Comune (L)

LALOŞU, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 6 sate, situată în SE Piem. Olteţului, pe stg. râului Olteţ; 2 530 loc. (1 ian. 2011): 1 254 de sex masc. şi 1 276 fem. Zăcăminte de gaze naturale. Prelucr. lemnului (uşi, ferestre). Viticultură; legumicultură. Muzeu sătesc (Berbeşti). Cămin cultural (1938) şi bibliotecă publică (c. 9 500 vol.), în satul Laloşu. Fermă de creştere a bovinelor. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1850) şi „Cuvioasa Parascheva” (1859), în satele Berbeşti şi Mologeşti. Satul Laloşu este atestat documentar în 1592, iar Berbeşti la 24 febr. 1594.

LAPOŞ, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în E Depr. Sângeru, la poalele de N ale Dealului Istriţa, pe cursul superior al râului Tisău; 1 309 loc. (1 ian. 2011): 684 de sex masc. şi 625 fem. Biserica din lemn „Sfântul Gheorghe” (1823), în satul Lăpoşel. Satul Lapoş apare menţionat documentar în 1607.

LARGU, com. în jud. Buzău, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia BuzăuCălmăţui, pe râul Călmăţui; 1 640 loc. (1 ian. 2011): 831 de sex masc. şi 809 fem. Morărit; produse de panificaţie. În perimetrul satului Scărlăteşti, în punctul numit „Cornul Malului”, a fost identificată o necropolă sarmatică (sec. 2–3) unde au fost găsite vase ceramice, cercei din bronz, mărgele din coral, sticlă şi chihlimbar, oglinzi cu tagma, cuţite din fier, fusaiole din lut ş.a. La c. 500 m N de necropolă au fost descoperite urmele unei aşezări de tip Sântana de Mureş (sec. 4). În satul Largu, menţionat documentar în 1700, se află biserica având dublu hram „Sfinţii Voievozi” şi „Sfântul Ilie” (1817, reconstruită în 1936).

LASLEA, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Pod. Târnavelor cu Pod. Hârtibaciului, la confl. râului Laslea cu Târnava Mare; 3 288 loc. (1 ian. 2011): 1 657 de sex masc. şi 1 631 fem. Expl. de gaze naturale (în satul Nou Săsesc). Producţie de mobilă şi de suc de mere. Satul Laslea este menţionat documentar la 16 sept. 1309 cu numele Sanctus Ladislaus. În satul Mălâncrav, atestat documentar în 1305, se află conacul „Apafi” (sec. 15, cu modificări din sec. 17, restaurat în 2006–2007) şi o biserică datând din prima jumătate a sec. 14 (azi biserică evanghelică), cu picturi murale interioare de factură gotică, executate după anul 1350, cu tavan casetat şi pictat (1792) şi un altar poliptic gotic (sec. 15), cu unele transformări din sec. 20; biserici care în prezent aparţin cultului evanghelic în satele Laslea (1842–1845), Floreşti (1424, cu turn din 1855), Nou Săsesc (ante 1345, refăcută în sec. 15) şi Roandola (c. 1500, refăcută în 1792). Biserica „Sfântul Nicolae” (sec. 18), în satul Laslea.

LAZA, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 4 sate, situată în Colinele Tutovei, pe râul Racova; 3 170 loc. (1 ian. 2011): 1 599 de sex masc. şi 1 571 fem. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale; legumicultură. Apicultură. Piscicultură (în lacul Puşcaşi). Centru de ceramică populară, roşie (în satul Poiana lui Alexa). Satul Puşcaşi este menţionat documentar, prima oară, în 1491. În satul Laza se află biserica având dublu hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Sfântul Haralambie”, zidită în anii 1913-1919 pe locul uneia din lemn ce data din 1780, reparată în 1942, pictată în 1957-1958, consolidată în 1993-1999 şi repictată în 2003-2005. Până la 7 mai 2004, com. L. a avut în componenţă satele Poiana lui Alexa, Puşcaşi, Teişoru şi Valea Târgului, care la acea dată au format com. Puşcaşi, jud. Vaslui. Agroturism.

LAZURI, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Someşului, la graniţa cu Ungaria; 5 763 loc. (1 ian. 2011): 2 898 de sex masc. şi 2 865 fem. Nod rutier. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Pe terit. satului Lazuri, menţionat documentar, prima oară, în 1261, au fost descoperite vestigiile unei locuinţe în care s-a găsit ceramică dacică şi celtică (sec. 3–2 î.Hr.), precum şi urmele unei aşezări din sec. 3–4. Biserici reformate, în satele Lazuri (sec. 16, cu transformări din sec. 19), Nisipeni (sec. 16) şi Bercu (1840, cu turn din 1959, declarată monument istoric); bisericile ortodoxe cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, în satele Noroieni (1810) şi Peleş (1828).

LAZURI DE BEIUŞ, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Beiuş, pe cursul superior al Crişului Negru; 1 638 loc. (1 ian. 2011): 822 de sex masc. şi 816 fem. Satul Lazuri de Beiuş este menţionat documentar, prima oară, în 1588. Bisericile ortodoxe, din lemn, cu hramurile „Înălţarea Domnului” (sec. 18,  cu picturi din 1776 şi adăugiri din 1926) şi „Pogorârea Duhului Sfânt” (sec. 18, pictată în sec. 19, renovată în 1925 şi restaurată în 1959), în satele Hinchiriş şi Lazuri de Beiuş.

LĂCUSTENI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 5 sate, situată în partea de S a Piem. Olteţului; 1 571 loc. (1 ian. 2011): 769 de sex masc. şi 802 fem. Pomicultură. În satul Lăcusteni, atestat documentar în 1480, se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1780, refăcută în 1835), în satul Lăcuştenii de Jos, numit Risipiţi până la 1 ian. 1965 şi menţionat documentar în 1619, există o biserică din 1912 zidită pe locul uneia din lemn din 1799, iar în satul Găneşti, atestat documentar la 8 ian. 1480, se află biserica având dublu hram – „Sfântul Vasile” şi „Sfântul Nicolae” (1811-1812, declarată monument istoric) şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1825). Com. L. a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Lăcusteni, Contea, Găneşti, Lăcustenii de Jos şi Lăcustenii de Sus din com. Zătreni, jud. Vâlcea.

LĂDEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 10 sate, situată în partea de E a Piem. Olteţului, pe râul Cerna; 1 929 loc. (1 ian. 2011): 919 de sex masc. şi 1 010 fem. Nod rutier. Pomicultură (meri, pruni, peri).

LĂPUGIU DE JOS, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 10 sate, situată în partea de V a Depr. Lăpugiu, la poalele de NV ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe Pârâul Lăpugilor; 1 584 loc. (1 ian. 2011): 785 de sex masc. şi 799 fem. Staţii de c.f. (în satele Lăpugiu de Jos şi Holdea) şi haltă de c.f. (în satul Ohaba). Prelucr. lemnului. Colectarea fructelor de pădure. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. În satul Lăpugiu de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1439, se află o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1765) cu picturi interioare din prima jumătate a sec. 19. Punct fosilifer (în satul Lăpugiu de Sus), cu faună marină din Miocen. Popas turistic.

LĂPUŞ, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în partea de E a Depr. Lăpuş, pe râul omonim; 3 856 loc. (1 ian. 2011): 1 871 de sex masc. şi 1 985 fem. Expl. de argile refractare. Producţie de îmbrăcăminte din piele. Pomicultură (meri, pruni, peri). Muzeu de etnografie şi artă populară. Centru de ceramică populară, roşie. Satul Lăpuş este menţionat documentar, prima oară, în 1505. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 16, cu picturi interioare în tempera din 1697), restaurată în anii 2000–2004; biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1994–1996). Pe terit. com. L. au fost descoperite urmele unei aşezări din Epoca bronzului şi o necropolă de la sf. Epocii bronzului şi începutul Epocii fierului, cu un inventar bogat (podoabe şi butoni din aur, topoare de luptă din fier, pumnale, urne din ceramică, străchini decorate cu motive geometrice etc.).

LĂPUŞATA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 7 sate, situată în Piem. Olteţului, pe dr. râului Cerna; 2 327 loc. (1 ian. 2011): 1 178 de sex masc. şi 1 149 fem. Reşed. com. este satul Săruleşti. Centru pomicol (meri, pruni, peri). Fermă de creştere a ovinelor. Cămin cultural (din 1922) cu un local nou, construit în 1960. În satul Săruleşti, atestat documentar în 1625, se află o biserică din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1610, cu modificări din anii 1841, 1895, 1947, restaurată în 1984–1986) şi o biserică de zid din 1841, iar în satul Şerbăneşti,  biserica „Sfântul Nicolae” (1810, restaurată în 1857); bisericile din lemn cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae” în satele Bereşti (1610, refăcută în 1885–1887 şi restaurată în 1982–1984) şi Zărneşti (1751, reconstruită în 1820, demolată în 1912 şi refăcută în 1916–1924). În noaptea de 9 spre 10 nov. 2004, în satul Zărneşti s-a produs o puternică alunecare de teren pe o lungime de 300 m şi o adâncime de 10 m care a afectat drumul comunal şi numeroase gospodării.

LĂPUŞNICEL, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 3 sate, situată la poalele de NE ale M-ţilor Almăj, pe râul Globu; 1 254 loc. (1 ian. 2011): 598 de sex masc. şi 656 fem. Expl. de azbest şi de talc (în satele Pârvova şi Şumiţa). Pomicultură (meri, pruni). Satul Lăpuşnicel este menţionat documentar, prima oară, în 1603.

LĂPUŞNICU MARE, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Almăj, la poalele de S ale M-ţilor Semenic, pe râul Lăpuşnic; 1 784 loc. (1 ian. 2011): 867 de sex masc. şi 917 fem. Expl. de azbest (în satul Moceriş). Prelucr. lemnului. Pomicultură (meri, pruni, peri). Cămin cultural (1938). Fanfară civilă (1911). În satul Lăpuşnicu Mare, menţionat documentar, prima oară, în 1540, se află biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (1770–1780, pictată în 1878, restaurată în 1890 şi 1934, repictată în 1972, declarată monument istoric). În arealul satului Moceriş se află cascada Moceriş ( Moceriş, Cascada ~ ).

LĂZAREA, com. în jud. Harghita, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Giurgeu, la 800 m alt., pe pârâul Lăzarea; 3 477 loc. (1 ian. 2011): 1 717 de sex masc. şi 1 760 fem. Haltă de c.f. (în satul Lăzarea). Nod rutier. Expl. forestiere şi de calcar cristalin compact (marmură inferioară). Prelucr. lemnului (mobilă); productie de cărămizi şi ţigle. Tabără estivală de creaţie modernă (sculptură şi pictură), cu participare internaţională (din 1974). În satul Lăzarea, menţionat documentar, prima oară, în 1566, se află un castel medieval, construit în etape (corpul vechi datează din 1532, iar restul clădirilor au fost adăugate în 1598, 1631– 1632), în stil renascentist, amplasat în mijlocul unei curţi dreptunghiulare (75 x 100 m). Prevăzut cu trei turnuri de apărare (două pătrate şi unul poligonal, cu şapte laturi), castelul a fost restaurat la mijlocul anilor ’70 ai sec. 20. Tot în satul Lăzarea există un muzeu în care sunt expuse operele realizate de artiştii plastici, în cadrul taberei estivale de creaţie, o biserică romano-catolică fortificată (c. 1235, cu zid de incintă realizat în sec. 18, cu unele transformări gotice din anul 1488), declarată monument istoric, biserica mănăstirii franciscane (1669-1752, incendiată în 1707 de trupele austriece, reconstruită în etape, în stil baroc, în perioada 1752-1908, declarată monument istoric în 1992) şi capela „Sfântul Anton” (1558).

LĂZĂRENI, com. în jud. Bihor, alcătuită din 8 sate, situată în zona Dealurilor Hidişelului; 3 058 loc. (1 ian. 2011): 1 549 de sex masc. şi 1 509 fem. Prelucr. primară a lemnului. Apicultură. Fond cinegetic. Satul Lăzăreni este menţionat documentar, prima oară, în 1828. Punct fosilifer (în satul Miheleu) cu specii de gasteropode şi echinoderme conservate în calcarele tortoniene, declarat rezervaţie paleontologică. În satul Lăzăreni se află biserica „Adormirea Maicii Domnului”, zidită în 1932-1934 pe locul uneia din lemn ce data din 1751.

LECHINŢA, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 7 sate, situată în zona Dealurilor Lechinţei, pe stg. râului Dipşa; 6 174 loc. (1 ian. 2011): 3 070 de sex masc. şi 3 104 fem. Staţie de c.f. (în satul Lechinţa) şi halte de c.f. (în satele Chiraleş, Sângeorzu Nou, Ţigău şi Vermeş). Nod rutier. Expl. de balast. Producţie de mobilă, de îmbrăcăminte pentru lucru, de cărămizi şi ţigle şi de produse lactate; fabrica de zahăr a fost dezafectată după 1989. Centru viticol şi pomicol. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Vestigii neolitice (topoare din piatră). În satul Lechinţa, menţionat documentar, prima oară, în 1335, se află o biserică fortificată (sec. 15), azi biserică evanghelică, şi un conac din sec. 18 (azi sediul Primăriei). În satul Vermeş există o biserică fortificată (sec. 15), cu turn-clopotniţă din 1579; în satul Sângeorzu Nou se află o biserică din sec. 15 (cu refaceri din sec. 18) şi casa parohială a acesteia (sec. 16, cu transformări din sec. 18), şi o biserică din lemn din sec. 18. În satul Bungard se găseşte biserica, din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1711), în satul Ţigău există o biserică din lemn (1770, reparată în 2012) şi o biserică reformată (sec. 16), iar în satul Chiraleş, o biserică evanghelică (1907). În 1602, în această comună s-au stabilit familii de germani venite din alte comune.

LEHLIU, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe râul Milotina; 2 786 loc. (1 ian. 2011): 1 347 de sex masc. şi 1 439 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. L. a făcut parte din jud. Ialomiţa.

LELEASCA, com. în jud. Olt, alcătuită din 7 sate, situată în partea de N a Piem. Cotmeana; 1 438 loc. (1 ian. 2011): 671 de sex masc. şi 767 fem. Pomicultură (meri, peri, pruni, cireşi). În satul Leleasca se află două biserici cu acelaşi hram – „Adormirea Maicii Domnului” – una din lemn (1766–1771, reparată în 1942, restaurată în 2009-2010, declarată monument istoric) şi alta din zid (1807, cu fresce originare); în satul Mierliceşti există o biserică (din lemn şi cărămidă) cu hramul „Sfântul Dumitru” (1850), iar în satul Afumaţi biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1857).

LELESE, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de E ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe râul Nădrab; 421 loc. (1 ian. 2011): 212 de sex masc. şi 209 fem. Expl. de talc şi steatit. Expl. şi prelucr. primară a lemnului. Fond cinegetic. Renumită zonă etnografică (Ţinutul Pădurenilor). Agroturism. Satul Lelese este menţionat documentar, prima oară, în 1733. În satul Runcu Mare, atestat documentar în 1482, se află biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1887).

LELEŞTI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 3 sate, situată în Depr. Subcarpatică Olteană, în zona de confl. a râului Suseni cu Şuşiţa; 1 833 loc. (1 ian. 2011): 939 de sex masc. şi 894 fem. Pomicultură (meri, pruni, cireşi ş.a.). În satul Leleşti se află un muzeu etnografic (inaugurat în 1977), cu colecţii de costume populare, unelte, obiecte de uz casnic ş.a., precum şi bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (construită în 1733–1774 de către Grigore Roşca şi zugrăvită în 1847) şi „Sfântul Ioan Gură de Aur” (1791); în satul Frăteşti se află bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1825, declarată monument istoric) şi  „Sfinţii Voievozi” (1802), iar în satul Rasoviţa există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi”, construită în 1802 prin grija medelnicerului Ianache Sâmboteanu şi reconstruită în 1898–1900.

LELICENI, com. în jud. Harghita, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Ciuc, la 5 km S de municipiul Miercurea-Ciuc; 1 947 loc. (1 ian. 2011): 975 de sex masc. şi 972 fem. Producţie de mobilă şi de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice. Sat de vacanţă (Hosasău). În satul Leliceni, atestat documentar în anul 1251, se află o biserică romano-catolică din sec. 15, în stil gotic, restaurată în 1806, declarată monument istoric în 1992. Lângă această biserică există un tei plantat în jurul anului 1500, declarat monument al naturii şi protejat de lege din 1992; în satual Misentea, menţionat documentar în 1333, există o biserică romano-catolică din anul 1247, fortificată în anul 1330. Com. L. a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Leliceni, Fitod, Hosasău şi Misentea din com. Sâncrăieni, jud. Harghita.

LEMNIA, com. în jud. Covasna, formată dintr-un sat, situată în NE Depr. Târgu Secuiesc, pe cursul superior al Râului Negru, la poalele de S ale M-ţilor Nemira; 1 940 loc. (1 ian. 2011): 916 de sex masc. şi 1 024 fem. Haltă de c.f. (în satul Lemnia). Nod rutier. Expl. şi prelucr. lemnului; confecţii textile; prelucr. laptelui şi a cărnii. Abator. Creşterea bovinelor. Moară de apă (sec. 19). Centru de ţesături şi cusături populare. Agroturism. În satul Lemnia, menţionat documentar, prima oară, în 1332, se află o cetate ţărănească (sec. 16) cu o biserică romanocatolică de incintă, în stil gotic (1510, cu transformări baroce din 1777). Până la 2 mart. 2004, com. L. a avut în componenţă satele Lutoasa şi Mereni care la acea dată au format com. Mereni, jud. Covasna.

LENAUHEIM, com. în jud. Timiş, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Timişului; 5 995 loc. (1 ian. 2011): 2 979 de sex masc. şi 3 016 fem. Staţii de c.f. (în satele Grabaţ, Lenauheim şi Bulgăruş). Produse alim. Ferme de creştere a bovinelor (Lenauheim şi Grabaţ) şi a ovinelor (în satul Grabaţ). În satul Lenauheim, menţionat documentar, prima oară, în 1415 cu numele Csátad şi apoi în anul 1482, se află muzeul memorial „Nikolaus Lenau” (poet romantic austriac născut în acest loc, 1802–1850), biserica romano- catolică „Sfânta Tereza” (1778), declarată monument istoric, un han de poştă (sec. 18) şi statuia poetului Nikolaus Lenau, realizată de către sculptorul Béla Radnai. Iniţial, satul Lenauheim s-a numit Ciata, apoi Cetad, Strehlenau şi Lenaudorf, iar din 1926 Lenauheim. În perioada 1763-1767, această comună a fost colonizată cu numeroase familii de germani care au construit peste 200 de case. În satul Grabaţ există o biserică romano-catolică (1764) şi una ortodoxă (1949), iar în satul Bulgăruş se află o biserică romano-catolică (1774) şi una ortodoxă din 1940.

LEORDA, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Dealului Bour cu Câmpia Jijiei Superioare, pe cursul superior al râului Sitna; 2 676 loc. (1 ian. 2011): 1 333 de sex masc. şi 1 343 fem. Nod feroviar (staţia de c.f. a fost inaugurată la 1 nov. 1871), în satul Leorda şi haltă de c.f. (în satul Belcea). Fermă de creştere a porcinelor. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, legume etc. În satul Leorda există o biserică din lemn cu dublu hram „Sfântul Nicolae” şi „Adormirea Maicii Domnului” (1889) şi o biserică din cărămidă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1963), iar în satul Mitoc se află biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1792– 1794, reparată în 1866 şi 1892).

LEORDENI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 14 sate, situată în zona de contact a Piem. Cândeşti cu Câmpia Piteştiului, pe stg. râului Argeş, la confl. cu Budişteanca; 5 847 loc. (1 ian. 2011): 2 912 de sex masc. şi 2 935 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 13 sept. 1872), în satul Leordeni. Nod rutier. Expl. de petrol şi balast. Producţie de furnire şi panouri din lemn, de îmbrăcăminte pentru lucru şi de ţuică. Iazuri şi heleşteie pentru piscicultură şi irigaţii. Centru viticol şi pomicol. Complex avicol. În satul Leordeni se află casa memorial „Dinu Lipatti”, casa „Gussi” (sec. 18–19), azi Primăria şi biserica având dublu hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Sfânta Ecaterina” (1864); bisericile cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1750) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1837), în satele Ciulniţa şi Budişteni; biserica din lemn cu hramul „Naşterea Domnului” (1781), în satul Glâmbocata-Deal.

LEORDINA, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în partea de E a Depr. Maramureş, pe stg. râului Vişeu; 2 505 loc. (1 ian. 2011): 1 239 de sex  masc. şi 1 266 fem. Staţie de c.f. Expl. de balast. Prelucr. lemnului. Centru de arhitectură populară (porţi maramureşene) şi de port popular tradiţional. În satul Leordina, menţionat documentar, prima oară, în 1411, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1864-1871, cu turn ridicat în 1893-1894).

LEREŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Muscelelor Argeşului cu prelungirile de SE ale M-ţilor Iezer, pe cursul superior al Râului Târgului; 4 744 loc. (1 ian. 2011): 2 262 de sex masc. şi 2 482 fem. Hidrocentrale în satele Lereşti (19 MW) şi Voineşti (5,2 MW), intrate în funcţiune în 1987. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilier pentru birouri). Prelucr. maselor plastice şi a laptelui. Produse ceramice (placi, dale); biscuiţi. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Staţiune turistică (pârtie de schi). Agroturism. Muzeu etnografic, în satul Lereşti (cusături şi ţesături populare, case ţărăneşti specifice zonei etnografice Argeş). Centru de dulgherit, de confecţionare a costumelor populare şi de prelucr. artistică a lemnului. În satul Lereşti, atestat documentar în 1414, se află bisericile cu hramurile „Sfinţii Îngeri” (1860) şi „Înălţarea Domnului” (1927– 1929, construită după planurile arhitectului Dumitru Ionescu Berechet).

LESPEZI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 6 sate, situată în culoarul Siretului, la poalele de V ale Dealului Mare, pe ambele maluri ale râului Siret; 5 979 loc. (1 ian. 2011): 3 020 de sex masc. şi 2 959 fem. Staţie de c.f. (în satul Lespezi). Nod rutier. Expl. de balast. Prelucr. lemnului. Fermă de creştere a bovinelor. Abator. Centru de olărit. Iarmaroc anual (20 iul.). În satul Lespezi, întemeiat în 1821 de un grup de negustori evrei, se află o sinagogă (1882). Biserica având hramul „Sfântul Dumitru” (sec. 19), în satul Heci.

LEŞU, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele vf. Stegii (în N) şi Heniu Mare (în S) din M-ţii Bârgău, pe râul Leşu; 2 934 loc. (1 ian. 2011): 1 581 de sex masc. şi 1 353 fem. Haltă de c.f. (în satul Leşu). Expl. şi prelucr. lemnului. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Cămin cultural (1927). Bibliotecă publică (1927) cu c. 10 500 vol. Orchestră de muzică populară (1953); echipa de dansuri populare „Căluşarii” (1927); formaţia de trişcari (din 1953). Vechi centru de obiceiuri tradiţionale (claca, şezătoarea) şi de cusături şi ţesături populare. Festival etnofolcloric anual „Rapsodia trişcarilor” (în sept.; prima ediţie în 1968). În satul Leşu, menţionat documentar în 1696, se află biserica „Sfântul Ioan Botezatorul”, construită în anii 1995-2000 şi pictată de Horea Indolean din Gherla.

LETCA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 9 sate, situată la poalele de E-NE ale Culmii Prisnel, pe dr. râului Someş; 1 978 loc. (1 ian. 2011): 910 de sex masc. şi 1 068 fem. Staţii de c.f. (în satele Letca şi Cuciulat). Expl. de calcar şi de balast. Produse lactate. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). Culturi de cereale, cartofi ş.a. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (c. 1700, cu pridvor adăugat în 1864), „Adormirea Maicii Domnului” (începutul sec. 19) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1736, cu picturi interioare din 1863), în satele Topliţa, Purcăreţ şi Şoimuşeni; în satul Letca, menţionat documentar, prima oară, în 1405, se află două biserici din lemn – una  cu hramul „Sfânta Maria” sau Biserica iobagilor (terminată la 11 mart. 1665, cu picturi interioare realizate în 1806–1807 de Fericean Nechită), declarată monument istoric şi alta cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” sau Biserica nobililor (1747), mutată în 1991 în incinta Universităţii din Oradea şi folosită ca paraclis al Facultăţii de Teologie. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, de mici dimensiuni (12 m lungime şi 4,75 m lăţime), a fost repictată în 1993 şi declarată monument istoric. În locul acestei biserici, în satul Letca a fost construită (1992) o biserică de zid cu acelaşi hram. În arealul satului Cuciulat se află o peşteră, în interiorul căreia au fost identificate picturi rupestre datând de la sfârşitul Paleoliticului (c. 12 000– 10 000 î.Hr.). Cele mai reprezentative şi mai bine conservate figuri sunt acelea ale unui cal (24,5 cm lungime şi 12,5 cm înălţime) în mişcare şi ale unei feline (80 cm lungime şi c. 50 cm înălţime), asemănătoare celebrelor picturi rupestre de la Altamira din Spania.

LETCA NOUĂ, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Bratilov; 3 418 loc. (1 ian. 2011): 1 732 de sex masc. şi 1 686 fem. Expl. de petrol; conserve de legume. Morărit. Apicultură. Ciupercărie (în satul Milcovăţu). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floareasoarelui, legume etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. L.N. a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu acelaşi hram – „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, în satele Letca Nouă (1864-1867, cu catapeteasma pictată de Gheorghe Tattarescu) şi Letca Veche (1880).

LETEA VECHE, com. în jud. Bacău, alcătuită din 5 sate, situată în Culoarul Siretului, în unghiul format de confl. râului Bistriţa cu Siretul, la 6 km SE de municipiul Bacău; 6 654 loc. (1 ian. 2011): 3 291 de sex masc. şi 3 363 fem. Haltă de c.f. (în satul Letea Veche). Hidrocentrală pe Bistriţa (Bacău II, 30 MW, intrată în funcţiune în 1966). Prelucr. lemnului. Producţie de robineţi, de cărămizi şi ţigle. Culturi de cereale. Pomicultură; viticultură. Fermă de creştere a bovinelor (în satul Radomireşti). Legumicultură. Conacul „Lecca” (1895, restaurat în 1962), azi muzeu sătesc, în satul Radomireşti. Satul Letea Veche a fost înfiinţat în 1870 şi menţionat documentar, prima oară în 1881.

LEŢCANI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de S a Câmpiei Jijiei Inferioare, pe râul Bahlui, la confl. cu Roşior; 7 123 loc. (1 ian. 2011): 3 592 de sex masc. şi 3 531 fem. Staţie de c.f. (în satul Leţcani). Producţie de mobilă, de ambalaje din hârtie şi carton, de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice şi de plăci şi dale din ceramică. Fermă de creştere a bovinelor. Viticultură. Izvoare cu ape minerale, predominant sulfuroase. Pe terit. com. L. au fost descoperite vestigii materiale din Neolitic, din epocile bronzului şi fierului, din perioada migraţiilor popoarelor (sec. 4) şi din feudalism. În satul Leţcani, menţionat documentar în 1516, se află Biserica Rotundă, iniţial cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în anii 1795-1802 din iniţiativa soţilor Ana şi Constantin Balş. Afectată de incendiul din 1830, biserica a fost reparată ulterior, după care i s-a atribuit hramul „Sfântul Spiridon”. Avariată în timpul Primului Război Mondial, biserica a fost reparată mai târziu şi repictată în 1936. După restaurările efectuate în anii 1960-1965, i s-a mai atribuit un al doilea hram – „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir”. Stricăciunile provocate de cutremurul din 4 mart. 1977 au fost remediate până în 1982 când biserica a fost resfinţită, iar în perioada 1996-2000 s-au executat lucrările de repictare a pereţilor interiori. Declarată monument istoric în anul 2004. De formă circulară, Biserica Rotundă, cu dublu hram – „Sfântul Spiridon” şi „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir”, prezintă un portic monumental, cu patru coloane ionice, deasupra căruia se ridică turnul-clopotniţă de formă pătrată; în satul Cogeasca există o biserică din lemn, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1848 sau 1866), iar în satul Cucuteni, o biserică din zid cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (ante 1622). În perimetrul com. L. se află rezervaţia floristică şi faunistică „Fânaţele de la Valea lui David” (46,36 ha), situate pe versantul de E al pârâului Valea lui David (afl. al Bahluiului), la c. 6 km de municipiul Iaşi. În această zonă, afectată de numeroase alunecări de teren, se dezvoltă un covor vegetal bogat (peste 500 de specii de plante superioare), cu multe rarităţi floristice pentru România, printre care se remarcă o specie euroasiatic-continentală de amăreală (Polygala sibirica), o specie sudică de măcriş (Rumex tuberosus), o specie rară de sânziană (Asperula moldavica), precum şi alte plante rare ca: ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis), bărbuşoara (Erysimum mixtefurcatum), stânjenelul (Iris hungarica, Iris sintenisii), patlagina (Plantago schwarzenbergiana), migdalul pitic (Prunus tenella), cireşul de Bărăgan (Prunus fruticosa) ş.a. Fauna întâlnită aici este bogată şi variată: vipera (Vipera ursini), şopârla (Lacerta agilis chersonensis), greierul împroşcător (Dinarchus desipus), fluturele (Evergestis ostrogovichi) ş.a.

LEU, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Romanaţi; 4 841 loc. (1 ian. 2011): 2 374 de sex masc. şi 2 467 fem. Staţie de c.f. (în satul Leu). Nod rutier. Producţie de lanţuri şi arcuri, de plase din sârmă, de bolţari şi de pavele. Fermă de creştere a ovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, tutun etc. Viticultură; pomicultură (meri, pruni, piersici, caişi). Apicultură. Sericicultură. Muzeu cu secţii de istorie şi etnografie, cămin cultural şi bibliotecă publică având c. 11 500 vol. (în satul Leu). Pe terit. satului Leu au fost descoperite urmele unei aşezări neolitice în care s-au găsit unelte din silex (răzuitoare, lame, tesle, dăltiţe, împungătoare), vase ceramice (borcane, castroane, străchini) ornamentate cu adâncituri sau cu benzi de linii incizate meandric, o figurină feminină ş.a. Tot aici au fost identificate vestigiile unei aşezări dacoromane şi ale unui castru roman din sec. 2–3. În punctul numit „Balta Lungă” a fost descoperit (1967) un tezaur getodacic, alcătuit din 24 de monede din argint datând din a doua jumătate a sec. 2 î.Hr. În satul Zănoaga, menţionat documentar, prima oară, în anul 1300 şi apoi în 1596, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1814, refăcută în 1894), iar în satul Leu, bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1825, refăcută în 1868–1872), „Sfântul Gheorghe” (1810, refăcută în 1861–1871 şi 1925– 1926), „Sfântul Nicolae” (1825, reconstruită în 1913–1922), „Maica Precista” (1839, reconstruită în 1905) şi ruinele (din 1820) bisericii „Sfântul Nicolae” (sec. 17).

LICURICI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 4 sate, situată în zona Dealurilor Amaradiei; 2 372 loc. (1 ian. 2011): 1 188 de sex masc. şi 1 184 fem. Biserică din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1776–1777), în satul Licurici şi biserică din zid cu hramul „Sfântul Nicolae” (1735, cu picturi murale interioare originare), în satul Totea.

LIEBLING, com. în jud. Timiş, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Timişului; 3 885 loc. (1 ian. 2011): 1 950 de sex masc. şi 1 935 fem. Staţie de c.f. (în satul Liebling). Produse alim. Fermă de creştere a bovinelor. Satul Liebling este menţionat documentar, prima oară, în sec. 13, cu numele Besd, iar în 1786 a fost colonizat cu germani.

LIEŞTI, com. în jud. Galaţi, formată dintrun sat, situată în zona de contact a Câmpiei Siretului Inferior cu Câmpia Tecuciului, pe cursul inf. al râului Bârlad, la confl. cu Siretul; 10 787 loc. (1 ian. 2011): 5 405 de sex masc. şi 5 382 fem. Staţie de c.f., inaugurată în 1872. Fabrică de zahăr (în prezent dezafectată); producţie de mobilă, de bolţari, de ulei comestibil şi de covoare manuale; patru brutării; obiecte împletite din răchită. Centru pomicol (meri, pruni, peri) şi viticol (vinificaţie). Culturi de legume (în solarii); trei iazuri piscicole cu o supr. totală de 27 ha. Bibliotecă publică (c. 14 000 vol.). În satul Lieşti, atestat documentar la 15 iul. 1448, se află biserica „Sfântul Nicolae”, zidită în 1882 pe locul uneia ce data dinainte de anul 1809. În satul Şerbăneşti (unificat cu satul Lieşti la 17 febr. 1968) s-a născut inginerul Anghel Saligny (1854–1925).

LIMANU, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 4 sate, situată pe ţărmul Mării Negre, la graniţa cu Bulgaria; 6 124 loc. (1 ian. 2011): 3 095 de sex masc. şi 3 029 fem. Muzeu de artă, înfiinţat în 1960, pe baza lucrărilor realizate de membrii Uniunii Artiştilor Plastici din România cu prilejul documentării făcute de aceştia în Dobrogea (colecţii de pictură, sculptură şi grafică). Staţiune balneoclimaterică estivală (în satul 2 Mai). Punct de frontieră (rutier) cu Bulgaria (Vama Veche). Rezervaţie complexă de dune marine (2 Mai – Vama Veche, 50 km2) şi rezervaţie forestieră (Pădurea Hagieni, 393 ha, ocrotită de lege din 1962), cu exemplare maiestuoase de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) şi stejar pufos (Quercus pubescens), cu cărpiniţă (Carpinus orientalis) şi scumpie (Cotinus coggygria), şi cu un covor ierbaceu variat (colilie/Stipa joannis, floareaamorului/Plumbago europaea, bujorul/ Paeonia tenuifolia etc.). Rezervaţie speologică (Peştera Limanu). Pe terit. satului Limanu, înfiinţat în 1863 de coloniştii turci şi tătari, cu numele Karaçuklu (Caracicula), a fost descoperit (1959) un cimitir de înhumaţie datând din Neolitic, cu un inventar bogat de piese aparţinând culturii materiale Hamangia (vase din ceramică arsă, cu lustru negru, decorate cu motive liniare, triunghiulare sau spiralice executate prin înţepături succesive, vase din marmură, brăţări şi mărgele din cochilii etc.). În arealul satului 2 Mai a fost identificat un mormânt tumular datând din sec. 3 î.Hr., realizat din blocuri de piatră şi un gang de acces (dromos) mărginit de ziduri lungi în pantă. Se presupune că mormântul este al unui conducător get din apropierea oraşului Callatis. Denumirea actuală a satului Limanu datează din 1940. În arealul com. Limanu se află peştera omonimă, situată la c. 5 km de Mangalia; lungimea galeriilor: 3 600 m. Dezvoltată în calcare sarmaţiene, stratificate orizontal, galeriile se desfaşoară sub formă de labirint. Studiată parţial, pentru prima oară, în 1916, de C.M. Ionescu, redescoperită în 1956 şi explorată în anii ’70-’80 ai secolului 20. Unii cercetători consideră că o parte dintre galerii au fost săpate în întregime de oameni, deoarece în multe locuri se remarcă, în mod evident, dăltuirea pereţilor. Interiorul pesterii nu prezintă stalactite şi stalagmite din cauza lipsei infiltraţiilor de apă de la suprafaţă. Faună săracă, reprezentată doar prin colonii de lilieci cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). Rareori aici se adăpostesc vulpi, dihori, broaşte ţestoase, şerpi. În Neolitic, oamenii au folosit-o ca adăpost, în perioada dacică a fost loc de refugiu, iar în cea daco-romană şi în epoca medievală aici se practicau ritualuri religioase creştine. În peşteră au fost descoperite fragmente de vase ceramice greceşti, opaiţe, desene rupestre, figuri de călăreţi, simboluri religioase creştine, diferite litere şi cuvinte cu caractere kirilice. Declarată rezervaţie speologică în 1959, peştera Limanu mai este cunoscută şi cu denumirile Peştera la Icoane sau Peştera Caracicula.

LIPĂNEŞTI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe râul Teleajen; 5 348 loc. (1 ian. 2011): 2 614 de sex masc. şi 2 734 fem. Staţie de c.f. (în satul Lipăneşti). Expl. de petrol. Balastieră. Producţie de mobilă. În satul Zamfira se află mănăstirea cu acelaşi nume, intemeiata ca schit de calugari, cu biserica “Sfanta Treime”, aflata azi in cimitir, a carei zidire a început prin anul 1721 din iniţiativa şi prin osârdia Zamfirei Apostoli, văduva comerciantului Manoil (Mano) Apostoli, şi terminată prin strădania nurorii sale, Smaranda (fiica agăi Ion Bălăceanu şi nepoata domnului Şerban Cantacuzino) la 29 iul. 1743. Cutremurele din 14 oct. 1802 şi 11 ian. 1838 au provocat ruinarea acesteia şi zidirea, în apropierea ei, a uneia cu dublu hram “Intrarea in Biserică a Maicii Domnului” şi “Sfântul Nifon”, in anii 1855–1857 prin grija mitropolitului Nifon. Picturile murale interioare au fost executate de către Nicolae Grigorescu, ajutat de fratele său Gheorghe, în perioada 16 iul. 1856–8 sept. 1857, la terminarea picturilor fiind sfinţită biserica (8 sept. 1857). Picturile murale au fost restaurate în 1904 de pictorul Toma Vintilescu, în 1951–1953 de pictorii Gheorghe Vânătoru şi Constantin Călinescu şi în anii 1986–1989 de pictorul Ion Chiriac. Biserica a suferit avarii în urma cutremurelor din 10 nov. 1940 şi 4 mart. 1977, după care a fost consolidată şi renovată (1941–1942, 1977–1982). Ample lucrări de renovare şi restaurare în 1950–1960. Muzeu cu colecţie de obiecte bisericeşti. În satul Lipăneşti există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1810, reparată în 1900, renovată în 1939 şi restaurată după cutremurul din 10 nov. 1940, respectiv în anii 1942-1943), iar în satul Şipotu se află biserica având dublu hram „Sfântul Dimitrie” şi „Sfântul Gheorghe” (1840, reconstruită în 1979-1988 şi pictată în 1988-1993).

LIPNIŢA, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 7 sate, situată în SV Pod. Oltinei, pe dr. Dunării, la graniţa cu Bulgaria; 3 217 loc. (1 ian. 2011): 1 639 de sex masc. şi 1 578 fem. Expl. de calcar. Abator. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Culturi de cereale, floarea-soarelui, rapiţă ş.a. Apicultură. Pomicultură. Viticultură. Bibliotecă publică (c. 7 600 vol.). Trei cămine culturale (în satele Lipniţa, Canlia, Coslugea). Fond cinegetic. Pe terit. satului Canlia au fost descoperite (1955, 1974–1976, 1978–1980) vestigiile mai multor aşezări omeneşti suprapuse, care se succed din prima Epocă a fierului (Hallstatt) până în feudalismul timpuriu. Într-o locuinţă hallstattiană de suprafaţă, de mari dimensiuni (6 x 4 m), au fost găsite vase din ceramică lucrate cu mâna (borcane, căni, ceşti, străchini). Din erioada La Tène-ului geto-dacic (sec. 5– 1 î.Hr.) au fost identificate urmele unui bordei din care s-au recuperat borcane lucrate cu mâna, decorate cu butoane şi brâu alveolar, şi fragmente de vase cenuşii lucrate la roată, iar din epocile romană şi romano-bizantină (sec. 2-6) fost scoase la iveală resturi de locuinţe, un cuptor de ars vase, fragmente ceramice, opaiţe, monede, ţigle cu ştampila Legiunii a XI-a Claudia ş.a. Tot aici au fost identificate urmele unei cetăţi, denumită Păcuiul lui Soare, datând de la mijlocul sec. 10, distrusă parţial de eroziunea exercitată de Dunăre. Avea un zid de incintă cu turnuri rotunde la colţuri şi o poartă de intrare cu turn deasupra. În interiorul cetăţii exista un edificiu cu abside. În sec. 11, peste ruinele cetăţii s-a stabilit o colectivitate de grăniceri bizantini (stratiatai), care au restaurat fortificaţia, iar în sec. 13–14 exista aici o aşezare de bordeie, caracterizată prin abundenţa ceramicii smălţuite. În sec. 15– 16, locuirea zonei a fost sporadică. În arealul satului Izvoarele (fost Pârjoaia) se păstrează ruinele unei cetăţi de piatră de la începutul sec. 4 în incinta căreia exista o bazilică creştină. Din interiorul cetăţii au fost recuperate obiecte de epocă romană şi romano-bizantină (podoabe din aur, argint şi bronz, ceramică, unelte, monede din bronz şi plumb datând din sec. 4–5), precum şi un tezaur alcătuit din 17 obiecte de argint (linguri, cupe, strecurătoare, casetă) din sec. 5–6. În satul Lipniţa se află o mănăstire de călugăriţe, înfiinţată în anul 2004, cu biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” şi cu paraclisul „Sfântul Mucenic Dasie” (martir dobrogean), construite în anii 2004-2006, iar în satul Izvoarele există biserica din paiantă cu hramul „Sfântul Dumitru”, fără turlă (ante 1877, restaurată în anul 2001). În arealul com. L. se află o parte din Rezervaţia Canaraua Fetei ( Canaraua Fetei, Rezervaţia ~ ).

LIPOVA, com. în jud. Bacău, alcătuită din 7 sate, situată în partea de V a Pod. Central Moldovenesc, pe cursul superior al râului Lipova; 3 031 loc. (1 ian. 2011): 1 605 de sex masc. şi 1 426 fem. În satul Lipova, menţionat documentar, prima oară, în 1531, se află muzeul „Gheorghe Vrânceanu”, biserica „Sfânta Maria” (sec. 18) şi biserica din lemn cu hramul „Buna Vestire” (1830). În satul Mâlosu a fost înfiinţată (în 1995) o mănăstire de călugări, cu biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, pe locul unei mănăstiri ce data din 1736.

LIPOVĂŢ, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 5 sate, situată în Colinele Tutovei, pe râurile Chiţoc şi Ghilanoiu; 4 360 loc. (1 ian. 2011): 2 239 de sex masc. şi 2 121 fem. Prelucr. lemnului. Creşterea păsărilor. Satul Lipovăţ este menţionat documentar, prima oară, la 24 febr. 1437. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1628 sau 1711), declarată monument istoric, şi „Sfântul Nicolae” (1792–1795, reparată în 1896), în satele Lipovăţ şi Căpuşneni; bisericile cu acelaşi hram – „Naşterea Maicii Domnului” în satele Lipovăţ (1853–1855) şi Chiţoc (1894) şi biserica „Adormirea Maicii Domnului (1860–1862), în satul Bahnari. În satul Lipovăţ s-a născut actorul Ştefan Ciobotăraşu (1910–1970).

LIPOVU, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Desnăţui, pe râul Desnăţui; 3 217 loc. (1 ian. 2011): 1 601 de sex masc. şi 1 616 fem. Centru viticol. Cămin cultural (1959). Pe terit. satului Lipovu a fost descoperit un tezaur monetar alcătuit din denari romani republicani, din care şapte sunt emişi în perioada 116/115–42/40 î.Hr. În satul Lipovu, atestat documentar la 4 oct. 1569, se află biserica cu dublu hram – „Sfântul Mucenic Dimitrie” şi „Sfântul Ştefan” (1854–1857), casa „Romano Ker” (1890) şi clădirea Primăriei (1971). În perioada 1718–1739 satul Lipovu s-a aflat sub stăpânire austriacă, fapt ce a determinat o depopulare a acestuia, locuitorii pribegi întemeind pe o altă locaţie aşezarea Lipovu Ţuţuroaie (după numele moşiei pe care s-au stabilit), vechiul cătun fiind numit Lipovu Rumâni. În a doua jumătate a sec. 18, locuitorii celor două aşezări au fost obligaţi să se mute de pe moşiile proprietarilor Zătreanu (Lipovu Rumâni) şi Vlădoianu (Lipovu Ţuţuroaie) pe moşia mănăstirii Căluiu, întemeind aşezarea Lipovu Români pe vatra căreia se află comuna actuală.

LISA, com. în jud. Braşov, alcătuită din 3 sate, situată în Depr. Făgăraş, la poalele de N ale M-ţilor Făgăraş, pe râul Lisa; 1 698 loc. (1 ian. 2011): 854 de sex masc. şi 844 fem. Prelucr. lemnului şi a lânii. Împletituri din răchită şi nuiele. Creşterea ovinelor. Culturi de cereale şi cartofi. Centru de cojocărit. Moară de apă şi joagăr. Muzeu (în satul Breaza) cu colecţii de arheologie şi istorie locală şi de etnografie (port popular, ceramică, obiecte de cult, ţesături etc.). Satul Lisa este menţionat documentar, prima oară, în 1527. Cetate (sec. 13) atribuită legendarului Negru Vodă (în satul Breaza), în interiorul căreia au fost descoperite fragmente de vase de ceramică din sec. 1 î.Hr-1 d.Hr. În apropierea cetăţii, în punctul numit „La Turnu”, au fost scoase la iveală urmele unei aşezări dacice în care s-au găsit 128 de denari romani republicani din perioada 155–6 î.Hr. În perioada 1765–1851, satul Lisa a fost sediul Companiei a IX-a a Regimentului I de graniţă de la Orlat.

LISA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Boian, pe râul Călmăţui, pe ţărmul de NV al lacului Suhaia; 2 235 loc. (1 ian. 2011): 1 155 de sex masc. şi 1 080 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. Fermă de creştere a porcinelor. Piscicultură. Viticultură. Centru de cojocărit. În satul Lisa se află biserica având hramul „Sfântul Gheorghe” (1825, renovată în 1845 şi în 1938) şi un conac (1900), azi sediul Primăriei, iar în satul Vânători există biserica cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1846).

LIŢA, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Boian, pe râul Sâi; 2 838 loc. (1 ian. 2011): 1 459 de sex masc. şi 1 379 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 12 sept. 1887). Moară de cereale (1900). Producţie de amidon şi produse din amidon. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, cânepă, in, rapiţă ş.a. Pomicultură (caişi, pruni); viticultură. Creşterea ovinelor, bovinelor, porcinelor, cabalinelor şi păsărilor. Satul Liţa este menţionat documentar în 1865 şi a purtat mai multe denumiri: Valea Satului, Urloiu, Ciupelniţa, Boatu, Drumul Torpan şi Flămânda. Biserica având hramul „Sfântul Gheorghe” (1870).

LIVADA, com în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Aradului, la 10 km NE de municipiul Arad; 3 057 loc. (1 ian. 2011): 1 470 de sex masc. şi 1 587 fem. Staţie de c.f. (în satul Livada). Nod rutier. Producţie de motoare, generatoare şi transformatoare electrice şi de mobilă. Culturi de cereale. Vestigii neolitice (târnăcop cu braţele în cruce ş.a.) Satul Livada este atestat documentar în 1553. Biserică romano-catolică (1875).

LIVEZENI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Nirajului; 2 772 loc. (1 ian. 2011): 1 361 de sex masc. şi 1 411 fem. Expl. de gaze naturale. Producţie de cilindri hidraulici, de instalaţii tehnologice din inox, de echipamente de ridicat şi manipulat, de module electronice, de pesticide, de mobilă pentru birouri, de jocuri pentru copii, de lenjerie de corp şi de produse zaharoase (inclusiv ciocolată). Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Livezeni s-au numit Iedu. Satul Livezeni este menţionat documentar, prima oară, în 1505. Biserică reformată (1730) şi biserica ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli  Mihail şi Gavriil” (1700, declarată monument istoric), în satele Ivăneşti şi Sânişor.

LIVEZI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 6 sate, situată în Depr. Tazlău-Caşin, la poalele de E ale M-ţilor Berzunţi şi cele de V ale Culmii Pietricica, pe râul Tazlău; 5 335 loc. (1 ian. 2011): 2 726 de sex masc. şi 2 609 fem. Prelucr. lemnului (mobilă pentru birouri) şi a laptelui. Morărit; produse de panificaţie. Biserica din zid cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (ante 1809), în satul Bălăneasa şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (1814, cu adăugiri din 1912 şi restaurată în 1989), în satul Poiana. Satul Livezi este atestat documentar la 8 dec. 1716, iar până în 1966 s-a numit Valea Rea.

LIVEZI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 7 sate, situată în Piem. Olteţului, pe râul Olteţ; 2 504 loc. (1 ian. 2011): 1 221 de sex masc. şi 1 283 fem. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1807) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1885, reparată în 1967-1968 şi 2007-2010, repictată în 2009-2010) şi biserică din zid, cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1803–1807), în satele Părăuşani şi Pleşoiu; bisericile cu hramurile „Întâmpinarea Domnului” (1825) şi „Sfântul Dimitrie” (1840–1841), în satele Pârâienii de Jos şi Pârâienii de Mijloc.

LIVEZILE, com. în jud. Alba, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de N-NE ale M-ţilor Trascău, pe râul Aiudu de Sus; 1 322 loc. (1 ian. 2011): 680 de sex masc. şi 642 fem. Expl. de calcar (în satul Poiana Aiudului). Fabrică de var; prelucr. lemnului. Pomicultură. Pe terit. satului Livezile, menţionat documentar, prima oară, în 1733, a fost identificată o necropolă tumulară datând din Epoca bronzului timpuriu. Biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1611) şi schit de maici, înfiinţat în 1995, cu biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, în satul Livezile. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Livezile s-au numit Cacova.

LIVEZILE, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 5 sate, situată în partea de E a Depr. Bistriţa, pe râul Bistriţa (afl. al Şieului); 4 867 loc. (1 ian. 2011): 2 528 de sex masc. şi 2 339 fem. Staţie de c.f. (în satul Livezile). Expl. de balast. Producţie de remorci şi semiremorci şi de caroserii pentru autovehicule. Prelucr. lânii. Pomicultură (meri, pruni, peri). Centru de cusături şi ţesături populare. Muzeu cu colecţii de ceramică populară, de ţesături şi de picturi pe lemn (în satul Livezile). Aici au fost descoperite urmele unui castru roman (sec. 2–3). Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Livezile s-au numit Iad. În satul Livezile, atestat documentar în 1311, se află o biserică evanghelică (sec. 16, cu turn clopotniţă din 1860), casa parohială (sec. 18) a acesteia, un conac (sec. 18) şi mai multe case din sec. 18–19; în satul Dorolea există o biserică evanghelică (1858–1861), iar în satul Dumbrava, o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18).

LIVEZILE, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 5 sate, situată la marginea de V a Piem. Bălăciţei, pe cursul superior al râului Blahniţa; 1 544 loc. (1 ian. 2011): 803 de sex masc. şi 741 fem. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Livezile s-au numit Broscari. Din data de 28 iun. 2005, satul Izvoru Aneştilor din componenţa com. L. poartă numele medicului Ştefan Odobleja, născut în acest sat. Biserica „Sfântul Ilie” (1871-1877), în satul Livezile.

LIVEZILE, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Timişului; 1 584 loc. (1 ian. 2011): 772 de sex masc. şi 812 fem. Culturi de cereale. Satul Livezile apare menţionat documentar, prima oară, în anul 1322. Până la 1 ian. 1965, satul Livezile a purtat numele Tolvădia. Com. L. a fost înfiinţată la 13 dec. 2006 prin desprinderea satelor Livezile şi Dolaţ din com. Banloc, jud. Timiş. Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1811) şi biserica romano-catolică (1869).

LOAMNEŞ, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 6 sate, situată în Pod. Hârtibaciului, pe stg. râului Vişa; 3 102 loc. (1 ian. 2011): 1 535 de sex masc. şi 1 567 fem. Staţie de c.f. (în satul Loamneş) şi halte de c.f. (în satele Haşag şi Mândra). Nod rutier. Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor. Apicultură. Pomicultură. Culturi de cereale, cartofi, legume, plante furajere, sfeclă de zahăr ş.a. Bibliotecă (c. 8 500 vol.). Lac piscicol (în satul Mândra). În satul Haşag există vulcani noroioşi, incluşi în cadrul unei rezervaţii geologice. În satul Loamneş, menţionat documentar, prima oară, în 1320, se află o biserică ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în anii 18051810, pe locul uneia din lemn care data din anul 1600, cu turn din 1879, iar în satul Armeni există o biserică Greco-catolică (1836).

LOGREŞTI, com în jud. Gorj, alcătuită din 7 sate, situată în zona Dealurilor Amaradiei, pe cursul superior al râului Amaradia; 2 805 loc. (1 ian. 2011): 1 447 de sex masc. şi 1 358 fem. Nod rutier. Expl. de gaze naturale. Pomicultură (meri, peri, pruni). Apicultură. Muzeu etnografic şi culă (1818), în satul Seaca. Reşed. com. este satul Târgu Logreşti, în care se află mănăstirea Logreşti (de maici), cu biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (ante 1718, cu picturi originare, renovată în 1911–1914 şi reparată în 1938) şi biserica din zid cu hramul „Sfinţii Ioachim şi Ana” (1807), construită cu sprijinul marelui serdar Costache Pandia, a lui Constantin Oteteleşanu şi a preotului Ioan Tândălescu, restaurată în 1932 şi 2004. Mănăstirea a fost desfiinţată în 1959 de către autorităţile comuniste şi reînfiinţată în 1992. Tot în Târgu Logreşti se mai află biserica „Sfântul Nicolae”, zidită în 1801 prin osârdia lui Anghel Logrescu, iar în satul Logreşti-Moşteni există biserica având dublu hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Adormirea Maicii Domnului” (1990-1996, cu picturi originare).

LOPADEA NOUĂ, com. în jud. Alba, alcătuită din 8 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Râtu; 2 808 loc. (1 ian. 2011): 1 452 de sex masc. şi 1 356 fem. Prelucr. laptelui (brânzeturi). Creşterea bovinelor. Centru viticol. Pomicultură; floricultură. Pe terit. satului Lopadea Nouă, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1202–1203, au fost descoperite urmele unei aşezări din Epoca bronzului, suprapusă de vestigii din Epoca fierului (Hallstatt) şi de o aşezare cu necropolă din perioada prefeudală (sec. 7), în care s-au găsit vârfuri de lance, scăriţe din fier, un topor din fier ş.a. Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Theodor Tiron” (în satul Băgău), construită în 1733, cu modificări şi adăugiri din 1847 şi 1955 şi cu picturi interioare din sec. 18 executate de Toader zugravul; biserică din sec. 15, cu un turn din 1864 (în satul Lopadea Nouă), aparţinând cultului reformat, declarată monument istoric în anul 2004. În perimetrul satului Băgău se află rezervaţia naturală Tăul fără fund.

LOPĂTARI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 11 sate, situată în depresiunea omonimă, de la poalele Dealului Bocu (Subcarpaţii Buzăului) şi cele de NE ale Culmii Ivăneţu, pe cursul superior al râului Slănic; 4 089 loc. (1 ian. 2011): 2 075 de sex masc. şi 2 014 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomicultură (meri, peri, pruni, nuci). Centru de dulgherit şi tâmplărit. Fond cinegetic (urşi, mistreţi, cerbi ş.a.). Satul Lopătari este menţionat documentar, prima oară, în 1579. Pe terit. satului Terca se află rezervaţia natural „Focul viu”, în care gazele naturale ies la supr. prin fisurile şi crăpăturile scoarţei terestre, arzând cu flăcări ce se ridică până la 0,5 m înălţime, imprimând terenului un aspect pârjolit. Uneori, când presiunea cu care ies gazele la supr. este mică, flăcările se sting. Fenomenul este deosebit de atractiv şi interesant pe timpul nopţii.

LOVRIN, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Mureşului; 3 723 loc. (1 ian. 2011): 1 860 de sex masc. şi 1 863 fem. Nod feroviar şi rutier. Zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Constr. de motoare electrice şi de caroserii pentru autovehicule şi remorci. Produse alim. (ulei comestibil). Culturi de cereale, legume ş.a. Centru pomicol. Bibliotecă (1974). În satul Lovrin, menţionat documentar, prima oară, în 1446, se află conacul „Liptay”, construit în stil baroc în anii 1792–1820, situat în mijlocul unui parc de epocă cu o supr. de 1,5 ha. În 1529, aşezarea a fost jefuită şi incendiată de turci, repopulându-se treptat între 1561 şi 1582. În perioada 1785–1792, localitatea a fost colonizată cu germani care au fost majoritari până în 1945. Biserică romano-catolică (1789) şi biserică ortodoxă cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1926-1927, pictată în 1928-1933).

LOZNA, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 2 sate, situată în zona Dealurilor Ibăneşti; 2 159 loc. (1 ian. 2011): 1 096 de sex masc. şi 1 063 fem. Fabrică de nutreţuri concentrate. Muzeu etnografic. Pe terit. satului Lozna au fost descoperite urmele unei aşezări de bordeie datând din sec. 7–8, căptuşite cu lemn, în care s-au găsit cuţite de fier, şlefuitoare de piatră, vase ceramice modelate cu mâna, borcane modelate la roată ş.a. Com. L. a fost înfiinţată la 17 iul. 2003 prin desprinderea satelor Lozna şi Străteni din com. Dersca, jud. Botoşani. Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1864-1865, restaurată în anii 2008-2009), în satul Lozna.

LOZNA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 5 sate, situată în N-NV Dealurilor Gârboului, pe stg. Someşului; 1 049 loc. (1 ian. 2011): 483 de sex masc. şi 535 fem. Pădure de castani (în satul Cormeniş). Pe terit. satului Lozna a fost descoperit (1910) un depozit de bronzuri, alcătuit din arme, unelte, piese de harnaşament ş.a., datând de la sf. Epocii bronzului (sec. 13–12  î.Hr.). În satul Lozna, menţionat documentar, prima oară, în 1338, se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfântul Dumitru” (1812–1813), declarată monument istoric, renovată în 1906 şi restaurată în 2007-2009.

LUCIENI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Târgoviştei, pe râul Dâmboviţa; 2 791 loc. (1 ian. 2011): 1 382 de sex masc. şi 1 409 fem. Balastieră. Morărit. Apicultură. Pomicultură (meri, pruni); floricultură. Muzeu etnografic; bibliotecă publică (7 200 vol.). Cămin cultural. Până la 2 dec. 2004, com. L. a avut în componenţă satele Raciu, Siliştea şi Şuţa Seacă, sate care au format la acea dată noua comună Raciu. Biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1870) în satul Lucieni.

LUCIU, com. în jud. Buzău, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Buzău-Călmăţui, pe râul Călmăţui; 2 930 loc. (1 ian. 2011): 1 502 de sex masc. şi 1 428 fem. Fermă de creştere a porcinelor (în satul Caragele). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, de legume etc. Lac piscicol. În satul Luciu, menţionat documentar în 1810, se află biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1860, restaurată în 2000-2009).

LUDEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 6 sate, situată în SE Piem. Cândeşti, pe râul Potopu; 5 168 loc. (1 ian. 2011): 2 548 de sex masc. şi 2 620 fem. Expl. de petrol. Pomicultură (meri, pruni, peri). Satul Ludeşti este atestat documentar la 27 mai 1539. Bisericile cu acelaşi hram – „Adormirea Maicii Domnului”, în satele Ludeşti (ctitorie din anii 1660– 1682 a logofătului Stoica Ludescu şi cu sprijinul domnului Şerban Cantacuzino) şi Scheiu de Jos (1865–1875).

LUDOŞ, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 2 sate, situată în Pod. Hârtibaciului, pe cursul superior al râului Secaş; 720 loc. (1 ian. 2011): 370 de sex masc. şi 350 fem. Producţie de articole de marochinărie şi de voiaj. Satul Ludoş este menţionat documentar, prima oară, în 1330.

LUETA, com. în jud. Harghita, alcătuită din 2 sate, situată în Subcarpaţii Homoroadelor, la poalele de SV ale M-ţilor Harghita, pe cursul superior al râului Homorodu Mic; 3 569 loc. (1 ian. 2011): 1 879 de sex masc. şi 1 690 fem. Expl. forestiere şi de min. de fier. Centru de prelucr. artistică a lemnului, de cusături şi ţesături populare. Piuă (sec. 19, reconstruită în 1921). Satul Lueta este menţionat documentar, prima oară, în 1332. Aici se află rezervaţia naturală Dumbrava Harghitei, care adăposteşte o serie de plante de mlaştină, printre care se remarcă relictul glaciar Saxifraga hinculus. Biserică romano-catolică (1771-1776), în satul Lueta.

LUGAŞU DE JOS, com. în jud. Bihor, alcătuită din 3 sate, situată în partea de V a Depr. Vad-Borod, la poalele de SV ale M-ţilor Plopiş, pe dr. Crişului Repede; 3 422 loc. (1 ian. 2011): 1 756 de sex masc. şi 1 666 fem. Hidrocentrală (18 MW), intrată în funcţiune în 1989. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante de nutreţ, legume ş.a. Pomicultură. În satul Lugaşu de Jos, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1291–1294, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (sec. 17), o biserică din lemn cu hramul „Buna Vestire” (1720, cu picturi din sec. 18) şi conacul contelui Dominic Zichy (1840) în care, azi, funcţionează o şcoală.

LUICA, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Bărăganului; 2 080 loc. (1 ian. 2011): 1 008 de sex masc. şi 1 072 fem. Haltă de c.f. (în satul Luica). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui ş.a. În perimetrul satului Luica a fost descoperit (1962) un tezaur monetar, alcătuit din 10 tetradrahme din Thásos, datând din sec. 1 î.Hr. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. L. a făcut parte din jud. Ilfov.

LUIZI-CĂLUGĂRA, com. în jud. Bacău, alcătuită din 2 sate, situată în partea de E-NE a Subcarpaţilor Tazlăului, la poalele de NE ale vf. Pietricica (586 m alt.); 5 265 loc. (1 ian. 2011): 2 622 de sex masc. şi 2 643 fem. Producţie de mobilă şi de articole de papetărie. În satul LuiziCălugăra, atestat documentar în 1409, se află biserica romano-catolică „Înalţarea Sfintei Cruci” (55 m lungime, 25 m lăţime, 54 m înălţimea turnului), construită în 13,68 km ; vol.: 20,5 mil. m . Piscicultură.

LUMINA, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 3 sate, situată în partea de E a Pod. Carasu, pe ţărmul de NV al lacului Siutghiol; 9 743 loc. (1 ian. 2011): 4 893 de sex masc. şi 4 850 fem. Producţie de aparate, dispozitive şi instrumente medicale şi de laborator, de mobilă pentru birouri, de articole din blană şi de nutreţuri combinate. Creşterea porcilor. Avicultură. Satul Lumina apare menţionat documentar, prima oară, în 1650, la 1 ian. 1926 a fost trecut în categoria comunelor rurale, în perioada 1968–1990 a fost în subordinea ad-tivă a oraşului Ovidiu, iar în 1990 satul Lumina, împreună cu satele Oituz şi Sibioara, a fost declarat comună de sine stătătoare. Până în 1929, satul Lumina s-a numit Cogealia, iar între 1929 şi 1 ian. 1965 a purtat numele Valea Neagră. Pe terit. satului Sibioara, care până în 1990 a făcut parte din com. Mihail Kogălniceanu, a fost descoperit (1945) un menhir (monument megalitic) din granit, datând din sec. 5 î.Hr., reprezentând un bărbat care poartă la şold o spadă scurtă (akinakes) şi un topor. În satul Lumina se află biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (2004-2009).

LUNA, com. în jud. Cluj, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Turzii cu Colinele Luduşului, pe cursul inf. al râului Arieş; 4 789 loc. (1 ian. 2011): 1 415 de sex masc. şi 2 374 fem. Haltă de c.f. (în satul Luna). Expl. de dacite. Producţie de echipamente de ridicat şi manipulat, de aparate electrocasnice, de mobilă şi de ulei. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale. Pe terit. satului Luncani a fost descoperită o figurină din bronz, reprezentând un mistreţ, atribuită celţilor. În satul Luna, menţionat documentar, prima oară, în 1270, există Monumentul eroilor. În satul Luncani se află o biserică cu arhitectură gotică timpurie (1290–1299), azi aparţinând cultului reformat, o biserică ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 17) şi castelul „Kemény-Bánfi”, construit în 1630-1633, refăcut în 1702, cu bastioane la colţuri ridicate în 1815-1824, reparat în 1857.

LUNCA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 6 sate, situată în SE Depr. Beiuş, la poalele de E-NE ale M-ţilor Codru-Moma, pe cursul superior al Crişului Negru; 2 817 loc. (1 ian. 2011): 1 368 de sex masc. şi 1 449 fem. Haltă de c.f. (în satul Lunca). Păstrăvărie. Satul Lunca este menţionat documentar, prima oară, în 1588. Mori de apă (în satele Lunca şi Şuştiu).

LUNCA, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Sitna; 4 473 loc. (1 ian. 2011): 2 185 de sex masc. şi 2 288 fem. Staţie de c.f. (în satul Zlătunoaia), inaugurată la 1 iun. 1896. Producţie de mobilă. Biserica „Sfântul Dumitru” (1978, restaurată în 1999-2010), în satul Lunca.

LUNCA, com. în jud. Mureş, alcătuită din 5 sate, situată în NV Dealurilor Mureşului; 2 614 loc. (1 ian. 2011): 1 291 de sex masc. şi 1 323 fem. Culturi de cartofi. Centru de confecţionare a pieselor de port popular (în satul Logig). Producţie de îmbrăcăminte pentru lucru şi de preparate din lapte. Creşterea bovinelor. Pe terit. satului Băiţa a fost identificată o necropolă birituală, datând din Hallstatt-ul târziu, cu şapte morminte de incineraţie şi cinci de înhumaţie, în care s-au găsit vase ceramice, brăţări şi nasturi din bronz, doi cercei din electrum (amestec de aur şi argint), cuţite din fier, trei pumnale (akinakes-uri), două vârfuri de lance, vârfuri de săgeţi din fier, un topor-ciocan din fier ş.a. Satul Lunca este menţionat documentar, prima oară, în 1319. Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1723), în satul Băiţa.

LUNCA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Boian, pe râul Sâi; 3 267 loc. (1 ian. 2011): 1 576 de sex masc. şi 1 691 fem. Nod rutier. Producţie de cazane pentru încălzire centrală şi de radiatoare. Fermă de creştere a porcinelor. Legumicultură. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui etc. Până la 1 ian. 1965, satul şi comuna Lunca s-au numit Râioasa. În satul Lunca se află conacul „Dona” (1930). Până la 7 mai 2004, com. L. a avut în componenţă satele Saelele şi Pleaşov, care la acea dată au format com. Saelele.

LUNCA BANULUI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 7 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului; 3 828 loc. (1 ian. 2011): 1 922 de sex masc. şi 1 906 fem.

LUNCA BRADULUI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 3 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele de S ale M-ţilor Căliman şi cele de N ale M-ţilor Gurghiu, pe cursul superior al râului Mureş, în defileul Topliţa-Deda; 2 080 loc. (1 ian. 2011): 1 089 de sex masc. şi 991 fem. Staţie de c.f. (în satul Lunca Bradului). Expl. forestiere şi de andezit. Prelucr. primară a lemnului. Producţie de săpun şi detergenţi. Satul Lunca Bradului, menţionat documentar, prima oară, în 1839, posedă factori climatici favorabili pentru odihnă şi recreere. Rezervaţia naturală „Defileul Mureşului” (7 733 ha).

LUNCA CERNII DE JOS, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 8 sate, situată la poalele de SE ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe cursul superior al râului Cerna; 873 loc. (1 ian. 2011): 463 de sex masc. şi 410 fem. Expl. lemnului. Satul Lunca Cernii de Jos este menţionat documentar, prima oară, în 1360.

LUNCA CORBULUI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 9 sate, situată în Câmpia Piteştiului, pe râul Cotmeana; 2 925 loc. (1 ian. 2011): 1 381 de sex masc. şi 1 544 fem. Nod rutier. Confecţii de piese metalice şi din material plastic, de mobilă şi de ferestre termopane. Culturi de cereale, legume ş.a. Pomicultură; viticultură. Popas turistic. Biserica având dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Cuvioasa Parascheva” (1848, restaurată în 2000-2010) şi biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (începutul sec. 19, restaurată în 1979), în satul Catane.

LUNCA DE JOS, com. în jud. Harghita, alcătuită din 9 sate, situată pe cursul superior al râului Trotuş şi pe afl. său Valea Rece, la poalele de E-NE ale vf. Sălămaş din NE M-ţilor Ciuc, în zona pasului Ghimeş; 5 289 loc. (1 ian. 2011): 2 698 de sex masc. şi 2 591 fem. Staţie de c.f. (în satul Lunca de Jos). Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). În satul Lunca de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1850, există o moară de apă, o fabrică de panouri şi furnire din lemn (intrată în funcţiune la 15 mai 1995) şi un muzeu sătesc. Centru de prelucr. artistică a lemnului. În satul Valea Rece se află o moară de apă şi o tocilărie din sec. 19, o piuă pentru cergi (sec. 20) şi două capele romano-catolice, din lemn, una cu hramul „Schimbarea la Faţă” (sf. sec. 19) şi alta cu hramul „Sfântul Anton” (începutul sec. 20). Agroturism.

LUNCA DE SUS, com. în jud. Harghita, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de S ale vf. Sălămaş din NE M-ţilor Ciuc, pe cursul superior al râului Trotuş şi pe afl. săi Baros şi Ugra, în zona pasului Ghimeş; 3 445 loc. (1 ian. 2011): 1 730 de sex masc. şi 1 715 fem. Staţie de c.f. (în satul Păltiniş-Ciuc). Expl. de calcare dolomitice. În satul Lunca de Sus, menţionat documentar, prima oară, în 1850, se află un muzeu de istorie locală şi biserica romano-catolică „Sfântul Andrei” (1902, extinsă în 1978).

LUNCA ILVEI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, formată dintr-un sat, situată în depresiunea omonimă din M-ţii Bârgău, pe cursul superior al râului Ilva; 3 174 loc. (1 ian. 2011): 1 588 de sex masc. şi 1 586 fem. Staţie de c.f. Expl. forestiere şi de andezit. Prelucr. lemnului (cherestea). Produse lactate. Creşterea bovinelor. Centru de artă populară. Pod din lemn, acoperit (grăniceresc), datând din sec. 19, refăcut în 1930. Izv. cu ape minerale bicarbonatate, sodice, clorurate, calcice, magneziene, carbogazoase. Biserica ortodoxă „Sfântul Ioan Teologul” (1906-1910).

LUNCA MUREŞULUI, com. în jud. Alba, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei colinare a Turzii cu terasele de pe dr. văii Mureşului; 2 493 loc. (1 ian. 2011): 1 271 de sex masc. şi 1 222 fem. Halte de c.f. (în satele Lunca Mureşului şi Gura Arieşului). Zăcăminte de sare gemă. Expl. de balast (în satul Gura Arieşului). Producţie de var şi ipsos şi de instrumente muzicale. Fermă de creştere a vacilor de lapte. Culturi de cartofi şi legume. În satul Lunca Mureşului, menţionat documentar, prima oară, în 1291, se află biserica ortodoxă, din lemn, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, construită în 1723, cu adăugiri din sec. 19 şi cu picturi interioare din 1810 executate de Popa Nicolae, restaurată în 2007-2009, declarată monument istoric.

LUNCAVIŢA, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată pe pantele de E ale M-ţilor Semenic, pe cursul superior al râului Mehadica; 2 715 loc. (1 ian. 2011): 1 390 de sex masc. şi 1 325 fem. Producţie de îmbrăcăminte din piele. Pomicultură (meri, pruni, peri). Satul Luncaviţa este menţionat documentar, prima oară, în 1440. Agroturism.

LUNCAVIŢA, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 2 sate, situată în depresiunea cu acelaşi nume, pe dr. Dunării, pe malul de S al lacului Crapina, la poalele de N-NV ale M-ţilor Măcin şi Pod. Niculiţel; 4 462 loc. (1 ian. 2011): 2 272 de sex masc. şi 2 190 fem. Nod rutier. Centru viticol şi de vinificaţie. Centru de olărit. Confecţii textile; mobilă. Apicultură. Pe terit. satului Luncaviţa, în punctul numit „Cetăţuia”, au fost descoperite urmele unei aşezări neolitice, aparţinând culturii materiale Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.), iar pe Dealul Milanu au fost identificate temeliile unei fortăreţe romane (75 x 225 m) datând din sec. 4–6. În satul Luncaviţa se află bisericile „Sfântul Dumitru” (1827) şi „Sfântul Teodor” (1898), iar în satul Rachelu există biserica „Sfântul Nicolae” (1859). Până la 24 nov. 2003, com. Luncaviţa a avut în componenţă satul Văcăreni care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare. Rezervaţia forestieră Valea Fagilor (154,2 ha) este formată predominant din fag (Fagus orientalis, Fagus taurica – varietate meridională, Fagus sylvatica), unele exemplare având dimensiuni impresionante (38 m înălţime, 1 m grosimea trunchiului). Prezenţa fagului în această regiune cu climat cald şi uscat, departe de arealul compact al speciei, prezintă un interes ştiinţific deosebit. Alături de acesta se mai întâlnesc carpenul (Carpinus betulus), teiul argintiu (Tilia tomentosa), jugastrul (Acer campestre), gorunul (Quercus petraea) ş.a. Plantele ierboase care alcătuiesc covorul vegetal sunt mierea ursului (Pulmonaria officinalis), feriga (Dryopteris filis mas), vinariţa (Asperula odorata), mălaiul cucului (Luzula luzuloides) etc.

LUNCOIU DE JOS, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 5 sate, situată în depresiunea omonimă (prelungirea de S a Depr. Brad) din mijlocul M-ţilor Metaliferi; 1 874 loc. (1 ian. 2011): 902 de sex masc. şi 972 fem. Confecţii metalice. Prelucr. primară a lemnului (scaune, mese). Culturi de cereale, legume ş.a. Pomicultură. În satul Luncoiu de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1439, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1940-1949, pictată în 1956). Agroturism.

LUNGANI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Jijiei Inferioare, pe dr. râului Bahlui, la confl. cu râul Albeşti; 5 881 loc. (1 ian. 2011): 3 033 de sex masc. şi 2 848 fem. Iazuri pentru piscicultură. Viticultură. Parc dendrologic (în satul Goeşti). Satul Lungani este menţionat documentar, prima oară, în 1490. În satul Goeşti se află casa în care a locuit Barbu Delavrancea în anii 1908– 1909 şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1813, reparată în 1856 şi 1891), iar în satul Lungani există biserica „Sfântul Nicolae” (1780).

LUNGEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 6 sate, situată în SE Piem. Olteţului, pe râul Mamu; 3 444 loc. (1 ian. 2011): 1 693 de sex masc. şi 1 751 fem. Viticultură. Centru de ceramică populară. În satul Stăneşti-Lunca se află biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din 1536 a logofătului Giura, cu faţadele decorate cu un registru de arcaturi oarbe, situat sub cornişe, şi cu picturi murale interioare executate în 1536–1538 de zugravul Dumitru (remarcabil tablou votiv). În pronaos se află mormântul stolnicului Stroe Buzescu, cu o piatră de mormânt decorată cu relief ce înfăţişează lupta lui Stroe Buzescu cu nepotul hanului tătar. Tot în satul Stăneşti-Lunca există mănăstirea Mamu (de maici) cu biserica „Sfântul Nicolae”, zidită în 1696-1699 prin grija lui Constantin Brâncoveanu şi pictată în 1698-1699 de Pârvu Mutu. Turla bisericii s-a prăbuşit la cutremurul din 11 ian. 1838 şi refăcută în 1842-1843, timp în care peste picturile murale originare s-au executat alte picturi în tempera. În 1910-1915 au fost înlăturate picturile în tempera şi restaurate picturile originare. În perioada 1873-1932 a funcţionat ca biserică de mir, la 28 oct. 1959 mănăstirea a fost desfiinţată şi transformată în cămin pentru bătrâni, iar în 2006 a fost reactivată. Ansamblul monahal a fost restaurat în 1956-1957, iar în 2006-2009 biserica a fost consolidată, restaurată şi declarată monument istoric. Bolniţa mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construită în 1833, pictată în 1842 şi restaurată în 1958 şi 2002.

LUNGULEŢU, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Titu, pe râurile Dâmboviţa şi Sabar; 5 770 loc. (1 ian. 2011): 2 807 de sex masc. şi 2 963 fem. Expl. de petrol. Producţie de mobilă pentru birouri. Morărit şi panificaţie. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Pe terit. satului Lunguleţu, atestat documentar la 18 iun. 1510, a fost descoperit (1958) un tezaur monetar alcătuit din 27 de denari romani imperiali, datând din timpul domniei împăratului Traian (98–117) şi până în vremea împăratului Commodus (180–192). Bisericile cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”-Pantazi (1732), „Sfântul Gheorghe” (1822) şi „Sfântul Dumitru” (1893-1909), în satul Lunguleţu, şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1831–1832, renovată în 20062010), în satul Serdanu.

LUPAC, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 4 sate, situată în N Depr. Caraşova, la poalele de E ale M-ţilor Dognecea; 2 930 loc. (1 ian. 2011): 1 462 de sex masc. şi 1 468 fem. Expl. de antracit şi de huilă. Centru pomicol (meri, pruni). Culturi de cereale, cartofi ş.a. În satul Lupac, menţionat documentar, prima oară, în 1598, se află o biserică romanocatolică (1844), iar în satul Vodnic există o biserică romano-catolică din 1860.

LUPENI, com. în jud. Harghita, alcătuită din 9 sate, situată în depresiunea omonimă, aflată la contactul Pod. Târnavelor cu prelungirile sudice ale M-ţilor Gurghiu, pe râul Feernic; 4 532 loc. (1 ian. 2011): 2 256 de sex masc. şi 2 276 fem. Nod rutier. Producţie de caroserii pentru autovehicule, de accesorii pentru autovehicule şi motoare de autovehicule, de produse chimice şi de articole de îmbrăcăminte. Creşterea bovinelor. Culturi de cartofi. Pe terit. satului Firtuşu a fost descoperit (1831) un tezaur alcătuit din 300 de monede din aur, datând din epocile romană târzie şi bizantină timpurie. În satul Lupeni, menţionat documentar, prima oară, în 1566, se află muzeul memorial „Tamási Áron”, inaugurat la 24 sept. 1972, adăpostit într-o casă din lemn din 1860, iar în satul Bisericani există un muzeu etnografic şi o biserică romano-catolică (sec. 13) cu zid de incintă şi clopotniţă din 1764. În satul Lupeni există o biserică romano-catolică (18421848), de mari dimensiuni (47 m lungime, 15,80 m lăţime şi turn de 38 m înălţime), cu orgă din 1865, iar în satul Satu Mic se află o biserică reformată datând din 1620.

LUPŞA, com. în jud. Alba, alcătuită din 23 de sate, situată în depresiunea omonimă, în Ţara Moţilor, pe râul Arieş; 3 522 loc. (1 ian. 2011): 1 803 de sex masc. şi 1 719 fem. Staţie de c.f. (în satul Lupşa) şi halte de c.f. (în satele Hădărău şi Muşca), de fapt este o linie de mocăniţă, în prezent inactivă. Importante zăcăminte de cupru, sulf şi aur (zona Roşia Poieni din arealul satului Geamăna). În satul Geamăna, aflat în curs de depopulare, se află un iaz pe Valea Seşii (160 ha) în care se depozitează sterilul provenit de la exploatarea minieră de suprafaţa de la Roşia Poieni. Exploatarea minereului de cupru de la Roşia Poieni a început în 1978, iar producţia de cupru în 1983. Satul Geamăna este acoperit aproape în întregime de sterilul foarte toxic depozitat în iaz, care are urmări grave asupra sănătăţii oamenilor, animalelor, precum şi asupra mediului înconjurator. Expl. forestiere şi de calcar cristalin. Vechi centru aurifer şi de dogărit. Confecţii textile. În satul Lupşa, amintit, în 1325, ca reşed. a unui cnezat şi menţionat documentar în 1366, se află un muzeu etnografic şi de artă populară, întemeiat de prof. Pamfil Albu şi inaugurat în 1939, amplasat într-o clădire datând din anul 1800. Muzeul cuprinde peste 6 000 de piese din zona etnografică a Ţării Moţilor (pive, râşniţe de mână, mori de apă, tulnice, fluiere, pluguri, grape din lemn etc.), printre care se remarcă o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă şi pe lemn din sec. 18–19. În satul Lupşa se află biserica din piatră cu hramul „Sfântul Gheorghe”, ctitorie din 1421 a cneazului Ladislav (sau Stănislav) din fam. Cânde (ultimele cercetări presupun că biserica a fost zidită în 1366-1377). Edificiul are înfăţişarea unei biserici de tip hală cu elemente de arhitectură gotică. Iniţial a avut doar altar şi naos, iar în 1810 i s-au adăugat pronaosul şi turla. Picturile din altar datează din 17501755, iar cele de pe pereţii interiori au fost realizate în 1855 de zugravii Ioan Cuc şi Gheorghe Span. Biserica a fost consolidată şi restaurată în 2003-2005 şi declarată monument istoric în 2004. În com. L. mai există mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări) cu biserica din lemn cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Înălţarea Sfintei Cruci”, ctitorie din 1429 a cneazului Ladislav, atestată documentar în 1694 cu prilejul primei restaurări. În 1762 călugarii au fost alungaţi din ordinul Curţii Imperiale de la Viena şi biserica cedată lui Petru Pavel Aron episcopul de atunci al Bisericii greco-catolice, funcţionând ca biserică de mir până în 1992 când mănăstirea a fost reactivată (în 1948 biserica a fost preluată de cultul ortodox). În 1865 biserica a fost tencuită şi pictată pe pereţii ineriori de Johannes Somosinus şi Ştefan Ghearlos. Declarată monument istoric în 2004. În 1993 s-au construit chiliile, casa stăreţiei, bucătăria, trapeza ş.a. În satul Hădărău există biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (1770).

LUPŞANU, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe râul Cucuveanu; 3 246 loc. (1 ian. 2011): 1 519 de sex masc. şi 1 727 fem. Nod rutier. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. L. a făcut parte din jud. Ialomiţa.