Comune (M)

Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.

MACEA, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Aradului, la graniţa cu Ungaria; 6 636 loc. (1 ian. 2011): 3 254 de sex masc. şi 3 382 fem. Producţie de mobilă, de încălţăminte şi de produse lactate (unt, brânzeturi, iaurt ş.a.). Creşterea bovinelor şi porcinelor. Parc dendrologic (21,5 ha), declarat grădină botanică în 1994, cu peste 2 400 de unităţi taxonomice, în cadrul căruia se află castelul „Czernovics” construit în stil eclectic în 1820–1845, cu adăugiri din 1886, restaurat în anii 1956-1957. Festival naţional anual de umor (salon cu exponate de caricatură) din 1995. În satul Macea, menţionat documentar, prima oară, în 1374, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Ioan Botezatorul” zidită în stil baroc (sec. 19) pe locul uneia din lemn ce data din jurul anului 1700.

MAGLAVIT, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Desnăţui, pe stg. Dunării; 5 264 loc. (1 ian. 2011): 2 536 de sex masc. şi 2 728 fem. Nod rutier. Ferme de creştere a bovinelor şi porcinelor. Culturi de cereale, floareasoarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Viticultură; sericicultură. În arealul com. Maglavit se găsesc şiruri de dune de nisip, parţial fixate de vegetaţie. În satul Maglavit, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1581–1591, se află biserica „Sfântul Nicolae” (ante 1845) şi mănăstirea Maglavit (de călugări), cu biserica având dublu hram – „Izvorul Tămăduirii” şi „Naşterea Maicii Domnului” a cărei construcţie a început în anul 1935 la îndemnul lui Petre (Petrache) Lupu în urma revelaţiilor pe care acesta le-a avut timp de trei săptămâni consecutiv doar în zilele de vineri, respectiv 31 mai, 7 iunie şi 14 iunie 1935. Aparent, la cea de-a treia teofanie (în ziua de vineri 14 iunie 1935), tânărului cioban Petrache Lupu, aflat cu oile într-un zăvoi din lunca Dunării, i s-a înfăţişat un bătrân cu barba albă şi lungă, îmbrăcat în veşminte de un alb strălucitor, care i-a poruncit: „să te duci să spui lumii, preotului (pe atunci Nicolae Bobin) şi primarului că dacă oamenii nu se pocăiesc, dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele şi dacă nu vin la biserică, atunci foc se va abate asupra lor”. O dată porunca zisă, bătrânul a dispărut, înălţându-se spre cer. În urma unei subscripţii publice, iniţiată de ziarul Curentul, şi a unei donaţii de 40 000 de cărămizi făcute de arhitectul George M. Cantacuzino (acesta a întocmit, gratuit, planul de construcţie al bisericii), piatra de temelie a bisericii a fost pusă la 14 sept. 1935, dar lucrările de zidire au început abia în 1938. Din cauza celui de-al Doilea Război Mondial lucrările de construire a bisericii s-au desfăşurat sporadic, iar în perioada comunistă zidirea bisericii a fost oprită, iar Petrache Lupu trecut în anonimat. Reînfiinţarea mănăstirii Maglavit a avut loc în 1990, pe locul numit „la buturugi”– acolo unde a predicat Petrache Lupu, iar reconstrucţia bisericii a început în 1991. Din lipsă de fonduri băneşti zidirea bisericii s-a făcut anevoios, lucrările fiind revitalizate în 1996, cu ajutorul unor sponsori, şi finalizate în anul 2002, urmând ca ulterior să se execute picturile murale interioare. Biserica mănăstirii Maglavit are două cupole şi un turn clopotniţă, asemănător unei campanile, înalt de 38 m, construit în stilul Renaşterii italiene. Cu toate că Petrache Lupu a fost contestat şi calificat de unii oameni ca impostor, credincioşii consideră că el a înfăptuit mai multe minuni, printre care vindecarea unei fetiţe şi a unui băiat, ambii surdo-muţi din naştere. În perioada 1935–1945, la Maglavit s-au perindat în pelerinaj zilnic peste 200 000 de persoane. Petrache Lupu a murit, în anonimat, în anul 1994, la vârsta de 87 de ani. În satul Hunia, atestat documentar în 1623, se află biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (sec. 19).

MAHMUDIA, com. în jud. Tulcea, formată dintr-un sat, situată pe dr. braţului Sfântu Gheorghe al Dunării, la poalele de E ale culmii deluroase Beştepe; 2 819 loc. (1 ian. 2011): 1 454 de sex masc. şi 1 365 fem. Port fluvial. Expl. de calcar şi dolomit. Fermă de creştere a bovinelor. Pescuit. Pepinieră piscicolă (sturioni). Cămin cultural. Până la 22 mart. 2004, com. Mahmudia a avut în componenţă satele Beştepe, Băltenii de Jos şi Băltenii de Sus, care la acea dată au format com. Beştepe. Biserica „Sfântul Nicolae” (1970-1973).

MAIA, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Săratei; 1 833 loc. (1 ian. 2011): 883 de sex masc. şi 950 fem. Morărit; produse de panificaţie. Legumicultură. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1778–1787, restaurată în 1862 de Ecaterina Catargiu, soţia lui Barbu Catargiu, în care se află cavoul omului politic Barbu Catargiu; biserica a fost pictată în frescă, în stil bizantin, în 1952 de pictorul Vasile Blendea şi repictată în 1974 de acelaşi pictor; ruinele conacului lui Barbu Catargiu, construit în 1820. Muzeul de artă şi cultură religioasă „Barbu Catargiu”, inaugurat în 1996. Com. Maia a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Maia din com. Brazii, jud. Ialomiţa.

MAIEREU, denumirea până în anul 1925 a satului Aluniş, comuna Aluniş, judeţul Mureş.

MAIERU, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Anieş-Maieru, pe râurile Someşu Mare şi Anieş, la poalele de Sud ale M-ţilor Rodna şi cele de Nord Vest ale M-ţilor Bârgău; 7 797 loc. (1 ian. 2011): 3 891 de sex masc. şi 3 906 fem. Staţii de c.f. (în satele Anieş şi Maieru). Expl. de grafit şi dacit (în satul Anieş) şi de calcare cristaline (cariera Valea Caselor). Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă). Producţie de aparate de control a energiei electrice, de articole de voiaj, de confecţii textile şi de articole din piele. Cojocărit; ţesături populare; cioplituri în piatră. Apicultură. Poiană cu narcise. Ansamblu folcloric „Cununa de pe Someş”. Izvoare cu ape minerale carbogazoase. Muzeu etnografic. Şcoală (din 1770). Ruinele unei cetăţi din sec. 11 (în satul Anieş). În satul Maieru, menţionat documentar, prima oară, în 1440, cu numele Maior, se află biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1817–1818), declarată monument istoric, şi biserica „Sfântul Ştefan” (1872-1873).

MALAIA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 3 sate, situată pe râurile Lotru şi Latoriţa, la poalele de N ale M-ţilor Căpăţânii şi cele de S ale M-ţilor Lotru; 1 941 loc. (1 ian. 2011): 969 de sex masc. şi 972 fem. Hidrocentralele „Brădişor” (115 MW), intrată în funcţiune în 1982, şi „Malaia” (18 MW), dată în folosinţă în 1978. Rezervaţie forestieră (Pădurea Latoriţa, 690 ha), cu exemplare seculare de larice şi zâmbru. Lac de acumulare (Malaia-Brădişor), construit pe Lotru, ale cărui ape pun în mişcare turbinele hidrocentralei Brădişor, având supr. de 230 ha şi un vol. de apă de 38 mil. m3. În satul Malaia, atestat documentar la 14 oct. 1515, se află o biserică din lemn cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Cuvioasa Parascheva” (1807), o biserică de cărămidă cu dublu hram „Cuvioasa Parascheva” şi „Sfântul Iosif” (1958-1979) şi conacul familiei „Brătianu” (sec. 19), iar în satul Ciungetu, biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1861, cu picturi originare).

MALIUC, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 5 sate, situată în partea central-vestică a Deltei Dunării, pe braţul Sulina; 960 loc. (1 ian. 2011): 517 de sex masc. şi 443 fem. Port fluvial. Pescuit (lacurile Furtuna, Gorgova etc.). Pepinieră piscicolă. Popas turistic. Hotel „Salcia”. Important punct de plecare în excursii în Delta Dunării. Parc dendrologic.

MALNAŞ, com. în jud. Covasna, alcătuită din 3 sate, situată în depresiunea omonimă, la 505 m alt., pe cursul superior al Oltului, în defileul acestuia ce desparte M-ţii Bodoc de M-ţii Baraolt, la 22 km N de municipiul Sfântu Gheorghe; 1 155 loc. (1 ian. 2011): 564 de sex masc. şi 591 fem. Staţie de c.f. (în satul Malnaş-Băi) şi haltă de c.f. (în satul Malnaş). Nod rutier. Expl. de argilă. Producţie de ambalaje din carton, de cărămizi şi de spirt. Prelucr. lemnului. În satul Malnaş, menţionat documentar în 1366, există biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1991–1993) şi o biserică romano-catolică (1887). În arealul com. Malnaş se află staţiunea balneoclimaterică Malnaş-Băi. Până la 7 apr. 2004, com. Malnaş a avut în componenţă satele Bixad şi Micfalău, care la acea dată au devenit comune de sine stătătoare, respectiv com. Bixad şi com. Micfalău.

MALOVĂŢ, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 7 sate, situată în SE Pod. Mehedinţi; 2 914 loc. (1 ian. 2011): 1 480 de sex masc. şi 1 434 fem. Producţie de mobilă pentru birouri. Moară de cereale (1900), în satul Colibaşi. Complex avicol. Centru de prelucr. artistică a lemnului (în satul Bobaiţa). Culă (1850), în satul Lazu.

MALU, com în jud. Giurgiu, formată dintr-un sat, situată în SV Câmpiei Burnas, pe stg. văii Dunării; 2 483 loc. (1 ian. 2011): 1 241 de sex masc. şi 1 242 fem. Culturi de cereale. Biserică având dublu hram – „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfânta Treime” (1880). Com. Malu a fost înfiinţată la 3 oct. 2003 prin desprinderea satului Malu din com. Vedea, jud. Giurgiu.

MALU CU FLORI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 5 sate, situată în Subcarpaţii Ialomiţei, pe cursul superior al Dâmboviţei; 2 453 loc. (1 ian. 2011): 1 217 de sex masc. şi 1 236 fem. Producţie de ţuică. Agroturism. Popas turistic. Muzeu cu colecţii de istorie şi etnografie (în satul Malu cu Flori). Pomicultură (meri, pruni, peri). Centru de prelucr. artistică a lemnului. Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Malu cu Flori (1857) şi Capu Coastei (1878). Până în 1910, satul Malu cu Flori s-a numit Runceasa. La 20 febr. 2010, între com. Malu cu Flori şi com. învecinată Pucheni s-au produs puternice alunecări de teren.

MALU MARE, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Romanaţi, pe stg. Jiului; 3 390 loc. (1 ian. 2011): 1 709 de sex masc. şi 1 681 fem. Staţie de c.f. (în satul Malu Mare). Balastieră. Producţie de echipamente electrice şi electronice pentru automobile şi motoare de automobile şi de articole de papetărie. Fermă de creştere a porcinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Viticultură. În satul Preajba se află casa „Stan Jianu” (sec. 18) şi biserica cu dublu hram – „Sfântul Ştefan” şi „Sfântul Gheorghe” (1778–1779), construită prin strădania marelui paharnic Hagi Stan Jianu (reparată în 1833), una dintre cele mai frumoase biserici-culă (fortificată) din Oltenia, cu turn-clopotniţă pe pronaos şi picturi murale interioare de tradiţie brâncovenească. Până la 7 apr. 2004, com. Malu Mare a avut în componenţă satul Ghindeni care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

MANASIA, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului, pe stânga râului Ialomiţa; 4 731 loc. (1 ian. 2011): 2 264 de sex masc. şi 2 467 fem. Staţie de cale ferată. Primărie (1934). Fermă avicolă. Unităţi de producere a covoarelor, mobilierului pentru birouri, a nutreţurilor concentrate, a produselor refractare ş.a. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, sfeclă de zahăr, legume ş.a. Viticultură. Între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981, comuna Manasia a făcut parte din judeţul Ilfov. În comuna Manasia se află biserica având hramul „Înălţarea Domnului” (1842–1852) şi conacul „Ion Hagianoff”, construit în anii 1899–1900, situat în mijlocul unui parc de 2 ha. În anul 2006, conacul a fost cumpărat de baroneasa Ariadna Löwendal Dănilă pe care l-a supus unor ample lucrări de restaurare, în perioada 2009-2014, redându-i eleganţa de odinioară si declarat monument istoric în anul 2010. La subsolul conacului există o cramă de mari dimensiuni. Conacul are regim de vizitare, precum şi de închiriere pentru diferite evenimente.

MANOLEASA, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 10 sate, situată în partea de E a Câmpiei Jijiei Superioare, pe malul lacului de acumulare Stânca-Costeşti, în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului, la graniţa cu Republica Moldova, pe râul Volovăţ; 3 491 loc. (1 ian. 2011): 1 708 de sex masc. şi 1 783 fem. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Manoleasa s-au numit Manoleasa-Volovăţ. Mori de porumb. Ferme de creştere a vacilor, oilor şi porcilor. Cămin cultural. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1804, refăcută în 1876), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1821–1824, reparată în 1864) şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1830, refăcută în 1877), în satele Manoleasa, Bold şi Şerpeniţa; bisericile de cărămidă cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1851) şi „Sfântul Gheorghe” (1932), în satul Liveni, şi „Sfinţii Voievozi” (1845), în satul Sadoveni. Com. Manoleasa are în componenţă satul Şerpeniţa care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

MARCA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de SV ale Dealurilor Crasnei şi cele de NV ale M-ţilor Plopiş, pe cursul superior al râului Barcău, în zona în care acesta şi-a sculptat un frumos defileu în rocile cristaline; 2 654 loc. (1 ian. 2011): 1 316 de sex masc. şi 1 338 fem. Haltă de c.f. (în satul Porţ). Pe terit. com. Marca au fost descoperite urmele unei aşezări dacice din sec. 1 î.Hr.–1 d.Hr., fortificată cu dublu val de piatră, în care s-au găsit vase din ceramică, monede, unelte din metal, ustensile, o figurină antropomorfă din teracotă şi un tezaur compus din două coliere din argint. Satul Marca apare menţionat documentar, prima oară, în 1314. Biserică din lemn, cu hramul „Înălţarea Domnului” (1792), în satul Porţ, declarată monument istoric.

MARGA, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată în Culoarul Bistra, la poalele de N ale Măgurii Marga (1 503 m alt.), în partea de NV a M-ţilor Ţarcu, la confl. râului Niermeş cu Bistra; 1 200 loc. (1 ian. 2011): 594 de sex masc. şi 606 fem. Haltă de c.f. (în satul Marga). Expl. de talc şi mică. În satul Marga, cunoscut în Antichitate sub denumirea de Pons Augusti şi menţionat documentar, prima oară, în 1470, se află bisericile „Izvorul Tămăduirii” (2003-2008) şi „Sfântul Ilie” (22 m lungime şi 10 m lăţime), consturită în stil baroc (1830), după planul arhitectului Eingelhart din Caransebeş, restaurată în 1887. Picturile murale interioare au fost executate în 1860 de I. Hesso. Biserica a fost reparată în 1951–1955 (atunci s-a spălat pictura) şi restaurată şi repictată în frescă de pictorii Radu şi Cecilia Husarciuc în 1995–1997. În biserică există o icoană din 1759, care îl înfăţişează pe Iisus Hristos.

MARGINA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 9 sate, situată în partea de E a Pod. Lipovei, pe cursul superior al râului Bega; 2 300 loc. (1 ian. 2011): 1 119 de sex masc. şi 1 181 fem. Staţie de c.f. (în satul Margina) şi halte de c.f. (în satele Coşteiu de Sus şi Nemeşeşti). Producţie de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice şi de uşi şi ferestre metalice. Fabrică de distilare chimică a lemnului. Expl. şi prelucr. lemnului. Apicultură. Agroturism. Muzeu etnografic. În satul Margina, menţionat documentar, pentru prima oară, în 1365 şi apoi în 1437 ca oppidum, se află ruinele unei fortificaţii din sec. 15 şi o biserică din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1730–1737, cu picturi de factură populară pe pereţii interiori, din sec. 18, executate de Gheorghe şi Lazăr Gherdanovici), reparată în 1924, declarată monument istoric. Biserici din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1741, pictată în a doua jumătate a sec. 18), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1776), „Sfântul Nechita Românul” (1798) şi „Sfântul Ioan Teologul” (1820), în satele Groşi, Coşeviţa, Nemeşeşti şi Bulza.

MARGINEA, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Pod. Sucevei cu Obcina Mare, pe râul Suceviţa; 10 308 loc. (1 ian. 2011): 5 159 de sex masc. şi 5 149 fem. Nod rutier. Expl. şi prelucr. lemnului (mobile pentru birouri). Centru de ceramică neagră şi de ceramică roşie, smălţuită. Biserică având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1849).

MARPOD, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 2 sate, situată în Pod. Hârtibaciului; 893 loc. (1 ian. 2011): 453 de sex masc. şi 440 fem. Expl. de gaze naturale (în satul Ilimbav). Prelucr. lemnului şi a laptelui. Creşterea bovinelor. Apicultură. În satul Marpod, menţionat documentar, prima oară, în 1349, cu numele Meyerpoth (din 1854 Marpod), se află o cetate ţărănească (sec. 15–16) cu biserică evanghelică de incintă (sec. 18–19), o biserică ortodoxă construită în 1847-1850 şi o biserică romano-catolică datând din 1670, cu turn ridicat în 1795-1798 şi ceas montat în 1799, iar în satul Ilimbav, atestat documentar în 1375, există o biserică ortodoxă, din zid, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1826–1836, pictată în 1974-1976 de Ioan Cazilă) şi una din lemn, cu hramul „Înălţarea Domnului” (1852).

MAŞLOC, com. în jud. Timiş, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Vingăi cu Pod. Lipovei; 2 300 loc. (1 ian. 2011): 1 157 de sex masc. şi 1 143 fem. Staţie de c.f. (în satul Remetea Mică) şi haltă de c.f. (în satul Alioş). Nod rutier. Producţie de componente electronice şi de preparate din lapte. Centru de artă populară (în satul Alioş). În satul Maşloc, menţionat documentar, prima oară, în 1326, se află un conac din 1855 şi biserica „Naşterea Maicii Domnului” (2006), în satul Alioş există biserica ortodoxă „Naşterea Maicii Domnului” (1826) şi o biserică romano-catolică (1783-1787), iar în satul Remetea Mică este o biserică romano-catolică zidită în anii 1932-1934.

MATCA, com. în jud. Galaţi, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Tecuciului, pe râul Corozel; 12 192 loc. (1 ian. 2011): 6 221 de sex masc. şi 5 971 fem. Nod rutier. Cămin cultural. Morărit; produse de panificaţie. Ferme de creştere a bovinelor şi păsărilor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Legumicultură (în solarii). Pomicultură. Viticultură. În satul Matca, atestat documentar în 1716, se află bisericile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (aflată în construcţie din 25 oct. 2010) şi „Sfântul Nicolae” (zidită în 1856 pe locul uneia ce data dinainte de 1809).

MATEEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Piem. Olteţului cu Subcarpaţii Olteniei, pe râul Târâia; 3 188 loc. (1 ian. 2011): 1 608 de sex masc. şi 1 580 fem. Producţie de ambalaje din hârtie şi carton. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Mateeşti se află biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1720, refăcută în 1803), iar în satul Turceşti există bisericile cu dublu hram – „Cuvioasa Parascheva” şi „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1833, cu picturi originare) şi „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Gheorghe” (1859), precum şi ruinele bisericii cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (sec. 18).

MATEI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 6 sate, situată în zona Dealurilor Lechinţei, pe cursul superior al râului Meleş; 2 736 loc. (1 ian. 2011): 1 358 de sex masc. şi 1 378 fem. Expl. de gaze naturale. În satul Fântânele, atestat documentar în 1288, a fost descoperită o importantă necropolă celtică (sec. 4-2 î.Hr.). În satul Matei, menţionat documentar, prima oară, în 1391, se află o biserică reformată (sec. 17), cu clopotniţă din lemn, şi castelul „Haller” (sec. 17), în stil baroc, iar în satul Fântânele o biserică reformată (sec. 17); în satul Corvineşti există o biserică din sec. 15 (azi biserică evanghelică), în satul Bidiu o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (sec. 17), iar în satul Moruţ, ruinele unei biserici evanghelice (sec. 17–18).

MAVRODIN, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe Râul Câinelui; 2 501 loc. (1 ian. 2011): 1 216 de sex masc. şi 1 285 fem. Producţie de băuturi răcoritoare. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui etc. În satul Mavrodin se află biserica având hramul „Schimbarea la Faţă” (1835) şi conacul „Liţu” (1930). Până la 21 iul. 2003, com. Mavrodin a avut în componenţă satele Nenciuleşti şi Păru Rotund, care la acea dată au format com. Nenciuleşti, jud. Teleorman.

MĂCEŞU DE JOS, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în partea de SE a Câmpiei Desnăţuiului, pe malul de E al lacului Bistreţ, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării; 1 369 loc. (1 ian. 2011): 676 de sex masc. şi 693 fem. Pescuit. Biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1833), în satul Măceşu de Jos.

MĂCEŞU DE SUS, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în partea de SE a Câmpiei Desnăţuiului; 1 371 loc. (1 ian. 2011): 648 de sex masc. şi 723 fem. Biserica având triplu hram – „Sfântul Nicolae”, „Sfânta Parascheva” şi „Sfinţii Voievozi” a fost construită în primul sfert de secol 19 (sfinţită în 1825) pe locul unei biserici din lemn ce data din 1793, întărită cu contraforturi şi adăugată o turlă în 1860, restaurată în 1880-1882, declarată monument istoric în 1926 şi rămasă în stare de degradare după al Doilea Război Mondial.

MĂCIUCA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 9 sate, situată în Piem. Olteţului, pe râul Cerna; 1 878 loc. (1 ian. 2011): 922 de sex masc. şi 956 fem. Reşed. com. este satul Oveselu. Ateliere de dogărie, dulgherie, tâmplărie ş.a. Culturi de cereale, legume ş.a.; pomicultură (pruni, meri); viticultură. Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Zăvoieni (1842–1844, cu fresce originare) şi Ştefăneşti (1844); în satul Bocşa se află biserica cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” construită în anii 1847–1849 după planul arhitectului Marcello Peppini, cu picturi originare executate de fraţii Panzel, iar în satul Botorani există biserica „Sfântul Dumitru” zidită în anii 1872–1878 pe locul uneia ce data din 1797. Satul Oveselu este atestat documentar la 10 iul. 1531.

MĂDĂRAŞ, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Crişurilor, pe Canalul Crişurilor, la graniţa cu Ungaria; 2 832 loc. (1 ian. 2011): 1 414 de sex masc. şi 1 418 fem. Haltă de c.f. (în satul Mădăraş). Filatură de lână. Creşterea ovinelor. Legumicultură. Fermă avicolă. În satul Homorog, atestat documentar în 1202-1203, se află un muzeu cu colecţie de icoane pe sticlă şi pe lemn, cărţi vechi, cruci din lemn, ceramică veche, mobilier ş.a., inaugurat în 1973, şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1836-1837, cu picturi naive executate în 1846-1848 de pictorul popular Ioan Lăpuşan), declarată monument istoric. În satul Mădăraş, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1291–1294, există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 19, reparată în 1892, pictată în 1973).

MĂDĂRAŞ, com. în jud. Harghita, formată dintr-un sat, situată în Depr. Ciuc, pe cursul superior al râului Olt; 2 210 loc. (1 ian. 2011): 1 066 de sex masc. şi 1 144 fem. Zăcăminte de cinabru. Expl. şi prelucr. lemnului; producţie de explozivi şi de produse lactate. Păstrăvărie. Moară de apă de la începutul sec. 19. Muzeu sătesc. Pârtie de schi. Com. Mădăraş a fost înfiinţată la 18 mart. 2002 prin desprinderea satului Mădăraş din com. Dăneşti, jud. Harghita. Satul Mădăraş apare menţionat documentar în 1567. Biserică romano-catolică (1790-1796). Agroturism.

MĂDĂRAŞ, com în jud. Mureş, formată dintr-un sat, situată în zona Colinelor Mădăraşului, la 20 km Nord Vest de municipiul Târgu Mureş; 1 229 loc. (1 ian. 2011): 611 de sex masc. şi 618 fem. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, tutun, plante furajere ş.a. În satul Mădăraş, menţionat documentar, prima oară, în 1332, se află o biserică reformată (1793) şi castelul „Bethlen” (1517). Comuna Mădăraş a fost înfiinţată la 28 aprilie 2004 prin desprinderea satului Mădăraş din comuna Band, judeţul Mureş. Culturi de lavandă (din anul 2006) pe o suprafaţă de 8 ha. Festivalul anual al lavandei, din anul 2018, în luna iunie.

MĂDÂRJAC, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe râul Sacovăţ; 1 544 loc. (1 ian. 2011): 823 de sex masc. şi 721 fem. Expl. de argile şi gresii. În satul Mădârjac, menţionat documentar în 1497, se află biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fostului schit (1780– 1781, restaurată în 2001–2005), declarată monument istoric în anul 2004, şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Grigore Boguslavul” (1816), iar în satul Bojila, o biserică din lemn şi vălătuci cu hramul „Înălţarea Domnului” (1831, reparată în 1860 şi căzută în ruină după 1909). Agroturism.

MĂDULARI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 6 sate, situată în SE Piem. Olteţului, pe râurile Beica şi Mamu; 1 526 loc. (1 ian. 2011): 761 de sex masc. şi 765 fem. Zăcăminte de petrol, descoperite în anul 1950. Prelucr. lemnului. Culturi de cereale, legume ş.a. Pomicultură. Viticultură. Satul Mădulari apare menţionat documentar, prima oară, în anul 1501. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Mădulari s-au numit Hăleşti. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1891) şi „Sfântul Dumitru” (1894), în satele Mamu şi Dimuleşti.

MĂGEŞTI, com. în jud. Bihor, alcătuită din 7 sate, situată în Depr. Vad-Borod, la poalele de N ale M-ţilor Pădurea Craiului, pe stg. Crişului Repede; 2 765 loc. (1 ian. 2011): 1 372 de sex masc. şi 1 393 fem. Haltă de c.f. (în satul Butani). Expl. de calcar. Cuptoare pentru arderea calcarului şi de obţinere a varului nestins. Păstrăvărie. Agroturism. Satul Măgeşti este menţionat documentar, prima oară, în 1508. În satul Cacuciu Nou se află o biserică din zid din sec. 13, iar în satul Josani, o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1798-1999). În arealul satului Gălăşeni există peştera cu acelaşi nume (→ Peştera de la Gălăşeni).

MĂGHERANI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 3 sate, situată în depresiunea intracolinară omonimă, la poalele de SV ale Dealului Becheci (Dealurile Mureşului), pe cursul superior al râului Niraju Mic; 1 332 loc. (1 ian. 2011): 675 de sex masc. şi 657 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Agroturism. În satul Măgherani, menţionat documentar, prima oară, în 1567, se află o biserică romano-catolică (1927) şi o biserică reformată (1846), iar în satul Torba, atestat documentar în 1575, există o biserică reformată din 1838. Până la 3 mai 2004, com. Măgherani a avut în componenţă satele Bâra, Bereni, Cându, Drojdii, Eremieni, Maia şi Mărculeni, care la acea dată s-au desprins din com. Măgherani şi au format com. Bereni, jud. Mureş.

MĂERIŞTE, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 6 sate, situată în zona Dealurilor Crasnei, pe cursul superior al râului Crasna; 3 057 loc. (1 ian. 2011): 1 507 de sex masc. şi 1 550 fem. Halte de c.f. (în satele Uileacu Şimleului şi Giurtelecu Şimleului). Expl. de micaşisturi. Producţie de ambalaje din material plastic. Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor. Fermă de creştere a ovinelor (Uileacu Şimleului). Pomicultură; viticultură; legumicultură. Satul Măerişte apare menţionat documentar, prima oară, în 1351. Biserică fortificată (1260–1300, refăcută în sec. 18, cu absidă adăugată în 1800), în stil romanic, în satul Uileacu Şimleului. În satul Măerişte există o biserică ortodoxă din 1889, restaurată în 1957 şi 2010, pictată în 1978-1979. Fond cinegetic.

MĂGIREŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 5 sate, situată în partea de V a Depr. Tazlău, la poalele de SE ale M-ţilor Goşmanu, pe râul Tazlău Sărat; 4 472 loc. (1 ian. 2011): 2 234 de sex masc. şi 2 238 fem. Expl. de petrol (în satul Stăneşti). Producţie de mobilă, de var şi de ipsos. Cămin cultural. Muzeu etnografic şi grădină botanică (în satul Prăjeşti). În satul Şesuri, atestat documentar în 1481, se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1648, reparată în 1924); bisericile cu acelaşi hram – „Sfinţii Voievozi”, în satele Valea Arinilor (c. 1800, reparată în 1922) şi Prăjeşti (zidită în 1845 pe locul uneia ce data dinainte de 1809 şi reparată în anii 1914–1915). În satul Prăjeşti mai există o biserică de zid cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1896, reparată în 1922). În satul Măgireşti, atestat documentar în 1481, se află biserica „Naşterea Maicii Domnului”, construită în anii 1977–1984 pe locul unei biserici care data dinainte de anul 1809, sfinţită la 8 sept. 1985, iar în satul Stăneşti, atestat documentar în anul 1412, există o biserică romano-catolică (sec. 17) şi o biserică ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (ante 1809).

MĂGURA, com. în jud. Bacău, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a culmii Pietricica cu terasele de pe dr. Bistriţei; 4 871 loc. (1 ian. 2011): 2 382 de sex masc. şi 2 489 fem. Expl. de petrol. Producţie de calculatoare şi echipamente periferice, de mobilă, de produse chimice, de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice. Manifestări etnofolclorice anuale (sărbătoarea salcâmului). Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Măgura s-au numit Călugăra. În satul Măgura, atestat documentar în 1409, se află biserica „Sfântul Nicolae” (c. 1786, cu contraforturi adăugate în 1913) şi conacul „Rosetti-Brăescu” (1904), azi şcoală de agricultură.

MĂGURA, com. în jud. Buzău, formată dintr-un sat, situată în Subcarpaţii Buzăului, la poalele de Nord ale Dealului Ciolanu, pe râul Buzău, la confluenţa cu Bălăneasa; 2 251 loc. (1 ian. 2011): 1 103 de sex masc. şi 1 148 fem. Staţie de c.f. (în satul Măgura). Expl. de calcar şi de balast. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomicultură (meri, pruni, peri). Tabără estivală de sculptură în aer liber, în cadrul căreia numeroşi sculptori venau, anual, în perioada 1969-1986, pe Dealul Ciolanu pentru a realiza diferite opere de artă. Activitatea acestora a fost întreruptă în 1986, în prezent existând un muzeu în aer liber, extins pe o suprafaţă de 21 de ha, în care sunt expuse circa 250 de lucrări sculpturale în piatră. În satul Măgura, menţionat documentar în 1782, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1885, restaurată şi pictată în anii 2000-2009) şi schitul Cetăţuia, cu biserica „Schimbarea la Faţă”, ctitorie din 1573 a doamnei Neaga, reconstruită în 1845-1862 şi pictată de Gheorghe Tattarescu în 1868, desfiinţat în 1952 şi reinfiinţat ca aşezământ de călugări în 1990, devenit schit de maici în 2003. Monument închinat voievodului Mihai Viteazul. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Măgura s-au numit Atârnaţi. Până la 5 mart. 2004 com. Măgura a avut în componenţă satele Ciuta şi Unguriu, care la acea dată s-au desprins din com. Măgura şi au format com. Unguriu, jud. Buzău.

MĂGURA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, la confl. râului Claniţa cu Teleorman; 2 857 loc. (1 ian. 2011): 1 407 de sex masc. şi 1 450 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ etc. Viticultură. În satul Măgura există o casă din anul 1800, iar în satul Guruieni se află biserica „Sfântul Nicolae” (1859).

MĂGURA ILVEI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele de V ale M-ţilor Bârgău, pe râul Ilva; 2 067 loc. (1 ian. 2011): 1 017 de sex masc. şi 1 050 fem. Staţie de c.f. (în satul Măgura Ilvei). Expl. de dacit. Expl. şi prelucr. lemnului. Prelucr. lânei şi a pieilor de animale. Creşterea ovinelor. Pârtie de schi. În satul Măgura Ilvei se află biserica „Sfânta Treime” (1906, restaurată şi pictată în anii 2004-2010). Până la 19 iun. 2003, com. Măgura Ilvei a avut în componenţă satul Poiana Ilvei care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

MĂGURELE, com. în jud. Prahova, alcătuită din 3 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe râul Teleajen; 4 828 loc. (1 ian. 2011): 2 345 de sex masc. şi 2 483 fem. Staţie de c.f. (în satul Măgurele). Nod rutier. Producţie de şuruburi, buloane, nituri şi şaibe, de lenjerie de corp şi de ambalaje din lemn. Pomicultură (meri, peri, pruni, cireşi, caişi). Centru de prelucr. primară a fructelor. Pe terit. satului Coada Malului a fost descoperit (1932) un tezaur dacic de argint (sec. 1 î.Hr.), alcătuit dintr-o pereche de fibule, o brăţară spiralică, fragmente dintr-un lanţ ş.a. Hanul Roşu (începutul sec. 19), cu beciuri înalte, prispă largă şi stâlpi din lemn.

MĂGURENI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 3 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe râul Proviţa; 6 442 loc. (1 ian. 2011): 3 145 de sex masc. şi 3 297 fem. Producţie de utilaje pentru construcţii, de lacuri, vopsele şi cerneluri tipografice, de saltele şi somiere, de cărămizi şi ţigle, de folii şi tuburi din material plastic, de instalaţii termice; prelucr. a lemnului şi a cărnii. În satul Măgureni, atestat documentar în 1526, se află ruinele conacului „Drăghici Cantacuzino” (1663–1670) şi biserica „Sfânta Treime” (1671–1674, cu picturi murale interioare realizate de Pârvu Mutu în anii 1693–1694), declarată monument istoric. Iconostas (1694) sculptat în lemn, cu elemente ornamentale baroce şi renascentiste.

MĂGURI-RĂCĂTĂU, com. în jud. Cluj, alcătuită din 3 sate, situată pe cursul superior al Someşului Rece, la poalele de SE ale M-ţilor Gilău şi cele de NV ale Muntelui Mare; 2 241 loc. (1 ian. 2011): 1 154 de sex masc. şi 1 087 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Biserică din lemn, cu hramul „Sfânta Treime” (sec. 18), în satul Muntele Rece. Tot în satul Muntele Rece se află o mănăstire întemeiată la începutul anilor ‘90 ai sec. 20, cu biserica „Înălţarea Domnului”, sfinţită la 8 mai 1995. Agroturism. Rezervaţia botanică „Molhaşurile Căpăţânii”.

MĂICĂNEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe râul Râmnic; 4 731 loc. (1 ian. 2011): 2 253 de sex masc. şi 2 478 fem. Nod rutier. Produse alim. Viticultură. În satul Maicăneşti există biserica „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir” (1912-1914, restaurată şi pictată în frescă în anii 2007-2011), iar în satul Belciugele se află o biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1809).

MĂIERUŞ, com. în jud. Braşov, alcătuită din 2 sate, situată în partea de N a Depr. Braşov, la poalele de E ale M-ţilor Perşani şi cele de SV ale M-ţilor Baraolt, pe stg. văii Oltului; 2 888 loc. (1 ian. 2011): 1 485 de sex masc. şi 1 403 fem. Haltă de c.f. (în satul Măieruş), inaugurată în 1874. Nod rutier. Expl. de lemn şi argilă. Producţie de mobilă. Culturi de cereale, cartofi, sfeclă de zahăr ş.a. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni). Bibliotecă publică (c. 8 500 vol.). În satul Măieruş, menţionat documentar, prima oară, în 1377, se află o biserică fortificată, datând din sec. 14 (azi biserică reformată), refăcută în stil gotic după incendiul din 1573, şi o biserică ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18). Ansamblu coral (1919). Agroturism. Fond cinegetic.

MĂLDĂENI, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu-Burdea; 4 443 loc. (1 ian. 2011): 1 180 de sex masc. şi 2 263 fem. Staţie de c.f. Fermă avicolă. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ etc. Morărit şi panificaţie. Biserică (1840).

MĂLDĂREŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Olteniei, la poalele de Est-Nord Est ale Măgurii Slătioarei, pe râul Luncavăţ; 2 000 loc. (1 ian. 2011): 1015 de sex masc. şi 985 fem. Exploatarea şi prelucrarea lemnului. Producţie de  cărămizi. Centru de olărit. Pomicultură; apicultură. Agroturism. În satul Măldăreşti se află un muzeu etnografic şi de artă medievală (inaugurat în 1960), amenajat în cula cumpărată în 1910 de omul politic I. G. Duca, şi biserica având triplu hram „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Gheorghe” şi „Sfinţii Voievozi” (1774–1790), ctitorie a pitarului Gheorghe Măldărescu, care păstrează, la interior şi pe faţade, picturi murale originare, între care se remarcă tabloul votiv al familiei Măldărescu. Biserica a fost reparată în 1928. Declarată monument istoric. Tot aici se află cula „Greceanu” (cula veche), datând din secolul 18, restaurată în 1967, cu aspect de fortăreaţă, având parter, pivniţă şi două etaje, cu foişor la ultimul etaj, arcade pe coloane scunde de cărămidă şi cula „Duca” (cula nouă), construită în anii 1812–1818, cu stucaturi din 1827 şi un foişor la ultimul etaj. Cula „Duca” a fost cumpărată de I. G. Duca în 1910 şi restaurată de acesta în 1912, azi muzeu. Cele două cule sunt declarate monumente de arhitectură. La Măldăreşti mai există şi conacul „Pleşoianu” din secolul 19, azi sanatoriu T.B.C. În satul Măldăreştii de Jos se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (1801, refăcută în 1888).

MĂLINI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Neamţului cu M-ţii Stânişoarei, pe râul Suha Mare; 7 409 loc. (1 ian. 2011): 3 718 de sex masc. şi 3 691 fem. Nod rutier. Expl. şi prelucr. lemnului. Balastieră; produse lactate. Creşterea bovinelor. Pomicultură. În satul Poiana Mărului se află Muzeul memorial „Nicolae Labiş”, inaugurat în 1975, amenajat în casa construită de părinţii poetului în anul 1954, restaurată în 1973 şi renovată în anul 2001. În satul Mălini, atestat documentar la 15 sept. 1498, se află biserica „Sfântul Dumitru”, datând de la jumătatea sec. 18 (sfinţită în 1761 şi restaurată în 1977).

MĂLURENI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Argeşului, pe râul Vâlsan; 4 493 loc. (1 ian. 2011): 2 232 de sex masc. şi 2 261 fem. Balastieră. Prelucr. lemnului. Apicultură. Pomicultură (pruni, meri, peri). În satul Mălureni se află biserica cu dublu hram „Sfântul Nicolae” şi „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1724) şi bisericile „Adormirea Maicii Domnului”-Bohari (1641, cu picturi murale interioare din sec. 18 şi exterioare din sec. 19) şi „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1800), iar în satul Zărneşti există biserica „Sfântul Nicolae” (1910).

MĂLUŞTENI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 6 sate, situată în Colinele Fălciului, pe cursul superior al râului Horincea; 2 778 loc. (1 ian. 2011): 1 378 de sex masc. şi 1 400 fem. Rezervaţie geologică (punct fosilifer) cu numeroase resturi de mamifere din Pliocen. În satul Ghireasca se află biserica „Sfântul Gheorghe”, a fostului schit Ghireasca, construită din lemn şi cărămidă în jurul anului 1750, cu unele transformări ale faţadelor din 1808 şi cu unele adăugiri din 1945, iar în satul Măluşteni există o biserică din lemn şi vălătuci, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1814, cu pridvor adăugat în 1895 şi reparaţii din 1925), a fostei mănăstiri Măluşteni; bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (ante 1809) şi „Sfântul Nicolae” (ante 1809), în satele Lupeşti şi Mânzăteşti.

MĂNĂSTIREA CAŞIN, com. în jud. Bacău, alcătuită din 4 sate, situată în SV Depr. Caşin, pe râul Caşin; 5 597 loc. (1 ian. 2011): 2 773 de sex masc. şi 2 824 fem. Producţie de mobilă pentru bucătării. Centru de prelucr. artistică a lemnului (sculpturi) şi de ţesături populare (covoare, cergi, lăicere, costume). Aici, la 9/22 dec. 1916–3/16 ian. 1917, armata română a dus mai multe bătălii de apărare şi de oprire a ofensivei armatelor germano-austro-ungare. În satul Mănăstirea Caşin se află biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fostei mănăstiri, construită prin grija domnului Gheorghe Ştefan în anii 1655–1657, declarată monument istoric. Biserica este o replică simplificată a bisericii Golia din Iaşi; restaurată în 1980. Turn-clopotniţă (1657). Zidul de incintă, ridicat în 1657, a fost demolat în 1717 şi refăcut în 1820–1830, iar chiliile din 1657 au fost mistuite de un incendiu în 1920. Aici există ruinele casei domneşti, ale Şcolii domneşti şi ale chiliilor. În arealul com. Mănăstirea Caşin se află cascada Buciaş (→ Buciaş, Cascada ~).

MĂNĂSTIREA HUMORULUI, com. in jud. Suceava, alcătuită din 3 sate, situată la poalele de SE ale Obcinei Mari, pe râul Humor; 3 624 loc. (1 ian. 2011): 1 780 de sex masc. şi 1 844 fem. Producţie de mobilă. Centru de ţesături populare (scoarţe, ştergare etc.). Muzeu de artă medievală. În satul Mănăstirea Humorului se află mănăstirea Humor (de maici), întemeiată la începutul sec. 15 de vornicul Ioan (Oană) şi amintită documentar (în 1415) într-un hrisov emis de domnul Alexandru cel Bun. Biserica mănăstirii, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, zidită în anii 1530–1535, prin strădania logofătului Teodor Bubuiog şi a soţiei sale, Anastasia, păstrează picturi murale interioare şi pe faţade executate în 1535 de o echipă de zugravi condusă de Toma zugravul din Suceava. Picturile, care se disting prin rigoarea distribuţiei registrelor, prin armonia cromatică şi ritmica graţioasă a desenului, au ca temă centrală „Asediul Constantinopolului”. Se remarcă, de asemenea, compoziţiile „Acatistul Bunei Vestiri” (pe faţada sudică), „Arborele lui Iesei” (pe faţada nordică), „Judecata de Apoi” (pe faţada vestică), precum şi tablourile votive care îl înfăţişează pe domnul Petru Rareş cu familia şi pe logofătul Teodor Bubuiog cu soţia sa, Anastasia. În biserică se află şi un valoros iconostas. Turnul-clopotniţă, cu foişor, a fost zidit în 1641 din iniţiativa domnului Vasile Lupu. Mănăstirea Humor a fost desfiinţată în 1786 (rămânând în funcţiune ca biserică de mir) şi reînfiinţată în 1990. Biserica mănăstirii Humor, reparată în mai multe rânduri (1868, 1888, 1960–1961, 1967–1970; în 1971–1972 au fost spălate picturile), a fost declarată monument UNESCO în 1993. Mănăstirea Humor are o valoroasă colecţie de icoane din sec. 16.

MĂNĂSTIRENI, com. în jud. Cluj, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de N ale M-ţilor Gilău, pe cursul superior al râului Căpuş; 1 589 loc. (1 ian. 2011): 763 de sex masc. şi 826 fem. Expl. de feldspat. Producţie de geamuri. Confecţionarea plaselor şi sacoşelor din rafie. Produse de artizanat (cusături pe pânză, broderii). Centru de cojocărit şi de prelucr. a lemnului (unelte din lemn). Culturi de cereale (grâu, orz, secară, ovăz), de cartofi, cânepă ş.a. Agroturism. În satul Mănăstireni, menţionat documentar, prima oară, în 1275, cu numele Sacerdos de villa Monostor, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică reformată), cu arhitectură romanică şi zid de incintă, amplificată în jurul anului 1400, când i s-a adăugat un nartex (pronaos), flancat de două turnuri. Biserica păstrează picturi murale interioare din sec. 18 şi un amvon realizat, în 1724, de meşterul David Sipos. În satul Mănăstireni se mai află ruinele castelului „Kornis”, cunoscut şi sub numele de castelul cu inorogi. Acest castel a fost construit în anii 1573–1593, în stil renascentist, de Kristóf Kereszturi, iar în 1673 a intrat în posesia lui Gáspár Kornis care l-a amplificat. În perioada 1680–1683, castelul a fost renovat de Zsigmond Kornis, fiul lui Gáspár. În anul 1720, Viktor Kornis a întărit castelul cu două bastioane octogonale şi a refăcut Turnul de poartă. În 1825, urmaşii fam. Kornis au construit un palat în apropierea castelului. Ambele construcţii au căzut în ruină după cel de-al Doilea Război Mondial, respectiv în anii comunismului. Declarat monument istoric în 2004. În satul Bedeciu există o biserică din zid, cu hramul „Înălţarea Domnului” (sec. 15), iar în satele Bica şi Dretea, câte o biserică din lemn cu hramurile „Înălţarea Domnului” (1765, cu picturi pe pereţii interiori datând din 1770) şi, respectiv, „Pogorârea Duhului Sfânt” (1670–1672, cu picturi pe pereţii interiori, datând din 1742).

MĂNĂŞTIUR, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Lugojului cu Pod. Lipovei, pe cursul superior al râului Bega; 1 684 loc. (1 ian. 2011): 847 de sex masc. şi 837 fem. Staţie de c.f. (în satul Mănăştiur). Fabrică de cherestea. Pomicultură. Satul Mănăştiur este menţionat documentar, prima oară, în 1427. În satul Topla a existat o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), cu picturi de factură populară pe pereţii interiori, realizate în 1746, care în 1987 a fost demontată şi apoi remontată (1994– 1996) şi instalată în cadrul Muzeului satului bănăţean din Timişoara, dată la care i-a fost schimbat hramul în acela al „Naşterii Maicii Domnului”.

MĂNECIU, com. în jud. Prahova, alcătuită din 9 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele de Sud ale M-ţilor Ciucaş, pe cursul superior al râului Teleajen, pe şoseaua modernizată care urmează un vechi drum comercial, care trece prin pasul Bratocea, legând municipiul Braşov cu municipiul Ploieşti; 10 904 loc. (1 ian. 2011): 5 363 de sex masc. şi 5 541 fem. Reşedinţa comunei Măneciu este satul Măneciu-Ungureni. Staţii de cale ferată (în satele Măneciu-Pământeni şi Măneciu-Ungureni – staţie finală), pe linia Ploieşti-Sud – Blejoi – Scăeni – Boldeşti – Vălenii de Munte – Măneciu-Pământeni – Măneciu-Ungureni, inaugurate la 1 ianuarie 1908. Exploatări de gips şi de balast. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea, mobilă, ambalaje din lemn); producţie de cărămizi şi ţigle. Hidrocentrală cu o putere instalată de 10 MW, dată în folosinţă în 1989. Barajul din arealul com. Măneciu, înalt de 75 m şi o lungime de 750 m la coronament, a fost realizat din argilă, pe un fundament de roci stâncoase, în perioada 1977-1994, pe locul satului Plăieţu, care a fost strămutat pe un alt amplasament. Lacul de acumulare din spatele acestui baraj are o lungime de 4 km, o suprafaţă de 192 ha şi un volum de 60 milioane m³ de apă. În iunie 2017, la acest baraj s-a produs o spărtură, cu un diametru de 2 m, prin care a pătruns apa cu presiune, provocând inundarea a 16 terenuri şi a unei gospodării şi a doborat 30 de copaci, care au produs mari pagube. Avaria a fost grabnic reparată.

Muzeu etnografic (în satul Făcăieni). Pomicultură (meri, peri, pruni). Muzeul „Natura Văii superioare a Teleajenului” (inaugurat în 1972), în satul Cheia. Punct de acces spre masivul Ciucaş. Staţiune climaterică şi de odihnă în satul Cheia (→ Capitolul Staţiuni climaterice şi balneoclimaterice, litera C). Centru de telecomunicaţii şi releu de televiziune prin satelit (în satul Cheia), dat în folosinţă la 19 decembrie 1991. În satul Mânăstirea Suzana se află mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), întemeiată în 1740 de Stanca Arşic (călugărită cu numele Suzana), cu o biserică din lemn, care în 1839–1840 a fost înlocuită cu una din zid, care s-a prăbuşit la cutremurul din 11 ianuarie 1838, care a avut mudinea de 7,5 grade pe scara Richter. Biserica actuală, cu hramul „Sfântul Nicolae”, a fost zidită în anii 1880–1884, pe timpul când era stareţă Natalia Perlea (mătuşa dirijorului Ionel Perlea), şi păstrează picturi murale interioare originare, executate de Petre Nicolau (ucenic al lui Gheorghe Tattarescu), restaurate în 1976. Ansamblul monahal Suzana, restaurat în perioada 1965–1970, posedă un valoros muzeu de artă religioasă, cu icoane pe sticlă şi lemn, cărţi vechi, obiecte de cult etc. (→ şi Mănăstirea Suzana, Capitolul Mănăstiri, Litera S). În satul Cheia, atestat documentar în 1838, există mănăstirea omonimă (de călugări), întemeiată în 1770 şi incendiată în 1788 în timpul Războiului turco-austriac. Refăcută în 1790–1792, biserica a fost distrusă de incendiul din 1830. Biserica actuală, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost zidită în anii 1835–1839 prin strădania fraţilor transilvăneni (din Sălişte) Justin Bârsan şi egumenul Damaschin şi pictată, în 1837, de zugravul Naum (restaurată în anii 1934–1936, 1965 şi 1986). Paraclisul mănăstirii Cheia, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construit între 1924 şi 1927 prin osârdia stareţului Grigore şi pictat de Gheorghe I. Cepoiu. Ansamblul monastic posedă o colecţie de obiecte bisericeşti (→ Mănăstirea Cheia, Capitolul Mănăstiri, litera C). În satul Măneciu-Pământeni, menţionat documentar la 1 decembrie 1429, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” , construită în anii 1838-1842, cu pridvor adăugat în 1924, reparată după devastatorul cutremurul din noapte de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, iar în satul Măneciu-Ungureni, atestat documentar la sfârşitul secolului 18, există biserica „Sfântul Nicolae” (1859-1865, repictată în 1959-1963 şi apoi în 1995). Comuna Măneciu are în componenţă satul Plăieţu care s-a depopulat la sfârşitul secolului 20 şi începutul secolului 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.

MĂNEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Piemontului Cândeşti cu Subcarpaţii Ialomiţei, pe râul Dâmboviţa; 5 060 loc. (1 ian. 2011): 2 541 de sex masc. şi 2 519 fem. Exploatări de petrol, lemn şi argilă. Producţie de utilaje pentru ind. textilă, de încălţăminte şi de cărămizi. Centru de olărit. Pomicultură (meri, pruni, peri, caişi). În satul Măneşti se află biserica având hramul „Sfântul Gheorghe” (1874– 1881), în satul Drăgăeşti-Ungureni există două biserici cu acelaşi hram – „Sfânta Treime” (1854 şi 1865), iar în satul Drăgăeşti-Pământeni, o biserică din lemn (1810).

MĂNEŞTI, comună în judeţul Prahova, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Ploieştiului, pe dreapta râului Prahova şi pe râul Proviţa; 3 976 loc. (1 ian. 2011): 2 013 de sex masc. şi 1 963 fem. Prelucrarea lemnului şi a cărnii. Pe teritoriul satului Coada Izvorului, în punctul numit „La Grădişte”, au fost identificate (1895) urmele unei dava, iar în 1963–1969 au fost descoperite vestigiile unei fortificaţii (70 x 45 m) datând din secolele 4–1 î.Hr., în care s-au găsit vase din ceramică şi un brăzdar de plug, din fier, de tip dacic. În satul Măneşti se află conacul „Văcărescu–Calimachi”, construit în perioada 1882–1892 pe cheltuiala generalului şi istoricului Theodor Văcărescu, pe locul unui vechi conac din secolul 17, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Naţionalizat la 11 iunie 1948, conacul a fost transformat (în anii ’60 ai secolului 20) în preventoriu TBC pentru copii. Afectat de un incendiu în anul 1974, ulterior reparat sumar, conacul a fost retrocedat urmaşilor după anul 1989, azi aflat în stare avansată de degradare. Conacul se află în mijlocul unui parc dendrologic. În apropiere de conac există biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anii 1892-1898 pe cheltuiala familiei Mănescu, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, iar în satul Băltiţa, este biserica „Sfântul Nicolae” (1716). Până la 7 mai 2004, comuna Măneşti a avut în componenţă satele Cheşnoiu, Cocorăştii Colţ, Cocorăştii Grind, Colţu de Jos, Ghioldum, Perşunari, Piatra şi Satu de Sus (numit Ţigănia până la 1 ianuarie 1965), care la acea dată au format împreună comuna Cocorăştii Colţ.

MĂRAŞU, com. în jud. Brăila, alcătuită din 6 sate, situată în zona Bălţii Brăilei, pe dr. braţului Vâlciu al Dunării; 3 061 loc. (1 ian. 2011): 1 581 de sex masc. şi 1 480 fem. Articole împletite din răchită. Apicultură. Culturi de cereale. Cherhana (în satul Ţăcău). Agroturism.

MĂRĂCINENI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Sud Vest a Piemontului Cândeşti, pe Râu Doamnei; 5 237 loc. (1 ian. 2011): 2 544 de sex masc. şi 2 693 fem. Staţie de cale ferataă, inaugurată la 1 iulie 1887 (în satul Argeşelu). Nod rutier. Exploatări de balast. Producţie de motoare şi turbine, de mobilă pentru birouri şi de băuturi răcoritoare. În satul Argeşelu, numit Ciumeşti până la 1 ianuarie 1965, există o fabrică în care se produc atât componente şi roţi pentru biciclete de curse, cât şi de vehicule pentru invalizi, construită în perioada 2014-2016 de către Grupul italian “Compagnolo” din cadrul Companiei “Mechrom Industry”. Pomicultură (meri, pruni, peri). Institut de cercetare şi producţie pomicolă. În satul Mărăcineni există biserica „Sfântul Nicolae” (1936, restaurată şi pictată în 1959-1965) şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (2005-2011), iar în satul Argeşelu se află o biserică din zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1785) şi o biserică din lemn din secolul 17.

MĂRĂCINENI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Buzăului, pe stg. văii Buzău; 8 365 loc. (1 ian. 2011): 4 109 de sex masc. şi 4 256 fem. Nod rutier. Expl. de balast. Producţie de utilaje pentru prelucr. produselor alim. şi de rezervoare, cisterne şi conteinere metalice. Culturi de cereale şi legume. În satul Mărăcineni, menţionat documentar la 3 nov. 1597, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1801, consolidată şi restaurată în 1982–1993).

MĂRCULEŞTI, com în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului, pe râul Ialomiţa, la 15 km E de municipiul Slobozia; 1 673 loc. (1 ian. 2011): 841 de sex masc. şi 832 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Biserica „Sfântul Nicolae” (1844, reparată în 2004-2006). Com. Mărculeşti a fost înfiinţată la 25 mart. 2005 prin desprinderea satului Mărculeşti din com. Cosâmbeşti, jud. Ialomiţa.

MĂRGĂRITEŞTI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 3 sate, situată în Subcarpaţii Buzăului, la poalele de N-NE ale Dealului Blăjani, la izv. râului Hârboca, pe cursul superior al Câlnăului; 734 loc. (1 ian. 2011): 351 de sex masc. şi 383 fem. Biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1812–1816), în satul Câmpulungeanca. Agroturism.

MĂRGĂU, com. în jud. Cluj, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de Nord Nord-Vest ale măgurii Călăţele şi cele de Sud Sud-Vest ale Culmii Henţ (M-ţii Apuseni), pe cursul superior al râului Henţ; 1 572 loc. (1 ian. 2011): 790 de sex masc. şi 782 fem. Prelucr. lemnului. Agroturism. În satul Mărgău, menţionat documentar, prima oară, în anul 1200 şi apoi în 1340 şi 1408, se află o biserică fortificată, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, azi declarată monument istoric, construită în perioada 1804-1835 pe locul uneia care data din anul 1506 şi distrusă de trăsnet la 17 iul. 1798. Biserica a fost reparată în 1879 şi 1995, când a fost şi repictată; în satul Răchiţele există o biserică din lemn (sec. 18) şi cascada cu acelaşi nume, cunoscută local şi cu denumirea de “Vălul miresei”, cu căderea apei de la 30 m înălţime (→ Răchiţele, Cascada ~). În arealul com. Mărgău se află Râpa Roşie, o ravenă de mari dimensiuni.

MĂRGINENI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 8 sate, situată în partea de NE a culmii Pietricica, pe râul Trebiş; 9 659 loc. (1 ian. 2011): 4 889 de sex masc. şi 4 770 fem. Producţie de mobilă şi de articole din sticlă. Fermă de creştere a bovinelor. În satul Mărgineni, atestat documentar la 9 sept. 1585, există biserica din lemn cu hramul „Vovidenia” (1777) şi o biserică romano-catolică (41 m lungime şi 16,40 m lăţime) construită în 19541960 şi renovată în anii 2001-2003, în satul Luncani se află o biserică din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1777), iar în satul Podiş, o biserică din lemn din anul 1845. Rezervaţia forestieră Arsura (34,5 ha).

MĂRGINENI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Neamţului, în zona de izvor a râului Verdele; 4 011 loc. (1 ian. 2011): 2 043 de sex masc. şi 1 968 fem. Zăcăminte de gaze naturale. În satul Mărgineni se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1768–1769), cu fragmente de picturi murale interioare originare, executate de V. Creţulescu, reparată în 1926, repictată în 1928 şi renovată în 2008; catapeteasmă din 1820.

MĂRIŞEL, com. în jud. Cluj, formată dintr-un sat (de tip risipit), situată pe pantele şi culmile M-ţilor Gilău, la 1 1501 250 m alt., pe cursul superior al râului Someşu Cald, pe malul de E al lacului de acumulare Fântânele; 1 488 loc. (1 ian. 2011): 766 de sex masc. şi 722 fem. Com. Mărişel este alcatuită din 27 de crânguri (sau cătune) în care majoritatea grupurilor de case care formează cătunul (sau crângul) a luat denumirea după capul primei familii care s-a satbilit aici (ex.: Mărişel derivă de la Mariş; Stăneşti de la Stan, Ruseşti de la Rus etc.). Hidrocentrală (220 MW) din 1977, amplasată în aval de lacul şi barajul Fântânele (→ Lacul Fântânele, Capitolul Hidrografie/Lacuri, litera F). Parc eolian (100 ha) cu 18 turbine. Prelucr. lemnului (unelte, mobilă, cherestea, grinzi), a laptelui şi fructelor de pădure. Recoltarea plantelor medicinale. Brichetarea rumeguşului. Culturi de cartofi, secară, ovăz, plante furajere ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Pârtii de schi. Agroturism. Satul Mărişel apare menţionat documentar, prima oară, în 1805. Numele satului a fost atribuit unei suprafeţe de eroziune, caracteristică pentru M-ţii Apuseni (Platforma de eroziune Mărişel). În locul numit Fântânele, oastea moţilor condusă de tribunul N. Corcheş a învins-o pe cea maghiară (la 24 iun./6 iul. 1849) comandată de Vasvári Pál.

MĂRIŞELU, comună în judeţul Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 7 sate, situată în zona Dealurilor Bistriţei, pe râul Şieu; 2 565 loc. (1 ian. 2011): 1 283 de sex masc. şi 1 282 fem. Staţie de cale ferată (în satul Mărişelu) şi halte de cale ferată (în satele Bârla şi Domneşti). Pomicultură (meri, pruni). În satul Mărişelu, menţionat documentar, prima oară, în 1243, se află biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1892, restaurată în 2010). Biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (secolul 18), transferată în satul Domneşti din satul Satu Nou. În arealul satului Domneşti se află Rezervaţia geologică “Râpa cu păpuşi” în care se evidenţiază mai multe formaţiuni geologice stâncoase, numite ştiinţific trovanţi (→ trovanţii din comunele Costeşti, judeţul Vâlcea, Bozioru şi Chiojdu, ambele în judeţul Buzău).

MĂRTINEŞTI, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 7 sate, situată la poalele de NV ale M-ţilor Şureanu; 1 002 loc. (1 ian. 2011): 491 de sex masc. şi 511 fem. Pe terit. satului Jeledinţi a fost descoperit un tezaur alcătuit din 58 de denari romani (sec. 1–2). În satul Mărtineşti, menţionat documentar, prima oară, în anul 1405, se află o biserică ortodoxă (1905-1907, renovată şi pictată în 2008-2009), iar în satul Jeledinţi există o biserică reformată din 1898.

MĂRTINIŞ, com. în jud. Harghita, alcătuită din 12 sate, situată în Depr. Homoroadelor, pe râul Homorodu Mare; 3 133 loc. (1 ian. 2011): 1 599 de sex masc. şi 1 534 fem. Nod rutier. Zăcăminte de sare gemă (în satul Sânpaul). Moară de vânt (sec. 19), în satul Călugăreni. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Culturi de cartofi şi sfeclă de zahăr. Creşterea bovinelor. Galerie de artă. În punctul „Pârâul Cetăţii” din satul Sânpaul au fost descoperite (1957) urmele unei aşezări civile romane şi ale unui castru roman (150 x 133 m), cu ziduri din piatră, datând din sec. 2–3. Aşezarea civilă s-a dezvoltat în jurul castrului datorită existenţei unei saline, menţionată pe unele inscripţii găsite aici. În satul Mărtiniş, menţionat documentar, prima oară, în 1333, cu numele Sacerdos de Sancto Martino, se află ruinele unei cetăţi săteşti (sec. 15), o biserică unitariană (1888–1889), cu zid de incintă (parţial), o biserica reformată (1804) şi conacul „Ugron” (1790), iar în satele Orăşeni, Locodeni, Chinuşu şi Petreni, câte o biserică unitariană datând din 1783–1785, 1801-1802, 1844 şi, respectiv, din sec. 16. În satul Sânpaul se află rezervaţia ornitologică „Popasul păsărilor” (10 ha).

MĂRUNŢEI, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Boian, pe stg. Oltului; 4 391 loc. (1 ian. 2011): 2 253 de sex masc. şi 2 138 fem. Producţie de ulei comestibil, de ţiglă şi de cărămidă. Morărit; produse de panificaţie. Culturi de cereale (grâu, porumb, orz), floarea-soarelui, plante furajere ş.a. Pomicultură (pruni, gutui, nuci, peri, cireşi, vişini). Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor, cabalinelor. Pe terit. satului Bălăneşti au fost descoperite (1966) urmele unei aşezări dacice din sec. 5–4 î.Hr., în care s-au găsit vase din ceramică, din pastă fină, cenuşie, lucrate cu mâna sau la roată, cu lustru negru (străchini, castronaşe, amfore ş.a.). Tot aici, în punctul numit „La Izvor”, a fost descoperit un tezaur dacic din argint (brăţară spiralică terminată la extremităţi cu capete de şarpe, două fibule triunghiulare, cu reprezentări prosomorfe – elemente în formă de figură umană –, un lanţ-colier împletit, doi cercei etc.), datând din sec. 1 î.Hr. În satul Bălăneşti, atestat documentar în 1670, se află un conac (sec. 18) şi o biserică având hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1820), iar în satul Mărunţei, menţionat documentar în 1831, există o biserică având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1860). În satul Malu Roşu există o rezervaţie faunistică extinsă pe 1 380 ha, declarată ca atare la 12 ian. 2005.

MĂSTĂCANI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Covurlui cu Pod. Covurlui, în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului şi pe cursul mijlociu al râului Chineja; 4 883 loc. (1 ian. 2011): 2 504 de sex masc. şi 2 379 fem. Haltă de c.f. (în satul Chiraftei). Producţie de lanţuri şi arcuri. Morărit; produse de panificaţie; presă de ulei comestibil. Viticultură; legumicultură. Cămin cultural. În satul Măstăcani, atestat documentar în 1584, se află biserica „Sfinţii Voievozi” (1802–1803, refăcută în 1903-1911), iar în satul Chiraftei există biserica “Sfinţii Voievozi” (1838-1840, restaurată în 1995).

MĂTĂSARI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 5 sate, situată în Piem. Motrului, pe cursul superior al râului Jilţu; 5 317 loc. (1 ian. 2011): 2 697 de sex masc. şi 2 620 fem. Expl. de lignit, la suprafaţă. Pomicultură; viticultură. În satul Mătăsari există o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, datând din 1897, iar în satul Runcurel, o biserică din lemn construită înainte de anul 1836 şi cula „Eftimie Nicolaescu” (sec. 19). Satul Runcurel este pe cale să fie desfiinţat din cauza extinderii suprafeţei de exploatare a lignitului, care se află în apropierea satului.

MĂTĂSARU, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 7 sate, situată în Câmpia Titu, pe râul Potopu; 5 532 loc. (1 ian. 2011): 2 673 de sex masc. şi 2 859 fem. Reşed. com. este satul Teţcoiu. Staţie de c.f. (inaugurată la 13 sept. 1872), în satul Mătăsaru. Expl. de petrol şi de balast. Fermă de creştere a porcinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, de floarea-soarelui, sfeclă de zahăr etc. Pe terit. com. au fost descoperite urmele mai multor locuiri succesive din Neolitic, Epoca bronzului, Hallstatt, La Tène-ul geto-dacic (sec. 2–3) şi din sec. 17–18. Popas turistic. În satul Teţcoiu se află biserica cu dublu hram – „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Nicolae” (1808– 1809) şi biserica „Sfântul Nicolae” (1842); în satul Mătăsaru există biserica având hramul „Sfântul Grigorie Teologul” (1854), iar în satul Poroinica, biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1871).

MĂURENI, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Bârzavei, pe râul Bârzava; 2 714 loc. (1 ian. 2011): 1 354 de sex masc. şi 1 360 fem. Haltă de c.f. (în satul Măureni). Confecţii textile. Produse de panificaţie. Morărit. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale, plante de nutreţ etc. În satul Măureni, menţionat documentar în 1828, se află o biserică ortodoxă (2004– 2008) şi una romano-catolică (1819).

MĂXINENI, com. în jud. Brăila, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe dr. văii Siretului; 3 477 loc. (1 ian. 2011): 1 737 de sex masc. şi 1 740 fem. Producţie de cherestea, încălţăminte şi preparate din lapte; împletituri din răchită. Morărit. Fermă de creştere a ovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. În satul Măxineni există mănăstirea cu acelaşi nume, ctitorie din anii 1636–1637 a domnului Matei Basarab şi a soţiei sale, Elina, şi menţionată documentar la 27 nov. 1640 într-un hrisov semnat de Matei Basarab în care această mănăstire era enumerată printre marile sale ctitorii. Biserica mănăstirii a fost reparată după cutremurul din 14 oct. 1802 şi renovată în 1859 de domnul Alexandru Ghica după stricăciunile provocate de cutremurul din 1856. În urma secularizării averilor mănăstireşti din 1863 a devenit biserică de mir, care a funcţionat ca atare până la 17 febr. 1917 când, din cauza distrugerii provocate de obuzele germane, a căzut în ruină. Mănăstirea a fost reînfiinţată la 24 iun. 1990, prima slujbă a călugărilor făcându-se lângă ruinele vechii biserici. Noua biserică a mănăstirii Maxineni, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” a fost sfinţită la 24 iun. 2004.

MÂNĂSTIREA, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 3 sate, situată în partea de Sud Vest a Câmpiei Bărăganului, pe malul de Vest al lacului Mostiştea, în lunca şi pe terasele de pe stânga fluviului Dunărea; 5 733 loc. (1 ian. 2011): 2 825 de sex masc. şi 2 908 fem. Nod rutier. Producţie de mobilă. Viticultură. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Pescuit. Centru de împletituri din nuiele. Pe teritoriul satului Sultana, pe malul lacului Mostiştea, au fost descoperite (1937 şi ulterior) urmele unei aşezări neolitice, cu mai multe niveluri de locuire, aparţinând culturilor materiale Boian (mileniul 4 î.Hr.) şi Gumelniţa (mileniile 4–3 î.Hr.), în care s-au găsit străchini, vase cu picior, vase tronconice şi piriforme, două figurine feminine din os, figurine antropomorfe şi zoomorfe din teracotă etc. Tot aici a fost identificată o necropolă de incineraţie din sec. 10. În arealul satului Coconi a fost descoperit (1957) un mormânt de înhumaţie (secolul 4), din care s-a recuperat o amforă romană. Între 17 februarie 1968 şi 23 ianuarie 1981, comuna Mânăstirea a făcut parte din judeţul Ilfov. În satul Mânăstirea, atestat documentar la 1 iunie 1526 cu numele Cornăţel, ca sat boieresc, într-un act emis de domnul Radu de la Afumaţi, iar la 5 mai 1538 ca târg de peşte, se află o biserică având hramul „Sfântul Nestor”, a fostei mănăstiri Cornăţel (1660), biserica „Sfântul Dumitru”, ctitorie din 1648 a domnului Matei Basarab şi casa memorială „Alexandru Sahia” (din 1957).

MÂNDRA, com. în jud. Braşov, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Făgăraş, pe stg. râului Olt, la confl. cu Sebeş; 3 040 loc. (1 ian. 2011): 1 505 de sex masc. şi 1 535 fem. Staţie de c.f. (în satul Mândra). Expl. de turbă. Culturi de cereale, cartofi, plante de nutreţ etc. Creşterea bubalinelor. În satul Mândra, menţionat documentar, prima oară, în anul 1400, se află biserica ortodoxă cu hramul „Înălţarea Domnului” (1779); în satul Râuşor există bisericile ortodoxe cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” – de Sus (1698) şi „Cuvioasa Parascheva” – de Jos (1758), iar în satul Şona, biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1706).

MÂNZĂLEŞTI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 13 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Buzăului cu prelungirile M-ţilor Penteleu, pe râul Slănic, la confl. cu râul Jghiab; 2 779 loc. (1 ian. 2011): 1 387 de sex masc. şi 1 392 fem. Prelucr. lemnului. Morărit; produse de panificaţie. Centru de ceramică populară. Produse de artizanat. Pomicultură (meri, pruni, nuci, peri). Muzeul etnografic „Valea Slănicului”, inaugurat în 1998, şi tabără anuală de sculptură în lemn (din 2001), în satul Mânzăleşti. Zonă de carst, dezvoltat pe sare (aflat la suprafaţă sau la mică adâncime). Blocurile de sare, înglobate într-o masă argiloasă, apar la suprafaţă în multe locuri din bazinele râurilor Jghiab, Meledic şi Pârâul Sărat, pe ele dezvoltându-se doline simple sau îngemănate (20–40 m lărgime şi 10–15 m adâncime), lapiezuri adânci, avenuri, lacuri sărate apărute în uvalas-uri (doline îngemănate), peşteri în masive de sare etc. (→ Peştera Mânzăleşti). Pe platoul Meledic se află Lacul Mare, cu apă dulce (0,72 ha şi 20 m adâncime maximă), şi Lacul Castelului (0,38 ha), situat la baza unui deal pe care trebuia să se construiască un castel pentru Regele Carol I şi Regina Elisabeta, dar moartea subită a arhitectului a determinat-o pe Regină să schimbe amplasamentul castelului în oraşul Sinaia. La confl. râului Jghiab cu Slănicul se află martorul de eroziune „Grunju”, alcătuit din marne albe cineritice. Întreaga zonă a fost declarată regiune ocrotită (1973). Pe terit. satului Buştea, în masivul Breazu, se află un martor de eroziune, asemănător unui cap de om (numit de localnici „Sfinxul” de la Buştea), care s-a format în urma acţiunii îndelungate a eroziunii exercitate de factorii modelatori externi (vânt, ploi, gelivaţie etc.) asupra rocilor friabile. În satul Mânzăleşti, atestat documentar în 1522, se află o biserică din anul 1886 şi mănăstirea Găvanu (de călugăriţe), cu biserica „Adormirea Maicii Domnului”, declarată monument istoric şi de arhitectură, construită în anii 1707– 1708 prin osârdia moşneanului Moise Ignat Beşliu pe seama unor danii de pădure şi păşune. Mănăstirea a fost incendiată de turci în 1821 care aflaseră că aici se adăpostesc boierii credincioşi Eteriei. Pe locul bisericii distruse de incendiu a fost construită o altă biserică în anul 1828 cu sprijinul material al enoriaşilor. Biserica păstrează picturi murale interioare originare executate de Nicolae Zograf şi Ioan Andronicescu din Sibiciu. În oct. 1959 mănăstirea a fost desfiinţată şi reînfiinţată în 1986. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1822–1823, reparată în 1868 şi 1894) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1828), în satele Apostari (sat desfiinţat la 17 febr. 1968 şi înglobat în satul Beşlii) şi Jghiab. Comuna Mânzăleşti face parte din “Geoparcul Ţinutul Buzãului” (→ comuna Berca, judeţul Buzãu).

MÂRŞA, com. în jud. Giurgiu, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Dâmbovnic; 2 722 loc. (1 ian. 2011): 1 377 de sex masc. şi 1 345 fem. Staţie de cale ferată pe linia Avrig – Mârşa – Podu Oltului – Tălmaciu – Veştem – Şelimbăr – Sibiu, inaugurată la 13 sept. 1892. Expl. de petrol şi gaze naturale. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Mârşa a făcut parte din jud. Ilfov. Biserica „Sfântul Nicolae” (1890) şi conacele „N. Cioflic” (1850, apoi „Oscar Han”) şi „Dr. Lazarovici” (sec. 19), azi dispensar.

MÂRŞANI, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Romanaţi; 4 737 loc. (1 ian. 2011): 2 394 de sex masc. şi 2 343 fem. Viticultură. Culturi de cereale, cartofi, plante furajere ş.a. Muzeu etnografic. Bisericile cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” (construită în 1793 de Matei Burada şi reparată în 1896) şi „Sfântul Nicolae” (1831, refăcută în 1868). În satul Mârşani s-a născut (1914 -m. 2 iun. 1936) Gogea Mitu (pe numele adevărat Gogu Ştefănescu), cel mai înalt român din toate timpurile (avea 2,42 m înălţime, 185 kg şi măsura la pantofi 62).

MÂRZĂNEŞTI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Burnas, pe râul Teleorman; 4 044 loc. (1 ian. 2011): 2 057 de sex masc. şi 1 987 fem. Moară de cereale (1900), în satul Valea Părului; produse de panificaţie. Şcoală (din 1835), în satul Teleormanu. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ etc. Bisericile din lemn cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Teleormanu (1815) şi Mârzăneşti (1826) şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1832), în satul Cernetu. Fond cinegetic.

MEDIEŞU AURIT, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 7 sate, situată în Câmpia Someşului, pe dr. râului Someş; 7 215 loc. (1 ian. 2011): 3 498 de sex masc. şi 3 717 fem. Staţie de cale ferată (în satul Medieşu Aurit), pe linia Satu Mare – Botiz – Medieşu Aurit – Seini – Ilba – Buşag – Baia Mare, inaugurată în anul 1884. Expl. de balast (în satul Iojib). Prelucr. lemnului (mobilă); producţie de nutreţuri concentrate pentru hrana animalelor de fermă şi de ţuică. Pomicultură (pruni, meri, peri). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Creşterea animalelor. Casă de cultură. Pe terit. satului Medieşu Aurit au fost descoperite urmele unei aşezări fortificate din Epoca bronzului (începutul culturii materiale Otomani), ale unei aşezări şi ale unei necropole aparţinând dacilor liberi, din sec. 3–4, în cadrul căreia au fost identificate mai multe cuptoare de ars vase. În satul Medieşu Aurit, menţionat documentar, prima oară, în 1271, se află o biserică în stil gotic (sec. 15) şi castelul „Lonyai” construit în anii 1620–1657, în stilul Renaşterii transilvănene, rămas în ruină după ce a fost incendiat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În satul Potău, atestat documentar în anul 1215, există biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1875). Agroturism.

MEHADIA, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 4 sate, situată în depresiunea omonimă, pe râul Bela Reca; 4 194 loc. (1 ian. 2011): 2 063 de sex masc. şi 2 131 fem. Staţie de c.f. (în satul Mehadia). Expl. de cărbuni şi gresii. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea, parchete). Producţie de plumb, zinc şi cositor, de lanţuri şi arcuri şi de plase metalice. Centru pomicol. Pe terit. satului Plugova, pe locul numit Zidina, au fost descoperite (1909 şi ulterior) urmele unui castru roman (116 x 142,6 m) datând din sec. 2–3, construit din piatră cu mortar, cu amenajări interioare, cunoscut sub numele Ad Mediam, refăcut, probabil, în timpul domniei împăratului Alexandru Severus şi restaurat în vremea lui Constantin cel Mare (sec. 4). În jurul castrului s-a dezvoltat o aşezare civilă romană, cu edificii importante, din zid, unde s-au găsit monede, statui şi statuete, ceramică, basoreliefuri funerare şi de cult etc. Cetate (sec. 12–13), construită din piatră şi cărămidă, înconjurată de un şanţ de apărare săpat în stâncă, dominată de un turn hexagonal. În satul Mehadia, menţionat documentar în anul 1323, se află ruinele unei biserici medievale, construită de cnejii români locali în sec. 14, o biserică romano-catolică (1740), biserica „Sfântul Nicolae” (1780, incendiată de turci în 1788, renovată în 1794, surpată de cutremurul din 11 ian. 1838 şi rezidită în 1838-1843, renovată în 1908 şi restaurată şi pictată în 1978) şi biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1791–1794), cu decoraţii baroce pe faţade. Grav avariată de turci, biserica a fost reconstruită în 1804–1805, iar după o inundaţie catastrofală, provocată de râul Cerna, a fost refăcută în 1805–1808. Păstrează picturi murale din 1829. Turn-clopotniţă. Mori de apă.

MEHADICA, com. în jud. Caraş-Severin, formată dintr-un sat, situată în culoarul Timiş-Cerna, pe râul Mehadica; 733 loc. (1 ian. 2011): 352 de sex masc. şi 381 fem. Expl. de cuarţit, feldspat şi amfibolit. Culturi de cereale, cartofi, legume ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Pomicultură (meri, pruni). Muzeu etnografic. În satul Mehadica, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1440–1444, se află biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1769, deteriorată de cutremurul din 14 oct. 1802, refacută ulterior şi pictată în 1905 de italianul Deliomini Bartolomeu, declarată monument istoric în 1936, restaurată în 1996–1998).

MELINEŞTI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 13 sate, situată în zona Dealurilor Amaradiei, pe râul Amaradia; 4 156 loc. (1 ian. 2011): 2 046 de sex masc. şi 2 110 fem. Nod rutier. Expl. forestiere şi de petrol. Producţie de mobilă pentru birouri. Pomicultură; legumicultură; apicultură. Centru de prelucrare artistică a lemnului. Bisericile cu hramurile „Schimbarea la Faţă” (1812), „Adormirea Maicii Domnului” (1854), „Sfânta Treime” (1895) şi „Sfântul Ioan Botezătorul” (1899), în satele Bodăieşti, Godeni, Valea Mare şi Bodăieştii de Sus. În satul Negoieşti se află curtea boierului Cornea Brăiloiu, cu conac construit în perioada 1695–1705, cu unele modificări din secolul 19, azi declarat monument istoric şi de arhitectură, şi cu biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (1774, cu unele modificări din 1894), iar în satul Spineni, ruinele bisericii „Sfântul Nicolae” (1785–1786). În satul Melineşti există biserica „Sfântul Nicolae” (1933), afectată parţial de un incendiu în 2007 şi reparată ulterior, şi biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (1978-1981).

MERA, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 5 sate, situată în depresiunea omonimă din Subcarpaţii Vrancei, pe râul Milcov; 3 999 loc. (1 ian. 2011): 2 061 de sex masc. şi 1 938 fem. Expl. lemnului. Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). Viticultură. Creşterea bovinelor. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Muzeu sătesc (în satul Vulcăneasa). Satul Mera este menţionat documentar, prima oară, la 22 aug. 1688, iar în 1714 apare, în unele documente, cu numele Mira. În satul Mera se află mănăstirea cu acelaşi nume (1683–1686), cu o biserică din lemn, ctitorită de domnul Constantin Cantemir. În 1705, fiul acestuia, Antioh Cantemir, a început construirea bisericii din zid, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, terminată în 1735 de arhimandritul Mitrofan Calerghi, care a întărit zidul de incintă cu turnuri de apărare. Mănăstirea, prădată şi devastată de tătari la 14 sept. 1758, a fost refăcută ulterior. Biserica mănăstirii are faţadele decorate cu pilaştri şi ancadramente gotice, iar în interior păstrează picturi murale, în tempera, în stil bizantin, cu un valoros tablou votiv cu familia domnului Cantemir. Ansamblul monahal a fost restaurat în anii 1974–1978 şi 1994–1997.

MEREI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 11 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Săratei cu Dealul Istriţa, pe cursul superior al râului Sărata; 6 870 loc. (1 ian. 2011): 3 412 de sex. masc. şi 3 458 fem. Haltă de cale ferată (în satul Sărata-Monteoru) pe linia Ploieşti – Valea Cãlugãreascã – Tomşani – Inoteşti – Mizil – Pietrosele – Sãrata Monteoru – Buzãu, inauguratã la 13 septembrie 1872. Nod rutier. Expl. de petrol (din 1845, în satul Sărata-Monteoru). Centru viticol şi de vinificaţie. Fermă avicolă. Agroturism. Staţiune balneoclimaterică în satul Sărata-Monteoru (→). Pe terit. satului Sărata-Monteoru au fost descoperite vestigii materiale din Epoca bronzului (milen. 2 î.Hr.), în arealul unei aşezări fortificate, cu mai multe cimitire, specifice culturii materiale Monteoru. Aici au fost găsite mai multe inele din aur, un topor din bronz şi multă ceramică decorată (ceşti cu două toarte înălţate, realizate sub forma unui cap de berbec, amfore etc.). Bine individualizată din punct de vedere cultural, populaţia purtătoare a culturii materiale Monteoru este rezultatul sintezei dintre vechii locuitori ai Neoliticului târziu cu triburi indoeuropene. Cultura materială Monteoru are o largă răspândire în NE Munteniei, SE Transilvaniei şi în Moldova şi aparţine unei populaţii sedentare formată din cultivatori şi păstori. În arealul satului Izvoru Dulce a fost scos la iveală un depozit de bronzuri datând din Epoca bronzului târziu şi urmele unei aşezări dacice (sec. 2–3), suprapusă de o aşezare daco-romană (sec. 4). În satul Nenciuleşti există biserica „Sfinţii Voievozi” (1833), iar în satul Izvoru Dulce se află conacul „Sărăţeanu” (sec. 20) şi biserica având hramul „Sfânta Treime” (1813). În satul Ciobănoaia se află schitul cu acelaşi nume (de maici), întemeiat în a doua jumătate a sec. 16 de doamna Chiajna, soţia domnului Mircea Ciobanul. Biserica din lemn a schitului datează din anul 1800. Schitul a fost reactivat în anul 2002 pentru călugări, iar în anul 2005 a fost transformat în aşezământ monahal pentru călugăriţe. La 30 aug. 2008 a avut loc slujba de resfinţire a paraclisului cu dublu hram – „Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi” şi „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”.

MERENI, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Pod. Cobadin; 2 311 loc. (1 ian. 2011): 1 200 de sex masc. şi 1 111 fem. Legumicultură. Începând cu anul 2011, firma germană „Westwind” a declanşat amenajarea, pe terit. com. Mereni, unui parc eolian format din 30 de mori de vânt. În satul Mereni există biserica „Înălţarea Domnului” (1906-1910, restaurată în 2010). Până la 1 febr. 2003, com. Mereni a avut în componenţă satele Bărăganu şi Lanurile care la acea dată au format com. Bărăganu, jud. Constanţa.

MERENI, com. în jud. Covasna, alcătuită din 2 sate, situată în NE Depr. Târgu Secuiesc, la poalele de S ale M-ţilor Nemira; 1 314 loc. (1 ian. 2011): 647 de sex masc. şi 667 fem. Staţie de c.f. (în satul Mereni). Expl. şi prelucr. lemnului. Producţie de lanţuri şi arcuri. Agroturism. În satul Mereni, atestat documentar în 1567, se află o biserică romano-catolică (1982-1983). Com. Mereni a fost înfiinţată la 2 mart. 2004 prin desprinderea satelor Mereni şi Lutoasa din com. Lemnia, jud. Covasna.

MERENI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia GăvanuBurdea, pe râul Glavacioc; 2 943 loc. (1 ian. 2011): 1 431 de sex masc. şi 1 512 fem. Reşed. com. este satul Merenii de Jos. Expl. de petrol (în satul Merenii de Sus). Produse lactate. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui etc. Apicultură. Creşterea bovinelor. Satul Ştefeni este amintit documentar în 1522, ca loc de desfăşurare a luptei dintre oastea domnului Radu de la Afumaţi şi cea otomană, pe care voievodul român a înfrânt-o. Biserică (ante 1840), în satul Ştefeni. În satul Mereni se află biserica „Sfântul Nicolae” (1885).

MEREŞTI, com. în jud. Harghita, formată dintr-un sat, situată la poalele de Vest ale M-ţilor Harghita, pe cursurile superioare ale râurilor Vârghiş şi Homorodu Mic; 1 308 loc. (1 ian. 2011): 637 de sex masc. şi 671 fem. Expl. de calcar. Prelucr. lemnului. Producţie de var nestins; preparate din lapte. Produse de artizanat (broderii, ţesături, mobilă pictată, postav ş.a.). Pârtie naturală de schi (300 m lungime). În arealul comunei Mereşti se află o parte din Cheile Vârghişului şi Peştera Mereşti, cunoscută şi sub numele de Peştera Balázs Orbán, situată în cheile Vârghişului (lungimea galeriilor: 1 527 m). Agroturism. Muzeu etnografic. Pe terit. com. Mereşti au fost descoperite vestigii materiale din Epoca bronzului. În satul Mereşti, menţionat documentar, prima oară, în 1333, se află ruinele unei cetăţi medievale şi o biserică unitariană construită în 1786–1793 pe locul uneia din 1693.

MERGHINDEAL, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 2 sate, situată în Pod. Hârtibaciului, pe râurile Hârtibaci, Valea Rorii şi Albac; 1 270 loc. (1 ian. 2011): 644 de sex masc. şi 626 fem. În satul Merghindeal, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1332–1335, se află o biserică datând din sec. 13 (azi biserică evanghelică), amplasată în interiorul unei cetăţi construite în sec. 15–16. În satul Dealu Frumos, atestat documentar, prima oară, în 1329, există o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), iniţial bazilică romanică, transformată în stil gotic (biserică-hală) în sec. 15. Biserica are 37 m lungime şi 17 m lăţime şi este înconjurată de un zid de incintă, prevăzut cu turnuri (dreptunghiulare) de apărare la colţuri, ale căror lucrări de construcţie au fost terminate în 1522. Tot în satul Dealu Frumos se mai află o biserică ortodoxă, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1626), şi casa „Hohner” (1783).

MERIŞANI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 9 sate, situată în partea de S a Dealurilor Argeşului, în zona de confl. a râului Vâlsan cu Argeşul; 4 957 loc. (1 ian. 2011): 2 474 de sex masc. şi 2 483 fem. Staţie de c.f. (în satul Vâlcelele) şi halte de c.f. (în satele Merişani şi Borleşti), inaugurate în 1899. Nod rutier. Expl. de petrol şi de balast. Hidrocentrală (11,5 MW), intrată în funcţiune în 1976. Producţie de mobilă pentru birouri şi de încălţăminte. Fermă avicolă. Pomicultură (pruni, meri, peri). În satul Merişani, menţionat documentar, prima oară, în 1428, se află o biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1808) şi un han. Bisericile cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1653), „Sfântul Nicolae” (1751–1753), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1809–1810) şi „Sfântul Nicolae” (1868), în satele Vărzaru, Borleşti, Dobrogostea şi Vâlcelele. În satul Borleşti se mai află casa „Stătescu” (sec. 18, cu refaceri din sec. 19 şi 20), de plan dreptunghiular, cu cerdac pe arcade.

MESEŞENII DE JOS, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Şimleu, la poalele de NV ale M-ţilor Meseş, pe râul Coliţca; 3 196 loc. (1 ian. 2011): 1 591 de sex masc. şi 1 605 fem. Producţie de seifuri metalice, de odgoane, frânghii, sfori şi de produse de panificaţie. Muzeu etnografic. Centru etnografic şi folcloric. Cusături şi ţesături populare. Izvoare cu ape minerale carbogazoase, sulfuroase. Pe terit. satului Fetindia au fost descoperite urmele unei aşezări a dacilor liberi (sec. 2–4). În satul Meseşenii de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1341, se află o biserică din sec. 15. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Meseşenii de Jos s-au numit Căţăluşa.

METEŞ, com. în jud. Alba, alcătuită din 12 sate, situată la poalele de Sud ale M-ţilor Trascău, pe râurile Ampoi şi Ampoiţa; 2 946 loc. (1 ian. 2011): 1 517 de sex masc. şi 1 429 fem. Staţie de cale ferată (în satul Poiana Ampoiului) pe linia Alba Iulia – Bărăbanţ – Poiana Ampoiului – Feneş – Zlatna, construită cu ecartament îngust (760 mm), în anii 1892-1895 şi inaugurată la 22 septembrie 1895 (48,50 km), şi reconstruită cu ecartament normal (1 435 mm) în perioada 1973-1976. Exploatări de calcar. Muzeu etnografic (în satul Ampoiţa). Agroturism. În arealul satului Ampoiţa, menţionat documentar, prima oară, în 1293, au fost descoperite urmele a două aşezări de tip Coţofeni (2500–1800 î.Hr.), ale unei aşezări din Epoca mijlocie a bronzului, de tip Wietenberg (sec. 16–13 î.Hr.), şi ale unei aşezări romane (în care s-au găsit monede imperiale romane, inscripţii votive, ceramică şi cărămizi cu ştampile ale Legiunii a XIII-a Gemina). Pe terit. satului Meteş, atestat documentar, prima oară, în 1338, au fost identificate (iul. 1994) urmele unei necropole din milen. 3 î.Hr. În satul Tăuţi se află ruinele unei cetăţi construite în 1276 din iniţiativa episcopului Petru de Alba Iulia. În 1320, zidurile cetăţii, dominate de un donjon patrulater, au fost dublate, iar în sec. 16 s-a adăugat un bastion şi o a doua incintă. În perioada 1553–1556, cetatea a fost distrusă de armata austriacă. Bisericile ortodoxe, cu acelaşi hram – „Cuvioasa Parascheva”, în satele Ampoiţa (sec. 17), Meteş (1760–1780, pictată în 1994–1995) şi Poiana Ampoiului (1760-1762, cu ample transformări din 1913). În satul Presaca Ampoiului a fost ridicat (în 1898) un obelisc comemorativ dedicat anului revoluţionar 1848–1849. În arealul com. Meteş se află un izbuc, cheile Ampoiţei (15 ha) şi două rezervaţii geologice (calcarele de la Ampoiţa, 10 ha, şi Piatra Boului, 3 ha).

MICA, com. în jud. Cluj, alcătuită din 7 sate, situată în partea de NV a Dealurilor Jimborului, în zona de confl. a Someşului Mic cu Someşu Mare; 3 873 loc. (1 ian. 2011): 1 893 de sex masc. şi 1 980 fem. Pomicultură (meri, pruni, peri). Satul Mica este menţionat documentar, prima oară, în 1330. În satul Mănăstirea, atestat documentar, prima oară, în 1308, se află o biserică din sec. 13, în stil romanic, cu turn-clopotniţă din lemn (sec. 18) pe pronaos, biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1520), de factură gotică, cu elemente de fortificaţie, şi castelul „Kornis” (1593), construit în stilul Renaşterii transilvănene, cu remarcabile ancadramente din piatră şi un turn de poartă ridicat în 1720. În satul Nireş, menţionat documentar, prima oară, în 1330, se află o biserică din sec. 18.

MICA, com. în jud. Mureş, alcătuită din 7 sate, situată în Pod. Târnavelor, la poalele de S ale Dealului Gruieţ (480 m alt.), pe râul Târnava Mică; 4 754 loc. (1 ian. 2011): 2 389 de sex masc. şi 2 365 fem. Halte de c.f. (în satele Mica şi Deaj). Nod rutier. Viticultură. În satul Mica, menţionat documentar, prima oară, în 1376, se află un conac de la sf. sec. 18, în prezent sediul Primăriei; în satul Abuş, amintit documentar, prima oară, în 1361, cu numele Obusfalua (numele actual datează din 1854), există un castel în stil baroc (sec. 17, restaurat şi amplificat în perioada 1775-1830), fostă reşed. a principelui Apor, o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), declarată monument istoric, şi o casă din 1820, în care generalul Jósef Bem şi-a instalat statul major; în satul Deaj se află o biserică unitariană (1834) şi o casă ţărănească din 1796. La 13 sept. 1944, pe terit. com. Mica au avut loc lupte crâncene între ostaşii armatei române şi unităţi ale armatei germane.

MICĂSASA, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Mare; 2 189 loc. (1 ian. 2011): 1 126 de sex masc. şi 1 063 fem. Staţie de c.f. (în satul Micăsasa). Prelucr. lemnului şi a laptelui. Viticultură. Muzeu sătesc. În satul Micăsasa, menţionat documentar, prima oară, în 1267, se află o biserică romano-catolică din sec. 13 (reconstruită în sec. 14–15, cu unele transformări din sec. 18), declarată monument istoric, castelul „Brukenthal” (1500, cu unele transformări din sec. 18), casa „Mărgineanu” (1800) şi o şcoală înfiinţată în 1787 de Gh. Şincai, în care predarea se făcea în limba română. În satul Ţapu există o cetate cu biserică de incintă (sec. 15–17, cu unele transformări din 1625 şi 1838), azi biserică evanghelică, declarată monument istoric.

MICEŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 4 sate, situată în partea de S a Dealurilor Argeşului, pe Râu Doamnei; 4 536 loc. (1 ian. 2011): 2 291 de sex masc. şi 2 245 fem. Producţie de piese şi accesorii pentru autovehicule, de mobilă, de cărămizi şi ţigle. Pomicultură (meri, pruni). Culturi de căpşuni. Pârtie de schi (în satul Brânzari). În satul Miceşti există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (18441848, reparată în 1879 şi 1909), iar în satul Păuleasca se află conacul fam. Budişteanu (ante 1746), cu un amplu foişor cu stâlpi sculptaţi, casa „Hagi Tudorache” (sec. 18) şi biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1796), ctitorie a fraţilor Budişteanu. În satul Purcăreni au fost identificate urmele unui castru roman situat pe fortificaţia romană Valul lui Traian; în acest sat există biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1779).

MICEŞTII DE CÂMPIE, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 3 sate, situată în zona Colinelor Comlodului; 1 118 loc. (1 ian. 2011): 554 de sex masc. şi 564 fem. Haltă de c.f. (în satul Miceştii de Câmpie). Satul Miceştii de Câmpie este menţionat documentar, prima oară, în 1329. În satul Fântâniţa, atestat documentar, prima oară, în 1297, se află o biserică reformată (sec. 17, restaurată în 1993), declarată monument istoric, şi o biserică ortodoxă din 1465.

MICFALĂU, com. în jud. Covasna, formată dintr-un sat, situată în zona defileului Oltului, la poalele de NE ale M-ţilor Baraolt şi cele de V ale M-ţilor Bodoc, la 600 m alt., la 22 km N de municipiul Sfântu Gheorghe; 1 856 loc. (1 ian. 2011): 937 de sex masc. şi 919 fem. Expl. de balast şi de andezit. Prelucr. lemnului. Han pescăresc. Staţiune balneoclimaterică de interes local, cu funcţionare permanentă, cu climat de culoar intramontan, sedativ, cu veri răcoroase (media termică a lunii iul. este de 17°C) şi ierni friguroase (în ian. temp. medie este de -5°C), cu precipitaţii moderate (c. 700 mm anual). Principalul factor natural de cură îl constituie izvoarele cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, hipotone, indicate pentru tratarea afecţiunilor tubului digestiv (gastrite cronice hiperacide, ulcere gastrice duodenale cronice, colite cronice), a celor hepatobiliare (dischinezie biliară, colecistite cronice) şi a bolilor de nutriţie (diabet zaharat). Com. Micfalău a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Micfalău din com. Malnaş, jud. Covasna. În satul Micfalău, atestat documentar în 1760, se află biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1878-1882) şi o biserică romano-catolică (1830-1832).

MICLEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 3 sate, situată în zona Podişului Central Moldovenesc, pe stânga râului Vaslui; 2 884 loc. (1 ian. 2011): 1 467 de sex masc. şi 1 417 fem. Pomicultură. Festival folcloric anual „Movila lui Burcel” (luna mai), din anul 1972. În satul Chirceşti se află biserica având hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1809–1810, reparată în 1894); în satul Popeşti există o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” (1795), iar în satul Micleşti se află biserica având dublu hram „Sfântul Nicolae” şi „Sfinţii Voievozi”, construită în anii 1830-1832 pe cheltuiala vornicesei Raluca Miclescu, reparată în anii 1910-1912, 1942 şi 2000 şi mănăstirea Movila lui Burcel (de călugări) înfiinţată în 1993 la poalele vestitei formaţiuni naturale, legendară, cunoscută sub numele de Movila lui Purcel sau Burcel – movilă care se afla în posesia postelnicului Vasile Purcel, cunoscut şi cu apelativul Burcel. În tradiţia populară s-a păstrat legenda conform căreia prin anul 1498, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, însoţit de alaiul său, aflat prin această zonă, a întâlnit un ţăran care nu avea o mână (acesta era de fapt şoimanul (bărbat viteaz) Purcel/Burcel care luptase la Războieni, în 1476, alături de Ştefan cel Mare) şi care ara pământul de pe această movilă în zi de duminică. Întrebat de Ştefan cel Mare de ce munceşte duminica, ţăranul a răspuns că fratele lui nu-i împrumută boul şi plugul decât în zi de duminică. Atunci, domnul Moldovei i-a dat lui Burcel şase pungi cu galbeni pentru a-şi cumpăra boi şi plug. Aşadar, după stabilirea, în 1993, ca pe această movilă să se înfiinţeze o mănăstire, mai întâi a fost construită, lângă Movila lui Burcel, o biserică-paraclis, din lemn, cu hramul “Sfântul Andrei” a mănăstirii “Ştefan cel Mare şi Sfânt”, iar in perioada 21 mai 1996 – 21 mai 1997 s-a construit, pe vârful Movilei lui Burcel, biserica din lemn, a mănăstirii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, şi cele trei case destinate călugărilor. În toamna anului 2005, din cauza unui scurt-circuit electric biserica a fost mistuită de incendiu, în locul ei fiind construite ulterior (2006–2008) o nouă biserică din lemn pentru călugări şi o biserică din cărămidă pentru credincioşii care vin să se roage la această mănăstire. Biserica din lemn are sculpturi interioare în lemn de stejar, executate de o echipă de meşteri populari din comuna Vânători-Neamţ, coordonată de Ovidiu Ţucă, iar catapeteasma a fost realizată de C. Ciubotaru din Târgu-Neamţ. Formaţiunea naturală „Movila lui Burcel” este declarată monument istoric, rezervaţie naturală de tip floristic (din anul 1973), extinsă pe o suprafaţă de 12 ha, la 390 m altitudine, şi arie protejată de interes naţional la 6 martie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000). În cadrul acestei rezervaţii vegetează elemente de floră pontice, submediteraneene şi continentale, cu o mare diversitate de specii, printre care se remarcă stânjenelul de stepă (Iris aphylla ssp.hungarica), ruscuţa (Adonis vernalis), siminocul (Helichrysum arenarium), sipica (Cephalaria transsylvanica), zambila (Hyacinthus orientalis), didiţelul (Potentilla montana), brânduşa de toamnă (Calchicum autumnale), usturoiul sălbatic (Allium moschatum), salvia (Salvia nutans), păiuşul (Festuca valesiaca), târtanul (Crambe tatarica), aglica (Filipendula vulgaris), zăvăcusta (Astragalus dasyanthus) ş.a. Pe această movilă există un grup statuar format din trei cruci înalte, din piatră, plasate pe un postament, care simbolizează cele trei Ţări Române, iar separat există un monument turnat în bronz de sculptorii Gheorghe Alupoae şi Cristian Pântea, dezvelit în anul 1994, care simbolizează Dacia Traiană, reprezentat prin silueta unei femei în poziţia “pe vine”, cu genunchiul stâng puţin ridicat, cu ambele mâini ridicate deasupra capului şi rupând actul Ribbentrop-Molotov din anul 1939. Monumentul este plasat pe un postament din piatră, de mică înălţime. Vis-à-vis de acest monument este plasată o hartă a României Mari, realizată în bronz, în centrul căreia este înfăţişat mareşalul Ion Antonescu, ordonând trupelor trecerea râului Prut, în anul 1941, şi soldaţii care se pregătesc să execute ordinul.. Lângă biserică se află un bust al domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, situat pe un soclu înalt.

MICULA, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Someşului, la graniţa cu Ucraina, pe râul Tur; 4 035 loc. (1 ian. 2011): 1 994 de sex masc. şi 2 041 fem. Staţie de c.f. (în satul Micula). Producţie de sârmă şi de produse de panificaţi (pufuleţi). Morărit. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, legume etc. Crescătorie de fazani (în pădurea Foieni); rezervaţie de cerbi lopătari. În satul Micula, menţionat documentar, prima oară, în 1216, se află o biserică reformată (1825–1838), declarată monument istoric, o biserică romano-catolică (1926) şi o biserică ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” (2000-2010).

MIHAI BRAVU, com. în jud. Giurgiu, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Burnas, pe dr. râului Neajlov şi pe malul de SV al lacului Comana; 2 457 loc. (1 ian. 2011): 1 194 de sex masc. şi 1 263 fem. Staţie de c.f. Producţie de ambalaje din material plastic. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, sfeclă de zahăr, legume etc. Biserică având hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva” (1884). În arealul com. Mihai Bravu se extinde trupul de pădure Padina Tătarului (230 ha), care face parte integrantă din rezervaţia Comana. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Mihai Bravu a făcut parte din jud. Ilfov. Până la sf. sec. 19, satul Mihai Bravu s-a numit Dadilov.

MIHAI BRAVU, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 3 sate, situată la poalele de NE ale Pod. Babadag, pe dr. râului Taiţa; 2 533 loc. (1 ian. 2011): 1 306 de sex masc. şi 1 227 fem. Expl. de calcar şi de porfir. Biserică (1913-1922, restaurată în 2009-2010), în satul Mihai Bravu.

MIHAI EMINESCU, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 9 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Jijiei Superioare cu Dealul Bour, pe cursul superior al râului Drăcşani; 8 224 loc. (1 ian. 2019): 4 098 de sex masc. şi 4 126 fem. Comuna Mihai Eminescu s-a constituit la 17 febr. 1968 prin unificarea comunelor Stânceşti (cu satele componente) şi Cucorăni (cu satele componente), reşedinţa comunei Mihai Eminescu fiind în satul Ipoteşti – sat în care a copilărit şi a trăit, până în anul 1878, poetul Mihai Eminescu (→ şi satul Ipoteşti, jud. Botoşani). Ateliere de mobilă, de confecţii textile şi metalice, de tricotaje şi de tăbăcărie. Producţie de alcool; îmbuteliere de băuturi răcoritoare. Două abatoare. Agroturism. În satul Ipoteşti, atestat documentar la 15 iunie 1616, situat la 8 km Nord Vest de municipiul Botoşani, se presupune că este locul de naştere al poetului Mihai Eminescu, deoarece actele de naştere şi de botez ale poetului sunt înscrise însă la Botoşani. În satul Ipoteşti se află Muzeul memorial „Mihai Eminescu”, amenajat iniţial în anul 1940, în casa reconstruită în 1934, pe locul casei părinteşti în care copilărise marele poet – casă demolată în 1979 şi refăcută după planul original ale primei case, care data din anii ’60 ai sec. 19, şi în care a fost reamenajat un muzeu, inaugurat în 1979, cu exponate ale unor ediţii din opera lui Mihai Eminescu, fotografii, fotocopii etc. care ilustrează activitatea literară şi publicistică a „luceafărului poeziei româneşti”. În anii 1992-2000, la Ipoteşti a fost înfiinţat Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, care cuprinde casa memorială (părintească), inaugurată în 1979, declarată monument istoric în anul 2004, bisericuţa din lemn, datând de la începutul sec. 19, casa “Papadopol” (casă ţărănească), în care există un muzeu etnografic, inaugurat în anul 2000, Muzeul “Mihai Eminescu”, inaugurat în anul 2000, Amfiteatrul în aer liber “Laurenţiu Ulici”, inaugurat în 1999, Pensiunea “Floarea Albastră”, cu 30 de locuri, inaugurată în anul 2000 ş.a. În cadrul acestui centru se organizează periodic unele simpozioane, colocvii, cursuri de vară, tabere de creaţie ş.a. (→ şi satul Ipoteşti, jud. Botoşani). În arealul satului Stânceşti au fost descoperite (1960) urmele unei aşezări traco-getice datând de la sfârşitul primei perioade a Epocii fierului (Hallstatt, sec. 6–3 î.Hr.), extinsă pe 50 ha, în cadrul căreia au fost identificate bordeie şi câteva locuinţe de suprafaţă. Aici s-au găsit amfore de Chios şi Thásos, piese scitice de harnaşament, două figurine feminine şi una reprezentând un animal fantastic (peşte cu rât şi colţi de mistreţ), datând din sec. 5 î.Hr., executate din aur, prin ciocănire. În perimetrul satului Cucorăni, atestat documentar în 1538, în zona fostei moşii „Medelean” (“Medeleni”), au fost descoperite vestigiile unei aşezări neolitice, aparţinând culturii materiale Cucuteni, în care s-au găsit vase ceramice şi figurine din lut, specifice acestei culturi, precum şi urmele unei aşezări din a doua Epocă a fierului (La Tène, sec. 3–2 î.Hr.), ale unei aşezări de tip carpic, aparţinând dacilor liberi, din sec. 2–3 şi ale unei aşezări prefeudale (secolele 6–7). În zona fostei moşii Medeleni din satul Cucorăni, se pare că se petrece acţiunea celebrului roman “La Medeleni” de Ionel Teodoreanu, publicat în perioada 1925-1927. În satul Cerviceşti se află biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1787), declarată monument istoric, construită de meşterii Ion Sân Dumitraşcu şi Grigore; în satul Cucorăni există biserica de cărămidă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1818–1819, reclădită în 1855–1856); în satul Ipoteşti, atestat documentar la 15 iun. 1616, există biserica de zid cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1825), declarată monument istoric, în satul Stânceşti se află Capela „Sfântul Teodor Sicheotul”-Callimachi (1837), iar în satul Cătămăreşti (fost Cătămăreşti-Vale) există biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în anii 1878-1880, restaurată în anul 1975 şi repictată în anul 2006. În arealul satului Baisa, situat la circa 4 km de Ipotesti, se află Padurea Baisa si Lacul cu nuferi albi şi galbeni, declarate zone protejate şi monument al naturii. În pădurea din satul Baisa are loc anual, în luna iulie, un festival folcloric (port popular, cântece şi dansuri populare). Parc dendrologic.

MIHAIL KOGĂLNICEANU, com. in jud. Constanţa, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Pod. Casimcea cu câmpia litorală, pe cursul inf. al râului Casimcea; 10 224 loc. (1 ian. 2011): 5 059 de sex masc. şi 5 165 fem. Aeroport internaţional care deserveşte municipiul Constanţa (27 km NV de acesta) şi implicit întreg litoralul Mării Negre. Aeroportul a fost supus unor ample lucrări de extindere şi modernizare (1990–1995). Nod rutier. Producţie de mobilă, de săpun şi detergenţi, de preparate din carne şi lapte. Fermă avicolă. Legumicultură. Muzeu etnografic aromân. În comuna Mihail Kogălniceanu există o bază militară americană, inaugurată la 1 octombrie 2009, extinsă pe 5 ha, cu 78 de clădiri (spaţii pentru locuit, magazine, cantine, centre medicale, săli de sport etc.), organizată cu fonduri alocate de Guvernul american. Pe locul actual al comunei Mihail Kogălniceanu., la începutul secolului 16 s-a stabilit câteva triburi de tătari veniţi din Crimeea, întemeind aşezarea Kara Murat (Murat cel Negru) nume atribuit în cinstea unui conducător tătar. După 1877 au început să se stabilească aici mai multe familii de mocani români. Până în anul 1930 satul şi comuna Mihail Kogălniceanu s-au numit Kara Murat, iar între 1930 şi 1948 au purtat numele Ferdinand I. Biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova” (1897-1898), în stil gotic, renovată după cutremurul din 4 martie 1977 şi biserică ortodoxă (2007-2011), în satul Mihail Kogălniceanu.

MIHAIL KOGĂLNICEANU, com. în jud. Ialomiţa, alcătuită din 2 sate, situată în partea de Est a Câmpiei Bărăganului, pe cursul inferior al râului Ialomiţa; 3 069 loc. (1 ian. 2011): 1 540 de sex masc. şi 1 529 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. Comuna Mihail Kogălniceanu a fost înfiinţată cu numele Mislea, în urma aplicării Legii comunale pentru organizarea comunelor urbane şi rurale din 2/14 aprilie 1864 şi promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 23/5 aprilie 1865. Ulterior, până în anul 1908, satul şi comuna Mihail Kogălniceanu s-au numit Cotu-Epure şi de la sfârşitul secolului 19 până în anul 1931 a făcut parte din comuna Ţăndărei, când s-a desprins de Ţăndărei şi a format o comună de sine stătătoare. În satul Hagieni se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări) înfiinţată în anul 2001 lângă ruinele bisericii „Sfântul Nicolae”, care a fost ctitoria regelui Carol I, construită în anii 1881–1892. Această biserică a fost abandonată după inundaţiile catastrofale provocate de râul Ialomiţa în primăvara anului 1970, în prezent aflându-se într-o fază avansată de degradare (tavanul este pe jumătate prăbuşit, iar picturile murale, originare, sunt în mare parte deteriorate). Alături de această biserică ruinată a fost construită (în anii 2003–2007) biserica de zid cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dumitie, Izvorâtorul de Mir”, sfinţită în noiembrie 2007. Până la 10 octombrie 2005, comuna Mihail Kogălniceanu a avut în componenţă satele Gura Ialomiţei şi Luciu care la acea dată au format comuna Gura Ialomiţei, judeţul Ialomiţa.

MIHAIL KOGĂLNICEANU, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 3 sate, situată la poalele de Vest ale Dealului Pietros (206 m alt.), pe râul Teliţa; 3 236 loc. (1 ian. 2011): 1 646 de sex masc. şi 1 590 fem. Staţie de cale ferată (în satul Mihail Kogãlniceanu), pe linia Medgidia – Nicolae Bãlcescu – Târguşor – Cogealac – Istria – Mihai Viteazu – Ceamurlia de Jos – Babadag – Zebil – Mihail Kogãlniceanu – Cataloi – Tulcea, construitã, în etape, în perioada 1912-1935. Aeroport care deserveşte municipiul Tulcea (21 km S de acesta). Expl. de calcar compact pentru fabricarea cimentului şi varului. Produse alim. Fermă de creştere a bovinelor (în satul Rândunica). Centru de încercare a soiurilor de cereale. Pe terit. comunei a fost descoperit un tezaur compus din 25 000 de monede din argint, 200 perperi bizantini din aur, peste 100 de lingouri din argint, obiecte de podoabă din aur şi argint, datând de la sf. sec. 13 şi începutul sec. 14. Până la începutul sec. 20, satul Mihail Kogălniceanu s-a numit Enichioi. Biserica „Sfânta Treime” (2007-2011, sfinţită la 13 iun. 2011), în satul Mihail Kogălniceanu.

MIHAI VITEAZU, com. în jud. Cluj, alcătuită din 3 sate, situată în partea de V a Pod. Transilvaniei (Câmpia Turzii), pe râul Arieş; 5 785 loc. (1 ian. 2011): 2 831 de sex masc. şi 2 954 fem. Expl. de gips (în satul Cheia). Balastieră. Fabrici de încălţăminte şi de mezeluri. Legumicultură. Fermă de creştere a bovinelor. Pomicultură. În satul Mihai Viteazu, menţionat documentar, prima oară, în 1170, iar apoi în 1332 cu numele Sacerdos de Villa Sancti Michaelis, se află o biserică reformată (1674–1684), una romano-catolică (sec. 19) şi alta unitariană (sec. 18), declarate monumente istorice; în satul Cheia există o biserică unitariană (sec. 18–19), iar în satul Corneşti, biserica romano-catolică cu hramul „Sfânta Emilia” (1774), cu zid de incintă, declarată monument istoric în anul 2004. În arealul satului Corneşti se află cascada Ciucaş (→ Ciucaş, Cascada ~ ).

MIHAI VITEAZU, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Pod. Istriei cu câmpia litorală, pe ţărmul de V al lacului Sinoie; 3 544 loc. (1 ian. 2011): 1 865 de sex masc. şi 1 679 fem. Staţie de c.f. (în satul Mihai Viteazu), pe linia Medgidia – Nicolae Bãlcescu – Târguşor – Cogealac – Istria – Mihai Viteazu – Ceamurlia de Jos – Babadag – Zebil – Mihail Kogãlniceanu – Cataloi – Tulcea, construitã, în etape, în perioada 1912-1935. Nod rutier. Fermă de creştere a ovinelor (în satul Sinoie).

MIHALŢ, com. în jud. Alba, alcătuită din 4 sate, situată în partea de V a Pod. Târnavelor, la confl. Târnavei cu Mureşul; 3 416 loc. (1 ian. 2011): 1 734 de sex masc. şi 1 682 fem. Balastieră. Producţie de ţevi şi tuburi din oţel; prelucr. lemnului; produse de panificaţie. Morărit. Pe terit. satului Obreja au fost descoperite (1961– 1963) urmele unei aşezări neolitice, aparţinând culturii materiale Petreşti (sf. milen. 3 î.Hr.) şi ale unei aşezări rurale daco-romane (sec. 2–4). La 21 mai/2 iun. 1848, aici a avut loc o ciocnire sângeroasă între armata nemeşilor maghiari şi ţăranii români care ocupaseră pământul acaparat, pe nedrept, de contele Eszterházy („Măcelul de la Mihalţ”). În satul Mihalţ, menţionat documentar, prima oară, în 1319, se află biserica „Sfânta Treime” (1884, restaurată şi pictată în 1994-1997). În satul Obreja se află castelul „Wesselényi” (1901).

MIHĂEŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 7 sate, situată în zona de contact a Piem. Cândeşti cu Dealurile Argeşului, pe Râu Târgului; 6 041 loc. (1 ian. 2011): 2 977 de sex masc. şi 3 064 fem. Staţie de c.f. (în satul Furnicoşi), inaugurată la 1 iul. 1887. Producţie de pompe şi compresoare şi de îmbrăcămite pentru lucru. Pomicultură (meri, pruni, peri). Parc dendrologic (57,5 ha) creat în anii 1895–1900, cu exemplare de brad caucazian (Abies nordmanniana), stejar roşu (Quercus borealis), pin (Pinus strobus), gorun (Quercus petraea), arborele pagodelor (Ginkgo biloba), ienupăr de Virginia (Juniperus virginiana) etc. În cadrul parcului se păstrează şi o parte din vechea pădure de luncă în care se află exemplare monumentale de stejar (Quercus robur). Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1767) şi „Sfântul Ioan Botezătorul” (1810), în satele Valea Bradului şi Furnicoşi.

MIHĂEŞTI, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Boian; 1 773 loc. (1 ian. 2011): 845 de sex masc. şi 928 fem. Staţie de c.f. (în satul Mihăeşti). Nod rutier. Centru de confecţionat covoare. Morărit; produse de panificaţie. Viticultură. În satul Buşca se află o biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1847) şi un conac (sec. 19), iar în satul Mihăeşti există bisericile „Sfântul Nicolae” (1847, reparată în 1924 şi 1964) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1864–1869).

MIHĂEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 13 sate, situată în partea de Est a Subcarpaţilor Olteniei, pe dreapta văii râului Olt; 6 724 loc. (1 ian. 2011): 3 317 de sex masc. şi 3 407 fem. Reşedinţa comunei Mihăeşti este satul Buleta. Staţie de cale ferată (în satul Govora), inaugurată la 2 iulie 1887. Zăcăminte de sulf, de origine bacteriană (în satul Govora). Centrală electrică şi de termoficare cu o putere instalată de 207,5 MW (intrată în funcţiune în 1960). Hidrocentrală (45 MW), dată în folosinţă în 1975, şi uzină de produse sodice (în satul Govora). Fermă avicolă (în satul Buleta). Pomicultură (meri, peri, nuci). Sanatoriu T.B.C. (în satul Mihăeşti). În arealul satului Govora au fost descoperite (1960) urmele unei aşezări din Epoca bronzului, aparţinând culturii materiale Verbicioara (sec. 16–13 î.Hr.), în care s-au găsit mai multe vase din ceramică (ceşti globulare cu gâtul scurt şi două toarte, cu decor incizat), iar pe teritoriul satului Buleta a fost descoperită o fibulă din bronz, datând din prima jumătate a sec. 7 î.Hr. În satul Govora se află o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae” (adusă, în anul 1804, din satul Genuneni, comuna Frânceşti, judeţul Vâlcea), şi mănăstirea Govora (→ mănăstirea Govora, Capitolul Mănăstiri, litera G). Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Bârseşti (1736, cu fresce din 1809) şi Negreni (1778, cu pridvor adăugat în 1824 şi clopotniţă din 1824). În satul Măgura se află biserica având hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” (1834), iar în satul Buleta, o biserică cu dublu hram – „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Nicolae” (1838, cu picturi murale interioare originare). În satul Mihăeşti există un conac din sec. 19 (azi sanatoriu T.B.C.).

MIHĂILENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 3 sate, situată în zona Dealurilor Ibăneşti, pe stg. văii Siretului, la graniţa cu Ucraina; 2 730 loc. (1 ian. 2011): 1 347 de sex masc. şi 1 383 fem. Expl. şi prelucr. argilei (cahle de teracotă). Culturi de sfeclă de zahăr, cartofi, legume ş.a. Vechi centru de ceramică roşie. Parc dendrologic. Muzeu cu colecţii de ouă încondeiate. Satul Rogojeşti este menţionat documentar, prima oară, în 1397. Bisericile din zid cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1795) şi „Sfântul Nicolae” (1839–1842, reparată în 1875), în satele Pârâu Negru şi Mihăileni. Satul Mihăileni este atestat documentar în 1792 ca punct de vamă. Până la 17 iul. 2003, com. Mihăileni a avut în componenţă satele Călineşti, Cândeşti, Talpa şi Viţcani care la acea dată au format com. Cândeşti, jud. Botoşani.

MIHĂILENI, com. în jud. Harghita, alcătuită din 4 sate, situată în partea de NE a Depr. Ciuc, pe râul Racu, la confl. acestuia cu Oltul, la poalele de NV ale M-ţilor Ciuc; 2 627 loc. (1 ian. 2011): 1 348 de sex masc. şi 1 279 fem. Staţii de c.f. (în satele Mihăileni şi Nădejdea). În satul Mihăileni, menţionat documentar, prima oară, în 1333, se află o biserică romano-catolică (sec. 15) cu zid de incintă şi cu fresce din sec. 16, declarată monument istoric în 1992, o biserică unitariană (1860), conacul „Bialis” (începutul sec. 19), azi sediul Primăriei, şi o moară de apă (începutul sec. 19). Agroturism.

MIHĂILENI, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Hârtibaciului, pe râul Calva; 1 033 loc. (1 ian. 2011): 526 de sex masc. şi 507 fem. Morărit. Satul Mihăileni apare menţionat documentar, prima oară, în 1382. În satul Metiş, menţionat documentar în 1319, se află o cetate ţărănească (sec. 15–16) cu biserică evanghelică de incintă (1863), iar în satul Moardăş, atestat documentar în 1373, o biserică din sec. 14 (azi biserică evanghelică), fortificată în sec. 15–16. Canionul Mihăileni, cunoscut şi sub numele de „Râpa lui Brod”, este de fapt o ravenă de c. 600 m lungime şi mărginită de pereţi înalţi de c. 25 m în care apar roci conglomerate. Această ravenă, care s-a format pe valea râului Calva în urma eroziunii puternice în sedimentele nisipoase de vârstă pliocenă, a fost declarată arie protejată cu statut de rezervaţie geologică şi peisagistică extinsă pe o supr. de 15 ha. În satul Mihăileni există biserica având dublu hram „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” (1839, pictată în 1970-1971 şi restaurată în 2005-2009) şi biserica „Sfântul Dumitru” (1880, restaurată în 1924 şi 1964). Bisericile cu hramurile „Înălţarea Domnului” (1820), „Cuvioasa Parascheva” (1883, reparată şi pictată în frescă în 2007-2010) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1866, renovată în 1974), în satele Moardăş, Şalcău şi Răvăşel.

MIHĂILEŞTI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 4 sate, situată în partea de V a Câmpiei Bărăganului, pe râul Sărata, pe malul de S al lacului Amaru; 1 987 loc. (1 ian. 2011): 992 de sex masc. şi 955 fem. Nod rutier. Fermă de creştere a porcinelor. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. În satul Mihăileşti, menţionat documentar în 1830, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” (1853). Până la 7 iun. 2004, com. Mihăileşti a avut în componenţă satul Florica, dată la care acesta a devenit comună de sine stătătoare. La 24 mai 2004, în raza com. Mihăileşti a avut loc un grav accident rutier în care a fost implicat un TIR care transporta substanţe periculoase (azotat de amoniu). Autovehiculul s-a răsturnat, a luat foc şi apoi a explodat fapt ce a determinat moartea a 18 persoane.

MIHĂLĂŞENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 7 sate, situată în partea de E a Câmpiei Jijiei Superioare, pe malul lacului de acumulare Stânca-Costeşti, la graniţa cu Rep. Moldova, pe râul Başeu, la confl. cu Sărata; 2 282 loc. (1 ian. 2011): 1 116 de sex masc. şi 1 166 fem. Iazuri şi heleşteie. Conacul „Ursianu” (sf. sec. 19), în satul Mihălăşeni.

MIHEŞU DE CÂMPIE, com. în jud. Mureş, alcătuită din 8 sate, situată în Câmpia Sărmaşului, pe Pârâu de Câmpie; 2 545 loc. (1 ian. 2011): 1 282 de sex masc. şi 1 263 fem. Staţie de c.f. (în satul Miheşu de Câmpie). Nod rutier. Iazuri şi heleşteie. Satul Miheşu de Câmpie este menţionat documentar, prima oară, în 1293.

MILAŞ, comună în judeţul Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 6 sate, situată în partea de SE a Dealurilor Lechinţei, pe cursurile superioare ale râurilor Lechinţa şi Archiud; 1 402 loc. (1 ian. 2011): 705 de sex masc. şi 697 fem. Haltă de c.f. (în satul Milaş). Prelucr. laptelui. Morărit; produse de panificaţie. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Creşterea bovinelor. Satul Milaş apare menţionat documentar, prima oară, în 1315, cu numele Villa Nalas. În satul Comlod, amintit documentar, prima oară, în 1315, se află o biserică reformată (sec. 16–17), o biserică ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (secolul 17) şi castelul „Teleki” (1756), azi în stare avansată de degradare.

MILCOIU, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de E-NE ale Dealului Negru, pe dr. râului Topolog; 1 364 loc. (1 ian. 2011): 675 de sex masc. şi 689 fem. Apicultură. Han. Biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18) şi biserică din zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1875), în satele Izbăşeşti şi Milcoiu.

MILCOV, com. în jud. Olt, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Boian, pe stg. râului Olt; 1 764 loc. (1 ian. 2011): 873 de sex masc. şi 891 fem. Reşed. com. este satul Ulmi. Haltă de c.f. (în satul Milcovu din Deal). Balastieră. În arealul satului Ipoteşti se află lacul de acumulare cu acelaşi nume, construit în scop hidroenergetic pe cursul inferior al râului Olt, finalizat în anul 1985, ale cărui ape pun în mişcare turbinele hidrocentralei cu acelaşi nume, cu o putere instalată de 53 MW, dată în folosinţă în anul 1986. Suprafaţa lacului de acumulare: 1 700 ha; volumul: 110 milioane m³. Biserica având hramul „Sfântul Dumitru” (1781, cu adăugiri din 1831), în satul Milcovu din Deal şi biserica „Sfinţii Voievozi” (1810), în satul Ulmi. Până la 7 mai 2004, com. Milcov a avut în componenţă satul Ipoteşti, care la acea dată a devenit com. de sine stătătoare.

MILCOVUL, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe râul Milcov, la confl. acestuia cu Putna; 3 488 loc. (1 ian. 2011): 1 698 de sex masc. şi 1 790 fem. Morărit; produse de panificaţie. Viticultură; legumicultură. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Milcovul s-au numit Risipiţi. În satul Milcovul se află biserica având hramul „Sfânta Ecaterina”, ctitorie din 1860 a lui Constantin Robescu, cu picturi murale interioare executate de Sava Henţia, declarată monument istoric. Până la 7 mai 2004, com. Milcovul a avut în componenţă satele Răstoaca şi Gologanu, care la acea dată au devenit comune de sine stătătoare.

MILEANCA, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Podriga; 2 767 loc. (1 ian. 2011): 1 405 de sex masc. şi 1 362 fem. Nod rutier. Centru de artă populară. Morărit; două prese de ulei comestibil; creşterea bovinelor; piscicultură. În satul Mileanca se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (sec. 18, reparată în 1857 şi 1910).

MILOŞEŞTI, com. în jud. Ialomiţa, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Bărăganului; 2 786 loc. (1 ian. 2011): 1 391 de sex masc. şi 1 395 fem. Nod rutier. Creşterea păsărilor, bovinelor, ovinelor. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, sfeclă de zahăr etc. Satul Miloşeşti a fost întemeiat în anul 1839 pe moşia lui Miloš Obrenović, întemeietorul dinastiei sârbeşti cu acelaşi nume.

MINTIU GHERLII, com. în jud. Cluj, alcătuită din 6 sate, situată în partea de Nord Vest a Dealurilor Jimborului şi în cea de Est a Dealurilor Dejului, pe râul Someşu Mic; 3 945 loc. (1 ian. 2011): 2 022 de sex masc. şi 1 923 fem. Halte de cale ferată (în satele Buneşti şi Nima). Prelucrarea lemnului. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Mintiu Gherlii, menţionat documentar, prima oară, în 1304, se află o biserică din secolul 13, preluată de cultul reformat în secolul 16, declarată monument istoric, în satul Petreşti, atestat documentar în anul 1383, există biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din anul 1903, restaurată în anii 2020-2022 şi sifinţită la 26 iunie 2022, iar în satul Nima, atestat documentar în 1225, este o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1774).

MIOARELE, com. în jud. Argeş, alcătuită din 5 sate, situată în zona Muscelelor Argeşului, la poalele şi pe pantele Dealului Măţău, pe dr. râului Argeşel; 1 633 loc. (1 ian. 2011): 801 de sex masc. şi 832 fem. Reşed. com. este satul Măţău. Pomicultură (pruni, meri, peri). Creşterea ovinelor şi bovinelor. În perimetrul satului Suslăneşti se află o rezervaţie paleontologică (peşti fosili din Oligocen), extinsă pe 3,5 ha. Biserică având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1881– 1883), în satul Măţău.

MIRĂSLĂU, com. în jud. Alba, alcătuită din 6 sate, situată în zona Dealurilor Aiudului, pe dr. văii Mureşului; 2 153 loc. (1 ian. 2011): 1 083 de sex masc. şi 1 070 fem. Halte de c.f. (în satele Mirăslău şi Decea). Expl. de nisip cuarţos (în satul Ormeniş). Producţie de mobilă pentru birouri, de cazane şi radiatoare pentru încălzire centrală, de băuturi alcoolice şi de preparate din carne. Abator. Culturi de cereale. Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). Pe terit. satului Decea a fost descoperit (1888) un cimitir de înhumaţie de la sf. Neoliticului, în care s-au găsit unelte din piatră cioplită (topoare) şi din bronz (topoare cu tăişuri în cruce), vase din ceramică, coliere de mărgele din cupru şi din cochilii de scoică, precum şi urmele unei aşezări rurale romane din sec. 2–3, cu bogat inventar (ceramică, arme, obiecte de uz gospodăresc, o statuetă a unei divinităţi feminine etc.). În satul Cicău a fost identificată o necropolă de înhumaţie datând de la sf. sec. 7 şi începutul sec. 8, în care s-au găsit cercei, arme (o sabie, un topor, un vârf de lance) şi piese de harnaşament (zăbale, falere, scăriţe de şa, rozete). În arealul com. Mirăslău, la 8/18 sept. 1600 s-a desfăşurat lupta dintre armata condusă de Mihai Viteazul şi armata imperială austriacă comandată de generalul Giorgio Basta, soldată cu înfrângerea domnului român. În satul Mirăslău, menţionat documentar, prima oară, în 1219, se află o biserică reformată din 1843. Monumente închinate lui Mihai Viteazul (dezvelit în 1926) şi eroilor români căzuţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Biserică ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 15, cu transformări din sec. 18), în satul Cicău.

MIRCEA VODĂ, com. în jud. Brăila, alcătuită din 2 sate, situată în partea de V a Câmpiei Brăilei, pe dr. văii Buzăului; 3 391 loc. (1 ian. 2011): 1 725 de sex masc. şi 1 666 fem. Produse lactate. Fermă de creştere a porcinelor (în satul Deduleşti); creşterea bovinelor. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Pe terit. satului Deduleşti (întemeiat în 1810) a fost identificată (1960) o necropolă de înhumaţie, aparţinând culturii materiale Sântana de Mureş (sec. 4 d.Hr.), în care s-au găsit străchini şi căni modelate la roată.

MIRCEA VODĂ, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Carasu, pe ambele maluri ale canalului Dunăre– Marea Neagră; 5 034 loc. (1 ian. 2011): 2 592 de sex masc. şi 2 442 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 4 oct. 1860), în satul Mircea Vodă. Expl. de argile caolinoase. Mat. de constr. Morărit; produse de panificaţie. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Pomicultură (piersici, caişi, cireşi, meri). Viticultură. Pe terit. satului Mircea Vodă a fost descoperită (1950) o inscripţie slavă, datând din anul 943, cu numele lui jupan Dimitrie, reprezentând una dintre cele mai vechi mărturii despre existenţa unei organizări sociale de tip feudal în Dobrogea. Cămine culturale în satele Mircea Vodă şi Satu Nou. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1911), cu picturi murale interioare din 1921, spălate în 1938 şi în 2000; Geamie (în satul Gherghina). Până în 1931, satul Mircea Vodă, întemeiat în a doua jumătate a sec. 19 de mai multe familii de tătari veniţi din Crimeea, s-a numit Cilibichioi. Până la 7 apr. 2004, com. Mircea Vodă a avut în componenţă satele Făclia, Saligny şi Ştefan cel Mare, care la acea dată au format com. Saligny, jud. Constanţa.

MIRCEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 2 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. râului Siret; 3 803 loc. (1 ian. 2011): 1 911 de sex masc. şi 1 892 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 15 dec. 1869), în satul Mirceşti. Nod rutier. Expl. de balast. În satul Mirceşti, menţionat documentar, prima oară, la 7 iun. 1455, se află bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (ante 1809) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1875) şi muzeul memorial „Vasile Alecsandri” (organizat în 1928, reorganizat în 1957 şi deschis pentru public la 9 iun. 1957), adăpostit în casa construită în 1861–1865 şi în care a locuit poetul în perioada 1865–1890. Casa a fost renovată în 1925–1928 şi 1995–1996. Muzeul cuprinde mobilier, fotografii de familie, scrisori, ediţii de opere, fotocopii după manuscrise etc. În curtea muzeului se află şi casa construită în 1820 de vornicul Alecsandri (tatăl poetului), precum şi mausoleul lui Vasile Alecsandri, realizat în 1925–1929 după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti. Până la 7 apr. 2004, com. Mirceşti a avut în componenţă satele Izvoarele, Răchiteni şi Ursăreşti, care la acea dată au format com. Răchiteni, jud. Iaşi. Biserică romano-catolică (1976).

MIREŞU MARE, com. în jud. Maramureş, alcătuită din 7 sate, situată în S-SV Depr. Baia Mare, la poalele de N ale Dealului Mare (660 m alt.) din Dealurile Chioarului, la confl. râului Tulgheş cu Someşul; 5 127 loc. (1 ian. 2011): 2 560 de sex masc. şi 2 567 fem. Staţie de c.f. (în satul Mireşu Mare). Prelucr. lemnului; produse de panificaţie. Morărit. Fermă de creştere a bovinelor. Satul Mireşu Mare apare menţionat documentar, prima oară, în 1603. Biserică din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1800), în satul Stejera.

MIRONEASA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe cursul superior al râului Urşiţa; 4 787 loc. (1 ian. 2011): 2 561 de sex masc. şi 2 226 fem. Expl. de gresii. Prelucr. lemnului; produse de panificaţie. Legumicultură. Viticultură. Pomicultură. În satul Mironeasa, menţionat documentar într-o catagrafie din 1820, cu numele Poiana Mironesei, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1993). În satul Schitu Hadâmbului se află mănăstirea Hadâmbu (de călugări), cu biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului”, ctitorie din 1659 a postelnicului grec Iani Hadâmbu.

MIROSLAVA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 13 sate, situată în zona Coastei Iaşilor, la poalele Dealului Miroslava (180 m alt.), pe râul Bahlui; 11 352 loc. (1 ian. 2011): 5 735 de sex masc. şi 5 617 fem. Producţie de piese şi accesorii pentru autovehicule şi pentru motoare de autovehicule, de lacuri, vopsele şi cerneluri tipografice şi de ambalaje din material plastic. Prelucr. lemnului. Viticultură (în satul Uricani). Pomicultură. Ferme de creştere a păsărilor (în satul Uricani) şi a ovinelor (Miroslava). Apicultură. Iazuri pentru piscicultură (Ciurbeşti). Muzeu memorial „Dimitrie Anghel” (în satul Corneşti), amenajat în casa poetului, construită în 1840. Casa „Sturdza” (sec. 19). Parc dendrologic. În satul Miroslava, menţionat documentar, prima oară, în 1579, se află biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului” (c. 1811, rezidită în 1850), iar în satul Corneşti există o biserică din anul 1833; bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1745) şi „Sfântul Nicolae” (ante 1776), în satele Voroveşti şi Valea Adâncă. În satul Brătuleni există o biserică din sec. 17, iar în satul Ciurbeşti, o biserică din zid având hramul „Sfinţii Voievozi” (1769) şi una din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1806). Bisericile din lemn, cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1751–1752, reparată în 1893) şi „Sfântul Gheorghe” (1768), în satele Balciu şi Voroveşti; în satul Proselnici se află o biserică din zid cu hramul „Sfinţii Voievozi” (sec. 18). Rezervaţie forestieră (în satul Uricani) cu arbori seculari, extinsă pe 68 ha.

MIROSLOVEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în SE Pod. Fălticeni, pe stg. râului Moldova; 4 626 loc. (1 ian. 2011): 2 365 de sex masc. şi 261 fem. Balastieră. Produse lactate. Fabrică de cărămidă şi teracotă. Moară. Cămin cultural (1934). Bibliotecă (1934), cu c. 10 000 vol. În satul Mirosloveşti, menţionat documentar la 24 sept. 1429, se află o şcoală agricolă (din 1831) şi o biserică din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1535, cu adăugiri din 1755– 1756); în satul Verşeni există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (sec. 18). Până la 2 dec. 2004, com. Mirosloveşti a avut în componenţă satul Ciohorăni, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

MIROŞI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe cursul superior al râului Burdea; 2 520 loc. (1 ian. 2011): 1 268 de sex masc. şi 252 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 ian. 1887), în satul Miroşi. Expl. de petrol şi gaze naturale. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ etc. În satul Miroşi, atestat documentar la 19 iun. 1551, se află biserica având dublu hram „Sfântul Nicolae” şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în anii 1906–1908 după planurile arhitectului T. Kanzler, cu picturi murale interioare originare executate de Costin Petrescu.

MIRŞID, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a M-ţilor Meseş cu Dealurile Sălajului; 2 255 loc. (1 ian. 2011): 1 089 de sex masc. şi 1 166 fem. Staţie de c.f. (în satul Mirşid). Expl. de tuf vulcanic şi de gips (Mirşid), de granit (Moigrad-Porolissum) şi de gips (Popeni). Satul Mirşid apare menţionat documentar, prima oară, în 1219, cu numele Villa Roba, iar în 1385, cu acela de Nyirsed (numele actual datează din 1733). Pe terit. satului Moigrad-Porolissum, atestat în 1423 cu numele Villa Olachalis Maygrad, au fost descoperite (1855 şi ulterior) urmele unei aşezări neolitice (în cadrul căreia s-a găsit un tezaur de figurine plate din aur), peste care s-a suprapus o altă aşezare din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (cultura materială Coţofeni, 2500–1800 î.Hr.). Tot aici a fost descoperit un depozit de bronz, o necropolă de incineraţie (sec. 2 î.Hr.) cu inventar bogat, un tezaur dacic de argint (fibule, brăţări spiralice, colier), un tezaur monetar cu peste 1 000 de drahme greceşti din Dyrrachium şi Apollonia, un tezaur de aur găsit într-un mormânt de înhumaţie (sec. 5), compus din trei brăţări, cataramă cu granate, o aplică şi un trident. Pe Dealul Pomet (504 m alt.) din satul Moigrad-Porolissum au fost descoperite fragmente din limesul de NV al Daciei, cu zid din piatră, şi urmele celei mai importante aşezări civile urbane şi militare romane, numită Porolissum, dezvoltată dintr-o aşezare dacică mai veche (menţionată de Ptolemeu), al cărei nume l-a preluat, şi ridicată la rang de municipiu în vremea împăratului Septimius Severus (193–211). Important centru militar, economic şi ad-tiv (capitala Daciei Porolissensis), Porolissum a avut două castre din piatră (castrul cel mare, din vremea împăratului Caracalla, 198–217, avea 294 x 266 m), în care au staţionat, succesiv, un mare număr de trupe romane (Cohors I Britonnum milliaria, unităţi din Legiunea a XIII-a Gemina, a VII-a Claudia etc.). Săpăturile arheologice au scos la iveală două sanctuare, un amfiteatru, templul zeilor Mauri, templul dedicat lui Liber Pater şi un fragment de stradă (via), pavată cu lespezi, lată de 5,75 m, ruinele unor cazărmi etc. În perimetrul satului Firminiş a fost descoperit (1936), într-un mormânt de înhumaţie datând din sec. 7 î.Hr., un pumnal (akinakes) din bronz, cu lungimea lamei de 36,5 cm, având mânerul decorat cu striuri paralele şi teaca à jour. În satul Mirşid se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1880-1888, reparată în 1985-1986 şi restaurată în 2008-2009).

MISCHII, com. în jud. Dolj, alcătuită din 6 sate, situată în partea de S a Dealurilor Amaradiei, pe cursul superior al râului Teslui; 1 760 loc. (1 ian. 2011): 850 de sex masc. şi 910 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Producţie de maşini-unelte, de izolatori şi piese izolante din ceramică. Pomicultură. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Satele Mlecăneşti şi Urecheşti sunt amintite documentar, prima oară, în 1598 şi, respectiv, 1619. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1864), „Sfântul Dumitru” (ante 1845, refăcută în 1875, reparată în 1935) şi „Naşterea Maicii Domnului” (1850), în satele Mischii, Mlecăneşti şi Urecheşti. În satul Motoci se află biserica cu dublu hram – „Sfânta Parascheva” şi „Sfântul Nicolae”, ctitoria lui Bălaşa Teodoru din anii 1850–1853, reparată în 1900 şi repictată în 1990, iar în satul Mischii există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1817, reparată în 1883–1884).

MIŞCA, com. în jud. Arad, alcătuită din 4 sate, situată în partea de S a Câmpiei Crişurilor, pe cursul inf. al râului Teuz; 3 746 loc. (1 ian. 2011): 1 837 de sex masc. şi 1 909 fem. Haltă de c.f. (în satul Satul Nou). Satul Mişca este menţionat documentar, prima oară, în 1249. În satul Vânători, atestat documentar în 1214, se află o biserică din sec. 13 (azi aparţinând cultului reformat-calvin), în stil romanic, mărită şi cu turn adăugat în 1768. Fond cinegetic.

MITOC, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 2 sate, situată în NE Câmpiei Jijiei Superioare, pe dr. Prutului, la graniţa cu Rep. Moldova; 1 908 loc. (1 ian. 2011): 953 de sex masc. şi 955 fem. Trei mori de porumb şi patru prese de ulei comestibil. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante de nutreţ ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor ş.a. Muzeu de istorie şi arheologie. Pe terit. com. Mitoc au fost descoperite vestigii din Paleolitic. Biserica „Sfântul Nicolae” (1914-1916, restaurată în 20102011), în satul Mitoc.

MITOCU DRAGOMIRNEI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 4 sate, situată în Podişul Dragomirnei, la 12 km Nord de municipiul Suceava; 4 709 loc. (1 ian. 2011): 319 de sex masc. şi 2 390 fem. Producţie de încălţăminte şi îmbrăcăminte din piele. Culturi de cartofi, cereale, hrean ş.a. Rezervaţia forestieră „Făgetul Dragomirnei”, situată la 380-450 m altitudine, cu arbori multiseculari (134,80 ha). În satul Dragomirna se află mănăstirea Dragomirna (de maici), cu tot complexul de clădiri, ctitorie din anii 1602–1609 a mitropolitului Anastasie Crimca, fortificată cu ziduri şi turnuri de apărare construite în 1627–1635 din iniţiativa domnului Miron Barnovschi. Biserica mică, din cimitir, cu hramul „Sfinţii Enoh, Ilie şi Ioan Teologul”, a fost terminată la 27 iul. 1602 şi se compune dintr-un naos cu absidă şi un pridvor poligonal deschis, pe coloane, potrivit influenţei arhitecturii munteneşti. Această biserică are 10,50 m lungime şi 4,88 m lăţime, fiind de o supleţe şi eleganţă fermecătoare. În jurul acestei biserici s-a constituit prima comunitate de călugări în 1602, iar în 1960 a devenit mănăstire de călugăriţe. Biserica mare, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, ridicată în anii 1606–1609 (sfinţită la 1 sept. 1609), este de plan dreptunghiular, îngustă (9,60 m lăţime) şi mult alungită, cu o siluetă semeaţă, având o linie arhitectonică suplă şi o turlă înaltă de 42 m. Biserica păstrează la interior (numai în naos şi altar) picturi murale în frescă, în stil bizantin (remarcabile sunt scenele Iisus în Grădina Ghetsimani, Prinderea lui Iisus, Judecarea, Răstignirea, Coborârea de pe Cruce), executate de zugravii Crăciun, Mătieş, Ignat şi Gligorie. Faţadele sunt înconjurate cu un brâu format dintr-un triplu tor, răsucit alternativ, iar turla este integral împodobită cu motive florale şi geometrice sculptate, de influenţă caucaziană. Jefuit în 1653 de oastea lui Timuş Hmelniţki şi la 2 oct. 1758 de tătari, aşezământul monahal a suferit modificări în timpul ocupaţiei austriece (1863) şi a fost restaurat în anii 1965–1976, redându-i-se forma iniţială. În pronaosul bisericii mari se află mormântul lui Anastasie Crimca. În secolul 17, mănăstirea Dragomirna a avut un important rol cultural datorită activităţii lui Anastasie Crimca, cel care a impulsionat copierea textelor religioase şi împodobirea acestora cu miniaturi. Muzeu de artă religioasă (broderii, cruci sculptate, obiecte din argint, tipărituri vechi, manuscrise cu miniaturi, între care se remarcă Tetraevangheliarul din 1609, scris pe pergament şi decorat cu icoane, miniaturi şi iniţiale de Anastasie Crimca). Mănăstirea Dragomirna are un paraclis cu hramul „Sfântul Nicolae” (1635, refăcut în 1846) şi chilii din 1845. Tot la mănăstirea Dragomirna a trăit, în perioada 1763–1775, călugărul Paisie Velicicovschi, întors de la o mănăstire de pe Muntele Athos (→ şi mănăstirea Dragomirna, Capitolul Mănăstiri, litera D). În satul Mitocu Dragomirnei, atestat documentar la 24 februarie 1587, se află o biserică romano-catolică, cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” (1894), o biserică din lemn, cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1792–1794), cu catapeteasmă din 1796, pictată de Ionuţ Burdujeni, şi o biserică din zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1820–1825).

MITRENI, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Mostiştei, pe stg. râului Argeş; 4 206 loc. (1 ian. 2011): 2 102 de sex masc. şi 2 104 fem. Haltă de c.f. (în satul Valea Roşie). Fabrică de conserve de legume şi fructe şi de supe concentrate. Culturi de cereale, floareasoarelui, rapiţă, şofran, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Pe terit. satului Valea Roşie se află lacul Mitreni (14 ha), cu apă sărată (mineralizare 6,3 g/l), sodică, sulfatată şi cu nămol sapropelic pe fundul lacului, cu valori terapeutice. În vatra satului Mitreni a fost descoperită (1958) o necropolă de înhumaţie aparţinând culturii materiale Sântana de Mureş (sf. sec. 3 – începutul sec. 4), în care s-au găsit vase din ceramică, un pahar din sticlă, catarame, fibule din bronz, mărgele din sticlă etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Mitreni a făcut parte din jud. Ilfov. În satul Valea Roşie se află o mănăstire de maici, înfiinţată în 1992, cu biserica „Buna Vestire” construită în anii 1995-1998 şi pictată în 2009-2010. Rezervaţia forestieră Ciornuleasa (75,2 ha), înfiinţată în 1954, ocroteşte o pădure de tip „şleau” de câmpie, cu numeroase elemente sudice, alcătuită din stejar (Quercus robur), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), carpen (Carpinus betulus), cărpiniţă (Carpinus orientalis), tei (Tilia tomentosa), frasin pufos (Fraxinus pallisae), vişin turcesc (Prunus mahaleb), ulm (Ulmus procera) ş.a. Arbuştii sunt reprezentaţi prin sânger (Cornus sanguinea), măceş (Rosa canina), păducel (Crataegus monogyna), soc (Sambucus nigra), dârmoz (Viburnum lantana), scumpie (Cotinus coggygria) ş.a., iar stratul ierbaceu include toporaşi (Viola odorata), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), golomăţul (Dactylis glomerata), sadina (Chrysopogon gryllus) ş.a. Rezervaţie cinegetică (fazani, mistreţi, iepuri, căprioare).

MITROFANI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 4 sate, situată în SE Piem. Olteţului; 1 266 loc. (1 ian. 2011): 647 de sex masc. şi 619 fem. Băuturi răcoritoare. Viticultură. În satul Mitrofani, atestat documentar la 26 oct. 1626, se află bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1704, cu picturi originare), distrusă de un incendiu la 18 iul. 2000, şi „Sfinţii Voievozi” (1813), şi biserica de cărămidă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1910-1914, reparată în 1937); în satul Cetăţeaua există biserica din lemn „Sfântul Nicolae” (1791–1793), iar în satul Racu, biserica „Sfinţii Voievozi” (1808– 1813). Com. Mitrofani a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Mitrofani, Cetăţeaua, Izvoraşu şi Racu din com. Suteşti, jud. Vâlcea.

MOACŞA, com. în jud. Covasna, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Târgu Secuiesc, pe Râu Negru; 1 261 loc. (1 ian. 2011): 636 de sex masc. şi 625 fem. Staţie de c.f. (în satul Moacşa). Morărit. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, cartofi ş.a. Pe terit. fostului sat Eresteghin (înglobat în satul Moacşa la 17 febr. 1968) au fost descoperite (1962) urmele unei aşezări aparţinând culturii materiale Precucuteni, în care s-au găsit figurine antropomorfe, precum şi vestigiile unei aşezări din care s-au recuperat vase din ceramică (de tip Boian) de culoare neagră cu decor excizat, cu motive meandrice ce alternează cu zone netede. În satul Moacşa, menţionat documentar, prima oară, în 1332, se află o biserică reformată (1896). În satul Pădureni, atestat documentar în 1332, există o plantaţie de castani (declarată monument al naturii). Până la 9 apr. 2004, com. Moacşa a avut în componenţă satul Dalnic, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

MOARA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 8 sate, situată în Pod. Sucevei, pe râul Şomuzu Mare; 4 938 loc. (1 ian. 2011): 2 440 de sex masc. şi 2 498 fem. Reşed. com. este satul Moara Nica. Culturi de cartofi. În satul Bulai se află mănăstirea armeano-gregoriană „Hagigadar” (de maici), situată pe Dealul Bulai, cu biserica „Adormirea Maicii Domnului” construită în anii 1512–1519 ca biserică a unui metoc armenesc, pe cheltuiala negustorului armean de vite Asduadzadur (Bogdan) Donavakian, ajutat de fratele său. Conform legendei, fraţii Donavakian au avut un vis în care li s-a arătat Maica Domnului cerându-le să construiască un lăcaş de rugăciune. Biserica a fost restaurată în 1896 de un meşter italian. În anii 2004-2007, biserica a fost supusă unor reparaţii şi s-au efectuat mai multe lucrări adiacente de construcţii şi reparaţii din jurul bisericii, pe cheltuiala familiei de armeni Gaidzag Ohanesian, stabilită în Los Angeles (S.U.A.). Biserica a fost declarată monument istoric în 2004. Un vechi obicei, care se păstrează şi astăzi, este acela că, pentru îndeplinirea unor dorinţe, credincioşii trebuie să urce în genunchi Dealul Bulai pe care se află mănăstirea, iar în timpul urcuşului aceştia trebuie să aprindă lumânări în locuri special amenajate. Când ajung la biserica mănăstirii, credincioşii înconjură biserica de trei ori, mergând tot în genunchi (→ şi Mănăstirea Hagigadar, Capitolul Lăcaşuri spirituale/Mănăstiri. litera H). Tot în satul Bulai se află o biserică ortodoxă datând din 1774, cu pridvor adăugat în 1933, şi o biserică romano-catolică (1982-1984), iar în satul Moara Nica există o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Graviil” (1774), cu turlă pe naos, ridicată în 1920 şi pridvor adăugat în 1933, declarată monument istoric, şi biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1994-2004, pictată în frescă, în anii 2005-2007, de Ionuţ Crasie).

MOARA VLĂSIEI, com. în jud. Ilfov, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Vlăsiei, pe râul Cociovaliştea; 6 013 loc. (1 ian. 2011): 2 944 de sex masc. şi 3 069 fem. Staţii de c.f. (în satele Moara Vlăsiei şi Căciulaţi). Nod rutier. Expl. de balast. Fabrică de băuturi răcoritoare. Avicultură; sericicultură. Satul Moara Vlăsiei apare menţionat, pentru prima oară, în 1622. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Moara Vlăsiei s-au numit Moara Săracă. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997, a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. În satul Căciulaţi se află palatul „Ghica”, în stil neoclasic, a cărui construcţie a fost începută în 1828 de domnul Grigore Dimitrie Ghica şi terminată în 1834 de fratele acestuia, domnul Alexandru Dimitrie Ghica, pentru a fi folosit ca reşedinţă de vară. În jurul palatului există un parc (15 ha), în incinta căruia se află o biserică-paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1832, renovată în 1890). Palatul a fost donat în 1924, de către urmaşii fam. Ghica, Academiei Române în administrarea căreia se află şi în prezent.

MOCIU, com. în jud. Cluj, alcătuită din 9 sate, situată în Câmpia Fizeşului; 3 468 loc. (1 ian. 2011): 1 753 de sex masc. şi 1 715 fem. Nod rutier. Producţie de ambalaje din material plastic. Pe terit. satului Crişeni au fost descoperite (1965) un tezaur alcătuit din 82 de monede din argint, datând din a doua jumătate a sec. 3 î.Hr., considerate a fi emisiuni celtodacice, şi două morminte de înhumaţie din sec. 4. Satul Mociu apare menţionat documentar, prima oară, în 1219, cu numele Villa Mochy. Biserici în satele Boteni (sec. 13, cu modificări gotice din sec. 15 şi baroce din sec. 18) şi Chesău (sec. 15–16, cu arhitectură gotică şi ancadramente renascentiste, cu portal din 1521, decorat cu vrejuri şi capete de îngeri, şi tavan casetat, pictat în 1788); clopotniţă (1772). Biserici din lemn cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”– în satele Crişeni (1791) şi Chesău (sec. 18, cu picturi interioare din 1817; această biserică a fost adusă la Chesău în 1923 din satul Girişu Român). În satul Boteni se află o rezervaţie botanică (4 ha), iar în satul Mociu o rezervaţie ornitologică (300 ha), declarată monument al naturii în anul 1957. La 3 febr. 1882, pe terit. com. Mociu a căzut un meteorit (cel mai mare de pe terit. actual al României), cu o greutate de 37,5 kg, în prezent expus la Facultatea de Geologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj- Napoca. De pe o supr. de c. 70 km2 din jurul locului unde a căzut meteoritul s-au mai colectat peste 100 000 de bucăţi mai mici din acel meteorit. Festival folcloric anual (din 1994), în luna sept.

MODELU, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 2 sate, situată în SE Câmpiei Bărăganului şi în SV Bălţii Ialomiţei, pe braţul Borcea al Dunării; 9 847 loc. (1 ian. 2011): 4 952 de sex masc. şi 4 895 fem. Producţie de mobilă pentru birouri şi de ambalaje din lemn. Creşterea porcinelor. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Pescuit. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a făcut parte din jud. Ialomiţa. În satul Modelu, întemeiat în anul 1882, se află mănăstirea Radu Negru (de călugări), înfiinţată în perioada 1992–1995, cu biserica având hramul „Sfântul Gheorghe”, construită în anii 1909–1913 (cu picturi murale interioare din 1937 şi recondiţionate în 1969 de Vasile Olteanu) şi părăsită în anii 1960–1977, din cauza inundaţiilor; biserica a fost refăcută în 1989–1990 şi resfinţită la 14 oct. 1995. Până în 1985, com. Modelu a avut în componenţă satul Stoeneşti care în acel an a fost desfiinţat ca urmare a programului de desfiinţare a numeroase sate, iniţiat de Nicolae Ceauşescu.

MOFTIN, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 7 sate, situată în Câmpia Someşului, pe cursul inf. al râului Crasna; 4 226 loc. (1 ian. 2011): 2 129 de sex masc. şi 2 097 fem. Staţii de c.f. (în satele Moftinu Mic şi Domăneşti). Nod rutier. Reşed. com. este satul Moftinu Mic, menţionat documentar, prima oară, în 1828. Bibliotecă publică (1966), cu peste 8 500 vol. Lacuri piscicole cu o supr. totală de 150 ha. Creşterea porcinelor şi ovinelor. Culturi de cereale şi plante tehnice (sfeclă de zahăr). Pe terit. satului Domăneşti a fost descoperit (1880) un depozit de bronzuri, alcătuit din 375 de obiecte (unelte, arme, podoabe ş.a.), datând de la sf. Epocii bronzului (sec. 13–12 î.Hr.), iar în 1962 au mai fost scoase la iveală încă 72 de piese din bronz din aceeaşi epocă. În satul Moftinu Mare, menţionat documentar, prima oară, în 1330, se află o biserică romano-catolică zidită în anii 1792-1795 pe locul uneia din 1724 care a fost distrusă de incendiul din 1791.

MOGOŞ, com. în jud. Alba, alcătuită din 21 de sate, situată în bazinetul depresionar omonim din NV M-ţilor Trascău, pe cursul superior al râului Geoagiu, la 734 m alt.; 832 loc. (1 ian. 2011): 423 de sex masc. şi 409 fem. Expl. forestiere. În satul Mogoş (care până la 17 febr. 1968 s-a numit Micleşti), menţionat documentar în 1909, are loc anual (în luna mai), manifestarea etno-folclorică „Chemarea narciselor”. Zonă de port popular, de veche tradiţie. În satul Cojocani, amintit documentar, prima oară, în perioada 1760–1762, se află biserica ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 15, cu modificări şi adăugiri din sec. 18 şi 20), declarată monument istoric, iar în satul Bârleşti (atestat documentar în 1909) există biserica ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1844, cu picturi pe pereţii interiori, executate în 1846), declarată monument istoric.

MOGOŞANI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Titu, pe râul Argeş; 4 299 loc. (1 ian. 2011): 2 076 de sex masc. şi 2 223 fem. Haltă de c.f. (în satul Cojocaru). Morărit; ateliere de tâmplărie. Culturi de cereale, legume ş.a. Pe terit. com. a fost descoperită (1962) o necropolă birituală, cu 70 de morminte (datând din sec. 4), în cadrul căreia s-au identificat elemente aparţinând populaţiilor gotice, sarmatice şi daco-romane (ceramică cenuşie lustruită, tipică populaţiilor gotice, şi ceramică din pastă poroasă, specifică localnicilor, mărgele din chihlimbar şi din sticlă, fibule din argint, piepteni din os etc.). Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Cojocaru (1812) şi Merii (1884); biserică având triplu hram –„Sfântul Nicolae”, „Cuvioasa Parascheva” şi „Sfântul Ioan” (1884–1885), în satul Zăvoiu; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1840), în satul Mogoşani.

MOGOŞEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, la poalele de NE ale Dealului Bordea; 5 411 loc. (1 ian. 2011): 2 784 de sex masc. şi 2 627 fem. Expl. de gresii, argile şi marne. Moară de cereale. Culturi de cereale, plante tehnice şi nutreţ, cartofi, legume etc. În arealul com. Mogoşeşti au fost descoperite vestigii de la sf. Paleoliticului, din epocile bronzului şi fierului, din sec. 9–11 şi 17–18. În satul Mogoşeşti, menţionat documentar, prima oară, în 1438, se află o biserică romano-catolică (1922).

MOGOŞEŞTI-SIRET, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Podişului Fălticeni cu Culoarul Siretului, pe terasele de pe dreapta râului Siret; 4 027 loc. (1 ian. 2011): 1 987 de sex masc. şi 2 040 fem. Staţie de cale ferată (în satul Muncelu de Sus) şi haltă de cale ferată (în satul Mogoşeşti-Siret). Producţie de ambalaje din material plastic. În satul Mogoşeşti-Siret, menţionat documentar, prima oară, la 25 august 1454, ca punct de vamă, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1821). Satul Tudor Vladimirescu a fost înfiinţat în 1892 prin împroprietărirea ţăranilor cu pământ, cu numele Satu Nou, iar între 1921 şi 23 martie 1948 acest sat a purtat denumirea Principesa Maria. În satul Muncelu de Sus, atestat documentar la 8 septembrie 1442, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” construită în 1803 din bârne pe temelie de piatră, restaurată în 1856 şi 1903. Are catapeteasmă din lemn de tei datând din 1875. La 5 km Sud Vest de satul Muncelu de Sus, pe teritoriul comunei Tupilaţi, judeţul Neamţ, se află celebrul Han al Ancuţei. Pe teritoriul comunei au fost descoperite tezaure de monede din bronz (secolele 1–2) şi argint (secolul 16). Până la 17 februarie 1968, satul şi comuna Mogoşeşti-Siret s-au numit Mogoşeşti.

MOGOŞOAIA, com. în jud. Ilfov, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Vlăsiei, pe stg. lacului cu acelaşi nume şi a râului Colentina; 6 444 loc. (1 ian. 2011): 3 180 de sex masc. şi 3 264 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 17 nov. 1886). Producţie de instrumente optice şi de echipamente fotografice, de mobilă şi de încălţăminte. Iazuri şi heleşteie. Creşterea bovinelor, porcinelor şi păsărilor. Pomicultură, viticultură, legumicultură. Prima menţiune documentară a localit. datează din 24 apr. 1598. În 1680, marele postelnic Constantin Brâncoveanu a cumpărat un teren din sat, pe care a construit ulterior un ansamblu arhitectonic, reprezentativ pentru epoca brâncovenească, format dintr-o bisericuţă cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1688), care avea să slujească drept paraclis (în interior se păstrează picturile murale executate în anii 17021705 de către zugravul grec Konstantinos, între care se remarcă tabloul votiv cu imaginea ctitorului împreună cu soţia sa, Maria, şi cei patru fii şi şapte fiice) şi palatul domnesc (1698–1702), folosit de Brâncoveanu ca reşed. de vară. Situat pe malul stâng al lacului Mogoşoaia, palatul, care are subsol, parter şi etaj, se caracterizează prin armonia proporţiilor, prin folosirea unor elemente renascentiste (loggia dinspre lac), prin bogata decoraţie sculptată (de inspiraţie barocă) a coloanelor şi balustradelor din piatră. Palatul se află în mijlocul unei grădini mari, înconjurată de ziduri, cu un turn de poartă şi un foişor. În incinta Curţii Domneşti se mai păstrează vechea bucătărie (cuhnia). În sec. 19, palatul a fost cumpărat de fam. de boieri Bibescu. În 1920, Martha Bibescu, soţia prinţului George Valentin Bibescu, a renovat palatul, iar în 1945 aceasta a donat palatul statului român pentru a fi transformat în muzeu. După restaurarea din 1957, palatul adăposteşte un muzeu de artă feudală, cu bogate colecţii de argintărie, sculpturi în piatră şi lemn, icoane, ţesături, broderii în fir de aur şi argint, hrisoave, tipărituri rare etc. La subsol este amenajat (din 1959) un lapidariu. În incinta curţii se află o clădire, având un portic cu coloane din cărămidă, construită în sec. 20, care găzduieşte casa de creaţie a scriitorilor şi artiştilor plastici. În prezent, aici funcţionează Centrul Naţional de Cultură. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997, com. Mogoşoaia a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

MOIECIU, com. în jud. Braşov, alcătuită din 6 sate, situată în culoarul depresionar Rucăr–Bran, la poalele de E ale M-ţilor Piatra Craiului şi cele de NV ale M-ţilor Bucegi; 4 697 loc. (1 ian. 2011): 2 362 de sex masc. şi 2 335 fem. Reşed. com. este Moieciu de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1802. Producţie de mobilă, de ambalaje din lemn, de brânzeturi, caşcaval ş.a. Creşterea bovinelor (în satul Cheia). Bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfântul Nicolae” (sec. 18) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1818), în satele Moieciu de Jos şi Cheia. În arealul com. Moieciu se află punctul fosilifer Vama Strunga (10 ha), iar în perimetrul satului Măgura există Cheile sau Prăpăstiile Zărneştilor ( → Cheile Zărneştilor). Agroturism.

MOISEI, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în partea de Est a Depr. Maramureş, pe râul Vişeu; 9 375 loc. (1 ian. 2011): 4 783 de sex masc. şi 4 592 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl. şi prelucr. lemnului (parchete). Prelucr. laptelui şi a lânii. Producţie de macaroane şi tăiţei. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor şi cabalinelor. Apicultură. Centru pomicol. Agroturism. Satul Moisei a făcut parte din cnezatul lui Bogdan, ante 1353, dar apare menţionat documentar, prima oară, în 1365, cu numele Moyse, într-o diplomă a regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, prin care acesta “dăruia voievodului Balc (Baliţa), fiul lui Sas, moşia Cuhea cu satele Ieud, Bocicoel, cele două Vişeauă, Moyse (Moisei), Borşa şi cele două Sălişti, care aparţinuseră voievodului Bogdan şi fiilor săi”. La Moisei, horthyştii, în retragere, au ucis (la 14 oct. 1944) 29 de patrioţi români şi au incendiat satul, transformând în scrum c. 200 de case. În casa din lemn de la nr. 851 a fost amenajat un muzeu memorial în amintirea românilor ucişi de armata ungară. În memoria victimelor din Moisei, sculptorul român de origine maghiară Vida Gheza a realizat (în 1967) un ansamblu monumental, format din 12 siluete de bărbaţi (sculptate în lemn) dispuse în cerc, în jurul unei mese din piatră. În com. Moisei se află biserica “Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1848) şi mănăstirea cu acelaşi nume ( → Mănăstirea Moisei). Rezervaţia naturală „Izvorul Bătrâna” (0,5 ha).

MOLDOVA-SULIŢA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de NE ale Obcinei Mestecăniş şi cele de NV ale Obcinei Mari, pe cursul superior al râului Moldova; 2 046 loc. (1 ian. 2011): 1 045 de sex masc. şi 1 001 fem. Păstrăvărie. Herghelia „Lucina” (din 1856), în cadrul căreia se cresc cai din rasa huţul. Prelucr. laptelui, a fructelor de pădure şi a ciupercilor de pădure. Sălaşe de bovine şi ovine. Satul Moldova-Suliţa a fost întemeiat de huţuli în 1762. Rezervaţiile botanice „Tinovu Găina” (1ha), cu mesteacăn pitic (Betula nana), relict glaciar, şi „Răchitişu Mare” (177,5 ha), cu plante rare (strugurii ursului/ Arctostaphylos uva ursi), relict terţiar. În arealul satului Moldova-Suliţa, pe un platou de pe muntele Ştirbu, se află schitul „Ştirbu” (de maici), înfiinţat în anii 1993-1994, cu biserica din lemn cu hramul „Sfântul Vasile cel Mare”.

MOLDOVENEŞTI, com. în jud. Cluj, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a M-ţilor Trascău cu Câmpia colinară a Turzii, pe Valea Arieşului; 3 500 loc. (1 ian. 2011): 1 736 de sex. masc. şi 1 764 fem. Staţie de c.f. (în satul Plăieşti) şi haltă de c.f. (în satul Moldoveneşti). Expl. forestiere şi de calcar. Legumicultură. Pomicultură. Viticultură. Agroturism. Hanul turistic „Stejeriş”. Fond cinegetic. Prima menţiune documentară a satului Moldoveneşti datează din anul 1075 (castrum). Aici se află ruinele uneia dintre cele mai vechi fortificaţii din Transilvania (sec. 10–13), cunoscută sub numele de Cetatea Turzii (castrum quod vocatum Turda), construită iniţial dintr-un val de pământ înconjurat de şanţ şi întărită ulterior (sec. 12) cu ziduri din piatră. Cetatea a fost distrusă de tătari în 1285, după care a fost abandonată. Biserici unitariene, în satele Moldoveneşti (construită iniţial în stil romanic, în anul 1300, rezidită la începutul sec. 17 în stil gotic şi renovată în 1672, refăcută în 1793 şi declarată monument istoric în anul 2004), Bădeni (sec. 17) şi Plăieşti (sec. 15–18); biserică reformată (1714), în satul Stejeriş; biserici ortodoxe din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1765) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1784), în satele Bădeni şi Podeni; biserică din zid, cu hramul „Înălţarea Domnului” (sec. 18, cu picturi murale din 1930), în satul Podeni. Ruinele castelului baronului Jósika Gábor (sec. 19), declarat monument istoric în anul 2004. În curtea acestui castel a fost descoperit (în 1912) un cimitir de înhumaţie.

MOLDOVENI, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului, pe dr. râului Ialomiţa; 1 314 loc. (1 ian. 2011): 635 de sex masc. şi 679 fem. Expl. de balast. Culturi de cereale. Com. Moldoveni a fost înfiinţată la 25 mart. 2005 prin desprinderea satului Moldoveni din com. Dridu, jud. Ialomiţa.

MOLDOVENI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 2 sate, situată în Subcarpaţii Neamţului; 2 365 loc. (1 ian. 2011): 1 168 de sex masc. şi 1 197 fem. Creşterea porcinelor. Culturi de cereale, cartofi şi sfeclă de zahăr. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Moldoveni s-au numit Porceşti. Pe Dealul Gabăra au fost descoperite (1957–1959) urmele unei aşezări de bordeie şi o necropolă de incineraţie carpice (sec. 2–3), în care s-au găsit vase din ceramică, dacice şi romane.

MOLDOVIŢA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de Vest ale Obcinei Mari şi cele de E ale Obcinei Feredeu, pe cursul superior al râului Moldoviţa; 5 231 loc. (1 ian. 2011): 2 696 de sex masc. şi 2 535 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Păstrăvărie. Producţie de dulceţuri şi siropuri naturale din fructe de pădure (afine, fragi, zmeură, mure ş.a.). Muzeu sătesc (din anul 2003) cu exponate aparţinând civilizaţiei huţulilor. Muzeul ouălor încondeiate, realizat cu forţe propri de către Lucia Condrea, cu o colecţie de peste 11 000 de ouă încondeiate, decorate cu măestrie, în culorile roşu, alb, galben şi negru, de către Lucia Condrea, fiind cel mai mare muzeu de autor din lume, inaugurat în anul 2007. Fanfară civilă. Turism ecvestru. Satul Moldoviţa este atestat documentar în 1443. În a doua jumătate a sec. 16 aici s-au stabilit mai multe familii de huţuli care până în anul 1700 au devenit majoritari. În anul 2010, austriacul Georg Hocevar a preluat linia de cale ferată îngustă a fostei mocăniţe, numită acum „Huţulca”, între Moldoviţa şi satul Argel, pe care a refăcut-o, a modernizat-o şi a redat-o circuitului turistic. Această linie de mocăniţă parcurge o distanţă de 14 km, însoţind în mare parte cursul superior al râului Moldoviţa, străbătând peisajul mirific al Obcinelor Bucovinei. În satul Vatra Moldoviţei se află renumita mănăstire Moldoviţa ( → mănăstirea Moldoviţa).

MONEASA, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de V ale M-ţilor Codru-Moma, la 290 m alt., pe râul cu acelaşi nume; 1 013 loc. (1 ian. 2011): 478 de sex masc. şi 535 fem. Zăcăminte de sulfuri cuprifere (în satul Rănuşa). Expl. de marmură roşie şi neagră. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomicultură. Camping. Ştrand. Galerie de artă cu sculpturi în marmură. Muzeul satului. Pârtie de schi de 250 m lungime. Turism balnear. La Moneasa există ruinele unui cuptor pentru topit minereul de fier, datând din anul 1850, înalt de 10 m, care a funcţionat până în anul 1900, unicul vestigiu al intensei activităţi de expl. şi prelucr. a fierului din sec. 17–19. Localit. apare menţionată documentar, prima oară, în 1597. Staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă, cu climat submontan, sedativ (veri plăcute, cu temp. medii de 20°C, şi ierni blânde, cu medii termice, în ian., de -1,1°C), cu aer curat, puternic ionizat şi izv. cu ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, oligominerale, mezotermale (24–32°C). Valorificarea apelor minerale a început din anul 1866, primele stabilimente balneare datează din 1881, iar la 13 mai 1896 a fost declarată staţiune balneară. Staţiunea este indicate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, ginecologice (tulburări genitale minore), a bolilor metabolice şi de nutriţie (diabet zaharat, obezitate) etc. Biseica romano-catolică (1761); schitul Moneasa, cu biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (2009-2011). Lac de agrement, piscine cu apă minerală, popicărie. În apropiere se află Peştera Liliecilor, săpată într-un masiv de calcar negru, cascada Boroaia, vf. Momuţa (930 m alt.) ş.a.

MONOR, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată în SE Dealurilor Bistriţei, pe cursul superior al râului Luţu; 1 504 loc. (1 ian. 2011): 709 de sex masc. şi 795 fem. Staţie de c.f. (în satul Monor). Zăcăminte de gaze naturale. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Viticultură. Legumicultură. Muzeu etnografic (1968). Centru de cusături, ţesături şi de broderii populare. Monumentul eroilor din Primul Război Mondial (1936). Rezervaţie geologică (vulcani noroioşi), extinsă pe 10 ha.

MORAVIŢA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Bârzavei, pe râul Moraviţa, la graniţa cu Serbia; 2 568 loc. (1 ian. 2011): 1 255 de sex masc. şi 1 313 fem. Nod rutier şi staţie de c.f. (în satul Stamora Germană) pe linia internaţională Timişoara – Belgrad, inaugurată la 20 iul. 1858. Punct de frontieră (vamă), în satul Stamora Germană. Fermă de creştere a bovinelor (în satul Stamora Germană). Satul Moraviţa apare menţionat documentar, prima oară, în 1332, cu numele Mora, într-un registru de dijme papale. În anii 1722, 1775, 1787 aici au fost colonizate mai multe familii germane de pe Valea Rinului. Biserică romano-catolică (1910), în satul Moraviţa, şi biserica ortodoxă sârbă (1790), în satul Dejan.

MORĂREŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 6 sate, situată în Piem. Cotmeana, în zona de izv. a râurilor Cotmeana şi Vedea; 1 886 loc. (1 ian. 2011): 904 de sex masc. şi 982 fem. Nod rutier. Constr. de utilaje agricole. Expl. şi prelucr. lemnului (butoaie); Pomicultură (pruni, meri, peri). Biserică având dublu hram „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1860, mărită şi restaurată în 1909), în satul Măncioiu, biserică ce poartă hramul „Cuvioasa Parascheva” (1870–1873), în satul Luminile şi biserică din lemn, cu hramul „Sfânta Treime” (1821), în satul Morăreşti. Satele Morăreşti şi Deduleşti sunt atestate documentar în 1861, iar Săpunari în 1793.

MOROENI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 6 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele de S ale M-ţilor Bucegi, pe cursul superior al Ialomiţei; 5 232 loc. (1 ian. 2011): 2 575 de sex masc. şi 2 657 fem. Expl. de gresii şi de calcar pentru var. Hidrocentralele Dobreşti (16 MW, dată în folosinţă în anul 1936) şi Moroeni (15,3 MW, dată în folosinţă în 1953) au turbinele puse în funcţiune de apele lacului de acumulare Scropoasa, situat în amonte de cheile Orzei, care asigură regularizarea diurnă a debitelor Ialomiţei. Producţie de mobilă. Centru pomicol. Localitate cu factori climaterici naturali (climat submontan, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni, sedativ). Agroturism. În satul Moroeni, atestat documentar la 11 nov. 1785 se află un sanatoriu T.B.C. (1938), o bibliotecă publică (peste 8 000 vol.), un punct muzeal cu colecţii de istorie şi etnografie, biserica având dublu hram – „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi „Sfântul Ioan Botezătorul” (1825–1827), biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1942-1954), casa „Ţopescu” (1850), casa „Moiceanu” (1870) ş.a. În perimetrul com. se află cheile Horoabei, Zănoagei, Tătarului şi punctele fosilifere Plaiul Domnesc şi Plaiul Hoţilor.

MORTENI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NV a Câmpiei Titu, pe râul Neajlov; 2 928 loc. (1 ian. 2011): 1 457 de sex masc. şi 1 471 fem. Culturi de cereale. Morărit; produse de panificaţie. Atelier de producere a mobilierului. Biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1870– 1872), în satul Morteni şi biserică având dublu hram – „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfânta Ecaterina” (1837), în satul Neajlovu.

MORUNGLAV, com. în jud. Olt, alcătuită din 5 sate, situată în partea de Sud Est a Piemontului Olteţului, pe râul Birlui (afluent al râului Olteţ) şi pe stânga văii Olteţului; 2 664 loc. (1 ian. 2011): 1 317 de sex masc. şi 1 347 fem. Morărit. Pomicultură. Viticultură. Biserică având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1833, cu picturi murale originare în interior, reparată în 1901 şi 1939), în satul Poiana Mare, declarată monument istoric. În satul Morunglav, menţionat documentar, prima oară, la 20 iunie 1489, cu grafia Morânglav, se află biserica „Sfânta Treime” (1900-1923) şi ruinele conacului lui Matei Morunglavu (1725), iar în satul Bărăşti există biserica „Sfântul Nicolae” (1834, reparată în 1912 şi 1949).

MOŞNA, com. în jud. Iaşi, formată dintr-un sat, situată în partea de E a Pod. Central Moldovenesc, în zona de izvor a râului Moşna; 1 882 loc. (1 ian. 2011): 960 de sex masc. şi 922 fem. Cărămidărie; ateliere de dogărie şi tâmplărie. Pomicultură (gutui, pruni, cireşi, vişini). Viticultură. Vestigii neolitice şi ale unei cetăţi geto-dacice. În satul Moşna, menţionat documentar în 1803, se află o biserică având hramul „Sfinţii Voievozi” (sec. 18, renovată în 1859).

MOŞNA, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 3 sate, situată în Podişul Târnavelor; 3 610 loc. (1 ian. 2011): 1 831 de sex masc. şi 1 779 fem. Producţie de articole de marochinărie şi de voiaj şi de parchete. Brutărie. Fermă de creştere a bovinelor (în satul Nemşa). Viticultură. Vechi centru săsesc de ceramică populară, colorată albastru deschis pe fond alb (în satul Nemşa). În satul Moşna, menţionat documentar, prima oară, în 1280, se află o biserică (azi biserică evanghelică) zidită în anii 1480– 1486, în stil gotic, înconjurată de o puternică centură de ziduri de 9 m înălţime, întărită cu turnuri de apărare construite în 1520. Biserica a fost renovată de nenumărate ori (1575, 1630, 1701, 1791, 1824, 1919, 1998-2000), are frumoase ancadramente din piatră datând din 1501, strane din anul 1500 şi un tabernacol monumental. Turn-clopotniţă datând din 1515. Tot în satul Moşna există o biserică ortodoxă din 1841. În satul Nemşa, amintit documentar, prima oară, în 1359, cu numele Villa Nymps, se află o biserică (azi biserică evanghelică) construită înainte de anul 1400, iar în satul Alma Vii, menţionat documentar, prima oară, în 1298 cu numele Almasium, se află o biserică (azi biserică evanghelică) zidită în secolul 14 (cu modificări din 1804 şi fortificaţii din secolele 16–17).

MOŞNIŢA NOUĂ, com. în jud. Timiş, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Timişului, pe dreapta râului Timiş; 5 089 loc. (1 ian. 2011): 2 505 de sex masc. şi 2 584 fem. Haltă de c.f. (în satul Urseni). Producţie de mobilă, de încălţăminte, de lacuri, vopsele şi cerneluri tipografice. Culturi de cereale. Satul Moşniţa Nouă a fost înfiinţat în anul 1902, iar satul Moşniţa Veche este atestat documentar în 1332.

MOŞOAIA, com. în jud. Argeş, alcătuită din 7 sate, situată în SE Piem. Cotmeana, pe cursul superior al râului Teleorman; 4 959 loc. (1 ian. 2011): 2 480 de sex masc. şi 2 479 fem. Expl. de petrol. Prelucr. lemnului şi a maselor plastice. Confecţii textile; produse de panificaţie. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (18371840) şi „Cuvioasa Parascheva” (1699, reparată în 1806), declarată monument istoric, în satele Ciocănăi şi Moşoaia. Bisericile cu acelaşi hram „Adormirea Maicii Domnului” în satele Smeura (1883-1887) şi Hinţeşti (1883-1886, reparată în 1961 şi pictată în 1964-1968).

MOŞTENI, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe stg. râului Câlniştea; 1 573 loc. (1 ian. 2011): 805 de sex masc. şi 768 fem. Expl. de petrol. Culturi de cereale, plante uleioase şi de nutreţ etc. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Până la 1 ian. 1965 satul şi com. Moşteni s-au numit Flămânda.

MOTOŞENI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 14 sate, situată în zona Colinelor Tutovei, pe râul Zeletin; 3 525 loc. (1 ian. 2011): 1 770 de sex masc. şi 1 755 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Producţie de butoaie şi de împletituri din răchită (coşuri, panere ş.a.). Fermă piscicolă (144 ha luciu de apă). Apicultură. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Satele Chetreni şi Chicerea sunt menţionate documentar, prima oară, în 1452, Cociu (numit anterior Stănuleşti) în 1533 şi Motoşeni în 1555. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Motoşeni s-au numit Ursa Motoşeni. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1809, reclădită în 1866), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1840, reparată în 1887), „Buna Vestire” (1830–1843, reparată în 1883 şi 1920), „Sfântul Nicolae” (1853), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1865), în satele Chetreni, Chicerea, Ţepoaia, Poiana şi Motoşeni; în satul Fântânele se află bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (ante 1754) şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1850); bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1763), „Sfinţii  Voievozi”  (sf.  sec.  18), „Adormirea Maicii Domnului” (1774) şi „Înălţarea Domnului” (1810), în satele Fântânele, Şendreşti, Ţepoaia şi Praja.

MOŢĂIENI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 2 sate, situată în Subcarpaţii Ialomiţei, pe cursul superior al Ialomiţei; 2 226 loc. (1 ian. 2011): 1 090 de sex masc. şi 1 136 fem. Staţie de c.f. Zăcăminte de gips. Producţie de mobilă. Pomicultură (meri, pruni, peri). Muzeu sătesc cu colecţii de istorie şi etnografie (în satul Moţăieni). În satul Cucuteni se află o biserică având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Cuvioasa Parascheva” (1830–1835), iar în satul Moţăieni există o biserică având patru hramuri – „Sfinţii Voievozi”, „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Ioan Botezătorul” (1860) şi casa „Ion Rizescu” (sec. 19).

MOŢĂŢEI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Desnăţuiului, pe cursul superior al râului Sărăceaua; 7 419 loc. (1 ian. 2011): 3 677 de sex masc. şi 3 742 fem. Staţie de c.f. (în satul Moţăţei). Nod rutier. Producţie de fibre din sticlă. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale, plante uleioase şi de nutreţ etc. Aici au fost descoperite urmele unui castru roman din sec. 2–3. În satul Moţăţei se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1802–1804, refăcută în 1845–1848, rezidită în 1914–1916), iar în satul Dobridar există biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (ante 1845, reclădită în 1899–1904).

MOŢCA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 2 sate, situată în SE Pod. Sucevei, pe stg. râului Moldova; 5 198 loc. (1 ian. 2011): 2 618 de sex masc. şi 2 580 fem. Nod rutier. Balastieră. Prelucr. lemnului. Culturi de cartofi, sfeclă de zahăr, legume etc. În arealul satului Moţca, menţionat documentar, prima oară, la 13 aug. 1471 cu numele Poiana, au fost descoperite vestigii paleolitice, neolitice (fragmente de vase ceramice pictate, figurine antropomorfe şi zoomorfe), precum şi fragmente de vase ceramice datând din sec. 3. În satul Boureni se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), ctitorie călugărească din anul 1657, iniţial cu biserică având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Mănăstirea a încetat să mai funcţioneze după secularizarea averilor mănăstireşti în 1863, fiind reactivată la începutul sec. 20. În anii 1942-1946 a fost construită biserica actuală cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” pe cheltuiala familiei Huzărescu în amintirea fiului lor Constantin căzut pe front. Mănăstirea a fost desfiinţată în 1959 şi reînfiinţată în 1990. În satul Moţca există biserica „Sfântul Nicolae” (1987-1989) construită pe locul uneia din lemn din 1776.

MOVILA, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în partea de E a Câmpiei Bărăganului; 1 984 loc. (1 ian. 2011): 1 025 de sex masc. şi 959 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Culturi irigate de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi de nutreţ, legume. Satul Movila a fost întemeiat în anul 1912 cu numele Ferdinand, iar între 1948 şi 1 ian. 1965 s-a numit Vasile Roaită.

MOVILA BANULUI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Săratei, pe râul Sărata şi pe malul de V al lacului Amaru; 2 634 loc. (1 ian. 2011): 1 301 de sex masc. şi 1 333 fem. Piscicultură; legumicultură. Prima atestare documentară a localit. Movila Banului datează din 1644.

MOVILA MIRESII, com. în jud. Brăila, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Brăilei, la 50 m alt.; 4 255 loc. (1 ian. 2011): 2 140 de sex masc. şi 2 115 fem. Nod rutier. Producţie de încălţăminte şi de nutreţuri concentrate. Produse alim. (brânzeturi). Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. În satul Movila Miresii, întemeiat în 1878, în urma împroprietăririi „însurăţeilor”, cu numele Măgura Miresii denumire păstrată până în anul 1900, se află biserica „Sfântul Dumitru” (1889), iar în satul Ţepeş Vodă, înfiinţat în anul 1921, există biserica romano-catolică „Înălţarea Sfintei Cruci” (1994-1996). Satul Esna este atestat documentar în 1861. Localitate cu potenţial balneoclimateric, pe terit. căreia se află mai multe lacuri clasto-carstice (lacurile Movila Miresii, Seaca, Esna, Lutu Alb ş.a.), cu ape sărate, sulfatate, sodice, hipertone şi cu nămol sapropelic, cu calităţi terapeutice. În perimetrul comunei Movila Miresii şi în cel al oraşului Ianca şi al comunei Traian, jud. Brăila, se află o arie de protecţie specială, avifaunistică, protejată, declarată ca atare la 24 oct. 2007, extinsă pe o suprafaţă de 19,82 km2, care face parte dintr-o bioregiune geografică, stepică, în care există mai multe lacuri (Ianca, Plopu, Movila Miresii, Seaca, Esna, Lutu Alb ş.a.), mlaştini, turbării, păşuni ş.a., care asigură condiţii de hrană şi cuibărit pentru diverse specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, printre care ciocârlia-de-câmp (Alauda arvensis), raţa pestriţă (Anas strepera), pescăruşul alb (Alcedo atthis), stârcul roşu (Ardea purpurea), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), egreta albă (Egretta alba), codobatura galbenă (Motacilla flava), călifarul alb (Tadorna tadorna) ş.a.

MOVILENI, com. în jud. Galaţi, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe interfluviul Siret– Bârlad, pe stg. râului Siret; 3 280 loc. (1 ian. 2011): 1 695 de sex masc. şi 1 585 fem. Expl. de balast. Ferme de creştere a bovinelor şi porcinelor. Culturi de cereale, plante tehnice, de legume ş.a. Pomicultură; viticultură. Bibliotecă publică (c. 14 000 volume). În satul Movileni, atestat documentar în anul 1587, se află biserica „Sfinţii Voievozi”, zidită în 1862 pe locul uneia ce data dinainte de 1809, reconstruită în 1911-1914. Ruinele unui castel din sec. 19, distrus în timpul luptelor din anul 1917. Lacul de acumulare aflat între satele Movileni, comuna Movileni, şi Furcenii Noi, comuna Cosmeşti (ambele în judeţul Galaţi) şi Ciuşlea, comuna Garoafa (judeţul Vrancea), cu o suprafaţă de 320 ha, a fost realizat în anii 2003-2008, iar hidrocentrala de la Movileni (47,7 MW) a fost dată în folosinţă la 30 octombrie 2008.

MOVILENI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Jijiei Inferioare; 3 168 loc. (1 ian. 2011): 1 619 de sex masc. şi 1 549 fem. Staţie de c.f., în satul Larga Jijia (inaugurată la 1 iun. 1896) şi halte de c.f. în satele Movileni şi Potângeni. Expl. de nisip şi pietriş. Iazuri piscicole. Morărit. Pomicultură. Fermă de creştere a ovinelor. În satul Movileni, menţionat documentar, prima oară, în 1587, iar în 1772 apare consemnat cu numele Bas-Ceauş, denumire pe care a purtat-o până în 1864, se află biserica „Sfântul Spiridon” construită în 1926 pe locul uneia ce data din 1801. Biserică din lemn (sec. 18, reclădită în 1861), în satul Larga Jijia.

MOVILENI, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Boian; 3 559 loc. (1 ian. 2011): 1 812 de sex masc. şi 1 747 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Producţie de ambalaje din lemn, de perii şi de mături. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ etc. Până la 1 ian. 1965 satul şi com. Movileni s-au numit Tâmpeni. Biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (începutul sec. 19), în satul Bacea.

MOVILIŢA, com. în jud. Ialomiţa, alcătuită din 3 sate, situată în câmpia omonimă, pe valea râului Colceag; 2 315 loc. (1 ian. 2011): 1 135 de sex masc. şi 1 180 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Moviliţa a făcut parte din jud. Ilfov. Iazuri piscicole (Moviliţa, Biţina). Până la 7 apr. 2004, com. Moviliţa a avut în componenţă satul Roşiori, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare. În satul Moviliţa se află o biserică din sec. 19, iar în satul Biţina-Pământeni există biserica „Sfântul Nicolae” construită la mijlocul sec. 19 pe locul unei vechi biserici, care data din 1775, sfinţită la 18 mai 1859.

MOVILIŢA, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de SE ale Piem. Zăbrăuţi, pe stg. râului Zăbrăuţi; 3 970 loc. (1 ian. 2011): 1 983 de sex masc. şi 1 987 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Moviliţa, atestat documentar în 1350, se află bisericile „Sfântul Ioan Botezătorul”– Chiţcani (1470), declarată monument istoric în 1972 şi „Sfinţii Voievozi” (ante 1809, refăcută în 1859 şi reclădită în 1907– 1916), iar în satul Trotuşanu există mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), întemeiată în 1990, în jurul bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită în 1808–1809, refăcută în 1858 şi reparată în 1931.

MOZĂCENI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, la confl. râului Mozacu cu Dâmbovnic; 2 361 loc. (1 ian. 2011): 1 124 de sex masc. şi 1 237 fem. Expl. de petrol. Lacul piscicol Mozacu. Morărit; produse de panificaţie. Culturi de cereale, plante uleioase şi de nutreţ, floarea-soarelui etc.

MUEREASCA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 8 sate, situată în depresiunea omonimă, în partea de Est a Subcarpaţilor Olteniei, pe râul cu acelaşi nume; 2 682 loc. (1 ian. 2011): 1 440 de sex masc. şi 1 242 fem. Exploatări forestiere. În satul Șuta se află mănăstirea Frăsinei cu biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, construită din lemn, în 1710, de călugării bulgari Ilarion şi Ştefan şi reconstruită, în 1762–1763, de către fraţii Cârstea şi Damian Iovipali din Râmnic şi pictată de Teodor zugravul, în 1763, în stil bizantin. În timpul Razboiului ruso-turc din anii 1787-1788, schitul a fost parasit si s-a paraginit de-a lungul timpului pana in anul 1845 cand a fost reactivat, reparat, restaurat si sfintit la 10 mai 1848. Biserica mare a manastirii, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, declarată monument istoric în anul 2015, a fost zidită în anii 1860–1863 prin osârdia episcopului Calinic al Râmnicului şi pictată de Mişu Popp pe o culoare dominantă albastru şi sfinţită la 12 mai 1863. Este singura mănăstire din ţară a cărei avere nu a fost secularizată în anul 1863, păstrându-şi terenul agricol până azi şi, totodată, singura mănăstire din ţară în care femeile nu au voie să intre (→ şi mănăstirea Frăsinei, Capitolul Lăcaşuri spirituale/Mănăstiri, litera F). În satul Muereasca există biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1782, cu fresce originare).

MUGENI, com. în jud. Harghita, alcătuită din 8 sate, situată la poalele de S ale Dealului Aramei (Subcarpaţii Târnavelor), pe Târnava Mare; 3 770 loc. (1 ian. 2011): 1 850 de sex masc. şi 1 920 fem. Haltă de c.f., în satul Dobeni. Expl. şi prelucr. lemnului; prelucr. maselor plastice; confecţii textile; produse de patiserie. Pomicultură. Centru de împletituri din paie şi din pănuşi de porumb (pălării, poşete, papuci etc.). În satul Mugeni, menţionat documentar, prima oară, în 1333, se află o biserică în stil gotic (sec. 14–15), care păstrează picturi murale originare, de factură gotică (Legenda Sfintei Margareta din Antiohia, Legenda regelui Ladislau, Judecata de Apoi). Tavan casetat. Biserici (azi reformate) în satele Mugeni (sec. 12, cu zid de incintă, fresce din sec. 13–14 şi tavan casetat, pictat în 1724), Lutiţa (sec. 15, cu zid de incintă din 1628 şi tavan casetat, pictat în 1729 şi 1799), Mătişeni (sec. 15, cu zid de incintă, turn-clopotniţă din 1798 şi tavan casetat, pictat în 1801). Până la 7 apr. 2004, com. Mugeni a avut în componenţă satele Porumbenii Mari şi Porumbenii Mici, care la acea dată s-au desprins din com. Mugeni şi au format com. Porumbeni, iar satul Beteşti a intrat în subordinea ad-tivă a oraşului Cristuru Secuiesc, ca localitate componentă.

MUNTENI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de N a Câmpiei Tecuciului, pe râul Bârlad; 7 160 loc. (1 ian. 2011): 3 657 de sex masc. şi 3 503 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 13 nov. 1886), în satul Frunzeasca şi haltă de c.f. (în satul Munteni). Producţie de mobilă şi de ambalaje metalice; presă de ulei comestibil. Morărit; produse de panificaţie. Culturi de cereale, floareasoarelui, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Viticultură. Popas turistic. Satul Munteni este menţionat documentar, prima oară, în 1430, iar Ţigăneşti, în 1617. Biserică având hramul „Buna Vestire” (1829), în satul Munteni. Până la 7 apr. 2004, com. Munteni a avut în componenţă satele Negrileşti şi Slobozia Blăneasa, care la acea dată au format com. Negrileşti.

MUNTENI-BUZĂU, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului, pe stg. râului Ialomiţa; 3 549 loc. (1 ian. 2011): 1 710 de sex masc. şi 1 839 fem. Staţie de c.f. Moară. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Creşterea păsărilor, ovinelor, porcinelor şi bovinelor. Bibliotecă publică (peste 8 100 vol.). Satul Munteni-Buzău a luat fiinţă în 1883 prin stabilirea aici a unor locuitori veniţi din jud. Buzău, care i-au atribuit numele Cocora Nouă, deoarece satul era amplasat atunci pe terit. com. Cocora. Din 1888 poartă numele actual.

MUNTENII DE JOS, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Colinelor Tutovei, pe râul Bârlad; 4 024 loc. (1 ian. 2011): 1 979 de sex masc. şi 2 045 fem. Staţie de c.f. (în satul Muntenii de Jos). În satul Muntenii de Jos, atestat documentar în 1491, se află biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (19751977, restaurată în anul 2000), iar în satul Mânjeşti există biserica „Sfântul Nicolae” (ante 1809, refăcută în 1866).

MUNTENII DE SUS, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 2 sate, situată în partea de SE a Pod. Central Moldovenesc; 4 144 loc. (1 ian. 2011): 2 076 de sex masc. şi 2 068 fem. Muzeu de istorie şi etnografie. În satul Muntenii de Sus, atestat documentar în 1698, se află biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, construită (în 1833) din lemn de stejar şi vălătuci pe temelie de piatră, şi biserica „Sfântul Apostol Andrei” zidită în anii 1996-2005. Com. Muntenii de Sus a fost întemeiată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Muntenii de Sus şi Satu Nou din com. Tanacu, jud. Vaslui.

MURGAŞI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 8 sate, situată în partea de S a Dealurilor Amaradiei, pe râul Geamărtălui; 2 609 loc. (1 ian. 2011): 1 256 de sex masc. şi 1 353 fem. Reşed. com. este satul Balota de Jos. Centru de artă populară (satul Rupturile). Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1807–1811, cu fresce originare), „Sfântul Dumitru” (1790) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1786), în satele Murgaşi, Rupturile şi Veleşti; în satul Balota de Jos se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1709–1710) şi ruinele bisericii „Sfinţii Voievozi” (1851), iar în satul Balota de Sus există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1812, cu picturi interioare din 1858).

MURGEŞTI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 3 sate, situată în Subcarpaţii Buzăului, pe râurile Câlnău şi Hârboca, la poalele Dealurilor Blăjani şi Buda; 1 045 loc. (1 ian. 2011): 489 de sex masc. şi 556 fem. Pomicultură (meri, pruni, nuci, peri). Viticultură.

MURIGHIOL, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 6 sate, extinsă între ţărmul de E al lacului Razim şi malul dr. al braţului Sfântu Gheorghe, la limita de E a Dealurilor Tulcei, în SV Deltei Dunării, pe canalele Lipovenilor, Dunavăţ ş.a.; 3 546 loc. (1 ian. 2011): 1 849 de sex masc. şi 1 697 fem. Expl. de calcar pentru ind. siderurgică (în satul Sarinasuf). Pepinieră piscicolă (Sarinasuf). Complex turistic (Murighiol) dat în folosinţă în iun. 1993. Între 13 oct. 1983 şi 20 mai 1996, satul şi com. Murighiol s-au numit Independenţa. Geamie (1849). Rezervaţie ornitologică în care predomină păsările ciocîntors (Recurvirostra avosetta), piciorong (Himantopus himantopus) ş.a. Centru de artă populară (satul Dunavăţu de Jos). Pe terit. satului Murighiol au fost descoperite (1945–1958) două necropole de incineraţie, aparţinând populaţiei getodacice, datând din perioada 350–250 î.Hr. Aici au fost găsite vase din ceramică cenuşie, lucrate cu mâna sau la roată, mărgele din sticlă, diferite obiecte mărunte din fier, precum şi ceramică grecească comună, cu firnis negru – ceea ce atestă existenţa unor raporturi strânse între populaţia autohtonă şi grecii din coloniile vest-pontice. În partea de S a com. Murighiol, în punctul Zaporojeni, situat între satele Dunavăţu de Jos (la E) şi Sarinasuf (la V), au fost descoperite urmele unei cetăţi romano-bizantine (66 x 45 m) din sec. 4–6, amplasată pe locul unui vechi emporiu (edificiu special amenajat pentru tranzacţii comerciale – antrepozit) grecesc al anticei aşezări Halmyris. Menţionată în unele izvoare documentare ale vremii şi cu denumirea de Salmorus, ca cea mai îndepărtată localit. a prov. Scythia, la Halmyris funcţiona o staţie de marş şi de aprovizionare pe drumul de uscat care urmărea cursul Dunării şi ţărmul Mării Negre. Pe terit. satului Dunavăţu de Sus au fost descoperite urmele unei fortificaţii romane (50 x 47 m), cu zid şi val de apărare, în care s-au găsit urme de porţi, turnuri, băi romane şi monede din timpul împăratului Constantin cel Mare (306–337), iar în arealul satului Colina au fost identificate vestigiile unei aşezări romane din sec. 2–4. În arealul com. Murighiol, o echipă de arheologi româno-americană a descoperit, la 15 aug. 2001, vestigiile unei bazilici episcopale din cetatea antică Halmyris din care s-au recuperat osemintele creştinilor Epictet şi Astion, martirizaţi la 8 iul. 290 în timpul împăratului roman Diocleţian. Osemintele celor doi martiri creştini au fost depuse la biserica „Adormirea Maicii Domnului” a mănăstirii Çelik-Dere din com. Frecăţei, jud. Tulcea.

MUŞĂTEŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 10 sate, situată în zona de contact a Muscelelor Argeşului cu Dealurile Argeşului, la poalele de SE ale Dealului Chicera, pe râul Vâlsan; 3 993 loc. (1 ian. 2011): 1 912 de sex masc. şi 2 081 fem. Reşed. com. este satul Vâlsăneşti. Prelucr. lemnului. Creşterea ovinelor, bovinelor, caprinelor. Pomicultură (pruni, meri, peri). Centru de olărit (în satul Stroeşti). Muzeu etnografic (inaugurat la 18 mai 1969), în satul Muşăteşti şi Muzeul Satului (Stroeşti), inaugurat la 29 iul. 2000. Agroturism. În satul Robaia se află mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), cu o biserică construită iniţial din lemn (secolul 14) de banul Armega, pe locul căreia a fost zidită, în anii 1642–1644, o nouă biserică, având hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, prin strădania lui Sava Sifarul, în jurul căreia s-a întemeiat o obşte monahală, atestată documentar la 23 aprilie 1644. Biserica a fost supusă unor lucrări de refacere după incendiul din 1704 şi unor lucrări de extindere şi restaurare în anii 1843–1868, sub îngrijirea lui Teodosie Visarion şi monahul Naum. Biserica a fost repictată la interior în 1848, 1901, 1951 şi 1997–1998, renovată în anii 1971–1974 şi 1983. Aici a trăit, în ultimii ani de viaţă, pictorul bisericesc Pârvu Mutu (→ şi mănăstirea Robaia, Capitolul Mănăstiri, litera R). Tot aici există biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (începutul sec. 19, cu transformări din 1912). Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1804) „Cuvioasa Parascheva” (1881–1888) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1840), în satele Costeşti-Vâlsan, Stroeşti şi Vâlsăneşti. Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1727), în satul Valea Faurului. Ateneu popular (1920), în satul Muşăteşti.

MUŞENIŢA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 6 sate, situată în partea de N a Pod. Sucevei, pe râul Ruda, la graniţa cu Ucraina; 2 075 loc. (1 ian. 2011): 1 013 de sex masc. şi 1 062 fem. Reşed. com. este satul Baineţ. Staţie de cale ferată şi punct de frontieră feroviar (satul Vicşani). Biserica romano-catolică (1910), în satul Vicşani.

MUŞETEŞTI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 7 sate, situată în Depr. subcarpatică olteană, la poalele de N-NV ale Dealului Săcelu; 2 085 loc. (1 ian. 2011): 1 032 de sex masc. şi 1 053 fem. Prelucr. lemnului. Culturi de căpşuni. Pomicultură. Viticultură. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1713, demolată în anii ’60 ai sec. 20), „Sfinţii Îngeri” (1720), „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1730) şi „Sfinţii Îngeri” (1751), în satele Bârcaciu, Stănceşti, Stănceşti–Larga şi Muşeteşti.