Date generale
Judeţul Braşov se află în partea centrală a României, în curbura interioară a arcului carpatic, în zona de întâlnire a Carpaţilor Orientali cu Carpaţii Meridionali şi cu Podişul Transilvaniei, pe cursul mijlociu şi superior al râului Olt, între 45°23’13” şi 46°12’12” latitudine nordică şi între 24°06’11” şi 26°01’00” longitudine estică, între judeţele Harghita (la Nord), Covasna (Est-Nord Est), Buzău (Sud Est), Prahova (Sud Est), Dâmboviţa (Sud), Argeş (Sud-Sud Vest), Sibiu (Vest) şi Mureş (Nord Vest). Suprafaţa: 5 363 km2 (2,25% din suprafaţa ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 635 084 loc. (2,86% din populaţia ţării), din care 307 429 de sex masc. (48,41%) şi 327 655 de sex fem. (51,59%). Populaţia urbană: 461 281 loc. (72,63%); rurală: 173 803 loc. (27,37%). Densitatea: 118,4 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 82,5% români, 7,2% maghiari, 3,4% rromi, 0,5% germani ş.a. Reşed.: municipiul Braşov. Oraşe: Codlea (municipiu), Făgăraş (municipiu), Ghimbav, Predeal, Râşnov, Rupea, Săcele (municipiu), Victoria, Zărneşti. Comune: 48. Sate: 149. Localităţile componente ale oraşelor: 5.
Relieful
Relief variat, cu o mare complexitate morfologică şi morfogenetică, desfăşurat sub forma a trei trepte majore, de la Sud la Nord: treapta munţilor înalţi (peste 1 700 m altitudine), în Sud şi Sud Est, ocupă 18% din suprafaţa judeţului, treapta munţilor scunzi (între 800 şi 1 700 m altitudine), în partea centrală şi de Sud Est a judeţului, se extinde pe 22% din suprafaţa judeţului, iar treapta depresiunilor şi a dealurilor de podiş (400–700 m altitudine) din jumătatea de Nord Vest şi de Est a judeţului Braşov se desfăşoară pe 60% din suprafaţa acestuia. Partea de Sud Vest a judeţului Braşov este ocupată de versantul nordic al M-ţilor Făgăraş, cu aspect alpin, care domină cu 1 600–2 000 m Podişul Transilvaniei, din creasta lor principală (prin care trece limita dintre judeţele Braşov şi Argeş), detaşându-se cele mai înalte vârfuri din Carpaţii româneşti (Dara 2 500 m, Moldoveanu 2 544 m – altitudinea maximă a întregului lanţ carpatic românesc, Viştea Mare 2 527, Lespezi 2 522 m, Vânătarea lui Buteanu 2 506 m, Gălăşescu 2 471 m ş.a.). Versantul nordic al M-ţilor Făgăraş este brăzdat de o puzderie de râuri mici (Sebeş, Berivoiu, Săvăstreni, Breaza, Sâmbăta, Viştea, Ucea ş.a.) care formează, în această zonă, cea mai densă reţea hidrografică din ţară (1,4 km/km2, faţă de 0,5 km/km2 cât este media pe ţară). În partea de Sud şi Sud Est a judeţului se desfăşoară prelungirile nordice ale masivelor Piatra Craiului, Leaota, Bucegi, Baiului şi Ciucaş, precum şi masivele Piatra Mare (1 843 m) şi Postăvaru (1 802 m). În cadrul zonei muntoase din Sud şi Sud Est se individualizează culoarul Bran-Rucăr, văile superioare ale râurilor Prahova, Timiş şi Teleajen, cu pasurile Giuvala (1 290 m altitudine), Bratocea (1 263 m) şi Predeal (1 032 m) care asigură legăturile rutiere, respectiv feroviare (prin pasul Predeal) între provinciile istorice Transilvania şi Muntenia. Treapta munţilor scunzi este reprezentată, în principal, prin Clăbucetele Întorsurii (în Sud Est), M-ţii Ţagla (1 640 m) şi M-ţii Perşani (1 292 m) în partea central-nordică a judeţului. De o parte şi de alta a M-ţilor Perşani se desfăşoară două mari arii depresionare, numite „ţări”: Depresiunea Braşov sau Ţara Bârsei (în partea central-estică a judeţului, la Est de M-ţii Perşani) şi partea central-estică a Depresiunii Făgăraş sau Ţara Făgăraşului (în partea central-vestică, la Vest de M-ţii Perşani). Sectorul de Nord Vest al judeţului Braşov, la Vest şi Nord de valea râului Olt, cuprinde în arealul său partea de Est şi Sud Est a Podişului Hârtibaci, cu subdiviziunile sale, cu înălţimi de 500–600 m.
Clima
Clima judeţului Braşov este temperat-continentală, moderată, cu variate nuanţe, în funcţie de altitudine. Regimul climatic general se caracterizează prin veri răcoroase, cu precipitaţii frecvente, şi ierni foarte reci în zonele depresionare şi de podiş, şi veri răcoroase, cu precipitaţii abundente, şi ierni friguroase, cu ninsori bogate în sectorul montan. În anotimpul rece al anului, în zonele depresionare se remarcă frecvente inversii de temperatură caracterizate prin instalarea şi stagnarea, pe fundul lor, a unor mase de aer foarte reci. Aşa se explică faptul că pe fundul Depresiunii Braşov, în luna ianuarie, în comuna Bod, temperatura medie multianuală a aerului este de -5,3°C, în timp ce la Predeal, aflat cu 500 m mai sus, aceasta este de –5,1°C. În timpul unor inversii de lungă durată, temperatura aerului poate coborî, în zonele depresionare, cu 15–20°C faţă de zonele înalte înconjurătoare. Aşa s-a întâmplat la 14 ianuarie 1965 când la Braşov temperatura aerului a fost cu 17,5°C mai scăzută decât la vârful Omu. Într-o situaţie asemănătoare, la staţiunea meteorologică Bod s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură din ţară până în prezent (– 38,5°C), la 25 ianuarie 1942, cauzată de o puternică inversie termică, formată în condiţii anticiclonice şi favorizată de prezenţa unui bogat strat de zăpadă. Caracteristic inversiilor termice este şi ceaţa, fenomen cu frecvenţă mare în zonele depresionare, care apare cu precădere primăvara şi toamna. Pe timpul verii, temperatura aerului este pozitivă pe întreg terititoriul judeţului Braşov, media termică a lunii august fiind de 5,7°C pe crestele montane înalte şi de 18°C în depresiuni. Temperatura maximă absolută, de 38,9°C, a fost înregistrată în oraşul Făgăraş, la 9 septembrie 1946. Temperaturile medii multianuale variază între 8,2°C la Făgăraş, 7,6°C la Braşov, 4,0°C la Predeal şi sub 0°C pe culmile montane înalte. Amplitudinea maximă a valorilor extreme absolute de temperatură este de 77,4°C, judeţul Braşov situându-se, din acest punct de vedere, pe primul loc în ţară. Cantităţile medii anuale ale precipitaţiilor atmosferice înregistrează creşteri accentuate în raport cu altitudinea, acestea oscilând între 610 mm la Bod, 747,2 mm la Braşov, 945 mm la Predeal şi peste 1300 mm în zonele montane înalte. Stratul de zăpadă din anotimpul rece se depune neuniform şi discontinuu, durata medie anuală a acestuia crescând o dată cu înălţimea, de la 55,2 zile în depresiune, la Bod, la 70,8 zile la Braşov, 118 zile la Predeal şi 215 zile în zonele înalte. Vânturile bat cu o frecvenţă mai mare dinspre Vest (19,3%), Nord Est (18,7%) şi Sud Vest (17,3%), înregistrând viteze medii anuale cuprinse între 3 m/s în regiunile depresionare joase şi 7–8 m/s, uneori peste 10 m/s, în sectorul montan înalt. Pe versantul nordic al M-ţilor Făgăraş şi pe cel estic al M-ţilor Perşani se fac resimţite, în timpul primăverii, mişcările de aer cu caracter de föhn care topesc zăpada. În Depresiunea Făgăraş, acest vânt föhnic, numit de localnici „mâncător de zăpadă”, mai este cunoscut sub numele de Vântul Mare.
Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică de pe teritoriul judeţului Braşov este relativ bogată, densă, bine organizată şi cu debite ridicate în toate anotimpurile anului. Majoritatea râurilor mai mici din arealul judeţului Braşov sunt colectate de râul Olt, care străbate partea de Nord Vest a judeţului Braşov pe o distanţă de circa 210 km, între satul Lunca Calnicului (la limita cu jud. Covasna) şi comuna Ucea (la limita cu judeţul Sibiu). Pe acest tronson panta medie de curgere a Oltului este de 0,45‰, cursul său este regularizat, iar energia apelor sale este folosită în hidrocentralele de la Făgăraş, Voila şi Viştea. Afluenţii principali pe care-i primeşte Oltul pe teritoriul judeţului Braşov, începând din amonte spre aval sunt: Homorod, Dăişoara, Cincu ş.a. pe partea dreaptă şi Tărlung, Ghimbăşel, Bârsa, Crizbav, Bogata, Comana, Veneţia, Şercaia, Sebeş, Berivoiu, Săvăstreni, Breaza, Sâmbăta, Viştea, Ucea ş.a. pe stânga, determinând o densitate medie de 0,9 km/km2, superioară mediei pe ţară (care este 0,5 km/km2). Cea mai mare valoare a densităţii reţelei hidrografice se înregistrează pe versantul nordic al M-ţilor Făgăraş (1,4 km/km2, cea mai ridicată din ţară), iar cea mai scăzută (0,6 km/km2), în Depresiunea Braşov. Extremitatea de Sud Est a judeţului Braşov este drenată de cursul superior al râului Buzău, cu afluentul său Buzoel. Lacurile naturale şi antropice sunt puţine în cadrul jud. Braşov, cel mai însemnat lac natural fiind Urlea, cantonat într-un circ glaciar, iar cele de acumulare sunt realizate pe râul Tărlung (la Săcele) şi pe râul Olt (lacurile hidrocentralelor de la Făgăraş, Voila şi Viştea).
Vegetaţia
Vegetaţia se caracterizează printr-o etajare altitudinală, bine exprimată, dar cu contraste locale evidente, determinate de particularităţile litologice, edafice şi topoclimatice. Crestele înalte ale M-ţilor Făgăraş, Piatra Craiului, Leaota, Bucegi, Piatra Mare, Postăvaru şi Ciucaş, la peste 1 700 m altitudine, sunt acoperite cu vegetaţie alpină şi subalpină, alcătuită din pajişti, în care predomină rogozul (Carex curvula), păruşca (Festuca supina), ţăpoşica (Nardus stricta) ş.a. şi din tufişuri pitice de arbuşti, în care domină smirdarul (Rhododendron kotschyi), afinul (Vaccinium myrtillus), jneapănul (Pinus mugo) şi coacăzul (Brukenthalia spiculifolia). În masivele Bucegi şi Piatra Craiului, este specifică larga dezvoltare a vegetaţiei de stâncărie, cu multe elemente floristice rare, ocrotite de lege, între care se remarcă floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), genţiana sau ghinţura (Gentiana lutea) ş.a. O caracteristică aparte a pajiştilor de pe creasta Pietrii Craiului o reprezintă existenţa unei plante endemice, declarată monument al naturii – garofiţa Pietrii Craiului (Dianthus callizonus) – una dintre cele mai frumoase flori alpine. În M-ţii Făgăraş se întâlnesc câteva pâlcuri de zâmbru (Pinus cembra), relict glaciar, caracteristic etajului subalpin. Sub etajul alpin, începe domeniul forestier, care acoperă o supr. destul de mare în cadrul jud. Braşov (206 056 ha, la sfârşitul anului 2007). Etajul pădurilor de răşinoase, în care predomină molidul (Picea abies), se dezvoltă pe versanţii munţilor înalţi, între 1 700 şi 1 500–1 300 m altitudine. Alături de molid apar exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) şi sorb de munte (Sorbus aucuparia). În cadrul domeniului forestier, cel mai bine reprezentat este etajul pădurilor de foioase, extins între 1 500–1 300 şi 1 000– 700 m altitudine. Pădurile de gorun, în amestec cu carpen, se dezvoltă pe arii restrânse la poalele munţilor şi dealurilor piemontane, în timp ce pădurile de fag, în amestec cu carpen, acoperă aproape în întregime M-ţii Perşani, iar pădurile de fag, în amestec cu molid şi brad, au o largă răspândire pe versanţii M-ţilor Bucegi, Făgăraş, Piatra Mare, Clăbucetele Întorsurii, Ciucaş ş.a. Etajul forestier se termină în partea cea mai joasă cu pădurile de gorun (Quercus petraea) care acoperă versanţii luminoşi şi mai încălziţi de Soare. În arealul etajului forestier, datorită unor condiţii locale (expoziţia la Soare, înclinarea versanţilor, sol etc.), pe versantul sudic, însorit, al masivului Tâmpa, ca şi pe Dealul Cetăţii, pe Dealul Sânpetru de la Hărman şi în alte locuri, se dezvoltă, în condiţii optime, unele enclave de vegetaţie xerofilă, în care vegetează colilia (Stipa pulcherrima), migdalul pitic (Prunus tenella), vişinul de stepă (Prunus fruticosa), dediţelul (Pulsatilla montana) ş.a. O caracteristică deosebită a vegetaţiei de pe terit. jud. Braşov este aceea a numeroaselor cazuri de inversii de vegetaţie. Relevant este în acest sens versantul dinspre Poiana Braşov al masivului Postăvaru, care este acoperit cu fag şi stejar în jumătatea superioară şi cu brad, în cea inferioară. Vegetaţia azonală este larg dezvoltată în luncile râurilor din depresiuni, precum şi în perimetrul câtorva mlaştini eutrofe, între care se remarcă zona mlăştinoasă din zona localit. Hărman, alimentată de izvoare reci. Aici se dezvoltă o serie de plante relicte glaciare (Pedicularis sceptrum carolinum, care vegetează normal în Arctica, dar care la Hărman ating punctul cel mai sudic din lume), endemice (Armeria alpina ssp. barcensis), plante rare (Swertia perennis – element boreal, rar întâlnit în România), plante carnivore – o specie de roua cerului (Drosera anglica) – care atinge aici limita sudică de pe terit. României. Un caracter intrazonal au arboretele de stejar (Quercus robur), situate în şesurile depresiunilor, reprezentând resturi ale unor păduri care ocupau odinioară supr. mult mai extinse în zonele Hărman, Prejmer, Bod. Gama floristică, deosebit de variată pe terit. jud. Braşov, se impune în mod deosebit şi prin prezenţa, la Dumbrava Vadului, a unei vestite poieni cu narcise (Narcissus stellaris), extinsă pe 400 de ha.
Fauna
Fauna, ca şi vegetaţia, este bogată şi variată şi răspândită pe toate formele de relief, din luncile râurilor până pe crestele munţilor înalţi. Zona alpină este dominată de coleoptere, lepidoptere şi unele specii de reptile, iar culmile crenelate şi abrupturile alpine sunt stăpânite de caprele negre (Rupicapra rupicapra), vulturii pleşuvi (Gyps fulvus fulvus), acvila de piatră (Acvila heliaca heliaca), declarate monumente ale naturii, ş.a. Domeniul forestier este foarte bogat în vieţuitoare ca: ursul brun, cerbul carpatin, râsul, mistreţul, lupul, jderul, pisica sălbatică, căpriorul, veveriţa, cocoşul de munte, ierunca (păsări ocrotite), găinuşa sălbatică, cinteza ş.a. În apele repezi de munte trăiesc păstrăvii şi lipanul, iar în râul Olt şi celelalte ape de şes, somnul, crapul, ştiuca, scobarul, mreana, lipanul ş.a.
Resursele naturale
Păduri (206 056 ha, la sf. anului 2007), zăcăminte nichelifere (Poiana Mărului, Holbav), de cărbune brun (Codlea, Cristian) şi turbă (Mândra). Din categoria rocilor utile fac parte bazaltele (Racoş, Hoghiz, Bogata Olteană, Comana), calcarele (Codlea, Cristian, Râşnov, Zărneşti), tufurile vulcanice (Caţa, Drăuşeni, Perşani, Veneţia de Jos), argilele caolinoase (Cristian, Holbav), dolomitul (Măgura Veneţiei), gresiile (Teliu, Apaţa, Dopca), argilele comune (Făgăraş, Hoghiz, Măieruş, Bogata, Râşnov, Rupea, Hălchiu, Ucea, Feldioara), nisipurile, pietrişurile ş.a. O bogăţie aparte o reprezintă apele minerale, cu compoziţii chimice variate, sub forma izvoarelor clorosodice şi carbogazoase (Zizin), clorosodice şi bromurate (Rodbav), clorosodice şi sărate (Perşani, Grid, Veneţia de Jos, Racoş), clorosodice şi sulfuroase (Rupea, Homorod) etc.
Istoric
Prezenţa activităţii umane în arealul actual al jud. Braşov a fost semnalată în numeroase puncte, cele mai vechi urme de locuire fiind atribuite culturii materiale Musteriene (60 000–40 000 î.Hr.) din Paleoliticul mijlociu. Obiecte din cremene sau os (unelte, arme etc.) au fost descoperite în Peştera Gura Cheii din apropiere de Râşnov, la Rupea, Crizbav ş.a. Vestigiile unor aşezări omeneşti din Neolitic, cu inventar arheologic bogat (unelte, arme, produse ceramice, podoabe etc.), au fost scoase la iveală în localit. din jurul municipiului Braşov, iar urme materiale care dovedesc prezenţa unei populaţii locale pe aceste meleaguri, în Epoca bronzului, aparţinând culturii materiale Noua (sec. 14–12 î.Hr.), au fost descoperite în cartierul Noua al municipiului Braşov, la Bod, Hărman, Cuciulata ş.a. Urme edificatoare (monede, obiecte de podoabă etc.) din Epoca fierului (800 î.Hr.–sec. 1–3 d.Hr.), corespunzătoare perioadei dacice, au fost identificate în arealele localit. Braşov, Hărman, Codlea, Râşnov ş.a. Din vremea stăpânirii romane au rămas ca mărturii urmele castrelor de la Râşnov (anticul Cumidava) şi Hoghiz, iar perioada desăvârşirii procesului de formare a poporului român este ilustrată de descoperirile de la Cristian şi Şercaia (sec. 4), Feldioara (sec. 4–9), Hărman (sec. 6–13), Comana de Jos (sec. 8–9), Braşov (sec. 9–12) ş.a., care dovedesc o locuire intensă în Ţara Bârsei înainte de aducerea şi stabilirea aici a coloniştilor germani, la mijlocul sec. 12. Teritoriul braşovean este amintit în documentele sec. 13–14 ca unitate ad-tivă aparte, unele dintre districtele româneşti şi comitatele de aici continuând să existe până în anul 1920, când, după înfăptuirea (în 1918) statului naţional unitar român, a fost necesară reorganizarea ad-tiv-teritorială a României Mari. De remarcat este faptul că o mare parte a terit. braşovean se suprapune unor forme vechi de organizare teritorială, numite „ţări”. În acest sens, cea mai veche unitate ad-tivă distinctă este Ţara Bârsei, amintită documentar, în 1211, cu numele Terra Borza, iar apoi Ţara Făgăraşului sau Ţara Oltului, consemnată documentar, în 1222, cu numele Terra Blachorum. La sf. sec. 12 şi începutul sec. 13, centrele meşteşugăreşti, în special oraşul Braşov, au devenit principalele furnizoare cu produse meşteşugăreşti pentru Moldova şi Ţara Românească. Dezvoltarea legăturilor comerciale ale Braşovului cu Ţara Românească şi cu Moldova, înlesnite de existenţa numeroaselor trecători naturale care străbat Carpaţii (Giuvala, Predeal, Predeluş, Bratocea, Boncuţa ş.a.) sunt ilustrate şi de faptul că domnii Ţării Româneşti au stăpânit Făgăraşul până în 1452, iar Mircea cel Bătrân şi apoi fiul său, Mihail I, au stăpânit o perioadă (1395–1425) Cetatea Bran. Un document important al vremii este scrisoarea adresată de către braşoveni, la 26 apr. 1479, lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, în care aceştia proslăveau victoriile viteazului voievod împotriva turcilor – victorii care salvau interesele celor trei ţări române. Totodată, braşovenii îl rugau pe bravul domn „… să binevoieşti a te apropia de această ţară spre a o apăra de acei turci prea cumpliţi”. Din 1541, Transilvania, inclusiv terit. de azi al jud. Braşov, a devenit principat autonom sub suzeranitate turcească. În timpul luptelor pentru unificarea celor trei ţări române, Mihai Viteazul a locuit în cetatea Făgăraşului, iar după lupta de la Mirăslău (18 sept. 1600), acesta s-a retras, cu familia sa, la Râşnov pe care îl considera drept „un oraş al domniei mele”. În 1688, braşovenii s-au împotrivit pătrunderii armatelor austriece şi încorporării Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic, cerând ajutorul domnului Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino. Marea răscoală a meşteşugarilor braşoveni împotriva instaurării stăpânirii austriece a fost însă înăbuşită, iar conducătorii revoltei – condamnaţi la moarte. Răscoala a marcat, totodată, începutul luptelor antihabsburgice ale populaţiei de pe terit. Transilvaniei. Jumătatea sec. 19 este marcată de Revoluţia de la 1848–1849 din Transilvania, în timpul căreia peste 3 000 de locuitori din Ţara Făgăraşului, sub conducerea lui Iovian Bradu şi Nicolae Orhidan, au incendiat numeroase case ale nobililor maghiari. A doua jumătate a sec. 19 şi începutul sec. 20 au fost dominate de continuarea luptei politice şi culturale a intelectualităţii româneşti din Transilvania pentru scoaterea naţiunii române din „situaţia înjositoare de popor tolerat” şi acordarea unor drepturi şi libertăţi democratice egale cu acelea ale altor naţionalităţi. La Adunarea Naţională a Marii Uniri de la 1 Dec. 1918 de la Alba Iulia, jud. Braşov a delegat 52 de cetăţeni aparţinând tuturor categoriilor sociale. După unirea Transilvaniei cu România, la 1 Dec. 1918, viaţa economică şi social-culturală a jud. Braşov a înregistrat o dezvoltare considerabilă, în cadrul căreia oraşul Braşov a devenit unul dintre cele mai puternice centre industriale şi culturale ale ţării. Revenind la fizionomia jud. Braşov, se remarcă faptul că, în 1854, pe o hartă publicată de E. A. Bielz, în SE Transilvaniei figura, printre altele, districtul (Kreise) Braşovului, alcătuit din zece preturi (Bezirk). În 1876 a avut loc o reorganizare a Transilvaniei în urma căreia s-a înfiinţat Comitatul Braşov (1 499 km2) care cuprindea fostul district Braşov şi o parte din districtul Făgăraşului şi Scaunul Cohalmului. După crearea României Mari (la 1 dec. 1918), a avut loc o nouă organizare ad-tiv teritorială, în 1921, când a fost înfiinţat jud. Braşov, în componenţa căruia intrau oraşul Braşov, 3 plase (Bârsa de Jos, Bârsa de Sus, Săcele) şi 23 de comune. În urma modificărilor administartiv-teritoriale din 1 ian. 1926, jud. Braşov era format din oraşul Braşov şi 48 de comune grupate în patru plase (Bârsa de Jos, Bârsa de Sus, Săcele şi Zărneşti), menţinându-se în această formă până la 8 sept. 1950, când a fost efectuată o reorganizare ad-tiv teritorială după model sovietic, creând regiunea Stalin (formată din 8 raioane, 20 de oraşe şi comune), a cărei denumire a fost schimbată la 24 dec. 1960, în regiunea Braşov. Prin Legea nr. 2/17 febr. 1968 privind organizarea ad-tiv teritorială a României (cu modificările din 23 ian. 1981) s-a revenit la împărţirea pe judeţe a ţării, regiunea Braşov devenind jud. Braşov, între limite mai mici, fiind format în prezent din 4 municipii, 6 oraşe, 48 de comune, 149 de sate şi 5 localităţi componente ale oraşelor şi municipiilor.
Economia
Economia jud. Braşov are un profil complex, în cadrul căreia funcţiile industrială (predominantă), de transport, turistică, agricolă ş.a. s-au amplificat, contribuind la realizarea, în proporţii ridicate, a unor produse din diferite ramuri ale economiei naţionale.
Industria
Industria, principala componentă a activităţii jud. Braşov, are un înalt grad de complexitate, specializare, diversificare şi o mare capacitate de producţie. În ansamblul economiei naţionale, jud. Braşov ocupă locul 2, după Bucureşti, în producţia constr. de maşini şi în cea a produselor cosmetice. Pr. produse industriale realizate de întreprinderile braşovene sunt: autocamioane, autobasculante, autobuze, autoutilitare, tractoare, motoare asincrone, maşini şi utilaje agricole, rulmenţi (la Braşov), motoare şi maşini-unelte (Codlea), utilaj petrolier şi chimic (Braşov, Făgăraş), echipamente electrice de bord pentru autovehicule şi tractoare (Săcele), scule (Râşnov), coloranţi organici (Codlea), amoniac (Făgăraş, Victoria), metanol, acid sulfuric ş.a. (Victoria), mase plastice (Râşnov), ciment (Hoghiz), prefabricate din beton şi produse ceramice (Feldioara), mobilă, furnir, placaje ş.a. (Braşov, Codlea), celuloză şi hârtie (Zărneşti, din 1835; azi în faliment), carton (Ghimbav), stofe, conf. şi tricotaje (Braşov, Rupea), produse alim. (zahăr, preparate din carne şi lapte, bere, vin, dulciuri etc.) la Bod, Braşov, Făgăraş, Rupea, Moeciu, Prejmer, Homorod, Tohanu ş.a. Ind. poligrafică cu o veche tradiţie.
Agricultura
Agricultura ocupă un loc important în economia jud. Braşov, evidenţiindu-se prin predominarea sectorului zootehnic şi prin cultura plantelor tehnice. La sf. anului 2007, din totalul supr. agricole (282 897 ha), 123 749 ha reveneau terenurilor arabile, 97 086 ha păşunilor, 60 440 ha fâneţelor, 1 420 ha livezilor şi pepinierelor pomicole şi 202 ha viilor şi pepinierelor viticole. În acelaşi an, în structura culturilor de câmp, pe primul loc se situau plantele de nutreţ (27 357 ha), urmate de culturile de grâu şi secară (16 248 ha), cartofi (16 905 ha), orz şi orzoaică (12 298 ha), porumb (9 618 ha), sfeclă de zahăr, ovăz, legume etc. Pomicultura este concentrată în arealul oraşului Rupea şi a com. Recea, Lisa şi pe pantele Pod. Hârtibaci, predominant fiind mărul şi prunul. Creşterea animalelor reprezintă ramura tradiţională şi, totodată, sectorul cel mai important în cadrul economiei agricole. La începutul anului 2008, efectivul de animale al jud. Braşov cuprindea 58 156 capete bovine, 143 387 capete porcine, 313 651 capete ovine, 14 027 capete caprine, 11 548 capete cabaline. Avicultură (2 208 194 capete păsări); apicultură (21 462 familii de albine). Caracteristic pentru Depr. Făgăraş este aria largă de creştere a bubalinelor (bivolilor). În cadrul sectorului zootehnic se remarcă faptul că peste 98% din efectivul de animale aparţine sectorului privat, iar în unele cazuri (caprine, cabaline, albinărit) în întregime.
Căile de comunicaţie
Intensa activitate economică a jud. Braşov şi poziţia sa centrală în cadrul ţării au atras dezvoltarea corespunzătoare a căilor şi mijloacelor de comunicaţie care converg dinspre Moldova, Muntenia şi din N şi V Transilvaniei, Braşov fiind unul dintre cele mai importante noduri de comunicaţii ale ţării. La sf. anului 2007, lungimea reţelei feroviare de pe terit. jud. Braşov era de 354 km (din care 184 km linii electrificate), cu o densitate de 66 km/1 000 km2 de teritoriu, acesta fiind străbătut de cea mai importantă magistrală feroviară a ţării care leagă capitala României cu capitalele din centrul şi V Europei, respectiv linia de c.f. Bucureşti–Ploieşti–Braşov–Sighişoara–Mediaş–Teiuş–Cluj-Napoca–Oradea–Episcopia Bihorului. Din Braşov pleacă o derivaţie către Făgăraş–Sibiu–Deva–Arad–Curtici şi o altă derivaţie din Braşov către Sfântu Gheorghe–Miercurea-Ciuc–Ciceu–Topliţa–Deda–Dej–Baia Mare–Satu Mare. În acelaşi an, lungimea drumurilor publice măsura 1 498 km (din care 454 km drumuri modernizate), cu o densitate de 27,9 km/100 km2 de teritoriu, nodul rutier Braşov fiind o adevărată placă turnantă de legătură către Bucureşti, Buzău, Oneşti, Miercurea-Ciuc, Sighişoara, Cluj-Napoca, Satu Mare, Oradea, Deva, Arad, Sibiu, Piteşti ş.a. Aeroport internaţional (la Ghimbav), inaugurat în 2014.
Învăţământ, cultură şi artă
În jud. Braşov a fost înfiinţată una dintre cele mai vechi şcoli româneşti din Transilvania (1471, la Şcheii Braşovului). În anul şcolar 2007–2008, pe terit. jud. Braşov, îşi desfăşurau activitatea 69 grădiniţe de copii, cu 15 814 copii înscrişi şi 962 de educatoare, 125 de şcoli generale (învăţământ primar – clasele 1–4 şi gimnazial – clasele 5–8), cu 42 420 elevi şi 3 557 cadre didactice, 46 licee, cu 20 727 elevi şi 1 899 profesori, o şcoală profesională, cu 6 222 elevi şi 81 cadre didactice, două universităţi („Transilvania”, f. 1971, cu 25 facultăţi, 49 869 studenţi şi 1 091 profesori şi „George Bariţiu”, particulară, f. 1991), cu şase facultăţi, 29 946 studenţi şi 147 profesori. Învăţământul se desfăşoară atât în limba română, cât şi în limbile germană şi maghiară pentru elevii care aparţin celor două minorităţi naţionale. O intensă şi bogată activitate cultural-artistică o desfăşoară cele trei teatre din municipiul Braşov (dramatic, muzical, de păpuşi), Filarmonica „Gheorghe Dima” din Braşov (înfiinţată la 15 apr. 1949), două galerii de artă, două cinematografe, 227 biblioteci, cu 3 897 000 vol., 135 cămine culturale, nouă case de cultură, numeroase muzee (Braşov, Bran, Făgăraş, Rupea, Săcele ş.a.), o staţie locală de emisii TV şi alta de emisii radio, numeroase case editoriale şi redacţii de presă, formaţii artistice de amatori şi ansambluri folclorice. Activitatea artistică este marcată anual de desfăşurarea, la Braşov, a Festivalului internaţional de muzică uşoară „Cerbul de aur”, ale cărui prime patru ediţii au avut loc în anii 1968–1971, întrerupt de autorităţile comunist-ceauşiste în 1972 şi reluat după 1989, respectiv, ediţia a 5-a, desfăşurându-se între 24 şi 28 iun. 1992, urmată de alte ediţii în 1993, 1994, 1995, 1996, 1997. După alţi 3 ani de întrerupere au mai avut loc ediţiile din anii 2001–2005, urmate de întreruperile din anii 2006 şi 2007 şi reluate în 2008, 2009, 2010, 2018 şi 2019. Ediţia a 20-a pregătită pentru anul 2020, a fost anulată din cauza pandemiei provocată de virusul covid-19. Activitatea sportivă se desfăşoară în cadrul celor 178 de secţii sportive, în care activează 5 527 sportivi, 256 antrenori şi 264 arbitri.
Ocrotirea sănătăţii
La sf. anului 2007, reţeaua sanitară a jud. Braşov dispunea de 14 spitale, cu 3 707 paturi (un pat de spital la 160 de locuitori), trei dispensare, patru policlinici, 294 cabinete stomatologice, un centru de medicină preventivă şi o staţie de salvare, 191 farmacii şi puncte farmaceutice ş.a. Asistenţa medicală este asigurată de 1 228 medici (1 medic la 483 locuitori), 301 stomatologi (1 medic stomatolog la 1 973 locuitori) şi 3 165 cadre sanitare cu pregătire medie.
Turismul
Înzestrat cu un bogat, complex şi valoros potenţial turistic, natural şi „umanizat”, jud. Braşov cunoaşte o permanentă dezvoltare a activităţii turistice, oferind în toate anotimpurile anului posibilităţi multiple de turism. Activitatea turistică de pe raza jud. Braşov este coordonată de către Societatea comercială „Postăvarul” S.A., înfiinţată în 1990 prin desfiinţarea O. N. T. Braşov, care asigură serviciile hoteliere prin unităţile aflate în patrimoniul său. În anul 2007, jud. Braşov avea o capacitate totală de cazare turistică de 12 634 locuri (locul 2 pe ţară, după jud. Constanţa) în 59 de hoteluri, cabane, un motel, 137 de pensiuni turistice urbane şi 200 pensiuni turistice rurale şi 55 de vile. Varietatea şi frumuseţea peisajului montan, cu lacuri glaciare, trasee marcate, cabane (Trei Brazi, Diham, Clăbucet Plecare, Clăbucet Sosire, Gârbova, Piatra Mare, Postăvarul, Omu, Susai etc.) şi posibilităţi de alpinism, nenumăratele monumente istorice şi de arhitectură (cetăţile Făgăraş, Rupea, Râşnov, Prejmer ş.a., castelele medievale de la Bran, Racoş, Hoghiz ş.a., Biserica Neagră, Casa Sfatului, bisericile „Sfântul Bartolomeu” , „Sfântul Nicolae” din Şchei, toate în Braşov, bisericile fortificate, în stil gotic sau baroc, din Calbor, Seliştat, Felmer, Rotbav, Homorod ş.a.), staţiunile balneoclimaterice (Rodbav, Zizin ş.a.) şi ale sporturilor de iarnă (Poiana Braşov, Predeal ş.a.), celebrele monumente ale naturii (Poiana Narciselor de la Dumbrava Vadului, bazaltele si craterul unui vulcan stins de la Racoş, stejarii seculari de la Cristian, garofiţa Pietrii Craiului şi floarea-de-colţi de pe crestele M-ţilor Piatra Craiului), complexul mănăstiresc de la Sâmbăta de Sus etc. constituie tot atâtea obiective turistice şi puncte de atracţie pentru vizitatorii români şi străini aflaţi la odihnă sau în tranzit prin jud. Braşov Indicativ auto: BV.
Localităţile judeţului Braşov
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
| II. Oraşe | Localit. componente ale oraşelor |
| 1. GHIMBAV (1342) | |
| 2. PREDEAL(1805) | 1. Pârâul Rece 2. Timişu de Jos (1850) 3. Timişu de Sus (1854) |
| 3. RÂŞNOV (1331) | |
| 4. RUPEA (1324) | 1. Fişer (1488) |
| 5. VICTORIA (oraş nou, construit în anii 1949–1953) | |
| 6. ZĂRNEŞTI (1367) | 1. Tohanu Nou (1769) |
| III. Comune | Satele componente (primul sat este reşed. com.) |
| 1. APAŢA | 1. Apaţa (1377) |
| 2. AUGUSTIN | 1. Augustin (1679) |
| 3. BECLEAN | 1. Beclean (1473) 2. Boholţ (1317–1320) 3. Calbor (1488) 4. Hurez (1453) 5. Luţa (1556) |
| 4. BOD | 1. Bod (1211) 2. Colonia Bod (1956) |
| 5. BRAN | 1. Bran (1367) 2. Predeluţ 3. Sohodol (1805) 4. Şimon (1805) |
| 6. BUDILA | 1. Budila (1211) |
| 7. BUNEŞTI | 1. Buneşti (1337) 2. Criţ (1270–1272) 3. Meşendorf (1322) 4. Roadeş (1356) 5. Viscri (1231) |
| 8. CAŢA | 1. Caţa (1299) 2. Beia (1494) 3. Drăuşeni (1224) 4. Ioneşti (1448) 5. Paloş (1520) |
| 9. CINCU | 1. Cincu (1328) 2. Toarcla (1329) |
| 10. COMANA | 1. Comana de Jos (1469) 2. Comana de Sus (1469) 3. Crihalma (1396) 4. Ticuşu Nou (1733) |
| 11. CRISTIAN | 1. Cristian (1362) |
| 12. CRIZBAV | 1. Crizbav (1235) 2. Cutuş (1913) |
| 13. DRĂGUŞ | 1. Drăguş (1486) |
| 14. DUMBRĂVIŢA | 1. Dumbrăviţa (1377) 2. Vlădeni (1570) |
| 15. FELDIOARA | 1. Feldioara (1240) 2. Colonia Reconstrucţia (1956) 3. Rotbav (1413) |
| 16. FUNDATA | 1. Fundata (1850) 2. Fundăţica (1956) 3. Şirnea (1805) |
| 17. HĂLCHIU | 1. Hălchiu (1335) 2. Satu Nou (1404) |
| 18. HĂRMAN | 1. Hărman (1240) 2. Podu Oltului (1954) |
| 19. HÂRSENI | 1. Hârseni (1520) 2. Copăcel (1473) 3. Măliniş (1956) 4. Mărgineni (1437) 5. Sebeş (1453) |
| 20. HOGHIZ | 1. Hoghiz (1186) 2. Bogata Olteană (1337) 3. Cuciulata (1372) 4. Dopca (1235) 5. Fântâna (1606) 6. Lupşa (1469) |
| 21. HOLBAV | 1. Holbav (1560) |
| 22. HOMOROD | 1. Homorod (1488) 2. Jimbor (1342) 3. Mercheaşa (1448) |
| 23. JIBERT | 1. Jibert (1289) 2. Dacia (1309) 3. Grânari (1289) 4. Lovnic (1206) 5. Văleni (1231) |
| 24. LISA | 1. Lisa (1527) 2. Breaza (1554) 3. Pojorta (1589) |
| 25. MĂIERUŞ | 1. Măieruş (1377) 2. Arini (1839) |
| 26. MÂNDRA | 1. Mândra (1400) 2. Ileni (1511) 3. Râuşor (1473) 4. Şona (1488) 5. Toderiţa (1589) |
| 27. MOIECIU | 1. Moieciu de Jos (1802) 2. Cheia (1909) 3. Drumul Carului (1956) 4. Măgura (1805) 5. Moieciu de Sus (1805) 6. Peştera (1805) |
| 28. ORMENIŞ | 1. Ormeniş (1733) |
| 29. PĂRĂU | 1. Părău (1293) 2. Grid (1509) 3. Veneţia de Jos (1235) 4. Veneţia de Sus (1469) |
| 30. POIANA MĂRULUI | 1. Poiana Mărului (1589) |
| 31. PREJMER | 1. Prejmer (1240) 2. Lunca Calnicului (1954) 3. Stupinii Prejmerului (1954) |
| 32. RACOŞ | 1. Racoş (1421) 2. Mateiaş (1733) |
| 33. RECEA | 1. Recea (1520) 2. Berivoi (1511) 3. Dejani ( (1452) 4. Gura Văii (1556) 5. Iaşi (1453) 6. Săsciori (1432) 7. Săvăstreni (1589) |
| 34. SÂMBĂTA DE SUS | 1. Sâmbăta de Sus (1437) 2. Staţiunea Climaterică Sâmbăta (1956) |
| 35. SÂNPETRU | 1. Sânpetru (1240) |
| 36. ŞERCAIA | 1. Şercaia (1235) 2. Hălmeag (1211) 3. Vad (1417) |
| 37. ŞINCA | 1. Şinca Veche (1476) 2. Bucium (1556) 3. Ohaba (1476) 4. Perşani (1512) 5. Şercăiţa (1584) 6. Vâlcea (1956) |
| 38. ŞINCA NOUĂ | 1. Şinca Nouă (1291) 2. Paltin (1956) |
| 39. ŞOARŞ | 1. Şoarş (1206) 2. Bărcut (1206) 3. Felmer (1206) 4. Rodbav (1332) 5. Seliştat (1206) |
| 40. TĂRLUNGENI | 1. Tărlungeni (1484) 2. Cărpiniş (1913) 3. Purcăreni (1500) 4. Zizin (1367) |
| 41. TELIU | 1. Teliu (1212) |
| 42. TICUŞU | 1. Ticuşu Vechi (1373) 2. Cobor (1206) |
| 43. UCEA | 1. Ucea de Jos (1223) 2. Corbi (1509) 3. Feldioara (1307) 4. Ucea de Sus (1509) |
| 44. UNGRA | 1. Ungra (1211) 2. Dăişoara (1606) |
| 45. VAMA BUZĂULUI | 1. Vama Buzăului (1533) 2. Acriş (1954) 3. Buzăiel (1954) 4. Dălghiu (1956) |
| 46. VIŞTEA | 1. Viştea de Jos (1400) 2. Olteţ (1529) 3. Rucăr (1387) 4. Viştea de Sus (1511) 5. Viştioara (1956) |
| 47. VOILA | 1. Voila (1339) 2. Cincşor (1332) 3. Dridif (1509) 4. Ludişor (1476) 5. Sâmbăta de Jos (1291) 6. Voivodeni (1432) |
| 48. VULCAN | 1. Vulcan (1369) 2. Colonia 1 Mai (1956) |