Prahova

Date generale

Judeţul Prahova se află în partea central-sud-estică a României, în zona central-nordică a Munteniei, în bazinele hidrografice ale râurilor Prahova şi Teleajen, la intersecţia paralelei de 45° latitudine nordică cu meridianul de 26° longitudine estică, străjuit la N de versantul de E al M-ţilor Bucegi şi de culmile sudice ale M-ţilor Baiu, Grohotiş, Ciucaş şi Tătaru. Jud. Prahova se învecinează cu jud. Braşov (N-NV), Buzău (E-NE), Ialomiţa (SE), Ilfov (S) şi Dâmboviţa (V). Supr.: 4 716 km2 (1,98% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 793 257 loc. (3,58% din populaţia ţării – al doilea judeţ al ţării ca număr de locuitori, după jud. Iaşi), din care 384 329 loc. de sex masc. (48,45%) şi 408 928 loc. de sex fem. (51,55%). Populaţia urbană: 403 771 loc. (50,90%); rurală: 389 486 loc. (49,10%). Densitatea: 168,2 loc./km2  (locul întâi pe ţară). Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 93,4% români, 2,3% rromi, apoi maghiari, germani, turci, ruşi-lipoveni, ucraineni, sârbi, evrei, greci ş.a. Reşed.: municipiul Ploieşti. Oraşe: Azuga, Băicoi, Boldeşti-Scăeni, Breaza, Buşteni, Câmpina (municipiu), Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlaţi, Vălenii de Munte. Comune: 90. Sate: 397. Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 40.

Relieful

Relief variat, dispus în trei trepte majore care se succed de la NV către SE, pe o diferenţă de nivel de 2 433 m (de la 2 505 m în vf. Omu, alt. max. a jud. Prahova, la 72 m în Câmpia Gherghiţei). În cadrul jud. Prahova, forma predominantă de relief o constituie câmpiile (37,3%), reprezentate prin Câmpia Ploieştiului şi porţiuni din câmpiile Gherghiţei, Vlăsiei şi Săratei. Zona centrală a jud. Prahova este ocupată, în proporţie de 36,5%, de Subcarpaţii Prahovei, fragmentaţi de o reţea densă de ape curgătoare, cu o structură complexă de anticlinale, sinclinale, brahianticlinale şi cute diapire, care conţin variate resurse de subsol. În partea de N şi NV a jud. Prahova se extind, pe 26,2% din supr. sa, câteva masive muntoase care aparţin Carpaţilor Orientali (M-ţii Ciucaş, cu vf. Ciucaş de 1 954 m, situat la limita cu jud. Braşov, şi vf. Zăganu de 1 883 m, M-ţii Tătaru, cu vf. Tătaru Mare de 1 477 m alt., M-ţii Grohotiş, cu vârful omonim de 1 767 m alt., şi M-ţii Baiului sau Gârbovei, cu vf. Neamţu de 1 926 m alt.), precum şi versantul de E al M-ţilor Bucegi, cu un veritabil aspect alpin, care domină Valea Prahovei cu un abrupt impresionant, de peste 1 000 m. Sectorul prahovean al M-ţilor Bucegi, cu aspectul lor impunător, deosebit de atractiv pentru drumeţii, turism, alpinism, prezintă o succesiune de poduri structurale înclinate uşor spre SV (formând binecunoscutul Platou al Bucegilor), dominate de câteva vârfuri care depăşesc 2 000 m alt. (Omu, Coştila, Caraiman, Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsă, Furnica, Vârfu cu Dor ş.a.), precum şi unele forme de relief rezultate în urma proceselor complexe de eroziune (Sfinxul, Babele) şi în urma acţiunii glaciaţiei cuaternare.

Clima

Climă temperat-continentală, cu diferenţieri mari între unităţile montane şi cele de câmpie, evidenţiate şi prin amplitudinea termică max. de 77,4°C, rezultată din cumularea valorilor termice extreme. Regimul climatic general se caracterizeză prin veri călduroase (uneori secetoase) şi ierni reci, marcate uneori de viscole, în zona de câmpie şi prin veri răcoroase şi ierni aspre, cu strat gros de zăpadă care se menţine o perioadă îndelungată de timp în reg. montane. Ţinuturile dealurilor şi depresiunilor subcarpatice au caracteristici climatice intermediare faţă de cele două areale învecinate. Valorile termice medii anuale variază între 10,6°C în câmpie (la Ploieşti), 9,3°C în Subcarpaţi (la Câmpina) şi –2,6°C pe crestele înalte ale munţilor (la vf. Omu). Temp. max. absolută (39,4°C) a fost înregistrată la Ploieşti (10 aug. 1945), iar temp. minimă absolută (–38°C) la vf. Omu (10 febr. 1929). Precipitaţiile sunt repartizate neuniform, ca urmare a marilor deosebiri altitudinale ale reliefului, oscilând între 588 mm anual în câmpie (la Ploieşti), 776 mm anual în zona subcarpatică (la Doftana), 840 mm anual la poalele munţilor (la Buşteni) şi 1 346 mm anual pe crestele înalte ale munţilor (la vf. Omu). Vânturile predominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre NE (12,7%) şi N (10,2%) în câmpie (la Ploieşti), dinspre NV (15,2%) şi N (9,9%) în Subcarpaţi (la Câmpina) şi dinspre SV (25%) şi V (20,8%) în zonele montane înalte (vf. Omu). Vitezele medii anuale variază între 1,7 m/s în câmpie şi 11,5 m/s pe vf. Omu.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică, cu o densitatea medie de 0,4 km/km2 (valori mai mari, de peste 0,7 km/km2, se înregistrează în zonele montană şi subcarpatică), aparţine în cea mai mare parte bazinului râului Prahova, al cărui curs se desfăşoară aproape integral pe terit. jud. Prahova (doar 6 km în cursul superior drenează terit. jud. Braşov), colectând majoritatea râurilor din perimetrul acestuia (cele mai mari fiind Doftana, Teleajen şi Cricovu Sărat, cu afl. lor). Extremitatea de SV a jud. Prahova este traversată, mai întâi, pe o distanţă de c. 10 km, de râul Ialomiţa (care apoi, pe o lungime de c. 30 km, formează limita de S a acestui jud. cu jud. Ilfov), precum şi de afl. său Cricovu Dulce, iar cea de SE este drenată de râul Ghighiu (afl. dr. al Săratei) cu afl. săi Bălana şi Tohăneanca. Lacurile naturale, de tip liman fluviatil, se află în zona de câmpie, pe stg. Ialomiţei (lacurile Balta Doamnei, Curcubeu, Sărăcineanca) sau pe râul Bălana (lacul Fulga), iar dintre lacurile din zona subcarpatică, în afara celor de la Brebu (3,8 ha; ad. max.: 12 m), Vitioara (6 ha; ad. max.: 2 m) şi Câmpina (lacurile Bisericii şi Peştelui), bine cunoscute sunt cele de la Slănic (Grota Miresei, Baia Baciului, Lacul Verde), cantonate în vechi mine de sare şi amenajate în scop balnear. Lacul Paltinu sau Păltinoasa (196 ha; 5,6 mil. mc de apă), construit pe valea superioară a Doftanei, este cel mai mare lac de pe terit. jud. Prahova, realizat în scop hidroenergetic şi de alimentare cu apă.

Vegetaţia

Vegetaţia, bogată şi diversă, prezintă o evidentă etajare, asemenea elementelor climatice şi formelor de relief cu care se află într-o strânsă interdependenţă. Astfel, temp. scăzute, vânturile puternice, perioadele îndelungate de îngheţ şi zăpezile abundente din zonele înalte ale M-ţilor Bucegi, la peste 2 300 m alt., determină dezvoltarea unor plante scunde, rezistente la aceste condiţii climatice. Pajiştile alpine sunt alcătuite din asociaţii vegetale dominate de ţăpoşică (Nardus stricta), păruşcă (Festuca supina), iarba stâncilor (Agrostis rupestris), coarnă (Carex curvula), guşa porumbelului pitică (Silene acaulis), clopoţei alpini (Campanula alpina), ochiul găinii (Primula minima) ş.a. Etajul subalpin, extins sub 2 300 m alt. în M-ţii Bucegi, se întâlneşte insular în celelalte masive muntoase şi cuprinde o alternanţă de tufişuri scunde de arbuşti, formate din smirdar (Rhododendron kotschyi), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis ssp. nana), afin (Vaccinum myrtillus), salcie pitică (Salix reticulata) ş.a., şi pajişti cu firuţă (Poa media), păruşcă, ţăpoşică, ş.a. Specifică M-ţilor Bucegi este larga dezvoltare a vegetaţiei de stâncărie, cu multe elemente floristice rare, ocrotite de lege, între care se remarcă floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), ghinţura (Gentiana lutea) ş.a. Aici se întâlnesc şi unele endemisme carpatice (Silene dubia, Dianthus tenuifolius, Heracleum palmatum ş.a.). Pădurile de conifere, alcătuite predominant din molid (Picea abies), în care apar bradul (Abies alba) şi zada (Larix decidua), ocupă supr. mici pe versantul de S al M-ţilor Ciucaş şi areale mai mari în M-ţii Bucegi. Pădurile amestecate (molid, brad şi fag) se întâlnesc frecvent la poalele M-ţilor Bucegi, în bazinele superioare ale văilor Azuga şi Doftana, pe pantele de V ale M-ţilor Baiu, în M-ţii Tătaru ş.a. Pădurile de fag au o extindere mare pe pantele mijlocii şi joase ale întregii zone muntoase, în special în bazinul Doftanei. Dealurile subcarpatice sunt acoperite, în cea mai mare parte, cu păduri de gorun (Quercus petraea) în alternanţă cu cele de fag (Fagus silvatica). Pe conul de dejecţie al Prahovei din zona Câmpiei Ploieştiului apar petice de pădure alcătuite din stejar (Quercus robur). Vegetaţia de silvostepă (afectată foarte mult de intervenţia omului) apare pe areale restrânse, în zona de câmpie din partea de S-SE a jud. Prahova, fiind reprezentată atât prin pajişti în care predomină păiuşul (Festuca valesiaca), cât şi prin arbori izolaţi de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) sau stejar (Quercus robur).

Fauna

Fauna este diversă şi bogată în specii şi respectă o oarecare repartiţie pe verticală, cu toate că mobilitatea mare a animalelor permite deplasarea lor dintr-o zonă în alta. De exemplu, în arealul de silvostepă al jud. Prahova se constată o infiltraţie a elementelor pontice de stepă, ca de pildă popândăul, şoarecele de câmp, cioara grivă ş.a. Majoritatea animalelor trăiesc în păduri, cele mai reprezentative fiind ursul, râsul, jderul, cerbul, pârşul, căpriorul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, mistreţul, veveriţa ş.a. Dintre păsări se evidenţiază cocoşul de munte, corbul, mierla, buha, ciocănitoarea, fazanul (colonizat). Fauna alpină are ca element dominant şi caracteristic capra neagră (Rupicapra rupicapra), declarată monument al naturii şi ocrotită de lege, care îşi are domeniul în reg. stâncoase şi abrupte ale M-ţilor Bucegi. Apele de munte sunt bogate în păstrăv, iar cele din zonele de deal şi câmpie în lipan, clean, mreană ş.a.

Resursele naturale

Zăcăminte de petrol (Câmpina, Băicoi, Ţintea, Boldeşti-Scăeni, Urlaţi, Mislea, Ceptura, Iordăcheanu, Păcureţi, Podenii Vechi, Floreşti), gaze naturale şi de sondă (Surani, Pădurenii Vechi, Vlădeni, Mărgineni, Măneşti, Ariceştii Rahtivani), sulf (Vărbilău), gips (Bătrâni, Ceraşu, Slănic) sare (Slănic) şi lignit (Filipeştii de Pădure, Ceptura). O categorie aparte de resurse o reprezintă rocile de construcţie: calcare (Sinaia, Comarnic, Valea Largă), marne calcaroase (Şotrile, Gura Beliei), gresii (Vălenii de Munte), tufuri dacitice (Drajna, Slănic), argile bentonitice (Brebu, Breaza), nisipuri cuarţoase (Comarnic, Vălenii de Munte, Gura Vitioarei), balastul ş.a. În anul 2007, pădurile ocupau 150 249 ha.

Istoric

Numeroasele descoperiri arheologice (peste 1 000) sunt edificatoare pentru atestarea continuităţii de viaţă şi civilizaţie pe terit. actual al jud. Prahova. Paleoliticul este bine reprezentat (depozite de silex) în aria localit. Lapoş, Vadu Săpat, Târgşoru Vechi ş.a. Neoliticul (culturile Criş, Boian, Gumelniţa), cu unelte diverse din piatră, cu ceramică abundentă cu decor specific fiecărei culturi, plastică antropomorfă şi zoomorfă etc., a fost identificat pe terit. localit. Târgşoru Vechi, Lapoş, Ploieşti, Ghinoaica, Ciorani, Ceptura, Vadu Săpat (pe Valea Buduresca) ş.a. Perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (c. 2500– 2000 î.Hr.), corespunzătoare separării triburilor de păstori de cele de agricultori şi apariţiei patriarhatului, este atestată reprezentativ prin urmele materiale scoase la iveală în perimetrele localit. Ploieşti, Târgşoru Vechi, Gherghiţa, Vadu Săpat (pe Valea Budureasca), Breaza, Urlaţi, Măneşti, Şoimeşti, Tătaru ş.a. Prin numărul şi varietatea lor, vestigiile din Epoca bronzului (c. 2200–1100 î.Hr.) confirmă o înflorire a civilizaţiei datorată, în special, practicării metalurgiei şi prelucrării metalelor. În acest sens sunt elocvente depozitele de bronzuri descoperite la Drajna de Jos, Sinaia, Podgoria, Teişani, Olteni, Străoşti ş.a. Subsolul prahovean a păstrat multe dovezi materiale (în special unelte şi arme din bronz şi fier – seceri, topoare, brăzdare, cuţite, vârfuri de lance, celturi, securi etc.) din cele două perioade ale Epocii fierului (Hallstatt şi La Tène), scoase la suprafaţă prin săpăturile arheologice de la Boldeşti-Gradiştea, Măneciu, Brazi, Ploieşti, Târgşoru Vechi, Gherghiţa, Ciorani, Mizil, Tinosu, Coada Izvorului ş.a. În timpul statului dac, pe terit. actual al jud. Prahova, existau numeroase aşezări şi cetăţi (Ramidava = Drajna de Sus, Tiasum = Tinosu, Slănic, Coada Izvorului, Gura Vitioarei, Apostolache, Malu Roşu ş.a.), care atestă că ansamblul culturii materiale şi spirituale a geto-dacilor ajunsese la un stadiu înfloritor. De altfel, ţinutul prahovean de azi s-a aflat în centrul statului dac (centralizat şi independent) din timpul lui Burebista – perioadă din care datează un fragment de ceaşcă, pe care se află incizat (în pastă crudă) balaurul cu cap de lup şi coadă penată, străvechi simbol care figura pe stindardul dacic. Acest fragment de ceaşcă a fost recuperat (iul. 1980) din complexul arheologic de pe Valea Budureasca, din arealul satului Vadu Săpat (com. Vadu Săpat). Din perioada ocupaţiei romane a Daciei (106–271/275) au fost descoperite vestigiile unor castre (Drajna de Sus, Mălăeşti, Târgşoru Vechi ş.a.), menite să asigure paza drumului care lega centrul Daciei cu reg. de SE ale acesteia, precum şi cărămizi ştampilate cu inscripţii în limba latină, resturi ceramice de tip roman, monede romane etc. Marile necropole de la Târgşoru Vechi şi Ploieşti-Triaj (sec. 3–4), precum şi descoperirile de la Bucov (sec. 3), Boldeşti-Gradiştea, Schiau, Străoşti, Cireşanu (sec. 4–5), Vadu Săpat (sec. 5–7), Mizil, Bucov, Târgşoru Vechi, Slon (sec. 7–8 şi 9–10) atestă continuitatea de locuire a populaţiei autohtone daco-romane, cu toate vicisitudinile provocate de migraţiile popoarelor barbare din sec. 4–7 şi 10–13. Totuşi, migraţiile pecenegilor (sec. 10– 11), cumanilor (sec. 11–13), mongolilor (1241) au provocat mari distrugeri şi au frânat temporar procesul de dezvoltare a obştilor. După încetarea marilor năvăliri barbare, o mare parte din populaţia terit. prahovean s-a stabilit în centre importante, menţionate documentar ca oraşe (Târgşoru Vechi atestat în 1413, Gherghiţa 1431, Ploieşti 1503 ş.a.). În sec. 15–16, localit. Târgşoru Vechi a fost vremelnic reşed. scaunului domnesc (aşa cum îl numeşte Neagoe Basarab în 1517), iar în oct. 1599, Mihai Viteazul înfiinţează la Ploieşti un centru militar şi îşi stabileşte Curtea Domnească. Terit. prahovean a fost şi teatrul de desfăşurare a unor lupte: în 1456, Vlad Ţepeş l-a învins pe Vladislav II la Târgşor (azi Târgşoru Vechi), dobândind tronul Ţării Româneşti; în nov. 1473 şi mart. 1474, pe cursul apei Vodnău sau Vâtnău, lângă Gherghiţa, Ştefan cel Mare a desfăşurat o campanie de înlăturare a lui Radu cel Frumos, supus Porţii Otomane; în nov. 1552, la Măneşti, în apropiere de Târgşor, boierii pribegiţi din Transilvania, împreună cu pretendentul Radu Ilie (Haidăul), au înfrânt pe Mircea Ciobanul şi l-au alungat din Ţara Românească; la 10 oct. 1600, în luptele de la Bucov, Mihai Viteazul a fost învins de armatele polono-moldovene, iar Simion Movilă a devenit domn al Ţării Româneşti, iar la 13–14 sept. 1602, la Ogretin, Radu Şerban a biruit forţele coalizate ale lui Simion Movilă şi ale hanului tătar. Terit. jud. Prahova, amintit documentar în 1482, a cunoscut o înflorire deosebită în sec. 17, o dată cu exploatarea intensivă a zăcămintelor de sare de la Slănic (în 1685) şi Teişani şi dezvoltarea comerţului cu sare. În sec. 17–18, activitatea comercială şi în special comerţul cu sare au devenit tot mai active, fiind organizate târguri săptămânale în principalele centre populate. În această perioadă, documentele menţionează prezenţa a nenumărate localit., printre care Câmpina, Vălenii de Munte, Slănic, Telega, Teişani, Filipeşti, Ploieşti, Târgşor, Gherghiţa, Podeni ş.a. Sec. 19 este marcat de intensificarea expl. zăcămintelor de sare de la Slănic şi Telega, de începerea expl. zăcămintelor de ţiţei şi a înfiinţării primei distilerii de petrol din România (la Râfov, 1857), de apariţia primelor fabrici de sticlă (1830), postav (1886), bere (1898) de la Azuga şi hârtie (1882) la Buşteni, construirea căii ferate Sinaia–Predeal (dată în folosinţă la 10 iun. 1879), precum şi de ecourile revoluţiilor de la 1821 şi 1848, a funcţionării (între 10 mart. 1835 şi 30 sept. 1836) falansterului de la Scăeni, înfiinţat de Teodor Diamant, de efervescenţa unionistă de la 1859, de cucerirea independenţei ţării la 9 mai 1877 ş.a. La sf. sec. 19 şi începutul sec. 20, ind. de extracţie şi de prelucr. a ţiţeiului devine pr. activitate economică a jud. Prahova. Perioada interbelică a fost marcată îndeosebi de criza economică din 1929 şi de amploarea şi forţa acţiunilor de luptă ale muncitorilor petrolişti şi de la căile ferate din ian.-febr. 1933. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, câmpurile petrolifere prahovene, şi mai ales oraşul Ploieşti, au suferit mari pagube de pe urma bombardamentelor aeriene anglo-americane şi apoi germane. Instaurarea guvernului condus de Petru Groza, la 6 mart. 1945, a reprezentat debutul comunismului în România, în parametrii căruia a evoluat şi jud. Prahova timp de 45 de ani, până la prăbuşirea lui în dec. 1989. În ceea ce priveşte organizarea ad-tiv teritorială, jud. Prahova apărea consemnat (în sec. 15–16) ca atare în limite mai mici, care cuprindeau ţinuturile văilor Prahova şi Doftana, precum şi reg. de câmpie dintre râurile Cricovu Dulce şi Cricovu Sărat, fiind învecinat cu jud. Dâmboviţa la V şi jud. Săcueni (sau Saac) la E. Jud. Săcueni (menţionat documentar în 1637) a fost desfiinţat la 1 ian. 1845, o parte din terit. său (bazinele Teleajenului şi Cricovului Sărat şi zona de câmpie până la Mizil) fiind înglobat în jud. Prahova. Jud. Prahova se menţine, aproximativ, în limitele acestui contur, până în 1950 (în 1937, jud. Prahova avea 5 040 km2 şi cuprindea zece plăşi, opt oraşe şi 417 sate), când prin Legea nr. 5 din 1950, ţara a fost împărţită în regiuni şi raioane, înfiinţându-se regiunea Prahova, cu reşed. la Ploieşti. În 1952 a avut loc o revizuire a împărţirii ad-tive a ţării, ocazie cu care a luat fiinţă regiunea Ploieşti (13 100 km2), cu opt raioane şi 16 oraşe, în limitele căreia erau înglobate şi o parte din fostele jud. Dâmboviţa, Buzău, Ilfov şi Râmnicu Sărat. Prin Legea nr. 2/17 febr. 1968 au fost reînfiinţate judeţele ţării, printre care şi jud. Prahova, care în prezent  se extinde pe 4 716 km2, cuprinzând 14 oraşe (dintre care două municipii – Câmpina şi Ploieşti), 90 de comune, 397 de sate şi 40 de localit. componente ale oraşelor şi municipiilor.

Economia

Economia actuală a jud. Prahova, adaptată la economia de piaţă, deţine ponderi importante în ansamblul economiei naţionale, în ceea ce priveşte producţia de utilaj petrolier, de expl. şi prelucr. a ţiţeiului, de produse chimice ş.a., multe dintre domeniile vieţii economice fiind privatizate sau în curs de privatizare.

Industria

Industria prahoveană, principala componentă a activităţii economice a jud., se caracterizează printr-un grad înalt de complexitate, specializare, diversificare şi printr-o mare capacitate de producţie. Cu toate că în ultimele decenii au fost identificate şi date în exploatare mai multe câmpuri petrolifere din alte judeţe ale ţării (inclusiv în platforma continentală a Mării Negre), jud. Prahova deţine o pondere însemnată în producţia de combustibili a ţării (în perioada interbelică, terenurile petrolifere prahovene participau cu 99% la producţia de ţiţei a ţării, iar jud. Prahova concentra c. 90% din capacitatea de rafinare a ţiţeiului). În prezent, jud. Prahova dispune de instalaţii de mare capacitate pentru rafinarea ţiţeiului, amplasate la Ploieşti, Brazi, Câmpina, Teleajen, care produc benzine, uleiuri superioare, motorină, toluen, etilbenzen ş.a. Pr. produse industriale realizate de industria prahoveană sunt: energia electrică şi termică (termocentralele de la Ploieşti, Brazi, Câmpina), utilaj greu, utilaje petroliere, miniere şi chimice, angrenaje şi organe mecanice de transmisie, motoare generatoare şi transformatoare electrice, pompe de injecţie pentru motoare Diesel, pompe de ulei, trolii pentru ascensoare, injectoare, elemente de supapă etc. (Ploieşti, Câmpina, Sinaia, Breaza, Plopeni), detergenţi şi decoloranţi pentru ind. textilă (Ploieşti), mat. plastice şi răşini sintetice (Brazi), anvelope (Floreşti), ciment, ipsos, var, produse refractare, sticlă, geamuri, cărămidă, gips etc. (Comarnic, Azuga, Gura Beliei, Boldeşti-Scăeni, Breaza, Bucov, Pleşa, Berceni), mobilă, cherestea (Ploieşti, Câmpina, Vălenii de Munte, Măneciu-Ungureni), hârtie (Buşteni), postav (Azuga), stofe, tricotaje (Ploieşti, Câmpina), preparate din carne şi lapte, bere, şampanie, conserve de fructe, dulciuri, coca-cola, vin, alcool, produse de panificaţie etc.

Agricultura

Agricultura beneficiază de un fond funciar alcătuit din 275 020 ha terenuri agricole (din care 262 196 ha, respectiv 95,3%, în proprietate privată), 150 249 ha acoperite cu păduri, 8 789 ha cu ape şi 37 529 ha alte suprafeţe (acoperite cu construcţii, drumuri, terenuri neproductive etc.). La sf. anului 2007, din totalul supr. agricole (275 020 ha), 145 652 ha erau terenuri arabile, 70 084 ha păşuni, 38 921 ha fâneţe, 8 559 ha vii şi pepiniere viticole şi 11 804 ha livezi şi pepiniere pomicole. În acelaşi an, culturile de câmp erau dominate de porumb (69 183 ha), urmate de grâu şi secară (25 637 ha), plante uleioase (13 137 ha), plante de nutreţ (12 700 ha), floarea-soarelui, orz şi orzoaică, leguminoase pentru boabe, sfeclă de zahăr, legume etc. Viticultura, cu vechi tradiţii în jud. Prahova, are condiţii optime de dezvoltare în zona subcarpatică, unde formează renumitele podgorii Valea Călugărească, Dealu Mare, Urlaţi. Supr. viticole importante sunt şi în arealele localit. Plopu, Jugureni, Iordăcheanu, Mizil, Chiojdeanca ş.a. În toamna anului 2007, producţia totală de struguri realizată de jud. Prahova a fost de 37 470 tone. Pomicultura, în cadrul căreia predomină mărul, prunul şi părul, formează areale compacte în perimetrele localit. Breaza, Drajna, Băicoi, Starchiojd, Poseşti, Vălenii de Munte ş.a. În anul 2007, producţia totală de fructe a fost de 40 241 tone, din care 21 963 tone mere, 10 211 tone prune, 2 670 tone pere ş.a. Sectorul zootehnic, privatizat în proporţie de peste 99%, cu o contribuţie de 42,0% la realizarea producţiei globale agricole a jud. Prahova, cuprindea (la începutul anului 2008) 50 788 capete bovine, 150 979 capete porcine, 116 053 capete ovine, 24 150 capete caprine, 15 793 capete cabaline; avicultură (2 516 981 capete păsări); apicultură (18 860 familii de albine).

Căile de comunicaţie

Intensa activitate economică a jud. Prahova, precum şi poziţia geografică favorabilă în cadrul ţării (la intersecţia unor vechi drumuri comerciale) au atras dezvoltarea corespunzătoare a căilor şi mijloacelor de comunicaţie care converg dinspre Transilvania, Moldova şi Muntenia, jud. Prahova cuprinzând unele dintre cele mai active şi mai importante noduri de comunicaţii ale ţării; în arealul său se înregistează un intens trafic de mărfuri şi călători. La sf. anului 2007, jud. Prahova dispunea de o reţea feroviară în lungime totală de 162 km (din care 112 km linii electrificate), cu o densitate de 34,4 km/1 000 km2 de teritoriu. Importanţa transportului feroviar pe terit. jud. Prahova este amplificată atât de prezenţa în perimetrul său a unuia dintre cele mai mari noduri feroviare ale ţării (Ploieşti), din care pornesc şapte linii de c.f. (spre Bucureşti, spre Braşov, Buzău, Târgovişte, Urziceni, Slănic, Măneciu), precum şi de traversarea lui de către trei magistrale feroviare de max. circulaţie – una spre Transilvania, cu prelungire spre Europa Occidentală (Bucureşti–Ploieşti–Braşov–Teiuş–Cluj-Napoca–Oradea–Episcopia Bihorului), cu nenumărate ramificaţii, alta spre Moldova de Nord, cu prelungire către Europa de N (Bucureşti–Ploieşti–Buzău–Adjud–Bacău–Suceava–Vicşani, spre Ucraina şi Polonia, şi alta către NE Moldovei, cu prelungire spre Rep. Moldova şi Rusia (Bucureşti–Ploieşti–Buzău–Mărăşeşti–Tecuci–Bârlad–Vaslui–Iaşi–Ungheni). În acelaşi an, reţeaua drumurilor publice de pe terit. jud. însuma o lungime de 2 189 km (din care 528 km drumuri modernizate), cu o densitate de 46,4 km/100 km2 de teritoriu (superioară mediei pe ţară, care este 33,9 km/100 km2). În afara numeroaselor drumuri care se ramifică pe terit. jud. Prahova către Moldova, Transilvania şi către părţile de E, S şi V ale Munteniei, cea mai importantă şi mai activă arteră rutieră care traversează jud. Prahova este E 60 – Borş–Oradea– Cluj-Napoca–Turda–Târgu Mureş–Sighişoara–Braşov–Ploieşti–Bucureşti–Urziceni–Hârşova–Constanţa (885,1 km). Această magistrală rutieră, cu cel mai intens trafic naţional, coincide, în segmentul prahovean, cu traseul vechiului drum comercial transcarpatic de pe văile Prahovei şi Timişului (cu multe hanuri, servicii de poştă şi vamă), prin care se efectuau schimburile de mărfuri dintre Transilvania şi Ţara Românească. În secolele trecute, acest drum era dublat de un altul (pe atunci mai intens folosit), care venea din Transilvania, prin pasul Bratocea, pe Valea Teleajenului, prin Măneciu–Vălenii de Munte–Ploieşti. Tronsonul rutier dintre Ploieşti şi Bucureşti (60 km) a fost lărgit şi modernizat în anii 2008-2019 (inaugurat la 20 ian. 2019) şi trecut în categoria autostrăzilor (A3). O categorie aparte a mijloacelor de comunicaţie o reprezintă transportul pe cablu (din 1978), prezent în cele două staţiuni climaterice (Buşteni şi Sinaia), folosit cu precădere în turism.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, reţeaua unităţilor de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi liceal de pe cuprinsul jud. Prahova cuprindea 55 de grădiniţe de copii, cu 21 342 copii înscrişi şi 1 025 de educatoare, 186 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 63 842 elevi şi 4 420 cadre didactice, 46 licee, cu 28 855 elevi şi 2 409 profesori, patru şcoli profesionale, cu 9 051 elevi şi 82 profesori şi şase şcoli de maiştri, cu 1 676 elevi şi 34 profesori. În aceeaşi perioadă, învăţământul superior de stat şi particular era reprezentat printr-o universitate la Ploieşti, cu cinci facultăţi, 9 607 studenţi şi 364 profesori, şi o universitate la Vălenii de Munte, inaugurată la 26 aug. 1990, cu o facultate şi 113 studenţi. Universitatea de la Vălenii de Munte reprezintă o continuare a renumitelor cursuri de vară înfiinţate de Nicolae Iorga în anul 1908. În anul 2007, reţeaua aşezămintelor culturale şi de artă cuprindea un teatru dramatic („Toma Caragiu”), unul de păpuşi şi unul de estradă, o filarmonică, două cinematografe, 19 case de cultură, 162 cămine culturale, 25 de muzee, 416 biblioteci, cu 4 622 000 vol. ş.a. Fenomenul cultural prahovean este întregit şi de câteva manifestări anuale, cu caracter internaţional sau judeţean, printre care Festivalul internaţional al tinerilor dirijori, Festivalul de poezie „Nichita Stănescu” ş.a. În anul 2007, activitatea sportivă se desfăşura în cadrul celor 151 de secţii sportive în care activau 4 052 sportivi legitimaţi, 196 antrenori şi 212 arbitri.

 Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor sanitare a jud. Prahova era formată din 16 spitale, cu 4 481 paturi (un pat de spital la 183 locuitori), cinci dispensare, două sanatorii T.B.C., un preventoriu, 292 de farmacii şi puncte farmaceutice ş.a. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 1 078 medici (un medic la 761 locuitori), 262 medici stomatologi (un medic stomatolog la 3 133 locuitori) şi 3 770 cadre medicale cu pregătire medie.

Turism

Jud. Prahova dispune de un însemnat potenţial turistic natural şi antropic, precum şi de o bază materială adecvată, alcătuită (în anul 2007) din 63 de hoteluri şi moteluri, 13 cabane, un camping, 37 de vile, 71 de pensiuni turistice urbane, 31 de pensiuni turistice rurale, două tabere pentru elevi, cu o capacitate totală de cazare de 9 249 de locuri, capabilă să facă faţă afluxului de turişti aflaţi în tranzit sau sejur. Potenţialul turistic natural se remarcă prin varietatea formelor de relief, prin frecvenţa râurilor cu văi pitoreşti, prin bogăţia şi varietatea florei şi faunei, a prezenţei unor factori climaterici şi a unor ape minerale cu efecte curative, a unor rezervaţii naturale complexe etc. Jud. Prahova prezintă o distribuţie relativ omogenă a obiectivelor sale turistice, dar existenţa celor două artere tradiţionale de circulaţie – văile Prahovei şi Teleajenului –, intens circulate, au determinat, de-a lungul timpului, gruparea în aceste zone a majorităţii obiectivelor turistice şi a transformării lor în regiuni de mare aflux turistic. Valea superioară a Prahovei, dominată de abruptul versanţilor de E ai M-ţilor Bucegi, în lungul căreia s-a dezvoltat un şirag de staţiuni climaterice (Breaza, Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Azuga), constituie una dintre cele mai  pitoreşti zone turistice ale României, cu renume de prim rang în circuitul turistic naţional şi internaţional. O reţea densă de poteci marcate, cu numeroase variante, precum şi telefericele Sinaia–Cota 1 400–Vârful cu Dor şi Buşteni– Babele–Peştera Ialomiţei înlesnesc accesul turiştilor spre platoul M-ţilor Bucegi, cu interesante forme „megalitice” (Sfinxul, Babele) şi cu posibilităţi de ascensiune spre vf. Omu (2 505 m), Caraiman (2 384 m), Coştila (2 498 m) ş.a. Privelişti de un farmec deosebit oferă, de asemenea, valea superioară a Teleajenului, străjuită de meterezele M-ţilor Ciucaş şi Tătaru, precum şi valea superioară a Doftanei, încadrată de M-ţii Grohotiş, la E şi M-ţii Baiu, la V. Jud. Prahova are în cuprinsul său şi alte zone pitoreşti de interes turistic, dar puţin solicitate în prezent, cum sunt valea Azugăi, M-ţii Baiu, Grohotiş şi Tătaru, precum şi zonele subcarpatice. Farmecul reg. naturale este întregit de rezervaţia complexă Bucegi, Arinişul de la Sinaia, rezervaţia botanică „Şuviţele Benii” din M-ţii Ciucaş, cu floarea-de-colţi, rezervaţia geologică „Muntele de sare” de la Slănic ş.a. În afara frumuseţilor naturale, jud. Prahova oferă turiştilor nenumărate obiective istorice, arhitectonice, culturale şi spirituale (mănăstiri, biserici, castele, conace, muzee, case memoriale, situri arheologice etc.), amplasate în majoritatea localităţilor, cum ar fi mănăstirile Cheia, Suzana, Zamfira, Ghighiu, Sinaia, Brebu ş.a., castelul Peleş din Sinaia, palatul „Micul Trianon” din Floreşti, castelul „Cantacuzino” din Buşteni, muzeele memoriale „Nicolae Grigorescu” şi „Hasdeu” (castelul Hasdeu) din Câmpina, Casa Domnească a lui Matei Basarab din Brebu (1641), multitudinea obiectivelor din Ploieşti ş.a. Indicativ auto: PH.

Localităţile jud. Prahova

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. Municipii
1. CÂMPINA (1503)
2. PLOIEŞTI (1503)

II. Oraşe Localit. componente ale oraşelor
1. AZUGA (f. 1830)
2. BĂICOI (1543) 1. Dâmbu
2. Lilieşti
3. Schela
4. Tufeni
5. Ţintea
3. BOLDEŞTI-SCĂENI (1503) 1. Seciu (1688)
4. BREAZA (1431) 1. Breaza de Jos
2. Breaza de Sus
3. Frăsinet
4. Gura Beliei
5. Irimeşti
6. Nistoreşti
7. Podu Corbului
8. Podu Vadului (1510)
9. Surdeşti
10. Valea Târsei
5. BUŞTENI (1790) 1. Poiana Ţapului (f. 1830)
6. COMARNIC (1510) 1. Ghioşeşti
2. Podu Lung
3. Poiana
4. Posada
7. MIZIL (1529) 1. Fefelei (1600)
8. PLOPENI (f. 1940)
9. SINAIA (1690)
10. SLĂNIC (1532) 1. Groşani
2. Prăjani
11. URLAŢI (1515)1. Arioneştii Noi
2. Arioneştii Vechi
3. Cherba
4. Jercălăi
5. Mărunţiş
6. Orzoaia de Jos
7. Orzoaia de Sus
8. Schiau
9. Ulmi
10. Valea Bobului
11. Valea Crângului
12. Valea Mieilor
13. Valea Nucetului
14. Valea Pietrei
15. Valea Seman
16. Valea Urloii
12. VĂLENII DE MUNTE (1409)
III. ComuneSatele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. ADUNAŢI 1. Adunaţi
2. Ocina de Jos
3. Ocina de Sus
2. ALBEŞTI-PALEOLOGU 1. Albeşti-Paleologu (1525)
2. Albeşti-Muru
3. Cioceni
4. Vadu Părului
3. ALUNIŞ 1. Aluniş (1612)
2. Ostrovu
4. APOSTOLACHE 1. Apostolache
2. Buzota
3. Mârlogea
4. Udreşti
5. Valea Cricovului
5. ARICEŞTII RAHTIVANI1. Ariceştii Rahtivani
2. Buda
3. Nedelea
4. Stoeneşti
5. Târgşoru Nou
6. ARICEŞTII ZELETIN1. Ariceştii Zeletin
2. Albinari
7. BABA ANA1. Baba Ana
2. Cireşanu
3. Conduratu
4. Crângurile
5. Satu Nou
8. BALTA DOAMNEI1. Balta Doamnei
2. Bâra
3. Curcubeu
4. Lacu Turcului
9. BĂLŢEŞTI 1. Bălţeşti
2. Izeşti
3. Podenii Vechi
10. BĂNEŞTI 1. Băneşti
2. Urleta
11. BĂRCĂNEŞTI 1. Bărcăneşti (1476)
2. Ghighiu (1471)
3. Puşcaşi
4. Româneşti
5. Tătărani
12. BĂTRÂNI 1. Bătrâni
2. Poiana Mare
13. BERCENI 1. Berceni
2. Cartierul Dâmbu
3. Cătunu
4. Corlăteşti
5. Moara Nouă
14. BERTEA 1. Bertea
2. Lutu Roşu
15. BLEJOI 1. Blejoi
2. Ploieştiori
3. Ţănţăreni
16. BOLDEŞTI-GRADIŞTEA1. Boldeşti
2. Gradiştea
17. BRAZI 1. Brazii de Sus
2. Băteşti
3. Brazii de Jos
4. Negoieşti
5. Popeşti
6. Stejaru
18. BREBU 1. Brebu Mănăstirei (1564)
2. Brebu Megieşesc
3. Pietriceaua
4. Podu Cheii
19. BUCOV 1. Bucov
2. Bighilin
3. Chiţorani
4. Pleaşa
5. Valea Orlei
20. CĂLUGĂRENI 1. Călugăreni
2. Valea Scheilor
21. CĂRBUNEŞTI 1. Cărbuneşti
2. Gogeasca
22. CEPTURA1. Ceptura de Jos
2. Ceptura de Sus
3. Malu Roşu
4. Rotari
5. Şoimeşti
23. CERAŞU 1. Ceraşu
2. Slon
3. Valea Borului
4. Valea Brădetului
5. Valea Lespezii
6. Valea Tocii
24. CHIOJDEANCA1. Chiojdeanca (1607)
2. Nucet
3. Trenu
25. CIORANI 1. Cioranii de Jos (1592)
2. Cioranii de Sus
26. COCORĂŞTII COLŢ 1. Cocorăştii Colţ (1610)
2. Cheşnoiu
3. Cocorăştii Grind
4. Colţu de Jos
5. Ghioldum
6. Perşunari
7. Piatra
8. Satu de Sus
27. COCORĂŞTII MISLII 1. Cocorăştii Mislii (1441)
2. Goruna
3. Ţipăreşti
28. COLCEAG1. Colceag (1469)
2. Inoteşti (1571)
3. Parepa-Ruşani (1469)
4. Vâlcelele (1560)
29. CORNU 1. Cornu de Jos (1514)
2. Cornu de Sus
3. Valea Oprii
30. COSMINELE 1. Cosmina de Jos (1514)
2. Cosmina de Sus
3. Drăghiceşti
4. Poiana Trestiei
31. DRAJNA 1. Drajna de Sus (1517)
2. Cătunu
3. Ciocrac
4. Drajna de Jos (1250)
5. Făget
6. Ogretin
7. Piatra
8. Piţigoi
9. Plai
10. Podurile
11. Poiana Mierlei
32. DRĂGĂNEŞTI 1. Drăgăneşti (1451)
2. Bărăitaru
3. Belciug
4. Cornu de Jos
5. Hătcărău
6. Meri
7. Tufani
33. DUMBRAVA 1. Dumbrava
2. Ciupelniţa
3. Cornu de Sus
4. Trestienii de Jos
5. Trestienii de Sus
6. Zănoaga
34. DUMBRĂVEŞTI 1. Dumbrăveşti
2. Găvănel
3. Mălăeştii de Jos (1429)
4. Mălăeştii de Sus
5. Plopeni (1685)
6. Sfârleanca (1693)
35. FÂNTÂNELE 1. Fântânele
2. Bozieni
36. FILIPEŞTII DE PĂDURE1. Filipeştii de Pădure (1574)
2. Diţeşti
3. Minieri
4. Siliştea Dealului
37. FILIPEŞTII DE TÂRG1. Filipeştii de Târg (1510)
2. Brătăşanca
3. Ezeni
4. Mărginenii de Jos (1574)
5. Ungureni
38. FLOREŞTI1. Floreşti
2. Cap Roşu
3. Călineşti
4. Cătina
5. Novăceşti
39. FULGA 1. Fulga de Jos
2. Fulga de Sus
40. GHERGHIŢA1. Gherghiţa (1431)
2. Independenţa
3. Malamuc
4. Ungureni
41. GORGOTA 1. Gorgota (1740)
2. Crivina
3. Fânari
4. Poienarii Apostoli
5. Potigrafu
42. GORNET 1. Gornet
2. Bogdăneşti
3. Cuib
4. Nucet
43. GORNET-CRICOV 1. Gornet-Cricov
2. Coşerele
3. Dobrota
4. Priseaca
5. Ţărculeşti
6. Valea Seacă
44. GURA VADULUI1. Gura Vadului (1610)
2. Perşunari
3. Tohani
45. GURA VITIOAREI1. Gura Vitioarei
2. Bughea de Jos
3. Făgetu
4. Fundeni
5. Poiana Copăceni
46. IORDĂCHEANU 1. Iordăcheanu (1641)
2. Moceşti
3. Plavia
4. Străoşti (1464)
5. Valea Cucului
6. Vărbila (1521)
47. IZVOARELE 1. Izvoarele
2. Cerneşti
3. Chiriţeşti
4. Homorâciu
5. Malu Vânăt
6. Schiuleşti
48. JUGURENI 1. Jugureni (1450)
2. Boboci
3. Marginea Pădurii
4. Valea Unghiului
49. LAPOŞ1. Lapoş (1607)
2. Glod
3. Lăpoşel
4. Pietricica
50. LIPĂNEŞTI 1. Lipăneşti
2. Satu Nou (1884)
3. Şipotu
4. Zamfira
51. MĂGURELE 1. Măgurele
2. Coada Malului
3. Iazu
52. MĂGURENI 1. Măgureni (1526)
2. Cocorăştii Caplii
3. Lunca Prahovei
53. MĂNECIU 1. Măneciu-Ungureni (sec. 18)
2. Cheia (1838)
3. Chiciureni (1585)
4. Costeni
5. Făcăieni (1573)
6. Gheaba (1750)
7. Măneciu-Pământeni (1429)
8. Mănăstirea Suzana
9. Plăieţu (sat depopulat după 1996)
54. MĂNEŞTI1. Măneşti
2. Băltiţa
3. Coada Izvorului
4. Gura Crivăţului
5. Zalhanaua
55. OLARI 1. Olari
2. Fânari
3. Olarii Vechi (1790)
56. PĂCUREŢI 1. Păcureţi
2. Bărzila
3. Curmătura
4. Matiţa
5. Slavu
57. PĂULEŞTI 1. Păuleşti
2. Cocoşeşti
3. Găgeni
4. Păuleştii Noi
58. PLOPU 1. Plopu
2. Gâlmeia
3. Hârsa
4. Nisipoasa
59. PODENII NOI1. Podenii Noi
2. Ghiocel
3. Mehedinţa
4. Nevesteasca
5. Podu lui Galben
6. Popeşti
7. Rahova
8. Sălcioara
9. Sfăcăru
10. Valea Dulce
60. POIANA CÂMPINA 1. Poiana Câmpina
2. Bobolia
3. Pietrişu
4. Răgman
61. POIENARII BURCHII 1. Poienarii Burchii (1594)
2. Cărbunari
3. Ologeni
4. Pioreşti
5. Podu Văleni
6. Poienarii-Rali
7. Poienarii Vechi
8. Tătărăi
62. POSEŞTI 1. Poseştii-Pământeni
2. Bodeşti
3. Merdeala
4. Nucşoara de Jos
5. Nucşoara de Sus
6. Poseştii-Ungureni
7. Târleşti
8. Valea Plopului
9. Valea Screzii
10. Valea Stupinii
63. PREDEAL-SĂRARI 1. Predeal
2. Bobiceşti
3. Poienile
4. Sărari
5. Sărăţel
6. Tulburea
7. Tulburea-Văleni
8. Vitioara de Sus
9. Zâmbroaia
64. PROVIŢA DE JOS1. Proviţa de Jos
2. Drăgăneasa
3. Piatra
65. PROVIŢA DE SUS 1. Proviţa de Sus (1550)
2. Izvoru
3. Plaiu
4. Valea Bradului
66. PUCHENII MARI 1. Puchenii Mari (1513)
2. Miroslăveşti
3. Moara
4. Odăile
5. Pietroşani
6. Puchenii Mici
7. Puchenii-Moşneni
67. RÂFOV1. Râfov
2. Antofiloaia (1864)
3. Buchilaşi
4. Buda (1500)
5. Goga
6. Mălăieşti
7. Moara Domnească
8. Palanca
9. Sicrita
68. SALCIA 1. Salcia
69. SĂLCIILE 1. Sălciile (1778)
70. SÂNGERU 1. Sângeru (1652)
2. Butuci
3. Mireşu Mare
4. Mireşu Mic
5. Piatra Mică
6. Tisa
71. SCORŢENI1. Scorţeni (1600)
2. Bordenii Mari
3. Bordenii Mici
4. Mislea
5. Sârca
72. SECĂRIA 1. Secăria (1574)
73. STARCHIOJD 1. Starchiojd (1418)
2. Brădet
3. Gresia
4. Rotarea
5. Valea Anei
6. Zmeuret
74. SURANI1. Surani
2. Păcuri
75. ŞIRNA1. Şirna
2. Brăteşti
3. Coceana
4. Hăbud
5. Tăriceni
6. Varniţa
76. ŞOIMARI 1. Şoimari
2. Lopatniţa
3. Măgura
77. ŞOTRILE 1. Şotrile (1800)
2. Lunca Mare
3. Plaiu Câmpinei
4. Plaiu Cornului
5. Seciuri
6. Vistieru
78. ŞTEFEŞTI 1. Ştefeşti (1513)
2. Scurteşti
3. Târşoreni
79. TALEA 1. Talea (1790)
2. Plaiu
80. TĂTARU1. Tătaru (1486)
2. Podgoria
3. Siliştea
81. TÂRGŞORU VECHI1. Strejnicu
2. Stănceşti
3. Târgşoru Vechi (1413)
4. Zahanaua
82. TEIŞANI 1. Teişani (sec. 14)
2. Bughea de Sus
3. Olteni
4. Ştubeiu
5. Valea Stâlpului
83. TELEGA 1. Telega (1354)
2. Boşilceşti
3. Buştenari
4. Doftana
5. Meliceşti
6. Ţonţeşti
84. TINOSU 1. Tinosu
2. Pisculeşti (1571)
3. Predeşti (1568)
85. TOMŞANI1. Tomşani (sec. 15)
2. Loloiasca (1550)
3. Magula
4. Sătucu
86. VADU SĂPAT 1. Vadu Săpat
2. Ghinoaica
3. Ungureni
87. VALEA CĂLUGĂREASCĂ1. Valea Călugărească
2. Arva
3. Coslegi
4. Dârvari
5. Pantazi
6. Rachieri
7. Radila
8. Schiau
9. Valea Largă
10. Valea Mantei
11. Valea Nicovani
12. Valea Poienii
13. Valea Popii
14. Valea Ursoii
14. Vârfurile
88. VALEA DOFTANEI 1. Teşila (1574)
2. Trăisteni
89. VĂRBILĂU 1. Vărbilău (1700)
2. Coţofeneşti
3. Livadea
4. Podu Ursului
5. Poiana Vărbilău (1429)
90. VÂLCĂNEŞTI1. Vâlcăneşti
2. Cârjari
3. Trestioara