000 de Nicolae Oană.

CORNI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 4 sate, situatã la poalele dealului omonim, pe stg. vãii Siretului; 6 735 loc. (1 ian. 2011): 3 457 de sex masc. şi 3 278 fem. Prelucr. primară a lemnului. Creşterea bovinelor. În arealul com. Corni au fost descoperite vestigii neolitice (vârf de sãgeatã din silex., fragment de topor din şist negru neşlefuit, topor din piatrã şlefuitã, dãlţi din silex trei fusaiole din lut ş.a.), precum şi trei monede imperiale romane din timpul împãratului Hadrian şi douã de bronz. În satul Corni, atestat documentar în 1772, se aflã biserica având hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (c. 1780, reparată în 1889).

CORNI, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Pod.  Covurlui cu Câmpia Covurlui; 2 217 loc. (1 ian. 2011): 1 162 de sex masc. şi 1 055 fem. Pomiculturã (meri, peri, pruni, caişi); viticulturã; apiculturã.

CORNU, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Subcarpaţilor Prahovei cu prelungirile de S ale M-ţilor Baiu, pe stg. Vãii Prahova; 4 482 loc. (1 ian. 2011): 2 163 de sex masc. şi 2 319 fem. Zăcăminte de sare gemă. Izvoare cu apă sărată. Turnãtorie de fontã (din 1990); construcţii de echipamente pentru ind. bomboanelor (din 1996); producţie de capsule moi din gelatinã pentru ind. farmaceuticã şi de tricotaje (din anul 2000). Pomiculturã. Reşed. com. este satul Cornu de Jos. În satul Cornu de Jos, atestat documentar la 23 iul. 1514, se află clădirea Primăriei (1914), un Cămin cultural cu clădire din 1953, o bibliotecă publică cu peste 29 000 vol., inaugurată în 1965, un muzeu întemeiat în 1950 şi modernizat în 1986 şi biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” construită în 1907 pe locul uneia ce data din 1771. În satul Cornu de Sus există biserica din lemn „Înălţarea Domnului” construită în 1911 pe locul unui schit menţionat documentar la 19 iun. 1649 şi declarată monument de artă în anul 1914.

CORNU LUNCII, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 9 sate, situatã în S Pod. Sucevei, pe râul Moldova; 7 592 loc. (1 ian. 2011): 3 826 de sex masc. şi 3 766 fem. Nod rutier. Topitorie de in şi cânepã (în satul Bãişeşti), desfiinţatã în 1995. Prelucr. lemnului; preparate din carne. În satul Bãişeşti se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi”, construitã în 1778, cu adãugiri (pridvor, pronaos, turle, abside laterale) din sec. 19.

COROD, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Pod. Covurlui cu Câmpia Tecuci, pe râul Corozel; 7 376 loc. (1 ian. 2011): 3 668 de sex masc. şi 3 708 fem. Prelucr. primarã a lemnului. Morãrit; presã de ulei comestibil. Legumiculturã. Centru viticol. Satul Corod este atestat documentar în 1438. Situl arheologic „Valul lui Athanaric”, pãstrat nealterat, declarat monument istoric.

COROIENI, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Pod. Boiu, la poalele de NV ale Culmii Breaza, la izv. râului Poiana; 2 323 loc. (1 ian. 2011): 1 167 de sex masc. şi 1 156 fem. Expl. Şi  prelucr. pietrei de var. Prelucr. primarã a lemnului. Producţie de rachiuri naturale. Panificaţie. Pomiculturã. Satul Coroieni este menţionat documentar, prima oarã, în 1584. Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1706), în satul Drãghia şi biserica din zid cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1813), în satul Valea Lãpuşului. Mănãstirea Dealu Mare (de cãlugãri) cu biserica „Sfântul Ilie” datând din 1922. În arealul com. Coroieni se aflã rezervaţia peisagisticã Cheile Babei (15 ha).

COROIEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 7 sate, situatã în S Colinelor Tutovei, pe râul Dumbrava; 2 230 loc. (1 ian. 2011): 1 135 de sex masc. şi 1 095 fem. Viticulturã. Satul Mireni este menţionat documentar, prima oarã, în 1529, iar Chilieni în 1629. În perimetrul com. se aflã pãdurea Seaca-Movileni, alcãtuitã din stejar pufos (Quercus pubescens), stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), gârniţã (Quercus frainetto), stejar pedunculat (Quercus robur) în amestec cu arţar tãtãresc (Acer tataricum), mojdrean (Fraxinus ornus) ş.a. Pãdurea este declaratã rezervaţie forestierã şi botanicã şi este ocrotitã de lege.

COROISÂNMĂRTIN, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Micã; 1 460 loc. (1 ian. 2011): 733 de sex masc. şi 727 fem. Haltã de c.f. Nod rutier. Expl. de gaze naturale. Satul Coroisânmãrtin este menţionat documentar, prima oarã, în 1324. Bisericã ortodoxã (1832).

CORONINI, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 2 sate, situatã la poalele de Sud Est ale M-ţilor Locva, pe malul stâng al Dunãrii, într-o zonã de podiş carstic, cu numeroase doline, stânci calcaroase brãzdate de lapiezuri adânci, lacuri instalate în doline ş.a; 1 909 loc. (1 ian. 2011): 964 de sex masc. şi 945 fem. Producţie de mobilă pentru birouri; produse de panificaţie. Pomiculturã. Ruinele unei cetãţi feudale (sec. 11–15), de formã, aproximativ, circularã, cu ziduri groase şi turnuri de apãrare. În dreptul com. Coronini, în apele Dunãrii, se aflã o stâncã solitarã, numitã Babacai, care atunci când este bãtutã de vântul local Coşava, emite un sunet bizar, care a dat naştere unei legende interesante. Satul Sfânta Elena a fost întemeiat în perioada 1823-1825 de coloniştii cehi, aduşi aici pentru exploatãrile forestiere. Între 1 ian. 1965 şi 20 mai 1996, satul şi com. Coronini s-au numit Pescari.

CORUNCA, com. în jud. Mureş, formată dintr-un sat, situatã în zona Dealurilor Nirajului; 2 258 loc. (1 ian. 2011): 1 148 de sex masc. şi 1 110 fem. Producţie de  îmbrăcăminte din piele, de încălţăminte, de pesticide şi de mobilă; produse de panificaţie. Morărit. Satul Corunca este atestat documentar în 1332. Castelul „Toldalagy” (1830). Com. C. a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Corunca din com. Livezeni, jud. Mureş.

CORUND, com. în jud. Harghita, alcătuită din 5 sate, situatã în SE Depr. Praid– Corund, la poalele Dealurilor Şiclod şi ale M-ţilor Gurghiu, la 540–600 m alt., pe cursul superior al râului Corund, la 95 km V-NV de municipiul MiercureaCiuc; 6 371 loc. (1 ian. 2011): 3 157 de sex masc. şi 3 184 fem. Expl. de calcar, andezit, aragonit şi argilã. Prelucr. primarã a lemnului. Fabrică de cãrãmizi. Moarã de apã pentru mãcinatul cerealelor. Strãvechi (atestat ca atare în 1333) şi renumit centru de ceramicã popularã smãlţuitã, caracterizatã prin eleganţa şi bogãţia ornamentaţiei (motive florale şi zoomorfe) şi prin glazura albastrã, mai rar gãlbuie. Vestit şi vechi centru (din 1910) de confecţionare a produselor artizanale din iascã. Staţiune balneoclimatericã sezonierã, de interes local, cu climat de depresiune, tonic-stimulant, şi cu izv. de ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, indicate în curã internã pentru tratarea afecţiunilor tubului digestiv şi a celor hepato-biliare. Muzeu sãtesc (în satul Corund). Bisericã din lemn (1723) şi bisericã unitarianã (sec. 16), în satul Corund. Rezervaţie geologicã (Dealul Melcilor, 8 ha) şi rezervaţie mixtã (Dealul Firtuş, 40 ha).

COSÂMBEŞTI, com. în jud. Ialomiţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, pe râul Ialomiţa; 1 676 loc. (1 ian. 2011): 855 de sex masc. şi 821 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 1 iul. 1887). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, sfeclã de zahãr etc. Legumiculturã. În satul Cosâmbeşti se află biserica „Sfântul Nicolae” (1859-1864), declarată monument istoric, şi ruinele conacului „Bolomey”, construit în anii 1892-1898 de fam. Gheţu şi cumpărat de Constantin Bolomey în 1932. Naţionalizat în 1948, a devenit sediul C.A.P., iar după 1989 a căzut în ruină.

COSMEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcãtuitã din 6 sate, situatã în lunca şi pe terasele Siretului; 6 691 loc. (1 ian. 2011): 412 de sex masc. şi 3 279 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 13 sept. 1872). Producţie de cherestea. Expl. de balast. Confecţii textile. Legumiculturã. Fermã de creştere a porcinelor. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1864). Com. C. a fost afectată de inundaţiile din 12–14 iul. 2005.

COSMEŞTI, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Sericu; 2 733 loc. (1 ian. 2011): 1 371 de sex masc. şi 1 362 fem. Expl. de petrol. Iazuri pentru pescuit. Aviculturã. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Hanul grecilor (c. 1890), în satul Ciuperceni.

COSMINELE, com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Subcarpaţii Teleajenului; 1 116 loc. (1 ian. 2011): 547 de sex masc. şi 569 fem. Reşed. com. este satul Cosmina de Jos. Prelucr. lemnului. Pomiculturã. Biserica „Înãlţarea Domnului” (sec. 19).

COSOBA, com. în jud. Giurgiu, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Vlãsiei, pe râurile Dâmboviţa şi Ciorogârla, la 20 km NV de Bucureşti; 2 418 loc. (1 ian. 2011): 1 160 de sex masc. şi 1 258 fem. Producţie de carton şi de preparate din lapte. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 19). Com. Cosoba a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Cosoba din com. Joiţa, jud. Giurgiu.

COSTACHE NEGRI, com. în jud. Galaţi, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Covurlui, pe râul Gologan; 2 694 loc. (1 ian. 2011): 1 386 de sex masc. şi 1 308 fem. Nod rutier. În sec. 19 s-a numit Mânjina. La conacul cãrturarului Costache Negri (astãzi Muzeu memorial, inaugurat la 2 iun. 1968) se întâlneau, adeseori, în perioada 1840–1857, revoluţionarii din Ţara Româneascã şi Moldova în vederea stabilirii unui program comun de luptã pentru libertate şi independenţã. Conacul a fost construit la începutul sec. 19 în stilul caselor ţãrãneşti, cu douã cerdace pe stâlpi din lemn. În faţa casei se aflã bustul lui Costache Negri, operã a sculptorului Boris Leonovici, dezvelit la 19 mai 1973.

COSTEŞTI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Buzãu-Cãlmãţui, pe cursul superior al râului Cãlmãţui; 4 782 loc. (1 ian. 2011): 2 352 de sex masc. şi 2 430 fem. Nod rutier. În arealul com. au fost descoperite vestigii neolitice, precum şi o necropolã de incineraţie din prima Epocã a fierului (Hallstatt) şi urmele unei aşezãri geto-dacice din sec. 3–4. Localit. Costeşti apare menţionatã documentar, prima oarã, la 10 ian. 1559 într-un hrisov emis de domnul Mircea Ciobanul. În satul Costeşti se aflã biserica „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” construitã în 1937 pe locul uneia din lemn care data din 1842, iar în satul Pietrosu există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” ziditã în anii 1954–1955 pe locul unei biserici din lemn care data din 1836 şi mistuitã de un incendiu în 1948. Pe terit. satului Spãtaru se aflã o pãdure (346 ha) alcãtuitã predominant din frasin pufos (Fraxinus pallisae), în amestec cu stejar pedunculat (Quercus robur) şi stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). La parterul acestei pãduri se dezvoltã multe raritãţi de florã, printre care laleaua de crâng (Tulipa biebersteniana), bibilica (Fritillaria tenella), garofiţa (Dianthus guttatus) ş.a. Declaratã rezervaţie forestierã (1975).

COSTEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Jijiei Inferioare cu Colinele Ruginoasa, pe cursul superior al râului Bahlueţu Rece; 1 907 loc. (1 ian. 2011): 971 de sex masc. şi 936 fem. Haltã de c.f. (în satul Costeşti). Viticulturã. În arealul com. Costeşti au fost descoperite vestigii neolitice (vase ceramice, topoare din piatrã, statuete/idoli, cuptoare). În satul Costeşti, atestat documentar în anul 1425, se aflã biserica „Sfinţii Voievozi” (1777). Com. Costeşti a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Costeşti şi Giurgeşti din com. Ion Neculce (fostã Târgu Frumos), jud. Iaşi.

COSTEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 6 sate, situatã în E Colinelor Tutovei, pe râul Ghilanoiu; 3 169 loc. (1 ian. 2011): 1 559 de sex masc. şi 1 610 fem. Producţie de mobilă pentru birouri şi de produse de panificaţie. Fermã de creştere a bovinelor. Viticulturã. Satul Costeşti este menţionat documentar, prima oarã, în 1495, satul Rãdeşti în 1509, iar satele Chiţcani şi Puntişeni în 1529. În satul Chiţcani se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1817) şi un pod vechi „Podul Doamnei” (1841), iar în satul Pârveşti se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” a fostului schit Crucea, construitã în 1816–1820 pe locul uneia din 1666.

COSTEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Olteniei cu prelungirile de S ale M-ţilor Căpăţânii, la 450 m alt., la 54 km V-NV de Râmnicu Vâlcea; 3 311 loc. (1 ian. 2011): 1 602 de sex masc. şi 1 709 fem. Expl. forestiere, de calcar şi nisip cuarţos. Prelucr. lemnului; mat. de constr.; produse alim. Moarã şi joagăr (sec. 19). Creşterea ovinelor şi bovinelor. În satul Costeşti funcţionează Muzeul de artã „Gheorghe D. Anghel”, inaugurat în 1974, cu lucrări de sculpturã, aparţinând lui Gheorghe D. Anghel, şi picturã modernă. Staţiune balneoclimaterică sezonierã, de interes local, cu climat de dealuri, sedativ-indiferent (temp. medie anualã este de c. 8°C) şi cu izv. de ape minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, hipotone, indicate, în curã internã, pentru tratarea unor tulburări funcţionale ale intestinului gros (colon iritabil, constipaţie) şi a unor afecţiuni hepato-biliare (dischinezie biliarã), iar în cură externă pentru tratarea unor afecţiuni reumatismale şi ginecologice (sindrom ovarian de menopauzã). Stabiliment pentru băi (sec. 19). Pe terit. fostului sat Ferigile (azi înglobat în satul Costeşti) a fost descoperitã o necropolã tumularã de incineraţie datând din prima Epocă a fierului (sec. 6–4 î.Hr.), aparţinând populaţiei traco-getice, în care s-au gãsit vârfuri de lance, fibule, topoare şi zãbale din fier, vase mari din ceramicã, cãni cu o toartã cu decor spiralat, ceşti cu una sau douã toarte cu decor spiralat, străchini etc. În satul Costeşti, atestat documentar la 11 oct. 1512, într-un hrisov semnat de domnul Neagoe Basarab, se află mănăstirea Arnota ( → mănăstirea Arnota), iar în satul Bistriţa existã mănăstirea Bistriţa (→ mănăstirea Bistriţa). În satul Bistriţa se mai aflã bisericile cu hramul „Sfântul Grigorie Decapolitul-Eleonul” (sec. 15– 16, refãcutã în 1712, cu fresce originare) a fostului schit Pãpuşa, „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (ante 1633), „Sfinţii Îngeri” (1637, cu picturi din 1782)şi „Naşterea Maicii Domnului” (1689, cu picturi murale din 1788) a fostului schit Ţigănia. În satul Pietreni se aflã biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din 1664–1665 a mitropolitului Ştefan şi bisericile de zid cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1700, cu picturi murale din 1779) a fostului schit „Sub Piatră” şi „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1758, cu fresce originare) a fostului schit „Păr”.

COSTEŞTI, sat în com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara, la 18 km S de Orăştie, atestat documentar în 1444, unde se aflã ruinele cetãţii dacice Blidaru (sf. sec. 2 î.Hr.–106 d.Hr.), consideratã reşed. permanentã a regelui Burebista şi a unora dintre succesorii sãi. Cetatea, situatã pe Dealul Cetãţuia, la 3 km SV de sat, este alcãtuitã din douã incinte alãturate, cu ziduri construite succesiv din blocuri de calcar, strãjuite de 6 turnuri de apãrare şi înconjuratã de un val de pãmânt cu douã rânduri de palisade. Cuceritã de romani în anul 102, a fost refãcutã ulterior de Decebal, dar distrusã definitiv de armata împãratului Traian în anul 106. Ruinele cetãţii Blidaru au fost incluse în 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

COSTEŞTII DIN VALE, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Titu, pe râul Potopu; 3 563 loc. (1 ian. 2011): 1 762 de sex masc. şi 1 801 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Schit (sec. 18), în satul Mãrunţişu; biserica „Sfântul Nicolae” (1898), în satul Tomşani şi cea având triplu hram – „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Ştefan” şi „Sfântul Gheorghe” (1800), în satul  Costeştii  din  Vale.  Conacul „Costescu” (sec. 19), în satul Costeştii din Vale.

COSTINEŞTI, com. în jud. Constanţa, alcătuitã din 2 sate, situatã pe ţărmul Mării Negre; 2 672 loc. (1 ian. 2011): 1 303 de sex masc. şi 1 369 fem. Staţie de c.f. Popas turistic. Staţiune balneoclimaterică estivală, de interes general, situată în extremitatea sud-estică a României, pe ţărmul Mării Negre, la 10 m altitudine, la 28 km S de municipiul Constanţa. Climat de litoral maritim, cu veri călduroase (în iul. temp. peste 22°C) şi ierni blânde (în ian. medii termice de 0°C). Vara predominã zilele senine, iar durata de strălucire a Soarelui este de 10–12 ore pe zi. Factorii naturali de cură sunt climatul maritim, excitant-solicitant, bogat în aerosoli salini, şi apa Mării Negre clorurată, sulfatată, sodică, magneziană (mineralizare 15,5‰). Plaje întinse, cu nisip fin, amenajate pentru helioterapie şi talazoterapie. Staţiunea este indicată atât pentru persoanele sănătoase, care pot folosi cura heliomarină în vacanţele de vară, cât şi pentru cele suferinde, pentru tratarea unor afecţiuni reumatismale, a unor stări de debilitate, anemii secundare, rahitism, decalcefieri, hipotiroidism, a unor dermatoze scuamoase (psoriazis) etc. Minihoteluri, vile, camping, restaurante, baruri de zi şi de noapte, cinematografe etc. Staţiunea a debutat în anul 1949, o dată cu deschiderea primei tabere de vacanţă pentru elevi. În prezent există un mare complex turistic pentru tineret, construit într-o concepţie modernă, în care funcţionează o tabără studenţească internaţională de vară, fapt ce i-a conferit un binemeritat renume de staţiune pentru tineret şi studenţi. Anual, în perioada mai-sept., are loc la Costineşti Salonul naţional de grafică satirică pentru tineret, în iul. se desfăşoară Gala tinerilor actori, iar în aug. Festivalul naţional de jazz şi Serbările Mãrii. Între 26 şi 30 aug. 1996, a avut loc prima ediţie a Festivalului naţional „Mediafest”. Până la 5 mai 1999, satele Costineşti şi Schitu au fãcut parte din com. Tuzla. Satul Costineşti s-a dezvoltat pe vatra unei mici colonii greceşti (emporion), numitã Parthenopolis. La mijlocul sec. 20 era un mic sat de pescari denumit Libertatea. În apele Mării Negre, nu departe de ţărm se află epava unei nave greceşti, care a eşuat aici în anii ’60 ai sec. 20, devenind o atracţie turistică, iar pe plajă a existat un obelisc de 12 m înălţime, confecţionat din beton alb de sculptorul Wilhelm Demeter şi inaugurat în anul 1972, devenit ulterior un simbol al staţiunii. La 23 sept. 2005, acest obelisc a fost distrus complet de inundaţii, pe locul lui fiind amplasat un nou obelisc de 18,50 m înălţime şi o greutate de circa 150 de tone, operă a aceluiaşi sculptor, Wilhelm Demeter, asemănătoare cu cea anterioară. Noul monument, inaugurat în vara anului 2006, este iluminat pe timp de noapte de patru proiectoare.

Obeliscul din Costinești (jud. Constanța)
Obeliscul din Costinești (jud. Constanța) (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)

COSTIŞA, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 4 sate, situatã în SE Depr. Cracãu-Bistriţa, pe râul Bistriţa; 3 656 loc. (1 ian. 2011): 1 798 de sex masc. şi 1 858 fem. Staţie de c.f. Hidrocentralã (14 MW) datã în folosinţã în 1964. Producţie de băuturi răcoritoare. În satul Costişa se aflã conacul „Cantacuzino-Paşcanu” (1870), cu parc şi lacuri în cascadã. Pe terit. com. au fost descoperite (1958–1960) urmele unei aşezãri neolitice, precucutenianã, cu ceramicã şi plasticã specifice culturii materiale Precucuteniene şi o aşezare, fortificatã cu şanţuri de apãrare, datând din Epoca brozului (sec. 19–14 î.Hr.), în care s-au gãsit amfore, vase de provizii, castroane, toporaşe de luptã, o amforetã şi ceşti cu douã toarte, cu decor geometric incizat adânc, creând cultura eponimã. Satul Dorneşti este atestat documentar la 1 sept. 1627.

COSTULENI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Pod. CentralMoldovenesc cu terasele şi lunca Jijiei; 4 720 loc. (1 ian. 2011): 2 348 de sex masc. şi 2 372 fem. Expl. de gresii şi nisipuri. Morãrit şi panificaţie. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Iazuri piscicole. Pomiculturã. Centru  viticol şi de vinificaţie. Satul Costuleni este menţionat documentar în 1605, 1661 şi 1772. Pe terit. satului Cozia au fost descoperite urmele unei aşezãri de bordeie cu vatrã şi acoperiş de lemn, datând din prima Epocã a fierului, respectiv Hallstatt (sec. 10–9 î.Hr.), în care s-au gãsit unelte din os, strãchini, oale cu decor geometric, pumnale de tip scitic, un cazan ş.a., care au dat numele culturii Hallstattiene eponime, rãspânditã în N Moldovei. Satul Covasna este atestat documentar la 1 ian. 1454, satul Hiliţa la 28 febr. 1586, iar satul Cozia în 1421. În satul Costuleni se aflã biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1858, construitã pe locul uneia din 1795), iar în satul Covasna, biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1739), declarate monumente istorice.

COŞBUC, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, formatã dintr-un sat, situatã în zona Dealurilor Nãsãudului, la poalele de SV ale Dealului Mãgura (1 194 m), la confl. râului Bichigiu cu Sãlãuţa; 1 954 loc. (1 ian. 2011): 954 de sex masc. şi 1 000 fem. Staţie de c.f. pe linia Nãsãud–Salva–Vişeu de Jos construitã în 1948 pe valea Sălăuţei, prin pasul Şetref (817 m alt.), scurtând drumul dintre Maramureş şi zona centralã a Transilvaniei. Prelucr. lemnului. Confecţii textile. Pod din lemn (grãniceresc, sec. 19), refãcut în 1930, în satul Coşbuc. Satul Coşbuc apare menţionat documentar, prima oarã, în 1523 cu numele Hordo, iar în 1750 Hordou. Aici s-a nãscut poetul George Coşbuc în casa cãruia, construitã de tatãl poetului, Sebastian Coşbuc, în sec. 19, s-a organizat un muzeu memorial care cuprinde obiecte ce au aparţinut poetului (leagãnul, scaunul, pupitrul, pelerina, trusa de voiaj ş.a.). În curtea muzeului se aflã bustul poetului, realizat de sculptorul Oscar Han. Pânã la 6 mai 2004, com. Coşbuc a avut în componenţã satul Bichigiu, care la acea datã a fost transferat în componenţa com. Telciu.

COŞEIU, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona Dealurilor Sãlajului; 1 231 loc. (1 ian. 2011): 615 de sex masc. şi 616 fem. Producţie de articole din plută, din paie şi din alte materiale vegetale împletite. Pomiculturã. În satul Coşeiu, menţionat documentar, prima oarã, în 1299, se aflã o bisericã din sec. 15 şi o clopotniţã din lemn (1865). Agroturism.

COŞERENI, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia  Vlăsiei, pe dr. râului Ialomiţa; 4 103 loc. (1 ian. 2011): 2 086 de sex masc. şi 2 017 fem. Nod rutier. Producţie de var şi ipsos. Legumiculturã. Culturi de cereale, orez, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. C. a fãcut parte din jud. Ilfov. Pânã la 7 apr. 2004, com. C. a avut în componenţã satele Borăneşti şi Sineşti, care la acea datã au format com. Borăneşti.

COŞEŞTI, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de contact a Piem. Cândeşti cu Dealurile Argeşului, pe cursul inf. al Râului Doamnei; 5 454 loc. (1 ian. 2011): 2 749 de sex masc. şi 2 705 fem. Producţie de mobilă pentru birouri, de ambalaje din lemn, de maşiniunelte, de plăci şi dale din ceramică şi de produse lactate. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Pomiculturã (meri, pruni, peri). Centru de olãrit, în satul Petreşti. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1775), „Sfântul Nicolae” (1775, cu picturi originare) şi „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1839), în satele Lãpuşani, Petreşti şi Jupâneşti; biserica din lemn cu hramul „Înãlţarea Domnului” (1742, cu picturi originare), în satul Jupâneşti, declaratã monument istoric.

COŞNA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Depr. Dornelor, pe râurile Dorna, Coşna şi Teşna; 1 505 loc. (1 ian. 2011): 748 de sex masc. şi 757 fem. Produse lactate. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Important centru de confecţionare a cojoacelor, bundiţelor şi chimirelor (în satul Coşna). În arealul satului Coşna existã mănãstirea cu acelaşi nume (de cãlugãri), cu biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, datând din anul 1929, precum şi o mlaştinã de turbã în care vegeteazã pinul (Pinus silvestris) şi câteva relicte glaciare, între care mesteacãnul pitic (Betula humilis), muşchiul frunzos (Sphagnum wulfianum) ş.a. Com. C. a fost înfiinţatã la 6 oct. 2003 prin desprinderea satelor Coşna, Podu Coşnei, Româneşti, Teşna şi Valea Bancului din com. Dorna Candrenilor, jud. Suceava.

COŞOVENI, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Romanaţi; 3 123 loc. (1 ian. 2011): 1 535 de sex masc. şi 1 588 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Producţie de articole de uz gospodăresc şi sanitar din hârtie şi carton, de articole de galanterie şi de ciorapi. Culturi de cereale, sfeclã de zahãr, floarea-soarelui etc. Complex avicol. Pe terit. com. au fost descoperite douã tezaure de argint, unul datând din perioada de trecere de la sclavagism la feudalism (douã fibule mari din argint, atribuite gepizilor, sec. 6–7, catarame etc.) şi altul din sec. 17 (fibulã umanã cu mascã, cercei de argint ş.a.). Satul Coşoveni apare consemnat documentar, prima oarã, la 7 nov. 1587, într-un act semnat de domnul Mihnea Turcitul. Conacul „Nicolau” (1797–1798) şi bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (ante 1794) şi „Sfântul Nicolae” (1889, cu fresce originare), în satul Coşoveni. Până la 7 apr. 2004, com. C. a avut în componenţă satul Cârcea, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

COŞTEIU, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Lugojului, pe râul Timiş; 3 782 loc. (1 ian. 2011): 1 784 de sex masc. şi 1 998 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl. de balast, de argilă şi de caolin. Producţie de încălţăminte, de biscuiţi, pişcoturi şi de produse de patiserie. Satul Coşteiu este menţionat documentar, prima oarã, în 1597. În satul Hezeriş se aflã o mănãstire cu o bisericã din lemn având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1743, cu picturi din 1770–1779, reparată în 1960), declarată monument istoric, şi cabana „Cãpriorul”. Rezervaţie forestierã (pãdurea Cãtãlina).

COŞULA, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Moldovei, la poalele Dealurilor Cozancea şi Todireni, pe râul Miletin; 2 983 loc. (1 ian. 2011): 1 507 de sex masc. şi 1 476 fem. În arealul satului Coşula, atestat documentar în 1535, se aflã mănãstirea cu acelaşi nume, cu biserica „Sfântul Nicolae” construitã în anii 1533–1535, în timpul domniei lui  Petru Rareş, prin strãdania marelui logofãt Mateiaş Coşorvei, sfetnic al lui Petru Rareş, cu picturi murale exterioare şi interioare executate în 1535–1538, în care predominã culoarea galbenã. Biserica a fost supusă unor transformãri în 1858, când vechile picturi murale au fost acoperite parţial cu alte picturi executate în ulei. Biserica a mai fost restauratã în anii 1976–1980. În interiorul ansamblului monahal, înconjurat de un zid de incintã ridicat în sec. 17, se mai aflã casa egumeneascã (sec. 17), trapeza (sec. 17), cuhnia (sec. 17) şi turnul-clopotniţã (sec. 18). Înainte de secularizarea averilor mănãstireşti (1863), în aceastã mănãstire vieţuiau 1 500 de cãlugãri români, greci şi de alte naţionalitãţi, fiind la acea vreme a treia ca mãrime în Europa. Mănãstirea a funcţionat pânã în anul 1903 şi reînfiinţatã în 1990. În centrul satului Coşula se aflã un pod de piatrã peste râul Miletin, datând din 1503, precum şi o bisericã nouã, cu hramul „Izvorul Tãmãduirii”, construitã în anii 2003– 2008. În satul Buda existã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1704). Com. Coşula a fost înfiinţatã la 21 iul. 2003 prin desprinderea satelor Coşula, Buda, Pãdureni şi Şupitca din com. Copălău, jud. Botoşani.

COTEANA, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Boian, pe interfluviul Olt-Miloveanu, pe stg. râului Coteana; 2 898 loc. (1 ian. 2011): 1 464 de sex masc. şi 1 434 fem. Nod rutier. Culturi irigate de cereale, floarea-soarelui, in, cânepã ş.a. Pomiculturã (pruni, meri, peri, cireşi, nuci). Satul Coteana apare menţionat documentar, prima oarã, la 8 aug. 1438, într-un hrisov al domnului Vlad Dracul. Bisericile având hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (ante 1845, reconstruită în 1868 de Alexandru Brebeneanu) şi „Sfântul Nicolae” (ante 1824).

COTEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Subcarpaţii Vrancei, în zona de contact a Dealului Deleanu cu glacisul Râmnicului; 5 093 loc. (1 ian. 2011): 2 448 de sex masc. şi 2 645 fem. Nod rutier. Staţie de c.f. (inauguratã la 13 iun. 1881). Muzeu sãtesc. Expl. lemnului; confecţii textile. Important centru viticol şi pomicol. Combinat de vinificaţie. În satul Coteşti, menţionat documentar în 1470, se aflã mănãstirea Coteşti (de maici) cu biserica „Sfânta Treime”, construitã în 1720–1757 de cãtre episcopul Buzãului, Ştefan II. Biserica pãstreazã picturi murale interioare originare, în stil bizantin. Biserica a fost renovatã în 1947 şi consolidatã şi restauratã în anii 2007–2008, iar picturile murale restaurate ulterior.

COTMEANA, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 14 sate, situatã în piemontul cu acelaşi nume, în zona de izvor a râului omonim; 2 029 loc. (1 ian. 2011): 981 de sex masc. şi 1 048 fem. Nod rutier. Expl. lemnului. Fabricã de cherestea. Creşterea bovinelor şi a ovinelor. Pomiculturã. Apiculturã. În satul Cotmeana se aflã o mănãstire de cãlugãri, cu biserica având dublu hram „Buna Vestire” şi „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul”, ziditã în mare parte în anii 1377–1384 prin grija domnului Radu I şi continuatã de fiii sãi, Dan I şi Mircea cel Bãtrân, fiind terminatã în jurul anului 1389, dar atestatã documentar la 20 mai 1388. Biserica nu are turle, iar faţadele sunt din cãrãmidã aparentã, decorate cu firide lungi, pânã sub cornişã, marcate prin discuri de ceramicã smãlţuitã. Pronaosul a fost adãugat de domnul Constantin Brâncoveanu la sf. sec. 17, având deasupra un turn-clopotniţã, iar pridvorul a fost construit în 1777 de domnul Alexandru Ipsilanti. Chiliile şi zidul de incintã dateazã din 1781. Biserica a fost supusã la numeroase restaurãri (1711, 1781, 1875, 1924, 1959, 1972, 1990). În satul Bascovele existã mănãstirea cu acelaşi nume (de maici), cu biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1695, ctitorie a lui Şerban Cantacuzino, reconstruitã în 1843 prin grija lui Ştefan Nicolau, sprijinit de ispravnicul „Partenie ot Cotmeana” şi pictatã în 1869; biserica având hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1843), în satul Ursoaia.

COTNARI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 11 sate, situatã în zona de contact a Dealului Mare (SE Pod. Sucevei) cu Câmpia Jijiei Inferioare, pe cursul superior al râului Valea Oii; 7 766 loc. (1 ian. 2011): 4 024 de sex masc. şi 3 742 fem. Staţie de c.f. Expl. de gresii. Producţie de mobilă pentru bucătărie; produse de panificaţie. Creşterea bovinelor. Pomiculturã (meri, peri, pruni, cireşi, vişini). Veche (sec. 15) şi renumitã podgorie în care predominã soiurile indigene: Grasa de Cotnari, Feteascã, Tãmâioasã româneascã, Frâncuşa. Combinat de vinificaţie. Pe terit. com., pe Dealul Cãtãlina, au fost descoperite urmele unei cetãţi traco-getice (sec. 5–3  î.Hr.), parţial conservatã, fiind reşed. unui conducãtor tribal, precum şi o diademã din argint aurit din sec. 13 ş.a. Satul Cotnari este menţionat documentar, ca târg, la 5 oct. 1448. Monumente: podul de piatrã din satul Cârjoaia (sec. 15, reparat în 1847) şi beciurile caselor domneşti (1491) atribuite lui Ştefan cel Mare; biserica romano-catolicã ridicatã în stil gotic de domnul Despot Vodã în anii 1561–1563 (pe lângã care a fiinţat Colegiul latin, f. 1562, sub conducerea lui Johannes Sommer) distrusã de un incendiu în 1873 (azi în ruinã); bisericile cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (ctitorie din c. 1493 a lui Ştefan cel Mare) şi „Sfântul Nicolae” (ante 1617) şi ruinele caselor domneşti de la sf. sec. 15, în satul Cotnari.

COŢOFĂNEŞTI, com. în jud. Bacău, alcãtuitã din 5 sate, situatã în NE Subcarpaţilor Vrancei, la poalele Dealului Ouşoru, pe dr. vãii Trotuşului; 3 440 loc. (1 ian. 2011): 1 680 de sex masc. şi 1 760 fem. Haltã de c.f. (în satul Bâlca) inauguratã la 22 iun. 1884. Pomiculturã. Biserica „Sfântul Gheorghe” (1834).

COŢOFENII DIN DOS, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Piem. Bãlãciţei cu terasele şi lunca de pe dr. Jiului; 2 413 loc. (1 ian. 2011): 1 185 de sex masc. şi 1 228 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 5 ian. 1875). Morărit şi panificaţie. Viticulturã. Pe terit. com., pe terasa superioarã a Jiului, au fost descoperite urmele unei aşezãri, cu inventar bogat, tipic pentru perioada de trecere de la Neolitic la Epoca brozului (2500–1800 î.Hr.), cãreia i s-a atribuit numele de cultura materială Coţofeni, cu arie largã de rãspândire în Oltenia, Crişana, Banat şi Transilvania. Se caracterizeazã prin existenţa locuinţelor-bordei în care s-au gãsit ceşti cu bazinul sferic şi gura evazatã, cu toartã supraînãlţatã, cu decor geometric realizat prin împunsãturi succesive, topoare din piatrã şi cupru, strãchini hemisferice etc. În satul Coţofenii din Dos, menţionat documentar în 1615, se aflã douã hanuri din sec. 19 şi biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1827, cu picturi din 1831; reparatã în 1860 şi 1930), iar în satul Mihãiţa există biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva” (ante 1872).

COŢOFENII DIN FAŢĂ, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Romanaţi, pe stg. vãii Jiului, la 19 km N de municipiul Craiova; 2 018 loc. (1 ian. 2011): 968 de sex masc. şi 1 050 fem. Legumiculturã. În satul Coţofenii din Faţã se aflã curtea Coţofenilor cu un conac construit în 1653 de spãtarul Mihai Coţofeanu şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1653, cu fresce originare, refãcutã în 1827). Com. Coţofenii din Faţã a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Coţofenii din Faţã şi Beharca din com. Almãj, jud. Dolj.

COŢUŞCA, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 9 sate, situatã în Câmpia Jijiei Superioare, pe interfluviul Volovãţ– Ghireni; 4 859 loc. (1 ian. 2011): 2 420 de sex masc. şi 2 439 fem. Prelucr. laptelui; produse de panificaţie. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi uleioase etc.

COVĂSINŢ, com. în jud. Arad, formată dintr-un sat, situatã în zona de contact a prelungirilor vestice ale M-ţilor Zarand cu Câmpia Aradului, pe canalul Matca; 2 609 loc. (1 ian. 2011): 1 281 de sex masc. şi 1 328 fem. Haltã de c.f. Produse de papetărie. Fermã de creştere a bovinelor. Centru pomicol şi viticol. Culturi de cãpşuni. În satul Covãsinţ, atestat documentar, prima oarã, în 1280, ca fiind centru al unui cnezat românesc, se află biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (1778-1779).

COZIENI, com. în jud. Buzău, alcãtuitã din 20 de sate, situatã în depresiunea omonimã din Subcarpaţii Buzãului, dominatã de Dealurile Blidişel, în V, şi Dâlma, în E, pe râul Bãlãneasa; 2 119 loc. (1 ian. 2011): 1 033 de sex masc. şi 1 086 fem. Pomiculturã (meri, peri, pruni, nuci), în satul Bãlãneşti. Satul Cozieni este menţionat documentar în 1525. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1835) şi „Sfântul Nicolae” (sec. 18), în satele Bălăneşti şi Cocârceni.

COZMA, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Colinele Mãdãraşului, pe cursul superior al râului Agriş; 588 loc. (1 ian. 2011): 301 de sex masc. şi 287 fem. Pomiculturã. În satul Cozma, menţionat documentar, prima oarã, în 1231, se aflã biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 14, reparatã în sec. 19).

COZMENI, com. în jud. Harghita, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Ciuc, la poalele SV ale M-ţilor Ciuc; 2 145 loc. (1 ian. 2011): 1 097 de sex masc. şi 1 048 fem. Expl. şi prelucr. primară a lemnului. În satul Lãzãreşti, atestat documentar în 1365, se aflã biserica „Sfântul Nicolae” (sec. 17) şi o bisericã romano-catolicã (1883), iar în satul Cozmeni, menţionat documentar în 1333, existã o bisericã romano-catolicã din sec. 14, cu zid de incintã din 1720. Com. C. a fost înfiinţatã la 18 mart. 2002 prin desprinderea satelor Cozmeni şi Lãzãreşti din com. Sânmartin, jud. Harghita.

COZMEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 3 sate, situatã în E-SE Pod. Central Moldovenesc, pe cursul superior al râului Moşna; 2 927 loc. (1 ian. 2011): 1 510 de sex masc. şi 1 417 fem. Expl. de gresii, argile şi nisipuri. Culturi de cereale. Viticulturã. Fanfarã. Satul Cozmeşti este menţionat documentar, prima oarã, în 1503.

COZMEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. Central Moldovenesc, pe râul Buda, la NV de municipiul Vaslui; 2 499 loc. (1 ian. 2011): 1 273 de sex masc. şi 1 226 fem. Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 17, cu unele transformãri din 1802) şi „Sfântul Nicolae” (1732, reparată în 1931, ) în satele Bãleşti şi Cozmeşti. În satul Fâstâci se aflã mănãstirea cu acelaşi nume (de cãlugãri), cu biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie din sec. 17 a familiei Palade. Biserica mănãstirii Fâstâci a fost reziditã în 1721 de domnul Mihai Racoviţã-Cehan, în stil baroc, cu turle octogonale pe naos şi pe pronaos. Faţadele bisericii sunt împãrţite în douã registre, ornamentate cu panouri, arcaturi în acoladã şi medalioane adâncite în zidãrie. Biserica pãstreazã picturi murale interioare din 1851, între care se remarcã tabloul votiv care-l înfãţişeazã pe domnul Mihai Racoviţã-Cehan. Dupã secularizarea averilor mănãstireşti în 1863, a funcţionat ca bisericã de mir pânã în anul 1992 când a fost reînfiinţatã mănãstirea. Biserica a fost afectatã de cutremurele din 4 mart. 1977, 30 aug. 1986 şi 31 mai 1990, prezentând fisuri la bolţi, pe pereţi şi turle. Zidul de incintã dateazã din 1851, iar Turnul-clopotniţã din 1808. Com C. a fost înfiinţatã la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Cozmeşti, Bãleşti, Fâstâci şi Hordileşti din com. Deleşti, jud. Vaslui.

CRAIDOROLŢ, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Ierului, pe râul Crasna; 2 077 loc. (1 ian. 2011): 1 023 de sex masc. şi 1 054 fem. Nod rutier. Apiculturã. Satul Craidorolţ este menţionat documentar, prima oarã, în 1319. Bisericã din sec. 14, în satul Eriu-Sâncrai şi bisericã reformatã (sec. 17), în satul Craidorolţ; biserici ortodoxe, cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, în satele Ţeghea (1767) şi Craidorolţ (1770). În satul Ţeghea, atestat documentar în 1279, se aflã mănãstirea de maici cu acelaşi nume, cu biserica din lemn „Adormirea Maicii Domnului” construitã în stil maramureşan, în anii 1995–1997, cu un altar de varã, o casã parohialã cu douã etaje şi un paraclis. Ateliere de picturã şi de croitorie.

CRAIVA, com. în jud. Arad, alcatuită din 10 state, situată în zona de contact a Câmpiei Cermei cu Dealurile Codru-Moma, pe cursul superior al râului Sartiş; 2 951 loc. (1 ian. 2011): 1 466 de sex masc. şi 1 485 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. În satul Ciunteşti, menţionat documentar in 1587, se află biserica din lemn cu hramul „Buna Vestire” (1725), cu picturi interioare, în stil bizantin, realizate pe pânză sau pe lemn de tei şi lipit pe pereţii de scânduri. Satul Craiva este atestat documentar in 1344.

CRASNA, com. în jud. Gorj, alcatuită din 9 sate, situată în Depr. Subcarpatică Olteană, la poalele sudice ale M-ţilor Parâng, pe râul Turbaţi; 4 758 loc. (1 ian. 2019): 2 367 de sex masc. şi 2 391 fem. Creşterea bovinelor. În satul Crasna se află o mănăstire de călugări, cu biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie din 1636 a marelui pitar Dimitrie Filioanu, cu picturi murale executate în frescă în anul 1757, între care se remarcă tabloul votiv cu portretele lui Matei Basarab şi mitropolitului Ştefan. Biserica este declarată monument istoric. Chiliile au fost refăcute în 1808, iar biserica restaurată în anii 1808, 1820, 1936–1938 şi în 1991–1993. Bisericile din lemn, cu acelaşi hram – „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, în satele Aninişu din Deal (1768), Aninişu din Vale (1800, reparată în 1834 şi refăcută în 1904) şi Drăgoieşti (1760); în satul Dumbrăveni se găsesc bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1768), „Sfinţii Îngeri” (1810) şi „Sfântul Gheorghe” (1824), iar în satul Cărpiniş există biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1738), cu zid de incintă din sec. 19. În satul Cărpiniş se mai află mănăstirea Icoana (de maici), întemeiată în anul 1995 de către părintele paroh Ioan Popescu de la biserica “Adormirea Maicii Domnului-Icoana” din Bucureşti, care a donat terenul care aparţinea familiei sale pentru construirea celor două biserici, a chiliilor şi a celorlalte anexe. Părintele Ioan Popescu a fost sprijinit financiar în acţiunea sa de construire a bisericilor acestei mănăstiri, de către Comitetul de Binefacere al bisericii “Adormirea Maicii Domnului-Icoana” din Bucureşti. Întâi a fost construită biserica din lemn, pe temelie de beton, cu hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, în anul 1996, în care s-a slujit până în anul 2011, iar în perioada 2008-2011 a fost zidită biserica mare, cu hramul “Sfinţii Martiri Brâncoveni”, în stil bizantin, şi pictată în frescă, în stil bizantin, în anii 2011-2014. Biserica mare are o turlă octogonală pe naos şi un pridvor elegant, deschis, sprijinit pe şase coloane cilindrice din beton, terminate cu arcade largi. În această biserică se păstrează moaştele mai multor sfinţi, printre care şi părticele din moaştele celor 14 0000 de prunci ucişi din porunca lui Irod.

CRASNA, com. în jud. Sălaj, alcatuită din 4 sate, situată în partea de Sud a Depr. Şimleului, la poalele M-tilor Plopiş, în zona de confl. a Văii Banului cu Crasna; 6 593 loc. (1 ian. 2011): 3 172 de sex masc. şi 3 421 fem. Nod rutier. Expl. şi prelucr. lemnului. Producţie de mobilă, de cuptoare şi arzătoare, de articole de îmbrăcăminte pentru lucru şi de articole din material plastic pentru construcţii, de băuturi răcoritoare ş.a. Fermă de creştere a bovinelor. Pomicultură. În arealul com. Crasna au fost descoperite vestigii paleolitice (vârfuri de săgeţi), neolitice (topoare din tuf vulcanic, urme de locuinţe), din Epoca bronzului şi din perioada dacică. Devastată de marea invazie mongolă din 1241. În satul Crasna, menţionat documentar, prima oară, în 1213, se află ruinele unei cetăţi din sec. 13–15 şi o biserică în stil gotic (1380–1400), cu tavan casetat, pictat în 1736; turn din 1708; ample transformări in 1909.

CRĂCĂOANI, com. în jud. Neamţ, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de contact a Subcarpaţilor Neamţului cu M-ţii Stânişoarei, pe cursul superior al râului Cracãu; 4 562 loc. (1 ian. 2011): 2 268 de sex masc. şi 2 294 fem. Zãcãminte de sare gemã. Expl. forestiere. În satul Crãcãoani se aflã schitul Horãicioara (de cãlugãri), situat la 900 m alt., ctitorie cãlugãreascã din anul 1466, cu biserica din lemn „Buna Vestire” construitã în 1480 prin strãdania arhimandritului Chiriac la porunca domnului Ştefan cel Mare. Locul Sfintei Mese din altarul fostei biserici din lemn este marcat de o lespede din piatrã aşezatã în 1937. Biserica actualã, cu hramul „Izvorul Tãmãduirii”, a fost ziditã în 1868 prin osârdia arhimandritului Ermoghen Buhuş, consolidatã şi renovatã în anii 1998–2006, resfinţitã la 17 iun. 2007. Declaratã monument istoric şi de arhitecturã.

CRĂCIUNELU DE JOS, com. în jud. Alba, formată dintr-un sat, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava; 2 170 loc. (1 ian. 2011): 1 099 de sex masc. şi 1 071 fem. Staţie de c.f. Expl. de balast, de argilă şi de caolin. Produse lactate. Morărit şi panificaţie. Prelucr. lemnului. Creşterea bovinelor. Centru viticol. Pomiculturã. În satul Crãciunelu de Jos, atestat documentar în 1324, se află o biserică reformată (sec. 16, restaurată în 1926).

CRĂCIUNEŞTI, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 5 sate, situatã în partea centralã a Pod. Transilvaniei, pe râul Niraj; 4 235 loc. (1 ian. 2011): 2 093 de sex masc. şi 2 142 fem. Haltã de c.f. (în satul Cinta). Producţie de mobilier. Creşterea bovinelor. Culturi de cartofi şi sfeclã de zahãr. Legumiculturã. În satul Crãciuneşti, menţionat documentar, prima oarã, în 1444, se aflã o bisericã ziditã în 1622 şi douã biserici din lemn, una cu hramul „Sfântul Nicolae”-Nicoleşti (sec. 18, cu transformãri din sec. 20) şi alta cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil” (sec. 19).

CRĂCIUNEŞTI, sat în com. Bocicoiu Mare, jud. Maramureş, menţionat documentar, prima oarã, în 1385, situat în extremitatea de N a României, la graniţa cu Ucraina, în Depr. Maramureş, la 300 m alt., pe stg. râului Tisa, la 7 km NE de municipiul Sighetu Marmaţiei. Staţiune balneoclimatericã de interes local, sezonierã, cu izv. de ape minerale sulfuroase, clorurate, sodice, hipotone indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale, a celor hepato-biliare (dischinezie biliarã) şi digestive (colon iritabil). Buvete pentru curã internã cu ape minerale.

CRĂIEŞTI, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Colinele Mãdãraşului, pe cursul superior al râului Lechinţa; 935 loc. (1 ian. 2011): 458 de sex masc. şi 477 fem. Haltã de c.f. Nod rutier. Satul Crãieşti este menţionat documentar, prima oarã, în 1549.

CRÂMPOAIA, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Boian, pe dr. vãii Vedea; 3 660 loc. (1 ian. 2011): 1 898 de sex masc. şi 1 762 fem. Culturi de plante uleioase, de cereale şi de plante tehnice. Bisericã având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1797, cu refaceri din 1867) şi conacul „Stember” (1900), în satele Buta şi Crâmpoaia.

CRÂNGENI, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Boian, pe râul Cãlmãţui; 3 077 loc. (1 ian. 2011): 1 534 de sex masc. şi 1 543 fem. Viticulturã. Iaz piscicol.

CRÂNGU, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Boian, pe râul Cãlmãţui; 1 502 loc. (1 ian. 2011): 709 de sex masc. şi 793 fem. Moarã de cereale (1930) şi presă de ulei comestibil, în satul Crângu. Viticulturã. Înainte de 1 ian. 1965, satul şi com. Crângu s-au numit Ologi.

CRÂNGURILE, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 8 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Târgoviştei cu Câmpia Titu, pe râul Potopu; 3 507 loc. (1 ian. 2011): 1 635 de sex masc. şi 1 872 fem. Expl. de balast. Producţie de lacuri şi vopsele. Culturi de cereale şi plante tehnice. Reşed. com. este satul Bãduleşti. În satul Bãduleşti se aflã bisericile cu dublu hram – „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae” (1796–1806 şi pictatã în 1849) şi „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1856, reparatã în 1902) precum şi biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18); în satul Crângurile de Sus se aflã biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1800, reparatã în 1902), iar în satul Rãţeşti există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1826).

CREACA, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 9 sate, situatã în Depr. Almaş-Agrij, la poalele de NE ale Mãgurii Stânii, pe cursul inf. al râului Agrij; 2 856 loc. (1 ian. 2011): 1 396 de sex masc. şi 1 460 fem. Nod rutier. Expl. de calcar (în satul Prodãneşti). Centru de prelucr. artisticã a lemnului (în satul Brebi). În satul Creaca, menţionat documentar, prima oarã, în 1385, se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1710, restauratã în 1972 şi 1998), declaratã monument istoric. Câte o bisericã din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, existã în satele Borza (1758, strãmutatã din satul Poarta Sãlajului, com. Românaşi), Brebi (1759, amplificatã în 1853 şi pictatã în a doua jumãtate a sec. 19), Brusturi (1701) şi Jac (1756). În satul Prodãneşti se aflã biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1650).

CREŢENI, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din 4 sate, situatã în SE Piem. Olteţului, pe râul Pesceana; 2 428 loc. (1 ian. 2011):1 185 de sex masc. şi 1 243 fem. Producţie de lacuri, vopsele, diluanţi, cerneluri tipografice, cărămizi, ţigle şi produse de panificaţie. Ferme de creştere a bovinelor şi pãsãrilor. Centru pomicol şi viticol. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1750) şi „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1771), în satele Creţeni şi Mreneşti.

CREŢEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 4 sate, situatã în N Colinelor Fãlciului, pe râul Lohan; 1 848 loc. (1 ian. 2011): 912 de sex masc. şi 936 fem. Staţie de c.f. (inauguratã la 25 iul. 1888). Moară. Viticulturã. Bisericã având hramul „Sfântul Dumitru” (1864), în satul Budeşti.

CREVEDIA, com. în jud. Dâmboviţa, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia Titu, pe râul Crevedia; 6 439 loc. (1 ian. 2011): 3 067 de sex masc. şi 3 372 fem. Prefabricate din beton. Creşterea bovinelor. Fermă avicolă. În satul Crevedia a fost descoperit un tezaur dacic alcãtuit din 250 de monede, iar în satul Cocani au fost identificate urmele unei aşezãri din Epoca bronzului. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. C. a fost în jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1833–1834, reparatã în 1895), „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1800–1801, reconstruitã în 1848 şi reparatã în 1897) şi „Sfântul Nicolae” (1654–1699, reparatã în 1899), în satele Cocani, Dârza şi Mãnãstirea.

CREVEDIA MARE, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, la confl. râului Chipicanu cu Neajlov; 5 019 loc. (1 ian. 2011): 514 de sex masc. şi 2 505 fem. Nod rutier. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Crevedia Mare a fost în jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1880) şi „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1890), în satul Crevedia Mare. În perioada 1912–1930, satul Crevedia Mare s-a numit Regele Ferdinand, iar între 1948 şi 31 dec. 1964 a purtat denumirea Dealu.

CREVENICU, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-Burdea, pe râul Glavacioc; 1 562 loc. (1 ian. 2011): 788 de sex masc. şi 774 fem. Culturi de cereale şi plante tehnice. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1849–1853) şi „Sfânta Treime” (1839), în satele Crevenciu şi Rãduleşti.

CRICĂU, com. în jud. Alba, alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele de SE ale M-ţilor Trascãu, pe râul Cricãu; 2 197 loc. (1 ian. 2011): 1 094 de sex masc. şi 1 103 fem. Prelucr. lemnului; preparate din carne; produse de panificaţie. Satul Cricãu este menţionat documentar, prima oarã, în 1206. Pe înãlţimea Piatra Craivii (1 083 m), de pe terit satului Craiva, s-au descoperit urmele unei cetãţi (extinsã pe 2 412 m2), înconjuratã de ziduri groase de 2,5 m, precum şi ale unei aşezãri dacice (un sanctuar, ceramicã dacicã, ţigle, unelte, arme, lãnţişoare, brãţãri din bronz etc.) datând din sec. 2 î.Hr.–1 d.Hr. Bisericã din sec. 13, aparţinând în prezent cultului reformat-calvin, transformatã în stil gotic în sec. 15, cu fragmente de picturi murale din sec. 14–15.

CRICIOVA, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Lugojului cu Dealurile Lugojului, la confl. râului Nãdrag cu Timiş; 1 724 loc. (1 ian. 2011): 871 de sex masc. şi 853 fem. Pomiculturã (meri, peri, pruni). Satul Criciova apare menţionat documentar, prima oarã, în 1223. În satul Jdioara, atestat documentar în 1320, se aflã ruinele unei cetãţi din anul 1320, o bisericã ziditã în anii 1907–1910, restauratã în 1937, cu picturi murale interioare executate de Victor Jurca din Lugoj şi un iconostas realizat din cãrãmidã arsã, cu sculpturi în gips executate de Pavel Poker, precum şi o rezervaţie faunisticã. În satul Criciova existã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1885–1892, cu picturi murale refãcute în 1991–1994).

CRISTEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 4 sate, situatã în SV Câmpiei Jijiei Superioare, pe cursul superior al râului Miletin; 4 873 loc. (1 ian. 2011): 2 496 de sex masc. şi 2 367 fem. Prelucr. lemnului. Morãrit. Pomiculturã. Biserici din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi”şi „Schimbarea la Faţã”, în satele Cristeşti (1771) şi Schit-Orãşeni (1762).

CRISTEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 2 sate, situatã în SE Pod. Sucevei, pe stg. Vãii Moldova; 4 267 loc. (1 ian. 2011): 2 171 de sex masc. şi 2 096 fem. Nod rutier. Expl. de marne, gresii şi argile. Fermã de creştere a bovinelor. În satul Cristeşti, menţionat documentar în 1427, se aflã o bisericã având hramul „Sfinţii Voievozi” (1657) cu catapeteasmã din 1909 şi turn de poartã din 1834–1849, iar în satul Homiţa existã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1853).

CRISTEŞTI, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. Transilvaniei, pe stg. Mureşului; 5 892 loc. (1 ian. 2011): 2 892 de sex masc. şi 3 000 fem. Staţie de c.f. Producţie de mobilă pentru birouri, de aparate, dispozitive şi instrumente medicale şi de laborator, de articole de feronerie şi de produse din mase plastice. Creşterea bovinelor. Culturi de sfeclã de zahãr şi cartofi. Pe terit. satului Cristeşti (menţionat documentar, prima oarã, în 1332) s-au descoperit vestigiile unei aşezãri de la sf. Neoliticului, aparţinând culturii materiale Coţofeni (2500–1800 î.Hr.), în care s-au gãsit psalii (piese duble de zãbale) din bronz, aplice din bronz, lame din fier, ceramicã etc., şi vestigii din perioada daco-romanã (sec. 2–3) ale unei aşezãri cu caracter urban (vicus), constând în mari cantitãţi de vase ceramice de tip provincial roman (amfore, urcioare), opaiţe, podoabe, figurine de teracotã, lei funerari, lupa capitolina etc.

CRISTIAN, com. în jud. Braşov, formată dintr-un sat, situatã în SV Depr. Braşov, la poalele masivului Postăvaru, pe râul Ghimbăşel; 4 669 loc. (1 ian. 2011): 285 de sex masc. şi 2 348 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Zăcăminte lenticulare de cãrbune. Expl. forestiere, de cãrbune brun, de calcar şi de argilã. Producţie de maşini-unelte, de produse chimice, de mobilã şi cherestea, de prefabricate din beton, de cãrãmidã şi ţiglã, de subansambluri auto, de ulei mineral şi sintetic. Preparate din carne. Creşterea bovinelor. Sere floricole. Satul Cristian a fost întemeiat în prima jumãtate a sec. 13 de coloniştii germani şi menţionat documentar, prima oarã, în 1362 cu numele Krestyenfalu şi apoi în 1367 cu denumirea Villa Cristiani. Totodată, în sec. 13, cavalerii teutoni, care au staţionat în Ţara Bârsei în perioada 1211–1225, au instituit în această zonă cinci centurii (o centurie cuprindea o sută de gospodării), împărţite la rândul lor în decurii (fiecare decurie avea zece gospodării). Una dintre cele cinci centurii este atestată documentar pe râul Ghimbăşel şi cuprindea decuriile Cristian, Ghimbav şi Râşnov. Bisericã, iniţial în stil romanic (1270), cu elemente sculpturale de facturã goticã, reconstruitã în prima jumãtate a sec. 19 în stil neoclasic.În prezent, biserica aparţine cultului evanghelic. Fortificaţia din jurul bisericii dateazã din prima jumãtate a sec. 15 având forma de incintã ovalã cu douã rânduri de ziduri, întãrite cu 8 turnuri de apãrare şi un bastion de poartã (transformat în sec. 19 în casã parohialã). Cetatea a fost restauratã în 1961; biserica ortodoxã cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1795), cu picturi murale la interior din 1821 executate de Stoica Popovici. Pãdure de stejari multiseculari, declaratã monument al naturii.

CRISTIAN, com. în jud. Sibiu, formată dintr-un sat, situatã în Depr. Sibiu, la poalele M-ţilor Cindrel, pe râul Cibin; 4 112 loc. (1 ian. 2011): 2 030 de sex masc. şi 2 082 fem. Staţie de c.f. Expl. de calcar. Producţie de echipamente pentru radiologie şi electroterapie, de maşini şi utilaje pentru exploatări forestiere şi pentru agricultură, de produse lactate, de băuturi răcoritoare, prefabricate din beton ş.a. Creşterea bovinelor. Pomiculturã. Institut de montanologie. Muzeu sãsesc amenajat într-o casã din sec. 18. Agroturism. Satul Cristian este menţionat documentar, prima oarã, în 1223. Bisericã evanghelicã, iniţial romanicã, reconstruitã în stil gotic în 1486–1498 de o echipã condusã de meşterul Andreas din Sibiu, fortificatã în sec. 16 cu douã rânduri de ziduri, întãrite cu turnuri de apãrare; biserica ortodoxã cu hramul „Buna Vestire”, construitã în 1790, în stil baroc, cu picturi murale din 1805.

CRISTINEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 6 sate, situatã în N Dealurilor Ibãneşti, în zona izv. Başeului, la graniţa cu Ucraina; 3 801 loc. (1 ian. 2011): 1 860 de sex masc. şi 1 941 fem. Nod rutier. Culturi de plante uleioase. Douã biserici din lemn (1770 şi 1897). Biserica de zid având hramul „Sfinţii Voievozi” (1857). Din 23 iun. 2004, com. are în componenţã satul Dămileni, sat reînfiinţat la acea dată după ce la 17 febr. 1968 fusese desfiinţat şi unificat cu satul Cristineşti.

CRISTOLŢ, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Dealurile Gârboului, pe râul Cristolţel; 1 359 loc. (1 ian. 2011): 678 de sex masc. şi 681 fem. Expl. de balast şi de lemn. Producţie de palincã; panificaţie. Pomiculturã. Satul Cristolţ este menţionat documentar, prima oarã, în 1554. Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), în satul Muncel, declaratã monument istoric.

CRIŞAN, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 3 sate, situată în partea centrală a Deltei Dunării, pe canalul Sulina; 1 305 loc. (1 ian. 2011): 674 de sex masc. şi 631 fem. Cherhana. Centru internaţional de informare şi cercetare a Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, inaugurat la 2 oct. 1994. Monument ridicat (1896) în amintirea inaugurării canalului Sulina. Popas turistic şi punct de plecare în excursii pe canalele şi lacurile Deltei Dunării. Turism. Satul Crişan a fost întemeiat în anul 1912 cu numele Carmen Sylva, iar din 1948 are denumirea actuală. În satul Mila 23 s-a născut Ivan Patzaichin (1949)

CRIŞCIOR, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã din 4 sate, situatã în E Depr. Brad, la poalele M-ţilor Metaliferi, la confl. râului Bucureşci cu Crişu Alb; 4 114 loc. (1 ian. 2011): 2 011 de sex masc. şi 2 103 fem. Staţie de c.f. pe linia de mocăniţă Brad-Crişcior. Expl. forestiere, auro-argentifere (în satul Barza, întrerupte în anul 2006) şi de andezit. Reparaţii de utilaj minier. Producţie de echipamente electrice şi electronice pentru autovehicule, de mobilă, de articole de lenjerie pentru corp, de prefabricate din beton şi de confecţii textile. Centru de cojocãrit. Muzeu sãtesc. În satul Crişcior, menţionat documentar prima oarã, în 1439, se aflã biserica de zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie de la sf. sec. 14 a cneazului Bãlea şi a soţiei sale, jupâniţa Vişe, cu fragmente de picturi murale originare (remarcabil este tabloul votiv înfãţişând familia ctitorului). Peretele nordic al bisericii pãstreazã fragmente de picturã din scena „Judecata de Apoi” (sec. 15).

CRIŞENI, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Sãlajului cu prelungirile de N ale M-ţilor Meseş, la izv. râului Sălaj; 2 795 loc. (1 ian. 2011): 1 392 de sex masc. şi 1 403 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă de bucătărie, parchete, furnire, panouri din lemn, ambalaje din lemn). Producţie de maşini-unelte, de articole din material plastic pentru construcţii, de sucuri din fructe şi legume. Turnătorie de fontă. Pomicultură. Centru de împletituri din răchitã şi paie (în satul Cristur-Crişeni). Satul Crişeni este menţionat documentar în 1387. În satul Cristur-Crişeni existã o bisericã reformatã din sec. 16 (cu transformãri de la începutul sec. 19), cu turn din 1765.

CRIŞTIORU DE JOS, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele de SE ale M-ţilor Codru-Moma, în apropiere de pasul Criştior, pe râul Criştior; 1 404 loc. (1 ian. 2011): 690 de sex masc. şi 714 fem. Expl. de calcar şi de lemn. Centru de ceramicã roşie şi albã (în satul Sãlişte de Vaşcãu).

CRIVĂŢ, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Bãrãganul Mostiştei, pe râul Argeş; 2 246 loc. (1 ian. 2011): 1 080 de sex masc. şi 1 166 fem. Legumiculturã. Com. Crivăţ a fost înfiinţatã la 16 iun. 2006 prin desprinderea satului Crivăţ din subordinea oraşului Budeşti, jud. Călăraşi.

CRIZBAV, com. în jud. Braşov, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. Braşov, la 25 km N-NV de municipiul Braşov; 2 414 loc. (1 ian. 2011): 1 217 de sex. masc. şi 1 197 fem. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului. Producţie de mobilă de bucătărie şi de produse lactate. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, cartofi ş.a. În satul Crizbav, atestat documentar în anul 1235, se aflã ruinele cetãţii „Heldemburg”, datând din anul 1080 (restauratã în anul 1200), din care se mai pãstreazã doar un donjon. Com. C. a fost înfiinţatã la 11 nov. 2002 prin desprinderea satelor Crizbav şi Cutuş din com. Hãlchiu, jud. Braşov.

CRUCEA, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Pod. Casimcea, în zona de izv. a pârâului Dunãrea; 3 227 loc. (1 ian. 2011): 1 708 de sex masc. şi 1 519 fem. Nod rutier. Prelucr. lemnului (mobilă de bucătărie); produse alim. Pomiculturã (piersici, caişi, meri). Dealul Alah-Bair (205 m alt.), care dominã satul Bãltãgeşti, este un interesant martor de eroziune, cu relief ruiniform. Peste şisturile verzi din baza dealului sunt dispuse discordant calcare jurasice şi cretacice. Datoritã unor orizonturi bogate în fosile, Dealul Alah-Bair a fost declarat rezervaţie (10 ha).

CRUCEA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã din 4 sate, situatã la poalele de N ale masivului Bârnaru (M-ţii Bistriţei), în zona cheilor Bistriţei de la Zugreni, la confl. râului Bârnãrel cu Bistriţa; 2 046 loc. (1 ian. 2011): 1 029 de sex masc. şi 1 017 fem. Expl. de min. complexe şi de uraniu (mina de uraniu se află în prezent în conservare). Cuptor pentru ars var (1928), în satul Chiril. Satul Crucea apare consemnat în documentele anului 1803 cu 70 de loc. Rezervaţia naturalã Dealul Toancelor (în raza satului Chiril).

CRUCIŞOR, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Câmpiei Ardudului cu Dealurile Codrului, pe râul Valea Vinului; 2 500 loc. (1 ian. 2011): 1 235 de sex masc. şi 1 265 fem. Expl. forestiere şi de argile colorate. Producţie de sticlã şi de geamuri (în satul Poiana Codrului). Prelucr. lemnului. Confecţii textile. Pomiculturã (meri, pruni, peri, cireşi). Satul Crucişor este menţionat documentar, prima oarã, în 1231.

CRUŞEŢ, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 10 sate, situatã în S Dealurilor Amaradiei, pe râul Amaradia; 3 498 loc. (1 ian. 2011): 1 694 de sex masc. şi 1 804 fem. Expl. de petrol; materiale de construcţie (beton celular autoclavizat / B.C.A., bolţari ş.a.); tâmplãrie; panificaţie. Viticulturã. În satul Mãiag se aflã biserica „Sfântul Nicolae” (1818), iar în satul Slãvuţa existã o bisericã de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1813) şi una din lemn cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1684), declaratã monument istoric.

CUCA, com. în jud. Argeş, alcãtuitã din 14 sate, situatã în Piem. Cotmeana, pe cursul superior al râului Vedea; 2 145 loc. (1 ian. 2011): 1 088 de sex masc. şi 1 057 fem. Pomicultură (pruni, meri). Satul Cuca este atestat documentar în 1537. Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1790), „Sfinţii Voievozi” (1828) şi „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1806), în satele Bãrbãlani, Cârceşti şi Valea Cucii. În satul Cârceşti se află biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (2004-2010, sfinţită la 14 nov. 2010).

CUCA, com. în jud. Galaţi, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Covurlui, în zona de izvor a râului Lozova; 2 348 loc. (1 ian. 2011): 1 171 de sex masc. şi 1 177 fem. Nod rutier. În satul Cuca, atestat documentar la 15 iul. 1448, au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului şi urmele unei aşezări cu necropolă datând din sec. 4 d.Hr. Biserica „Sfinţii Voievozi” (1914-1922).

CUCERDEA, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Pod. Târnãveni; 1 522 loc. (1 ian. 2011): 735 de sex masc. şi 787 fem. Satul Cucerdea este menţionat documentar, prima oarã, în 1278. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1931-1932).

CUCI, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 5 sate, situatã în lunca şi pe terasele Mureşului, în zona de contact cu prelungirile de S ale colinelor Comlodului; 2 040 loc. (1 ian. 2011): 1 008 de sex masc. şi 1 032 fem. Staţie de c.f. Centralã electricã şi de termoficare (800 MW), intratã în funcţiune în 1963. Producţie de mobilier şi de produse din material plastic. Fermã de creştere a porcilor. Culturi de cereale, sfeclã de zahãr, tutun, legume. Pomiculturã (nuci, meri). În satul Cuci, menţionat documentar, prima oarã, în 1410, se aflã castelul „Degenfeld”, cu parc (sec. 17, reconstruit în sec. 19), o bisericã din sec. 15, cu turn din 1835, o bisericã ortodoxã, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1835) şi o bisericã ortodoxã de zid (1992–1998); bisericã reformatã (1782–1786), în satul Petrilaca.

CUCUTENI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de contact a Colinelor Ruginoasa cu Câmpia Jijiei Inferioare, pe Valea Oii; 1 305 loc. (1 ian. 2011): 696 de sex masc. şi 609 fem. Viticulturã. Izvoare minerale cu ape sulfuroase, unele carbogazoase (în satul Bãiceni). Tabãrã anualã de creaţie (sculpturã în lemn) din anul 2002. Satul Cucuteni este menţionat documentar în 1454. Sãpãturile arheologice efectuate pe terit. satului Bãiceni, în perioada 1885– 1910, au scos la ivealã importante vestigii neolitice, datând din mileniul 4–3 î.Hr., cunoscute sub numele de cultura materială Cucuteni, rãspânditã pe întreg terit. României (Moldova, NE Munteniei, SE Transilvaniei, Basarabia). Are mai multe faze de dezvoltare (A, A-B, B, C) caracterizate printr-o diversitate de vase ceramice de foarte bunã calitate, bogat şi variat pictate, în care predominã decorul în spiralã. Plastica este reprezentatã  de figurine feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice (romburi, spirale, haşuri în triunghiuri) incizate. Pe terit. Transilvaniei, cultura materială Cucuteni este cunoscutã sub numele de Ariuşd. În 1962, tot în arealul satului Bãiceni, a fost descoperit un mormânt în care s-a gãsit un tezaur de aur, traco-getic (sec. 4 î.Hr.), compus dintr-un coif cu falsã vizierã, douã brãţãri spiralate terminate cu capete de ţapi de munte, mai multe aplice ş.a. În satul Cucuteni se aflã casele familiei Cantacuzino (sec. 17–18) şi bisericile cu hramurile „Schimbarea la Faţã” (1777) şi „Sfinţii Voievozi” (1804), iar în satul Bãiceni, biserica din lemn cu hramul „Sfânta Treime” (1808).

CUDALBI, com. în jud. Galaţi, formată dintr-un sat, situatã în zona de contact a Pod. Covurlui cu câmpiile Tecuciului şi Covurluiului, pe râul Geru; 7 716 loc. (1 ian. 2011): 3 878 de sex masc. şi 3 838 fem. Nod rutier. Produse alim. şi de artizanat. Moară de cereale. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Pomiculturã. Viticulturã. În arealul com. Cudalbi a fost descoperit (în 1931) un tezaur alcãtuit din 28 de monede bizantine, din bronz, datând din sec. 6. Pe terit. com. Cudalbi se aflã mănãstirea Gologanu (de maici), cu biserica „Naşterea Maicii Domnului”, ctitorie din anii 1925–1933 a Eugeniei Panã-Gologanu. Desfiinţatã la 28 oct. 1959, de autorităţile comuniste, mănãstirea a fost reînfiinţatã în 1990, iar biserica restauratã în 1991. În 1998, vechiul nume al mănãstirii Gologanu a fost schimbat în „Maica Domnului” – Cudalbi. În perioada 1990– 2008 a fost construit un nou ansamblu monahal compus dintr-o biserică, chilii, casa stăreţiei, clopotniţă, casă de oaspeţi.

CUJMIR, com. în jud. Mehedinţi, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Blahniţei, pe râul Drincea; 3 567 loc. (1 ian. 2011): 1 718 de sex masc. şi 1 849 fem. Producţie de mobilă. Fermã de creştere a bovinelor. Viticulturã. Biserica „Sfinţii Voievozi” (1715, refãcutã în 1868), în satul Cujmir.

CULCIU, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Someşului, pe stg. vãii Someşului; 4 076 loc. (1 ian. 2011): 1 997 de sex masc. şi 2 079 fem. Prelucr. lemnului. Expl. de balast şi staţie de sortare a acestuia. Culturi de cereal şi de sfeclã de zahãr. Reşed. com. este satul Culciu Mare, menţionat documentar, prima oarã, în 1279. Muzeu etnografic (în satul Cãrãşeu). Bisericile cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, în satele Cãrãşeu (sec. 19) şi Lipãu (1836).

CUMPĂNA, com. în jud. Constanţa, alcãtuitã din 2 sate, situatã în NE Pod. Cobadin; 12 140 loc. (1 ian. 2011): 6 022 de sex masc. şi 6 118 fem. Nod rutier. Producţie de motoare hidraulice, de radiatoare şi cazane pentru încălzire centrală, de săpun şi detergenţi. Apicultură; legumicultură. Complex avicol. Pe terit. com. a fost descoperit un cadran solar roman, din marmurã, plasat între coarnele unui cap de taur (sec. 1–2), precum şi câteva inscripţii funerare greceşti din sec. 2–3. Aici au fost identificate urmele unei aşezãri rurale care fãcea parte din territorium tomitan. În perioada 1870-1925, satul şi com. Cumpăna s-au numit Hasi-Dülüc.

CUNGREA, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Piem. Cotmeana; 2 325 loc. (1 ian. 2011): 1 145 de sex masc. şi 1 180 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Pomiculturã. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1802–1810, cu pridvor adãugat în 1902 şi cu picturi originare), „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1834), „Sfântul Gheorghe” (1838, reparatã în 1902) şi „Sfântul Nicolae” (1853), în satele Cepeşti, Oteştii de Jos, Oteştii de Sus şi Cungrea. În satul Ibãneşti se aflã o bisericã din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1785–1786, reparatã şi pictatã în 1833).

CUPŞENI, com. în jud. Maramureş, alcãtuitã din 4 sate, situatã în N Depr. Lãpuş, la poalele de V ale M-ţilor Ţibleş, pe râul Rotunda; 3 530 loc. (1 ian. 2011): 1 769 de sex masc. şi 1 761 fem. Panificaţie. Centru de port popular tradiţional. În satul Cupşeni, menţionat documentar, prima oarã, în 1584, se aflã bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Ilie” (sec. 18) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18, strãmutatã în 1847 din satul Peteritea, com. Vima Micã); în satul Costeni existã bisericile din lemn „Sfântul Nicolae” (1870) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1885), iar în satele Libotin şi Ungureni se aflã câte o bisericã din lemn cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – datând din 1671 şi, respectiv, din sec. 18.

CURĂŢELE, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Depr. Beiuş, pe râul Beiuşele; 2 586 loc. (1 ian. 2011): 1 293 de sex masc. şi 1 293 fem. Moarã de apã. În satul Curãţele, menţionat documentar, prima oarã, în 1692, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1861-1862), în satul Beiuşele există biserica „Sfântul Nicolae” (1865), iar în satul Cresuia, biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1740-1750).

CURCANI, com. în jud. Călăraşi, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Bărăganului, pe cursul inf. al râului Argeş; 5 323 loc. (1 ian. 2011): 2 642 de sex masc. şi 2 681 fem. Staţie de c.f., inauguratã în 1910. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ etc. Legumiculturã. Pe terit. com. a fost descoperit (1954) un mormânt de înhumaţie (sec. 3–4) în care s-au gãsit ceramicã finã cenuşie, un pieptene din os, mãrgele din piatrã, o fibulã din argint. În 1975 a fost descoperit un tezaur monetar alcãtuit din 36 de monede din bronz, datând din sec. 2– 1 î.Hr. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1912). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Curcani a fost în jud. Ilfov.

CURTEA, com. în jud. Timiş, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Lugojului cu M-ţii Poiana Ruscăi, pe cursul superior al râului Bega; 1 211 loc. (1 ian. 2011): 588 de sex masc. şi 623 fem. Expl. forestiere. Prelucr. primarã a lemnului. Satul Curtea este menţionat documentar, prima oarã, în perioada 1517–1518. Han (sec. 18), în satul Coşava. Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1782– 1804) şi „Cuvioasa Parascheva” (1794, pictatã în 1804–1806), de mari dimensiuni (18,60 m lungime şi 7,20 m lãţime), cu o turlã de formã pãtratã, înaltã de 9,50 m, declaratã monument istoric, în satele Homojdia şi Curtea.

CURTEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de contact a Dealului Bour cu Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Drãcşani; 4 761 loc. (1 ian. 2011): 2 364 de sex masc. şi 2 397 fem. Centru de prelucr. artisticã a lemnului (în satul Orãşeni-Vale). Mori pentru mãcinat grâul şi porumbul. În satul Agafton, atestat documentar în 1648, se aflã mănãstirea cu acelaşi nume (de maici), întemeiatã de sihastrul Agafton în sec. 16. În 1740 a fost construitã biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi”, iar la 1 iul. 1838 a început zidirea Bisericii Mari, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, terminatã în 1843, cu picturi murale interioare executate în 1929 de P. Livescu din Botoşani. La aceastã mănãstire, în sec. 19, a fost stareţã Olimpiada, una dintre mãtuşile poetului Mihai Eminescu. Mănãstirea Agafton a fost desfiinţatã la 28 oct. 1959 de autoritãţile comuniste şi reînfiinţatã în martie 1991. În satul Mãnãstirea Doamnei existã o bisericã de zid cu hramul „Sfântul Pantelimon” (1914) şi o biserică din lemn din anul 1552, ctitorie a Doamnei Elena, soţia domnului Petru Rareş. În satul Orăşeni Vale se află biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1943), iar în satul Orăşeni Deal există biserica de zid „Sfântul Mucenic Mina” (1872) şi o bisericã din lemn din 1762.

CURTIŞOARA, com. în jud. Olt, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de contact a teraselor de pe stg. Oltului cu Piem. Cotmeana; 4 568 loc. (1 ian. 2011): 2 282 de sex masc. şi 2 286 fem. Prelucr. lemnului (ambalaje din lemn). Aviculturã. Legumiculturã. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ etc. Muzeul satului. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1632– 1647),  „Sfântul  Dumitru”  (1831)  şi „Sfânta Treime” (sf. sec. 18–începutul sec. 19), în satele Dobrotinet, Curtişoara şi Linia din Vale. Conacele „I. Marian” şi „Zoe Vlãdoianu” (sf. sec. 19).

CURTUIŞENI, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Carei; 3 830 loc. (1 ian. 2011): 1 877 de sex masc. şi 1 953 fem. Staţie de c.f. Pomiculturã. Viticulturã. Lacuri piscicole la Curtuişeni (1,3 ha) şi la Vãşad (33 ha). Pe terit. com. au fost descoperite (1968) vestigii din Epoca bronzului (topoare, seceri, brãţãri) şi urmele unei cetãţi geto-dacice din sec. 2–1 î.Hr., în care s-au gãsit arme de fier, obiecte de podoabã, ustensile din bronz, ceramicã etc. În satul Curtuişeni, menţionat documentar, prima oarã, în 1342, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1832), ruinele unei biserici (probabil) romanice, o bisericã romano-catolicã (1938) şi una greco-catolicã (1844).

CUT, com. în jud. Alba, formată dintr-un sat, situatã în Pod. Secaşelor; 1 272 loc. (1 ian. 2011): 635 de sex masc. şi 637 fem. Izvoare cu ape sãrate. Conacul „Bethlen” (sec. 18). Com. Cut a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Cut din com. Câlnic, jud. Alba.

CUZA VODĂ, com. în jud. Călăraşi, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Bărăganului; 4 147 loc. (1 ian. 2011): 2 016 de sex masc. şi 2 131 fem. Staţie de c.f. (în satul Călăraşii Vechi). Produse alim. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui etc. Reşed. com. este satul Ceacu. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Cuza Vodă a fãcut parte din jud. Ilfov. În satul Ceacu, atestat documentar în 1812, se află biserica având dublu hram „Sfântul Nicolae” şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” construită în anii 1989-1991 pe locul uneia din 1861, pictată în 1991-1992, iar în satul Cuza Vodă există biserica „Sfântul Ioan” (1907-1914).

CUZA VODĂ, com. în jud. Constanţa, formată dintr-un sat, situatã în Pod. Carasu, pe stg. canalului Dunăre–Marea Neagră; 3 889 loc. (1 ian. 2011): 1 930 de sex masc. şi 1 959 fem. Morărit şi panificaţie. Viticultură. În satul Cuza Vodă, menţionat documentar în 1816 cu numele Docuzol (nume păstrat până în 1931), se află biserica „Sfântul Gheorghe” (1891, pictată în 1898 de Nicu Stoienescu din Râmnicu Sărat şi restaurată în 1920). Com. Cuza Vodă a fost înfiinţatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Cuza Vodă din com. Castelu, jud. Constanţa.

CUZA VODĂ, com. în jud. Galaţi, formată dintr-un sat, situatã în Câmpia Covurlui; 3 248 loc. (1 ian. 2011): 1 662 de sex masc. şi 1 586 fem. Producţie de mobilier. Satul Cuza Vodă a fost întemeiat în 1879 prin împroprietãrirea însurãţeilor. Com. Cuza Vodă a fost înfiinţatã la 25 mart. 2005 prin desprinderea satului Cuza Vodă din com. Slobozia Conachi, jud. Galaţi.

CUZĂPLAC, com. în jud. Sălaj, alcãtuitã din 8 sate, situatã în Depr. Almaş-Agrij, pe cursul superior al râului Almaş; 1 786 loc. (1 ian. 2011): 855 de sex masc. şi 931 fem. Expl. de cãrbune brun (în satul Tămaşa) şi de turbã (în satul Stoboru) cu un ridicat conţinut de sulf (7,15%). În satul Cuzăplac, menţionat documentar, prima oarã, în 1219, se află o biserică ortodoxă din 1906, în satul Petrindu există o bisericã datând din sec. 14 (cu transformãri din sec. 18), iar în satul Cubleşu este o bisericã din lemn cu hramul „Învierea Domnului” (sec. 18), declarată monument de arhitectură. Turbărie (2 ha), declaratã rezervaţie naturalã.

CUZDRIOARA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 3 sate, situatã în S Dealurilor Ciceului, pe dr. Someşului Mare, în zona de confl. cu Someşu Mic; 2 984 loc. (1 ian. 2011): 1 433 de sex masc. şi 1 551 fem. Producţie de mobilier şi de ambalaje din material plastic. Pomiculturã. În satul Cuzdrioara, menţionat documentar, prima oarã, în perioada 1205–1235, se aflã conacul „Teleki” (sec. 18), declarat monument istoric în anul 2004, şi o bisericã din sec. 15.