Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.
FARAOANI, com. în jud. Bacău, formată dintr-un sat, situată la poalele de E ale Culmii Pietricica, pe dr. văii Siretului; 5 395 loc. (1 ian. 2011): 2 641 de sex masc. şi 2 754 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 13 sept. 1872). Expl. de balast. Centru de dogărit şi rotărit. Moară de cereale. Bibliotecă (1950) cu peste 14 000 de volume. Muzeu sătesc. Satul Faraoani apare menţionat documentar, prima dată, în 1420 cu numele Forrofalva şi apoi la 5 apr. 1474, cu toponimul Faraoani. Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Martin” (1641, reparată în 1828) situată pe terit. fostului sat Valea Mare – sat unificat cu Faraoani la 17 febr. 1968; biserica romano-catolică „Sfântul Anton” construită în stil gotic, după planul arhitectului Octav Bellet, în perioada 1930–1965 (cu întrerupere în timpul celui de-al Doilea Război Mondial).
FARCAŞA, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 5 sate, situată pe râul Bistriţa, în amonte de lacul de acumulare Izvoru Muntelui, la poalele de V ale M-ţilor Stânişoarei şi cele de NE ale masivului Grinţieş (M-ţii Bistriţei); 3 215 loc. (1 ian. 2011): 1 595 de sex masc. şi 1 620 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (furnire, panouri din lemn). În satul Farcaşa, atestat documentar în 1437, se află biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1774, refăcută în 1951), cu colecţie de icoane, declarată monument istoric.
FĂCĂENI, comună în extremitatea de Est a judeţului Ialomiţa, alcătuită din 2 sate, situată în zona de Est a Câmpiei Bărăganului, la 13 – 24 m altitudine, pe stânga braţului Borcea al fluviului Dunărea; 5 424 loc. (1 ian. 2019): 2 709 de sex masc. şi 2 715 fem. Nod rutier. Producţie de mobilă şi ambalaje din lemn, de băuturi alcoolice, de produse lactate şi de panificaţie. Morărit. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, orez, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, soia, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Irigaţii. Pomicultură. Legumicultură. Complex avicol. Apicultură. Piscicultură. Cămin Cultural, inaugurat la 1 iulie 1934, cu o bibliotecă publică având atunci circa 400 de volume, iar în prezent cu peste 12 000 de volume. În perimetrul comunei Făcăeni au fost identificate unele vestigii neolitice şi din a doua Epoca a fierului/La Tène (secolele 5 î.Hr. – 1 d.Hr.), iar în anul 2011 a fost descoperit un mormânt de înhumaţie, în care a fost găsit un schelet şi un vas de ofrandă (o oală din lut ars), datând din secolul 10, aparţinând Culturii materiale Dridu (secolele 8-11). La sfârşitul secolului 19, Făcăeni era o comună rurală, formată din satul cu acelaşi nume, avea 955 de locuitori, o biserică şi o şcoală mixtă, iar Legea nr. 95 pentru unificarea administrativă a ţării din 14 iunie 1925, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1926, consemna existenţa comunei Făcăeni, alcătuită din satele Făcăeni şi Liteni şi avea 3 803 locuitori. Tabloul de Regruparea comunelor rurale, întocmit conform Legii pentru modificarea unor dispoziţiuni din Legea pentru Organizarea Administraţiunii Locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 161 din 15 iulie 1931, confirma existenţa comunei Făcăeni, formată din satele Făcăeni, Liteni şi Mihai Vodă (sat înfiinţat în anul 1912 şi numit Progresu din anul 1948). Satul Găiţa apare ca sat component al comunei Făcăeni după anul 1931, dar se pare că a fost desfiinţat la 1 ianuarie 1965 şi unificat cu satul Făcăeni, care astăzi este un fel de cartier al satului Făcăeni, în care se află biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavrii”, construită în perioada 1937-1946, restaurată în anii 2021-2022 şi sfinţită la 25 septembrie 2022. În satul Făcăeni se află conacul avocatului şi omului politic, „Aurelian Bentoiu”, datând din anul 1937, tatăl compozitorului Pascal Bentoiu. Tot în satul Făcăeni a existat casa natală a scriitorului Ștefan Bănulescu (8 septembrie 1926-25 mai 1998), demolată după anul 1998, iar în prezent, în acest sat există biserica “Sfântul Nicolae”, zidită în intervalul 1897-1900 pe locul uneia din lemn, cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, care data din anul 1782. În seara zilei de 12 august 2002, în jurul orei 19, în arealul comunei Făcăeni s-a declanşat o tornadă violentă, cu o viteză a vântului de peste 300 km/h, în timpul căreia au murit trei persoane, au fost rănite 14 persoane, au fost distruse peste 30 de gospodării, 428 de locuinţe avariate, 33 de case complet distruse, circa 1 000 de persoane sinistrate şi o mare parte din pădurea de salcâmi, aflată în apropiere (120 ha). O altă tornadă, cu intensitate mai mică s-a abătut la 23 mai 2017, în timpul căreia au fost distruse numeroase solarii, au fost doborâţi circa 100 de arbori din comună şi o mare parte din arborii din pădurea din apropiere.
FĂGEŢELU, com. în jud. Olt, alcătuită din 6 sate, situată în Piemontul Cotmeana, pe râul Vedea; 1 275 loc. (1 ian. 2011): 600 de sex masc. şi 675 fem. Nod rutier. Viticultură; pomicultură (meri, pruni, peri). Muzeu etnografic (în satul Chilia), inaugurat la 1 iunie 1979, organizat pe baza unor piese create şi donate de sculptorul popular Nicolae Nica. Pe teritoriul satului Chilia a fost descoperită o necropolă de incineraţie, datând din secolul 3, aparţinând dacilor romanizaţi. În satul Chilia se află o biserică ortodoxă cu dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae” (1830, cu picturi murale interioare din 1842), şi o biserică având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1842), iar în satul Făgeţelu, atestat documentar în anul 1475, există două biserici cu acelaşi hram – „Adormirea Maicii Domnului” –, una datând din 1805 şi cealaltă din 1822 (cu picturi murale originare), precum şi o biserică din lemn şi zid având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Cuvioasa Parascheva” (1853).
FĂLCIU, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 6 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului; 5 683 loc. (1 ian. 2011): 2 907 de sex masc. şi 2 776 fem. Staţie de c.f., transformată în haltă de mişcare în dec. 2007. Nod rutier. Fermă de creştere a porcinelor. Viticultură. Centru de vinificaţie. Iazuri şi heleşteie pentru pescuit şi irigaţii. Până în 1950 a făcut parte din categoria comunelor urbane (oraş) şi a fost reşed. plasei Dimitrie Cantemir. În arealul com. Fălciu se află o porţiune din Rezervaţia faunistică Cârja (→ oraşul Murgeni).
FĂLCOIU, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Romanaţi, la confl. Olteţului cu Oltul; 4 103 loc. (1 ian. 2011): 2 033 de sex masc. şi 2 070 fem. Haltă de c.f. Ţesături. Creşterea porcilor. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ etc.; legumicultură. Conac (sec. 19) şi biserica „Sfântul Nicolae” (1596, refăcută în 1710), în satul Fălcoiu; în satul Cioroiu se află biserica „Sfinţii Voievozi” (1783–1796, cu fresce originare, reparată în 1880, 1939), iar în satul Cioroiaşu există biserica având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1856).
FĂRĂGĂU, com. în jud. Mureş, alcătuită din 6 sate, situată în Colinele Mădăraşului, pe cursul superior al râului Şar; 1 739 loc. (1 ian. 2011): 870 de sex masc. şi 869 fem. Nod rutier. Prelucr. Lemnului şi a laptelui. Producţie de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice. Satul Fărăgău este menţionat documentar, prima oară, în 1357. În satul Poarta se află biserica ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1882, renovată în 1965, cu picturi pe pereţii interiori de factură naivă), iar în satul Tonciu există o biserică reformată (sec. 17), cu tavan casetat şi pictat (în 1769). Rezervaţia natural „Lacul Fărăgău” (35 ha).
FĂRĂU, com. în jud. Alba, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe Valea Drumu Podului; 1 562 loc. (1 ian. 2011): 806 de sex masc. şi 756 fem. Viticultură. Muzeu etnografic (în satul Fărău). În satul Fărău, menţionat documentar, prima oară, în 1299, se află biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” construită în 1762 în satul Sâniacob (Mureş) şi strămutată aici în 1842, când i s-au făcut unele adăugiri (declarată monument istoric), iar în satul Sânbenedic, atestat documentar în anul 1332, există biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” datând de la începutul sec. 18 (refăcută în 1730 şi 1773 şi pictată în 1798 şi 1861); biserica unitariană (sec. 15–18), în satul Sânbenedic; în satul Şilea, atestat documentar în anul 1319, sunt două biserici din lemn – una cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din 1664, cu picturi din 1745, executate de meşterul zugrav Iacov, şi din 1843, realizate de Ioan Jijiu, şi alta cu hramul „Sfântul Nicolae” (1730, amplificată în 1773-1774, pictată de meşterul Iacov şi de fiul său Nicolae), declarată monument istoric. În satul Fărău se află biserica „Izvorul Tămăduirii” (2010) şi mănăstirea Fărău, înfiinţată în 1995, cu biserica din lemn „Sfânta Treime” (1994-2003, pictată de Fodor Marcel din satul Sântămărie).
FĂRCAŞ, com. în jud. Dolj, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Amaradiei, pe râul Plosca; 1 929 loc. (1 ian. 2011): 980 de sex masc. şi 949 fem. Expl. de gaze şi petrol. Pomicultură (meri, pruni, peri, caişi). Biserica „Sfântul Nicolae” (1816), în satul Golumbelu. Până la 7 apr. 2004, com. Fărcaş a avut în componenţă satele Mofleşti, Nistoi, Puţinei, Soceni şi Tălpaş, care la acea dată au format com. Tălpaş, jud. Dolj.
FĂRCAŞA, com. în jud. Maramureş, alcătuită din 4 sate, situată în SV Depr. Baia Mare, la confl. râului Borturc cu Someş; 4 066 loc. (1 ian. 2011): 1 965 de sex masc. şi 2 101 fem. Expl. de balast. Producţie de obiecte din sticlă (pahare, vaze pentru flori etc.). Materiale de construcţii (parchet). În satul Fărcaşa, menţionat documentar, prima oară, în 1424, se află biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1774, restaurată în 1954) cu colecţii de icoane şi de piese etnografice, iar în satul Buzeşti, atestat documentar în 1648, există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1610), declarată monument istoric.
FĂRCAŞELE, com. în jud. Olt, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Romanaţi, la confl. râului Teslui cu Oltul; 4 700 loc. (1 ian. 2011): 2 375 de sex masc. şi 2 325 fem. Staţie de c.f. Expl. de balast. Fermă de creştere a ovinelor. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ etc.; legumicultură. Pe terit. satului Hotărani au fost descoperite urmele unei aşezări rurale romane (sec. 2–4), în cadrul căreia s-au găsit monede, ceramică, fragmente de cuptoare din cărămidă, obiecte din bronz ş.a., şi ale unei aşezări neolitice aparţinând culturii materiale Vădastra (milen. 4 î.Hr.). În satul Hotărani se află biserica „Sfinţii Voievozi” a fostei mănăstiri Hotărani, ctitorie din 1588 a vornicului Mitrea şi a jupâniţei Neaga, care păstrează unul dintre cele mai vechi pridvoare de zid din Ţara Românească, adăugat în anii 1707–1708, o dată cu repararea bisericii. Biserica are picturi murale interioare din 1840. Turn-clopotniţă cu amenajări defensive construit în 1707– 1708, azi în ruină.
FĂRCĂŞEŞTI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 7 sate, situată în zona de contact a teraselor de pe dr. Jiului cu Dealul Bujorescu (Dealurile Jiului); 3 477 loc. (1 ian. 2011): 1 743 de sex masc. şi 1 734 fem. Exploatări de lignit (în satul Roşia-Jiu). Termocentrală (în satul Rogojel) cu o putere instalată de 1 720 MW. Producţie de utilaje pentru construcţii. În satul Fărcăşeşti se află bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul ”Broşteniţa (1848) şi „Sfântul Nicolae” (1847); în satul Peşteana de Jos există biserica „Sfântul Nicolae” a fostului schit (ante 1720), declarată monument istoric; în satul Timişeni (cătunul Boncea) a existat (până în anul 2002) biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”, datând din anul 1773, demontată, transferată şi reasamblată, în anul 2002, in Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti, iar în satul Valea cu Apă se află biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, reconstruită din temelie, în anii 1948–1950, pe locul uneia care data din anul 1705.
FĂUREI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Neamţului; 2 170 loc. (1 ian. 2011): 1 114 de sex masc. şi 1 056 fem. Nod rutier. Morărit. În satul Făurei, atestat documentar la 3 sept. 1459, se află bisericile cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” (1683) şi „Sfântul Dumitru” (1977); în satul Climeşti, atestat documentar la 30 mart. 1558 cu numele Ghirva, există biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, în stil armenesc, cu o turlă de 25 m înălţime, datând din 1883, consolidată şi restaurată în 1999-2000, declarată monument istoric, şi un conac boieresc din sec. 19 (în prezent spital pentru copii), iar în satul Budeşti, menţionat documentar în 1712, se află biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, ctitorie din anul 1664 a vornicului Toma Cantacuzino, restaurată în 1982, şi un conac boieresc (sec. 19). În satul Micşuneşti, atestat documentar la 11 sept. 1480, există biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, construită în 1488 la Bălţăteşti şi mutată ulterior aici pe locul vechii biserici care a ars. Biserica a fost reparată în 1961.
FĂUREŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 5 sate, situată în S Piem. Olteţului, pe stg. râului Olteţ; 1 559 loc. (1 ian. 2011): 760 de sex masc. şi 799 fem. Reşed. com. este satul Mileşti. Expl. de petrol şi gaze naturale. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1829, cu picturi murale interioare originare), în satul Mileşti. Până la 7 mai 2004, com. Făureşti a avut în componenţă satele Băbeni-Olteţu, Budeşti, Colelia şi Diculeşti, care la acea dată au format com. Diculeşti, jud. Vâlcea.
FÂNTÂNA MARE, com. în jud. Suceava, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Fălticeni, pe râul Moldova, la 5 km SE de municipiul Fălticeni; 2 766 loc. (1 ian. 2011): 375 de sex masc. şi 1 391 fem. Producţie de băuturi răcoritoare. Satul Fântâna Mare este atestat documentar în anul 1455. Com. Fântâna Mare a fost înfiinţată la 18 iul. 2003 prin desprinderea satelor Fântâna Mare, Cotu Băii, Praxia şi Spătăreşti din com. Vadu Moldovei, jud. Suceava.
FÂNTÂNELE, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Vingăi, pe stg. râului Mureş; 3 502 loc. (1 ian. 2011): 1 773 de sex masc. şi 1 729 fem. Producţie de echipamente frigorifice şi de ventilaţie şi de mobilă. Expl de balast. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de tutun etc.; legumicultură. Creşterea bovinelor. În satul Fântânele, menţionat documentar, prima oară, în 1457, se află biserica romano-catolică „Îngerul Păzitor” (1780), biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construită în perioada 7 sept. 1989–7 sept. 1997, şi castelul „Köver-Appel” (sec. 19). Până la 7 apr. 2004, com. Fântânele a avut în componenţă satele Aluniş şi Frumuşeni, care la acea dată au format com. Frumuşeni, jud. Arad.
FÂNTÂNELE, comună în judeţul Constanţa, formată dintr-un sat, situată în Podişul Casimcea, la contactul cu Podişul Istriei, la 55 km Nord de municipiul Constanţa; 1 704 loc. (1 ian. 2011): 864 de sex masc. şi 840 fem. Datorită vântului puternic care bate în această zonă (circa 2 700 de ore pe an), firma cehă CEZ a instalat pe teritoriul comunei Fântânele şi pe cel al comunei învecinate, Cogealac, un parc eolian în perioada 1 iunie 2010 (prima turbină) – 22 noiembrie 2012 (ultima turbină), cu 240 de turbine eoliene (Mori de vânt) de câte 2,50 MW fiecare, cu o putere totală de 600 MW. Parcul eolian de la Fântânele, împreună cu cel de la Cogealac din apropiere, extins pe 600 ha, este cel mai mare ansamblu eolian din Europa. Culturi de cereale. Com. Fântânele a fost înfiinţată la 25 mart. 2005 prin desprinderea satului Fântânele din com. Cogealac, jud. Constanţa.
FÂNTÂNELE, com. în jud. Iaşi, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Jijiei Inferioare; 2 239 loc. (1 ian. 2011): 1 174 de sex masc. şi 1 065 fem. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale. Satul Fântânele a luat naştere în 1879 prin împroprietărirea însurăţeilor, iar com. Fântânele a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Fântânele din com. Focuri, jud. Iaşi.
FÂNTÂNELE, com. în jud. Mureş, alcătuită din 6 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Mică; 4 920 loc. (1 ian. 2011): 2 389 de sex masc. şi 2 531 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Centrală electrică şi de termoficare (250 MW) intrată în funcţiune în 1954, aflată în prezent în conservare. Producţie de mobilă, de ulei vegetal şi de produse de panificaţie. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de cartofi şi legume etc. Artizanat. În satul Fântânele, menţionat documentar, prima oară, în 1332, se află o biserică din sec. 14-15 (azi biserică reformată), cu tavan casetat şi pictat în 1625, cu refaceri şi transformări din sec. 18, declarată monument istoric; în satul Roua, atestat documentar în 1566, există o biserică unitariană (sec. 18, refăcută în sec. 19), iar în satul Bordoşiu, consemnat documentar în 1566 cu numele Bordoş, se află o biserică romano-catolică (sec. 15, cu transformări din 1857) şi o casă parohială romano-catolică (1812).
FÂNTÂNELE, com. în jud. Prahova, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Sărătei cu Dealul Istriţa (Subcarpaţii Buzăului), pe râul Bălana; 2 262 loc. (1 ian. 2011): 1 128 de sex masc. şi 1 134 fem. Viticultură. În satul Fântânele se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1735–1750). Până la 7 mai 2004, com. Fântânele a avut în componenţă satele Ghinoaica, Ungureni şi Vadu Săpat, care la acea dată au format com. Vadu Săpat, jud. Prahova.
FÂNTÂNELE, com. în jud. Suceava, alcătuită din 5 sate, situată în luncile şi pe terasele interfluviului Siret–Suceava; 4 873 loc. (1 ian. 2011): 2 489 de sex masc. şi 2 384 fem. Haltă de c.f. (în satul Băneşti). Fermă de creştere a bovinelor. Legumicultură. În satul Fântânele, atestat documentar la 22 mart. 1621 cu numele Stârceni, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1791), cu turlă de 20 m înălţime, în satul Băneşti, menţionat documentar la 15 febr. 1622, există biserica din lemn „Sfântul Nicolae” (sfinţită la 20 apr. 1706, restaurată în 1826), în cimitirul căreia se află mormântul Paraschivei Iuraşcu (bunica, din partea mamei, a lui Mihai Eminescu), iar în satul Stamate, biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1861-1862, restaurată în 1987-1988).
FÂNTÂNELE, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în partea de S a Câmpiei Boian; 1 873 loc. (1 ian. 2011): 910 de sex masc. şi 963 fem. Culturi de cereale. Satul Fântânele apare menţionat documentar la 13 iun. 1588, iar com. Fântânele a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Fântânele din com. Suhaia, jud. Teleorman. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1858–1860).
FÂRDEA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 7 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Lugojului cu M-ţii Poiana Ruscăi, pe cursul superior al râului Bega; 1 767 loc. (1 ian. 2011): 870 de sex masc. şi 897 fem. Nod rutier. Expl. de nisip cuarţos (în satul Gladna Montană). Producţie de ambalaje din lemn. Pomicultură (meri, peri, pruni, piersici). Satul Fârdea este menţionat documentar, prima oară, în 1361. Biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (sec. 18, pictată în 1781), în satul Zolt. În arealul com. Fârdea se află o mănăstire de maici, cu biserica „Adormirea Maicii Domnului” construită în perioada 12 aug. 2001–12 oct. 2003. Chiliile, paraclisul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi Turnul-clopotniţă au fost finalizate în anul 2004.
FÂRLIUG, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 6 sate, situată în zona Dealurilor Pogănişului, pe râul Pogăniş; 1 935 loc. (1 ian. 2011): 955 de sex masc. şi 980 fem. Pomicultură (meri, pruni, peri). Legumicultură. Apicultură. Localit. s-a dezvoltat pe vatra unei vechi aşezări dacice, numită Azizis (sau Aizis), şi a unui castru roman (sec. 2) şi a fost menţionată documentar, prima oară, în perioada 1690–1700. În satul Remetea-Pogănici se află ruinele unei cetăţi din sec. 14. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1783) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1800, restaurată în 1893), în satele Fârliug şi Valea Mare.
FÂRTĂŢEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 20 de sate, situată în S Piem. Olteţului, pe râul Cerna; 4 247 loc. (1 ian. 2011): 2 116 de sex masc. şi 2 131 fem. Pomicultură. Centru de fabricare a rachiului. Biserică din lemn (ante 1827), în satul Afânata. Bisericile de zid cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1713, refăcută în 1858–1861), „Sfântul Nicolae” (sec. 18, refăcută în 1832 şi în 1873), „Sfinţii Voievozi” (1715, refăcută în 1836–1840), „Sfântul Nicolae” (1816, refăcută în 1842–1850), „Sfântul Gheorghe” (1838, cu picturi originare), „Sfântul Nicolae” (1830), „Sfântul Ioan Botezătorul” (1864) şi „Sfântul Nicolae” (1868), în satele Nisipi, Giuleşti, Dejoi, Becşani, Fârtăţeşti, Tanislavi şi Stănculeşti. În satul Seciu se află biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1900).
FÂRŢĂNEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Covurlui cu Pod. Covurlui, pe râul Chineja; 5 232 loc. (1 ian. 2011): 2 657 de sex masc. şi 2 575 fem. Haltă de c.f. Viticultură. Trei mori de porumb şi o moară pentru măcinat grâul. În satul Fârţăneşti, atestat documentar la 20 aug. 1674 , se află bisericile „Adormirea Maicii Domnului” (1892-1896) şi „Sfinţii Voievozi” (ante 1809), iar în satul Viile există biserica „Sfântul Gheorghe” (1882-1885). Pădure seculară de stejari (90 ha), unde vegetează bujorul românesc.
FELDIOARA, com. în jud. Braşov, alcătuită din 3 sate, situată în Depr. Braşov, la confl. râurilor Bârsa, Hămăradia, Vulcăniţa şi Crizbav cu Oltul; 7 078 loc. (1 ian. 2011): 3 557 de sex masc. şi 3 521 fem. Staţie de c.f. Staţie hidrologică. Expl. de nisip cuarţos. Uzină de producere a combustibilului nuclear pentru centralele nuclearo-electrice de tip CANDU. Producţie de mobilă, de cărămidă şi ţiglă. Morărit şi panificaţie. Fermă de creştere a porcilor. Iazuri piscicole. Culturi de cereale, cartofi, sfeclă de zahăr etc. La Feldioara a funcţionat o şcoală agricolă în perioada 1872–1967. Pe terit. com. au fost descoperite urmele unei aşezări neolitice cu un nivel de locuire aparţinând culturii materiale Boian (milen. 4 î.Hr.), unul caracteristic culturii materiale Cucuteni (milen. 4–3 î.Hr.) şi altul culturii materiale Ariuşd (milen. 4–3 î.Hr.), precum şi vestigiile unui castru roman de piatră (sec. 2 d.Hr.). După 7 mai 1211, în Ţara Bârsei au fost colonizaţi cavalerii teutoni, care şi-au stabilit reşed. la Feldioara (1211–1225) cu scopul de a apăra graniţa de SE a Transilvaniei. Pe un pinten de deal, care domină Valea Oltului, cavalerii teutoni au construit o cetate de plan ovoidal, din piatră şi cărămidă, întărită cu patru turnuri pătrate, transformată ulterior în cetate ţărănească şi refăcută ultima oară în 1457, după ce fusese distrusă de turci în 1430. După mai mult timp, cetatea (76 m lungime şi 28 m lăţime) a căzut treptat în ruină şi a fost refăcută din temelii, abia în anii 2013-2017, fiind declarată monument istoric; în interiorul cetăţii există ruinele unei capele şi o fântână a cărui adâncime nu se cunoaşte cu exactitate deoarece nu a fost cercetată integral din motive de siguranţă, săpăturile oprindu-se la 4,50 m adâncime. Cetatea Feldioarei (Marienburg) a fost martora victoriei oştilor moldoveneşti, conduse de Grozav (vornicul lui Petru Rareş), asupra partizanilor lui Ferdinand I de Habsburg (22 iun. 1529). Drept mulţumire, Ioan Zápolya a dăruit lui Petru Rareş cetatea Unguraş. Biserică evanghelică, iniţial romanică, transformată apoi în stil gotic, cu incintă fortificată din sec. 16–17. şi biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” (1788), iar în satul Rotbav, atestat documentar în 1413, se află o cetate ţărănească cu biserică evanghelică de incintă (sec. 13–16).
FELDRU, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Bistriţei cu Muscelele Năsăudului, pe valea râului Someşu Mare; 7 622 loc. (1 ian. 2011): 3 891 de sex masc. şi 3 731 fem. Haltă de cale ferată. Prelucrarea maselor plastice, a lemnului şi a laptelui. Producţie de articole de sport. Muzeu etnografic şi de artă populară. Izvoare cu ape minerale sulfuroase şi sărate. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Feldru, menţionat documentar, prima oară, 1245 şi apoi în 1440, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1783) şi biserica având dublu hram -„Sfânta Treime” şi „Sfinţii Trei Ierarhi” (1995-2010, sfinţită la 25 iul. 2010), iar în satul Nepos, atestat documentar în anul 1717, a existat un pod cu acoperiş, construit din lemn de stejar în anul 1780, peste râul Someşu Mare, refacut în anul 1949 şi dezafectat în anul 1987.
FELEACU, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Feleacului, la izv. Văii Racilor; 3 682 loc. (1 ian. 2011): 1 771 de sex masc. şi 1 911 fem. Expl. de nisipuri cuarţoase. Producţie de calculatoare şi echipamente periferice, de articole ceramice pentru uz gospodăresc şi ornamental. Pomicultură (meri, peri, pruni). Confecţionarea uneltelor din lemn şi a unor instrumente muzicale populare. În satul Feleacu, menţionat documentar, prima oară, în 1366 (apoi la 28 februarie 1367, 1377, 13 ianuarie 1415, 24 iulie 1509 etc.) se află biserica „Sfânta Parascheva” a fostei mănăstiri Feleacu, declarată monument istoric, construită în perioada 1486–1488 (terminată în 1516), pe locul uneia mai vechi (probabil din lemn), cu sprijinul domnului Ştefan cel Mare, ca reşed. a episcopilor de Feleac, fiind un monument de arhitectură gotică, de tip biserică-sală, cu picturi murale interioare executate de zugravul Nistor din Feleacu, în perioada 1760–1765. Biserica a fost restaurată în 1925 când a fost ridicat şi turnul. La 9 mai 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat reînfiinţarea mănăstirii „Sfânta Treime” din Feleacu. Astfel, lângă vechea biserică s-a construit, în 1993-1995, paraclisul cu hramul „Sfântul Ştefan cel Mare”, iar în anii 19942004 s-au construit chiliile şi biserica mare a mănăstirii cu hramul „Sfânta Treime”. În satul Gheorghieni, atestat documentar, prima oară, în 1333, există o biserică romano-catolică din sec. 15. Rezervaţiile botanice Valea Căprioarelor şi Valea Morilor (1 ha).
FELICENI, com. în jud. Harghita, alcătuită din 11 sate, situată în Depr. Odorhei, pe râul Târnava Mare; 3 336 loc. (1 ian. 2011): 1 650 de sex masc. şi 1 686 fem. Haltă de c.f. (în satul Feliceni). Prelucr. lemnului. Producţie de echipamente frigorifice şi de ventilaţie, de mături şi perii. Pomicultură. În satul Feliceni, menţionat documentar, prima oară, în 1333, se află o cetate ţărănească (construită din piatră în sec. 15 şi refăcută după incendiul din 1670) şi o biserică din sec. 12–13, cu tavan casetat (pictat în 1670) şi cu frumoase porţi secuieşti lucrate în sec. 19 de meşterul popular Nagy Lajos. În satul Forţeni, atestat documentar în 1333, există o biserică (sec. 14) cu tavan casetat (pictat în 1679) şi un conac (1672); în satul Tăureni (menţionat documentar în 1334) se află o biserică din 1680 (renovată în 1814 şi 1851), iar în satul Văleni (atestat documentar în 1333) există o biserică datând din 1804. Agroturism.
FELNAC, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Vingăi, pe stg. văii Mureşului; 3 124 loc. (1 ian. 2011): 1 564 de sex masc. şi 1 560 fem. Haltă de c.f. Expl. de balast, de argilă şi caolin. Producţie de încălţăminte. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Pe terit. com. Felnac a fost descoperit un mormânt din sec. 6– 7 aparţinând primei perioade a artei avare (stil geometric) în care s-au găsit 29 de tipare din bronz pentru presat aplici de centură, cu motive vegetale, stilizate geometric (rozete, împletituri). În arealul com. Felnac au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului (topor din bronz cu disc, cuţit din bronz, fragmente de brăţări din bronz), o necropolă de incineraţie din Epoca bronzului târziu în care s-au găsit opt brăţări, un pandantiv, un pumnal, două căni ornamentate cu caneluri, o amforă ş.a. Din perioada romană au fost scoase la iveală fragmente de terra sigilata, ceramică fină romană, o monedă din bronz ş.a., iar din perioada daco-romană au fost identificate vestigiile unei aşezări din sec. 4 în care s-a găsit ceramică dacică lucrată la roată sau cu mâna. În satul Felnac, atestat documentar, prima oară, în 1308 cu numele Fellak şi apoi în 1330, a existat o cetate construită în sec. 14, reconstruită în anul 1500 şi demantelată în 1699. Până la 7 apr. 2004, com. Felnac a avut în componenţă satele Bodrogu Nou şi Zădăreni care la acea dată s-au desprins din com. Felnac şi au format com. Zădăreni.
FEREŞTI, com. în jud. Vaslui, formată dintr-un sat, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe pârâul Valea Fereştilor, la 19 km N de municipiul Vaslui; 2 188 loc. (1 ian. 2011): 1 129 de sex masc. şi 1 059 fem. În satul Fereşti, atestat documentar in 1496, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1990-1992, cu picturi originare). Com. Fereşt a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Fereşti din com. Văleni, jud. Vaslui.
FIBIŞ, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Câmpiei Vingăi cu Pod. Lipovei, la 30 km NE de municipiul Timişoara; 1 599 loc. (1 ian. 2011): 792 de sex masc. şi 807 fem. Haltă de c.f. Fermă de creştere a ovinelor. În satul Fibiş, menţionat documentar, prima oară, în anul 1234, se află biserica „Sfântul Gheorghe” (1812) şi o biserică romano-catolică (1908). Com. Fibiş a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Fibiş din com. Maşloc, jud. Timiş.
FILDU DE JOS, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Almaş-Agrij, pe cursul superior al râului Almaş (numit local Fildu); 1 348 loc. (1 ian. 2011): 657 de sex masc. şi 691 fem. Ciupercărie. Centru de prelucr. artistică a lemnului (sculpturi în lemn). În satul Fildu de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1249, a existat o biserică din lemn, construită în jurul anului 1630, care a funcţionat ca biserică de parohie până în anul 1930, când pe locul ei a fost ridicată o biserică de zid. În satul Fildu de Sus, atestat documentar în 1415, se află o biserică din lemn cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1727, lărgită în sec. 19), cu decor de crestături, picturi interioare (sec. 19) şi cu turla de 40 m înălţime. Este una dintre cele mai desăvârşite realizări ale arhitecturii populare din lemn din România, declarată monument istoric. În satul Tetişu există o biserică din sec. 14, refăcută în 1937.
FILIPENI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 8 sate, situată în Colinele Tutovei, pe râul Prunteşti; 2 265 loc. (1 ian. 2011): 1 161 de sex masc. şi 1 104 fem. Morărit. Creşterea bovinelor şi ovinelor. În satul Filipeni, menţionat documentar, prima oară, în 1584, se află o biserică din lemn (sec. 17), în satul Mărăşti există o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1801, cu pridvor adăugat în 1921), iar în satul Frunteşti se află biserica de zid cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1929, restaurată în anii 2007–2008).
FILIPEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 8 sate, situată în zona de contact a Dealului Bahna (Subcarpaţii Neamţului) cu terasele de pe dr. Siretului, pe râul Turbata; 4 782 loc. (1 ian. 2011): 2 352 de sex masc. şi 2 430 fem. Staţie de c.f. (în satul Galbeni), inaugurată la 13 sept. 1872. Nod rutier. Hidrocentrală (29,15 MW), în satul Galbeni, dată în folosinţă în 1983. Producţie de ţesături, de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice, de amidon, glucoză şi dextrină. Abator. Produse de panificaţie. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cartofi şi legume. Biserica „Sfinţii Voievozi” (sec. 18). Conacul „Zarifopol” (sec. 19), în satul Cârligi.
FILIPEŞTII DE PĂDURE, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe râul Proviţa; 10 428 loc. (1 ian. 2011): 5 105 de sex masc. şi 5 323 fem. Nod rutier. Expl. de balast, de lignit şi de petrol. Termocentrală. Constr. şi reparaţii de utilaj minier (agregate hidraulice de înaltă presiune). Producţie de aparate de control şi distribuţie a electricităţii, de instrumente şi dispozitive pentru măsurarea, verificarea şi controlul navigaţiei, de încălţăminte şi de produse farmaceutice de bază. Prelucr. primară a fructelor. Pomicultură (meri, peri, pruni). Menţionat documentar, ca sat, în sec. 16, cu denumirea Filipeştii Vechi. Pe terit com. au fost descoperite urmele unui castru roman din sec. 2. În satul Filipeştii de Pădure se află biserica „ Sfinţii Trei Ierarhi”, ctitorie din 1688 a Doamnei Bălaşa Cantacuzino, cu picturi murale interioare din 1692, executate de Pârvu Mutu. Remarcabil tablou votiv reprezentând familia marelui agă Matei Cantacuzino şi a soţiei sate Bălaşa. Iconastas (1688) cu decor sculptat. Tot aici, există conacul lui Matei şi Toma Cantacuzino (1680–1690).
FILIPEŞTII DE TÂRG, com. în jud. Prahova, alcătuită din 5 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe râul Prahova; 8 243 loc. (1 ian. 2011): 4 128 de sex masc. şi 4 115 fem. Nod rutier. Producţie de acumulatori şi baterii, de robineţi, de furnire şi panouri din lemn, de jucării şi de băuturi răcoritoare. Pomicultură (meri, peri, pruni). În satul Filipeştii de Târg, menţionat documentar ca sat, prima oară, în 1510, apoi la 7 aug. 1574, într-un document semnat de domnul Alexandru II Mircea, iar ca târg în anul 1700, se află ruinele palatului postelnicului Constantin Cantacuzino (1633), conacul lui Pană Filipescu (sec. 18), cu zid de incintă, clădirea poştei (sec. 18) şi o moară de apă de la sf. sec. 18. Tot în satul Filipeştii de Târg există biserica „Adormirea Maicii Domnului” construită în 1890–1900, avariată de cutremurul din 10 nov. 1940 şi refăcută în anii 1941–1945. În 1999 un incendiu a distrus turla, refăcută ulterior. În sat se mai văd ruinele unei biserici cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” zidită în anii 1614–1642 prin contribuţia lui Constantin şi Dumitraşcu Cantacuzino, biserică distrusă de cutremurul din 14 oct. 1802, refăcută în 1803 şi căzută în ruină după 1890. În satul Mărginenii de Jos, atestat documentar la 7 aug. 1574, există biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1855).
FINIŞ, com. în jud. Bihor, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Beiuş, la confl. râului Finiş cu Crişu Negru; 3 683 loc. (1 ian. 2011): 1 809 de sex masc. şi 1 874 fem. Haltă de c.f. Prelucr. lemnului (în satul Ioaniş). Producţie de alcool. Morărit; produse de panificaţie. Păstrăvărie. Satul Finiş este menţionat documentar, prima oară, în 1291. Ruinele unei cetăţi medievale. Fond cinegetic.
FINTA, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Cricovului, pe râul Ialomiţa; 4 419 loc. (1 ian. 2011): 1 226 de sex masc. şi 2 193 fem. Reşed. com. este satul Finta Mare. Expl. de gaze naturale. Moară (sf. sec. 19). Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereal şi plante tehnice. Centru de ceramică populară. La 17 mai 1653, oastea Ţării Româneşti, condusă de Matei Basarab, a înfrânt aici armata moldoveană, comandată de domnul Vasile Lupu şi sprijinită de cazacii conduşi de ginerele său, Timuş Hmelniţki. Era pentru a doua oară când Vasile Lupu, domn al Moldovei, a fost învins (după bătălia din 23 nov./3 dec. 1639 desfăşurată între satele Nenişori şi Ojogeni) de Matei Basarab în tentativa primului de a ocupa tronul Ţării Româneşti. În satul Finta Veche, atestat documentar în 1453, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1721–1727, reparată în 1851, 1880, 1914, 1930–1932), conacul „Hulea” (sf. sec. 19) şi clădirea Primăriei (1910), iar în satul Gheboaia există biserica având dublu hram – „Sfântul Dumitru” şi „Cuvioasa Parascheva” (1856) şi casele lui Ion Dănilă (1900) şi Ion Marin (1910). Pădure (c. 1 000 ha) cu rezervaţie de zimbri (42 de exemplare).
FITIONEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de Est ale Dealului Momâia (Subcarpaţii Vrancei), pe râul Şuşiţa; 2 810 loc. (1 ian. 2011): 1 452 de sex masc. şi 1 358 fem. Viticultură. In arealul comunei Fitionesti se află mănăstirea Muşunoaiele, de călugări ( → Mănăstirea Muşunoaiele, Capitolul Lăcaşuri spirituale/Mănăstiri, litera M).
FIZEŞU GHERLII, com. în jud. Cluj, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Fizeşului, pe râul Fizeş; 2 608 loc. (1 ian. 2011): 1 283 de sex masc. şi 1 325 fem. Producţie de explozivi şi de băuturi răcoritoare. Pomicultură. Muzeu sătesc (Fizeşu Gherlii). Satul Lunca Bonţului s-a autodesfiinţat prin depopulare în anii ’80–’90 ai sec. 20. Pe terit. com. a fost descoperit un depozit de bronzuri (sec. 9 î.Hr.) ce cuprinde fragmente de căldăruşe, cupe hemisferice, brăţări, fibule, vârfuri de suliţă etc. În satul Fizeşu Gherlii, menţionat documentar, prima oară, în 1230, există o biserică reformată, calvină, datând din anul 1675, cu tavan casetat şi pictat în 1752. În satul Nicula, atestat documentar în 1326, se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), întemeiată la mijlocul sec. 16, cu o biserică din lemn construită în 1552 (data este incertă) şi mistuită de un incendiu în sec. 17. După anul 1650, pustnicul Nicolae a construit o altă biserică din lemn, cu hramul „Sfânta Treime”, în care a fost aşezată Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, pictată în anul 1681 de preotul Luca din Iclod, icoană care s-a dovedit că este făcătoare de minuni. Chipul Maicii Domnului din această icoană a lăcrimat în perioada 15 febr.–12 mart. 1694. Interesul mereu crescând al pelerinilor şi credincioşilor faţă de această icoană a făcut ca biserica din lemn să devină neîncăpătoare, fapt pentru care s-a hotărât construirea unei noi biserici, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a cărei zidire s-a realizat în anii 1875–1879 după planul arhitectului Zottieh Laurenţiu. Biserica este de mari dimensiuni (30,70 m lungime şi 11,35 m lăţime), în stil neoromanic, are formă de navă şi este străjuită la intrare de două turnuri gemene (unul în stânga şi altul în dreapta) de formă pătrată, prevăzute cu câte 4 ferestre fiecare. Picturile murale interioare au fost executate în 1883 de Mihail Şerban, peste care s-au aplicat alte picturi, în tempera, în stil bizantin, în anul 1961, efectuate de Vasile Pascu. Iconostasul a fost sculptat de S. Kersteşiu din Tăşnad, în mijlocul acestuia fiind aşezată Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, transferată aici din biserica de lemn. La 24 apr. 1973, biserica din lemn care data din anul 1701 a fost distrusă în mare parte de un incendiu, fapt ce a determinat aducerea şi instalarea pe locul acesteia, prin strădania arhimandritului Cleopa Nan, a unei biserici din lemn din localitatea Fânaţe, jud. Bistriţa-Năsăud. În incendiul din 24 apr. 1973 s-a topit şi clopotul pe care era gravat anul 1696. În incinta mănăstirii Nicula se mai află paraclisul „Buna Vestire”, pictat de monahii mănăstirii Nicula, chiliile (zidite în anii 1913–1920), trapeza (sala de mese), ornamentată cu 60 de icoane pe sticlă, casa stăreţiei (cu două niveluri şi trei intrări) şi şase chilii destinate pentru găzduirea oaspeţilor. La etajul casei stăreţiei se află o parte din chilii, biblioteca şi muzeul mănăstirii, cu o bogată colecţie de icoane pe sticlă (pictate la Nicula, Făgăraş, Sălişte, Şcheii Braşovului ş.a.) şi pe lemn, de cărţi vechi bisericeşti (între care Cazania lui Varlaam tipărită în 1643, o Biblie din 1795 a lui Ioan Rob, un Antologhion din 1773 ş.a.). În cadrul mănăstirii Nicula funcţionează o veche şi renumită şcoală în care s-au specializat, de-a lungul timpului, numeroşi meşteri iconari în tehnica picturii pe sticlă, icoane remarcabile prin compoziţia simplă, desenul naiv, de o mare expresivitate, şi prin coloritul viu, care s-au răspândit în toată Transilvania; biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1829), în satul Bonţ. În arealul satului Săcălaia se află Lacul Ştiucii (sau Tăul Ştiucii), declarat rezervaţie naturală în anul 1966 şi arie protejată de interes naţional la 12 apr. 2000 (→ Lacul Ştiucii).
FLĂMÂNZI, oraş în jud. Botoşani, situat în zona de contact a Dealului Mare cu Câmpia Jijiei Inferioare; 11 909 loc. (1 ian. 2011): 5 947 de sex masc. şi 5 962 fem. Supr.: 112 km2, din care 18 km2 în intravilan; densitatea: 662 loc./km2. Filatură de bumbac; confecţii textile. Producţie de mobilă, de brânzeturi şi de ulei comestibil; morărit; abator. Produse de artizanat (obiecte din paie şi răchită). Casă de cultură (ianugurată la 7 iul. 1984). Menţionat documentar, prima oară, în 1605. La 8/21 febr. 1907, la Flămânzi a avut loc un incident care a marcat începutul marii răscoale ţărăneşti. Monumente: biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1657), în satul Prisăcani; obelisc închinat răscoalei din 1907, ridicat în 1977; la Flămânzi a existat conacul domnului Mihail Sturdza (sf. sec. 19, refăcut în 1923) şi mistuit de un incendiu în 1977). La 20 aug. 1977, com. Flămânzi a fost unificată cu com. Nicolae Bălcescu sub denumirea de Flămânzi, iar satul Flămânzi a înglobat satul Cordun, formând satul Flămânzi. Com. Flămânzi a fost trecută în categoria oraşelor la 1 apr. 2004; oraşul Flămânzi are în subordine ad-tivă localit. componente Nicolae Bălcescu şi Poiana şi satele Chiţoveni şi Prisăcani.
FLOREŞTI, com. în jud. Cluj, alcătuită din 3 sate, situată la poalele nordice ale Dealului Feleac, pe râul Someşu Mic; 16 287 loc. (1 ian. 2011): 7 866 de sex masc. şi 8 421 fem. Hidrocentralele Floreşti I (6,9 MW, dată în folosinţă în 1986) şi Floreşti II (1,5 MW, intrată în funcţiune în 1987). Producţie de articole de voiaj şi de marochinărie şi de folii, plăci şi tuburi din material plastic. Fermă avicolă. Abator de păsări. Pomicultură (meri, pruni, peri). Fermă de creştere a nurcilor. În satul Floreşti, menţionat documentar, prima oară, în 1272, se află o biserică romano-catolică (sec. 14–15), declarată monument istoric; în satul Luna de Sus, atestat documentar în 1315, există o biserică reformată (sec. 18, cu amvon din 1728 şi tavan casetat, pictat în 1752), iar în satul Tăuţi, atestat documentar în 1448, este o biserică ortodoxă din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 19). Pe terit. com. se află ruinele unei cetăţi (cetatea Fetei) construită în 1241 cu rol de apărare în faţa invaziilor mongole, demantelată în 1437. Până în anul 1925 satul şi com. Floreşti s-au numit Feneşu Săsesc. Floreşti este comuna cu cel mai mare număr de locuitori din România.
FLOREŞTI, com în jud. Mehedinţi, alcătuită din 9 sate, situată în E-NE Piem. Coşuştea; 2 716 loc. (1 ian. 2011): 1 382 de sex masc. şi 1 334 fem. În satul Zegujani se află biserica „Sfântul Nicolae” (1832–1835), iar în satul Peştenuţa există o biserică din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1777, refăcută în 1888).
FLOREŞTI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 5 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe râul Prahova; 7 925 loc. (1 ian. 2011): 3 945 de sex masc. şi 3 980 fem. Staţie de c.f., inaugurată în anul 1879. Expl. de petrol. Termocentrală, dezafectată în 1971. Producţie de anvelope şi camere de aer pentru autovehicule, de articole din cauciuc, de echipamente de ridicat şi manipulat, de articole de voiaj şi marochinărie şi de detergenţi; reparaţii de maşini şi utilaje (în satul Călineşti). În satul Floreşti există ruinele palatului „Micul Trianon”, numit iniţial “Palatul Domniţei”, construit în anii 1907–1913, în mijlocul unui parc de 150 ha, de către omul politic şi mare latifundiar Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit “Nababul”, pentru nepoata sa Alice, fiica fiului său, Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost construit din cărămidă, pe trei niveluri (demisol, parter şi etaj), de meşteri francezi, în stil eclectic, după planurile arhitectului Ion D. Berindei. La parter, palatul avea 15 camere, între care un salon de primire de 70 m2, iar la exterior a fost placat cu travertin. Palatul a fost naţionalizat la 11 iunie 1948 şi transformat în unitate de dresaj pentru cai, apoi a fost destinat unui sanatoriu T.B.C. Afectat de puternicul cutremur din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, palatul a rămas în ruină. După evenimentele din 17-22 decembrie 1989, palatul a fost retrocedat urmaşilor Cantacuzino care, în anul 2009, l-au vândut lui Radu Tudorache, palatul continuând să rămână într-o stare de ruină. Declarat monument istoric în anul 2010. La Floreşti se mai află biserica „Sfânta Treime”, construită la sfârşitul secolului 19 (pe locul uneia zidită în anii 1826-1830), sfinţită în 1887 şi pictată în 1887-1888 de Gheorghe Tattarescu, consolidată şi restaurată (inclusiv pictura) în anul 1986. În satul Cătina se află conacul lui Mavros-Cantacuzino, construit în mijlocul unui parc de 6 ha, în anii 1840-1842, de către generalul Nicolae Mavros (consilier al ţarului Rusiei), azi fiind destinat unui centru de reabilitare neuro-psihiatrică. În satul Călineşti există un Sanatoriu T.B.C., ruinele unei mori de apă din secolul 19, aparţinând lui Constantin Aldea, şi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anii 1640–1646 şi pictată de Pârvu Mutu şi ucenicii săi în anul 1692.
FLOREŞTI-STOENEŞTI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Ilfovăţ; 8 789 loc. (1 ian. 2011): 4 329 de sex masc. şi 4 460 fem. Reşed. com. este satul Stoeneşti. Expl. de petrol şi gaze naturale. Muzeu de artă populară (în satul Stoeneşti) cu obiecte de port popular, scoarţe, ţesături de interior, obiecte de cojocărit, de fierărie, de pescuit etc., amenajat într-un vechi conac al familiei Drugănescu, construit în stilul arhitecturii brâncoveneşti în anul 1701. Lângă conac se află biserica „Buna Vestire”Drugăneşti, ctitorită de Gavriil Drugănescu în 1723 şi restaurată de arhitectul G. M. Cantacuzino în 1939–1942. În satul Stoeneşti mai există biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva”, ctitorie din 1838 a căminarului Scarlat Stoenescu. În satul Floreşti există conacul „Djuvara” (sec. 18, azi sanatoriu T.B.C.) şi biserica „Sfântul Nicolae”, începută în 1679 de comisul Stoian Florescu şi terminată în 1715 de către Voichiţa Florescu; biserica „Sfinţii Voievozi” (1800–1801), în satul Palanca. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Floreşti-Stoeneşti a făcut parte din jud. Ilfov.
FLORICA, com. în jud. Buzău, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Câmpiei Bărăganului cu cea a Gherghiţei, pe interfluviul Ialomiţa-Călmăţui; 1 607 loc. (1 ian. 2011): 793 de sex masc. şi 814 fem. Legumicultură. Com. Florica a fost înfiinţată la 7 iun. 2004 prin desprinderea satului Florica din com. Mihăileşti, jud. Buzău. Satul Florica a fost întemeiat în anul 1879 prin împroprietărirea însurăţeilor.
FOCURI, com. în jud. Iaşi, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Jijiei Inferioare, pe râul Gârla Morii; 3 738 loc. (1 ian. 2011): 1 951 de sex masc. şi 1 787 fem. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ etc. Biserica romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului” (19701974). Satul Focuri, numit iniţial Odaia Praguri, a luat fiinţă la 12 dec. 1879 prin împroprietărirea însurăţeilor cu pământ. Până la 7 apr. 2004, com. Focuri a avut în componenţă satul Fântânele, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.
FOENI, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Timişului, pe cursul inf. al Timişului, la graniţa cu Serbia; 1 787 loc. (1 ian. 2011): 881 de sex masc. şi 906 fem. Staţie de c.f. (în satul Cruceni). Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ etc. Pe terit. satului Cruceni a fost descoperit un cimitir de înhumaţie din Epoca bronzului, în care s-au găsit ceşti şi străchini cu decor geometric incizat. În satul Foeni, menţionat documentar, prima oară, în anul 1289, se află un pod de cărămidă din anul 1749, declarat monument istoric, biserica romano-catolică „Sfântul Arhanghel Mihail” (1785) şi biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” zidită în anii 1874–1875 după planul arhitectului Iosif Brandeisz din Ciacova, în stilul barocului vienez. Picturile murale interioare au fost executate în 1925 de Ştefan Lazăr şi completate în anul 2003 cu scene în stil neobizantin realizate de Adriana Motronea din Sibiu. Tot în satul Foeni mai există biserica sârbă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” construită în 1887 pe locul uneia ridicată în anii 1760–1770, conacul familiei Mocioni (1750), azi cămin cultural, declarat monument istoric, şi casa lui Simion Ghiabur (1913). În satul Cruceni există o biserică romanocatolică din 1916.
FOIENI, com. în jud. Satu Mare, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Carei, pe pârâul Valea Neagră, la graniţa, cu Ungaria; 1 877 loc. (1 ian. 2011): 832 de sex masc. şi 1 045 fem. Moară de cereale. Brutărie; prelucr. cărnii şi a produselor agricole. Apicultură. Culturi de cereal şi plante tehnice. Ferme de creştere a bovinelor şi a cabalinelor. Două cămine culturale. Fanfară. Satul Foieni este menţionat documentar în perioada 1410– 1518. Aşezarea a fost distrusă de invaziile tătare din 1658 şi din 1687, iar după anul 1720 aici s-au stabilit numeroase familii de germani. Biserică romano-catolică cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail” (1785), declarată monument de arhitectură. Com. Foieni a fost afectată de inundaţiile de la sf. lunii aprilie şi începutul lunii mai din anul 2005. Rezervaţie forestieră şi rezervaţie naturală de dune de nisip (10 ha). Fond cinegetic.
FOLTEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în E Câmpiei Covurlui, pe dr. Prutului şi pe râul Chineja; 3 443 loc. (1 ian. 2011): 1 744 de sex masc. şi 1 699 fem. Staţie de cale feratã pe linia Galaţi – Şiviţa – Folteşti – Bãleni – Umbrãreşti – Târgu Bujor – Bereşti – Gara Tãlãşman – Bârlad (109 km), construitã în perioada 1892-1911 şi inauguratã la 19 mai 1912. În zona dintre oraşul Bereşti şi satul Gara Tălăşman din comuna Vinderei, jud. Vaslui se află un tunel feroviar, construit în perioada 1906-1911, în lungime de 3 330 m, la o altitudine de 150 m, fiind al doilea tunel din România, ca lungime, după tunelul Teliu (→) şi unul dintre puţinele tunele construite la o altitudine aşa de joasă. În anul 2010, această linie de cale ferată a fost concesionată unei firme private. Nod rutier. Produse alim. Fermă de creştere a bovinelor. Viticultură. Pescuit în regim natural. Pe teritoriul satului Stoicani au fost descoperite urmele unei aşezări din perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului (sfârşitul mileniului 3–începutul mileniului 2 î.Hr.), în care s-au găsit ceşti cu toartă supraînălţată, castroane şi fragmente ale unei figurine feminine, toate cu motive meandrice şi spiralice. Tot aici au fost identificate vestigiile unei aşezări neolitice, aparţinând culturii materiale Gumelniţa (mileniile 4–3 î.Hr.), precum şi urmele unui val de pământ (numit Valul lui Athanaric), mărginit de un şanţ de 18 m lăţime şi 3 m adâncime, construit de vizigoţi în perioada 340–353, pe o lungime de circa 108 km, de la comuna Ploscuţeni, judeţul Vrancea, până în zona localităţii Stoicani din comuna Folteşti, judeţul Galaţi, situată pe dreapta râului Prut. Acest val da pământ, mărginit de şanţ avea menirea să-i apere pe aceştia de invaziile hunilor, în prezent (2023) Valul lui Athanaric fiind declarat sit arheologic şi monument istoric de interes naţional. Biserica „Sfinţii Voievozi” (1809, refăcută în 1837-1841) şi biserica romano-catolică (1995), în satul Folteşti, şi biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1912-1925), în satul Stoicani.
FORĂŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 9 sate, situată în Pod. Fălticeni, pe râul Moldova; 4 873 loc. (1 ian. 2011): 2 469 de sex masc. şi 2 404 fem. Prelucr. cărnii şi a laptelui. Creşterea bovinelor. În satul Forăşti, atestat documentar în 1595, se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1764–1766, cu iconostas din 1772 şi picturi executate de către Anastasie zugravul, reparată în 1920 şi 1959), declarată monument istoric în anul 2004, bisericile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (2005-2010) şi „Adormirea Maicii Domnului” (sfinţită în 2010) şi o fanfară (din 1928), iar în satul Oniceni există Curtea domnească Moruzzi şi o biserică zidită în anii 1802–1818.
FOROTIC, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Dognecei cu M-ţii Dognecei, pe râul Ciornovăţ; 1 862 loc. (1 ian. 2011): 942 de sex masc. şi 920 fem. Haltă de c.f. Expl. de granit (în satul Surducu Mare). Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Surducu Mare au fost descoperite urmele unui castru roman de piatră (130 x 160 m) din sec. 2–3, în care s-au identificat termele cu instalaţii de hipocaust, şi vestigiile unei aşezări civile cu caracter minier. În satul Forotic, menţionat documentar, prima oară, în 1597, se află biserica „Învierea Domnului” (1743), iar în satul Brezon o biserică romano-catolică (1938).
FRATA, com. în jud. Cluj, alcătuită din 8 sate, situată în Câmpia Sărmaşului, pe Valea Morii; 4 119 loc. (1 ian. 2011): 2 149 de sex masc. şi 1 970 fem. Prelucr. artistică a lemnului. Mobilă. Morărit şi panificaţie. Legumicultură. Culturi de cereale, plante textile şi uleioase, sfeclă de zahăr, cartofi ş.a. În satul Soporu de Câmpie, la poalele Dealului Cuntenit (sau Hodae) a fost descoperită o necropolă (sec. 2–3) aparţinând populaţiei autohtone dacice, în care s-au găsit fructiere cu picior, ceşti cu două toarte, oenochoe etc. În satul Frata, menţionat documentar, prima oară, în 1293, se află biserica din lemn cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1827) şi o biserică romano-catolică din sec. 15, preluată de cultul unitarian în 1570 şi apoi de cultul reformat-calvin în anul 1600, iar în satul Berchieşu există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1747).
FRĂSINET, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe râul Mostiştea; 1 733 loc. (1 ian. 2011): 849 de sex masc. şi 884 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi uleioase etc. Pepinieră piscicolă. Între 17 febr. 1968 şi Frăsinet a făcut parte din jud. Ilfov. În satul Frăsinet se află o biserică din anul 1753, iar în satul Tăriceni biserica „Sfântul Nicolae” (1828-1834).
FRĂSINET, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea; 2 909 loc. (1 ian. 2011): 1 453 de sex masc. şi 1 456 fem. Producţie de echipamente de ridicat şi manipulat. Prelucrarea lemnului. Morărit. În satul Frăsinet, menţionat documentar în anul 1401, într-un zapis al domnului Țării Româneşti, Mircea cel Bătrân, prin care acesta ” întărea jupânului Pintea ocine la Frăsinet”, se află cula „Costea” (secolul 18, refăcută în secolul 19, şi biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (18 m lungime şi 6,30 m lăţime), construită în anii 1833-1837, iniţial cu picturi naive şi repictată în frescă, în anul 1940, de Alexandru Moscu, ajutat de pictorii Taflan şi Bărbulescu. Comuna Frăsinet a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Frăsinet şi Clăniţa din comuna Băbăiţa, judeţul Teleorman.
FRĂTĂUŢII NOI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată în N Pod. Sucevei, pe râul Suceava, la graniţa cu Ucraina; 5 730 loc. (1 ian. 2011): 2 766 de sex masc. şi 2 964 fem. Pomicultură (meri, peri). Centru de ţesături şi cusături populare şi de pielărie şi cojocărie (în satul Costişa). Creşterea bovinelor şi ovinelor. În satul Frătăuţii Noi, atestat documentar în 1412, se află biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1744 , reparată în 1932), o biserică de zid din 1932 şi o poiană cu lalele pestriţe, declarată rezervaţie naturală.
FRĂTĂUŢII VECHI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată în N Pod. Sucevei, pe râul Suceava; 4 865 loc. (1 ian. 2011): 2 421 de sex masc. şi 2 444 fem. Nod rutier. Pomicultură (meri, peri). Centru de confecţionare a scoarţelor, ştergarelor, cojoacelor, bundiţelor şi chimirelor. În satul Frătăuţii Vechi se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1881).
FRĂTEŞTI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Burnas; 5 694 loc. (1 ian. 2011): 2 808 de sex masc. şi 2 886 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 nov. 1869). Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de floarea-soarelui etc. Muzeu (în satul Frăteşti) cu colecţii de arheologie (unelte de silex, podoabe şi ceramică din Epoca fierului) şi de etnografie (unelte agricole, piese de port popular etc.). Bisericile cu hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1864) şi „Sfânta Ecaterina” (1880), în satele Cetatea şi Frăteşti. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Frăteşti a făcut parte din jud. Ilfov.
FRÂNCEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 9 sate, situată în partea de Nord Est a Piemontului Olteţului, pe râul Bistriţa olteană; 5 670 loc. (1 ian. 2011): 2 715 de sex masc. şi 2 955 fem. Nod rutier. Fermă de creştere a bovinelor. Moară cu făcaie (din 1868), în satul Surpatele. În arealul comunei Frânceşti se află o rezervaţie de goruni seculari (Quercus petraea). Bisericile cu hramurile „Înălţarea Domnului” (construită în secolul 16 şi refăcută în anii 1683–1684 de postelnicul Pană Pârşcoveanu, cu pridvor şi turlă adăugate în anii 1714–1716, zugrăvită în 1801, reparată în 1921, 1931, 1951 şi restaurată în 2007) a fostului schit Mănăileşti, „Trei Ierarhi” (1797, cu fresce originare), „Naşterea Maicii Domnului” (1742) a fostului schit Colnic, şi „Sfântul Nicolae” (1893), în satele Mănăileşti, Genuneni, Moşteni şi Frânceşti; bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1776) şi „Sfinţii Voievozi” (1806), în satele Moşteni şi Viişoara. În satul Dezrobiţi se află Mănăstirea Dintr-un lemn (→ Mănăstirea Dintr-un lemn, Capitolul Mănăstiri, litera D), iar în satul Surpatele există mănăstirea cu acelaşi nume (→ Mănăstirea Surpatele, Capitolul Mănăstiri, litera S).
FRECĂŢEI, com. în jud. Brăila, alcătuită din 6 sate, situată în Balta Brăilei (Insula Mare a Brăilei), pe stg. braţului Dunărea Veche; 1 525 loc. (1 ian. 2011): 793 de sex masc. şi 732 fem. Culturi de porumb, de grâu, de plante tehnice şi de nutreţ. Satele Cistia şi Stoeneşti sunt atestate documentar în 1880, iar satul Titcov (fost Muguroaia) apare în registrul cadastral din 1935.
FRECĂŢEI, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Tulcei cu Pod. Niculiţel, pe râul Teliţa; 3 693 loc. (1 ian. 2011): 1 795 de sex masc. şi 1 886 fem. Staţie de cale ferată (în satul Cataloi), pe linia Medgidia – Nicolae Bãlcescu – Târguşor – Cogealac – Istria – Mihai Viteazu – Ceamurlia de Jos – Babadag – Zebil – Mihail Kogãlniceanu – Cataloi – Tulcea, construitã, în etape, în perioada 1912-1935. În satul Teliţa se află mănăstirea Çelik-Dere (de maici), situată pe valea pârâului Çelik de la care a preluat numele (în lb. turcă Çelik-Dere înseamnă pârâul de oţel, denumit astfel datorită descoperirii în această zonă a unor arme din diferite epoci). → Mănăstirea Çelik-Dere, Capitolul Mănăstiri, litera C. Lângă mănăstire se află o moară de vânt (o raritate în peisajul natural românesc.).
FRUMOASA, com. în jud. Harghita, alcătuită din 4 sate, situată în NE Depr. Ciuc, la poalele M-ţilor Ciuc; 3 626 loc. (1 ian. 2011): 1 838 de sex masc. şi 1 788 fem. Producţie de cherestea, de mobilă, de macaroane şi tăiţei. Creşterea ovinelor. Izvoare cu ape minerale. Pârtie de schi. Satul Frumoasa este menţionat documentar în 1324. Biserică romano-catolică (sec. 15) cu zid de incintă (sec. 18) şi casă parohială (sec. 19), în satul Nicoleşti. În satul Făgeţel se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), situată pe Valea Ghimeşului, la 25 km de Pasul Ghimeş. În jurul bisericii cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, construită în anii 1901–1905 pe cheltuiala credincioasei Rozalia, a fost întemeiat un schit de călugări, în 1936, care şi-a încetat activitatea în perioada 1940–1945 din cauza Dictatului de la Viena din 30 aug. 1940. Schitul şi-a reluat activitatea în 1945 datorită stareţului Dimitrie Sava, iar după moartea acestuia, în 1951, a încetat să mai existe. După 1985 a funcţionat ca biserică de parohie, dar cu slujbe numai la hramul bisericii. Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1995. Clopotniţă ridicată în 1998. În anul 1672, în satul Frumoasa s-au stabilit 60 de familii de armeni. În anii 1763-1781, comunitatea armeană din acest sat a construit o biserică. Tot în acest sat există o biserică ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1879) şi o biserică romano-catolică zidită în 18911892 pe locul uneia care data din 1694.
FRUMOASA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Burnas, pe râul Vedea; 2 245 loc. (1 ian. 2011): 1 138 de sex masc. şi 1 107 fem. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ etc. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1821) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1806), în satele Frumoasa şi Păuleasca.
FRUMOSU, com. în jud. Suceava, alcătuită din 3 sate, situată la poalele SV ale Obcinei Mari şi cele SE ale Obcinei Feredeu, la confl. râurilor Frumosu şi Deia cu Moldova; 3 470 loc. (1 ian. 2011): 1 784 de sex masc. şi 1 686 fem. Staţie de c.f. Expl. şi prelucr. lemnului. Produse lactate. Creşterea bovinelor. În satul Frumosu, atestat documentar în anul 1454, se află o biserică din anul 1902, iar în satul Deia o biserică din 1904.
FRUMUŞANI, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe dr. râului Dâmboviţa; 4 616 loc. (1 ian. 2011): 2 256 de sex masc. şi 2 360 fem. Ind. chimică. Complex avicol. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de floarea-soarelui etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Frumuşani a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu dublu hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Sfântul Dumitru” (1817) şi „Sfinţii Voievozi” şi „Sfântul Nicolae” (1841), în satele Orăşti şi Postăvari; ruinele bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” (1796), în satul Piţigaia. Fond cinegetic.
FRUMUŞENI, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NE a Câmpiei Vingăi, pe valea Mureşului, la 17 km SE de municipiul Arad; 2 729 loc. (1 ian. 2011): 1 376 de sex masc. şi 1 353 fem. Producţie de mobilă şi de componente electronice. Vestigii paleolitice (unelte din silex). Satul Frumuşeni apare menţionat documentar, prima oară, în perioada 1080–1090, iar satul Aluniş în 1766. În perioada 1470–1499 este pomenit în documente castelul de la Frumuşeni (Castelum Zewdej). În a doua jumătate a sec. 18 aici au fost colonizaţi germani veniţi de pe valea Rinului, băştinaşii fiind îndepărtaţi, astfel că în anul 1777, satul Frumuşeni era locuit numai de germani. După 1945, aici au fost aduse mai multe familii de români din M-ţii Apuseni care au beneficiat de pământ ca urmare a legii agrare. Biserica romano-catolică (1824) şi biserica ortodoxă cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1991–1997), în satul Frumuşeni. Com. Frumuşeni a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Frumuşeni şi Aluniş din com. Fântânele, jud. Arad.
FRUMUŞICA, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Dealului Mare cu Câmpia Jijiei Superioare; 6 058 loc. (1 ian. 2011): 3 062 de sex masc. şi 2 996 fem. Producţie de mobilă pentru birouri şi de ţuică. Pomicultură. Centru viticol. Fermă de creştere a bovinelor. Centru de olărit. Satele Boscoteni şi Rădeni sunt menţionate documentar în 1437, iar Vlădeni-Deal în 1430. În 1830, localit. Frumuşica figura ca târg. În satul Storeşti se află bisericile „Sfântul Dumitru” (1828) şi „Sfânta Treime” a schitului Balş (sau schitul Frumuşica) construită în 1835 pe locul uneia din sec. 18, cu refaceri din 1990, iar în satul Şendreni există biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (2006-2009, sfinţită la 18 oct. 2009).
FRUMUŞIŢA, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 3 sate, situată în E Câmpiei Covurlui, în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului, pe râul Chineja; 5 416 loc. (1 ian. 2011): 2 700 de sex masc. şi 2 716 fem. Staţie de c.f. Morărit. Producţie de calculatoare şi echipamente periferice, de uşi şi ferestre din metal; produse de panificaţie. Legumicultură. Pe terit. satului Tămăoani au fost descoperite două căni dacice din ceramică şi un cylix grecesc (vas ceramic de băut vin, cu două toarte) datând din sec. 4 î.Hr. În satul Frumuşiţa, atestat documentar, prima oară, la 22 ian. 1593, se află biserica „Sfânta Parascheva” (ante 1809) şi biserica „Sfântul Gheorghe” (1910-1911), iar în satul Tămăoani, menţionat documentar la 14 sept. 1606, există biserica „Sfântul Gheorghe” (1925-1942). Satul Ijdileni este menţionat documentar la 7 mai 1609.
FRUNTIŞENI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 2 sate, situată în zona Dealurilor Fălciului, pe pârâul Jăravăţ, la 15 km SE de municipiul Bârlad; 1 946 loc. (1 ian. 2011): 1 008 de sex masc. şi 938 fem. Morărit. În satul Grăjdeni se află biserica din lemn „Sfântul Gheorghe” (1716, refacută în sec. 19 şi reparată în 1959) şi mănăstirea Grăjdeni (de maici), iniţial un schit cu o biserică din lemn având hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie a domnului Petru Rareş din anul 1533. În anul 1711 schitul a fost jefuit şi incendiat de tătari, biserica de lemn şi chiliile fiind mistuite complet de flăcări. Schitul a fost refăcut ulterior şi înzestrat de nişte dregători ai timpului, dar cutremurul din 14 oct. 1802 i-a provocat mari stricăciuni, după care a fost din nou refăcut. După secularizarea averilor mănăstireşti în anul 1863, călugării au plecat, iar schitul a încetat să mai funcţioneze. În perioada 1870–1872 a fost construită o biserică din cărămidă pe locul celei din lemn, tot cu hramul „Sfântul Nicolae”, prin grija şi pe cheltuiala vicarului Episcopiei Huşilor, Anania, biserică sfinţită la 25 mart. 1872. În 1930 a fost reînfiinţat schitul, iar în 1952 schitul a fost ridicat la rangul de mănăstire şi transformat în mănăstire de maici. Desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959, mănăstirea a fost reînfiinţată în 1990, biserica a primit un al doilea hram – „Sfânta Treime”, iar până în 1997 a fost restaurată biserica, s-au construit zidul de incintă, un paraclis, trapeza şi chiliile. Paraclisul şi trapeza au fost pictate în anii 1992–1995 de pictorul Mezdrea Alexandru din Bucureşti. Com. Fruntişeni a fost înfiinţată la 1 mart. 2004 prin desprinderea satelor Fruntişeni şi Grăjdeni din com. Griviţa, jud. Vaslui.
FULGA, com. în jud. Prahova, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Săratei, la confl. râului Bălana cu Ghighiu; 3 530 loc. (1 ian. 2011): 1 727 de sex masc. şi 1 803 fem. Produse lactate. Morărit. Brutărie. Nod rutier. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ etc. Reşed. com. este satul Fulga de Jos. În satul Fulga de Jos se află biserica „Sfântul Haralambie” (1882), iar în satul Fulga de Sus o biserică din anul 1834.
FUNDATA, com. în jud. Braşov, alcătuită din 3 sate, situată în culoarul Rucăr-Bran, în zona pasului Giuvala, la poalele M-ţilor Leaota, Bucegi şi Piatra Craiului; 790 loc. (1 ian. 2011): 414 de sex masc. şi 376 fem. Creşterea bovinelor. Centru de ţesături şi cusături populare. În satul Şirnea se află Muzeul satului, înfiinţat în 1968 de Nicolae Frunteş şi Muzeul etnografic, inaugurat în anul 2018, cuprinzând piese de port popular, unelte agricole şi casnice, ceramică, interioare de locuinţe, piese de cult (iconostas), ţesături, ii, opinci etc. Biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1835–1837), cu picturi murale interioare originare executate de dascălul Ioan Bartolomeu, în satul Fundata. La 16 iul. 1973, satul Şirnea a fost declarat, experimental, sat turistic naţional şi internaţional. Agroturism.
FUNDENI, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului, la confl. râului Pasărea cu Dâmboviţa; 4 843 loc. (1 ian. 2011): 2 375 de sex masc. şi 2 468 fem. Staţie de c.f. Culturi de cereale, de floarea-soarelui, de plante tehnice şi de nutreţ etc. Biserică având hramul „Sfântul Andrei” construită în 1732 de marele logofăt Radu Dudescu, reparată în 1890, declarată monument istoric. Pădure de foioase de interes cinegetic. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Fundeni a făcut parte din jud. Ilfov.
FUNDENI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe stg. râului Siret; 3 944 loc. (1 ian. 2011): 1 956 de sex masc. şi 1 988 fem. Staţie de c.f. (în satul Hanu Conachi), inaugurată la 13 sept. 1872. Reşed. com. este satul Fundenii Noi. Prefabricate din beton; prelucr. laptelui; produse de panificaţie. Pomicultură (meri, peri, nuci, pruni). Viticultură. Legumicultură. Fermă de creştere a ovinelor (Hanu Conachi). În satul Fundeni, menţionat documentar în anul 1521, se află biserica „Înălţarea Domnului”, ctitorie din 1829 a lui Costache Conachi. Rezervaţie de dune de nisip (Hanu Conachi), ocupând o supr. de 199,3 ha, fixate cu plantaţii de salcâm şi cu o floră arenicolă în care predomină salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia). În această rezervaţie trăiesc şopârla de nisip (Eremias arguta deserti) – specie care atinge în România limita vestică a arealului său mondial şi şarpele de nisip (Coluber jugularis caspius) – element termofil aflat aici la limita nordică a arealului.
FUNDU MOLDOVEI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 10 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele de SE ale Obcinei Mestecăniş şi cele de SV ale Obcinei Mari, pe cursul superior al râului Moldova; 3 996 loc. (1 ian. 2011): 1 988 de sex masc. şi 2 008 fem. Expl. de pirite cuprifere. Prelucr. sticlei; articole de voiaj şi de marochinărie. Centru de constr. a instrumentelor populare, de prelucr. artistică a lemnului, de ţesături şi cusături populare şi de încondeiat ouăle. Muzeu etnografic. Festivalul anual „Buna Vestire” de cântece şi poezii religioase (din 1991). În satul Botuş se află mănăstirea Orata (de maici), cu biserica din lemn „Adormirea Maicii Domnului” construită în anii 1950–1954 (sfinţită la 26 sept. 1954) prin efortul, pe terenul şi pe cheltuiala ţăranului drept-credincios Traian Pomohaci, în amintirea soţiei sale Reveca, pierdută pe când aceasta avea doar vârsta de 35 de ani, el rămânând să aibă grijă de 9 copii. Biserica a fost pictată la interior, în ulei, în perioada 6 iul. 1977– 8 iul. 1982, de către Vasile Bârgovan. Iniţial a funcţionat ca schit de călugări, apoi desfiinţat de autorităţile comuniste în 1959, reînfiinţat în 1990 tot ca schit de călugări şi transformat în mănăstire de maici în 1994. În 1990, la acest schit a fost călugărit Traian Pomohaci, ctitorul acestei biserici, după care, la scurt timp, a murit în urma unei grele suferinţe. Pe crucea lui Traian Pomohaci stă scris: „a trăit 90 de ani, a avut 9 copii şi a murit în 1990”. În satul Colacu se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1800, restaurată în 1972-1974 şi în 1997) şi biserica de zid „Sfântul Dimitrie” (1938 – finalizată şi sfinţită în 1964), iar în satul Fundu Moldovei există bisericile ortodoxe „Sfântul Dumitru” (1860) şi „Sfântul Nicolae” (1902) şi biserica romano-catolică „Sfânta Treime” (1838). Aşezarea Fundu Moldovei a fost întemeiată în 1802 de coloniştii germani care iniţial au numit-o Luisenthal.
FURCULEŞTI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Boian, pe interfluviul Vedea-Călmăţui; 3 497 loc. (1 ian. 2011): 1 743 de sex masc. şi 1 754 fem. Nod rutier. Produse alim. Fabrică de pâine (inaugurată la 1 aug. 1998). Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, de plante tehnice, floarea-soarelui etc. Centru de ţesături şi cusături populare. În satul Furculeşti se află o biserică din 1819, în satul Moşteni există biserica având dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae” (1850), iar în satul Voievoda este biserica „Sfinţii Voievozi” (1884).