Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.
EFTIMIE MURGU, com. în jud. Caraş-Severin, formată dintr-un sat, situatã în NE Depr. Almăj, la poalele de N ale M-ţilor Almăj, pe pârâul Rudăria, afl. al râului Nera; 1 700 loc. (1 ian. 2011): 836 de sex masc. şi 864 fem. Expl. de antracit, huilă şi de azbest. Expl. şi prelucr. lemnului. Centru de colectare a laptelui. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). Satul Eftimie Murgu este menţionat documentar, prima oară, la 16 iun. 1410, cu numele Gerlissa, în 1484 cu cel de Gârliştea (proprietatea lui Sebastian Gârlişteanu), în 1565 cu toponimul Rwdarya, iar între 1588 şi 19 mai 1970 cu acela de Rudãria, dată după care i s-a atribuit numele Eftimie Murgu. Casele memoriale „Eftimie Murgu” şi „Ioan Sârbu”. În arealul com. Eftimie Murgu au fost descoperite vestigii neolitice, aparţinând culturii materiale Coţofeni, din prima Epocă a fierului/Hallstatt (ceramică roşie şi neagră) şi din perioada romană (dinari imperiali din argint, din timpul împăratului Vespasian). Biserica „Înălţarea Domnului” (1822). Pe valea Rudăriei se mai pãstreazã 22 de mori de apă din cele 40 câte au existat în prima jumătate a sec. 20, situate de-a lungul pârâului pe o distanţã de 3 km. Morăritul hidraulic este o veche îndeletnicire a locuitorilor din această zonă, datând din sec. 18, când în 1772 funcţionau opt mori, iar în perioada 1874-1910 existau 51 de mori de apă. Dupã 1989, multe mori au fost abandonate şi lăsate în paragină, în prezent mai funcţionând doar 13 mori din cele 22, fiind incluse în patrimoniul naţional şi declarate monumente istorice. Dintre toate se remarcă Moara de la Tunel legat de care, pentru a fi pusă în mişcare de forţa apei, localnicii au săpat (în prima jumătate a sec. 20) cu ajutorul ciocanelor şi al dălţilor un tunel prin stâncă, lung de 30 de m şi lat de 1,50 m pentru a redirecţiona cursul pârâului Rudăria cãtre această moară. În perioada sept. 2000-febr. 2001 o mare parte a morilor de aici au fost recondiţionate, acestea constituind cel mai mare complex de morărit hidraulic din SE Europei. Rezervaţia naturală cheile Rudăriei (250 ha), cu cele 22 de mori de apã.
ELIZA-STOENEŞTI → comuna Bărcăneşti, jud. Ialomiţa.
EMIL BODNARAŞ, denumirea între 7 sept. 1976 şi 20 mai 1996 a com. Milişăuţi, devenitã oraş la 7 apr. 2004.
EPURENI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Colinele Fălciului, pe râul Epureni; 3 069 loc. (1 ian. 2011): 1 591 de sex masc. şi 1 478 fem. Staţie de c.f. Mobilã; produse de panificaţie. Apiculturã. Silviculturã. Agroturism. Biserica „Sfântul Dumitru” (1860), în satul Horga. Satul Epureni apare menţionat documentar la 5 mart. 1493 într-un act emis de Ştefan cel Mare.
ERBICENI, com. în jud. Iaşi, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Colinele Bahluiului (Câmpia Jijiei Inferioare), la confl. râului Duruşca cu Bahlui; 5 855 loc. (1 ian. 2011): 2 921 de sex masc. şi 2 934 fem. Haltã de c.f. Morãrit; presã de ulei; încălţăminte. Legumiculturã. Viticulturã. Pe terit. satului Spinoasa au fost descoperite urmele mai multor aşezãri şi morminte datând din Paleoliticul superior, din Epipaleolitic, Neolitic, din perioada de trecere de la Epoca bronzului la cea a fierului, din timpul migraţiilor popoarelor şi din perioada de trecere de la sclavagism la feudalism. În satul Erbiceni, menţionat documentar în 1436, se aflã un han de tip rateş (sec. 18) şi o bisericã din lemn cu hramul „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1848, refăcută în 1923).
EREMITU, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 5 sate, situatã în depresiunea omonimã din zona Dealurilor Mureşului, la poalele de Nord Vest ale Dealului Becheci (1 080 m alt.), pe râul Niraj; 4 106 loc. (1 ian. 2011): 2 239 de sex masc. şi 1 867 fem. Nod rutier. Staţie de cale feratã pe linia de cale feratã îngustã Târgu Mureş – Acãţari – Miercurea Nirajului – Eremitu – Sovata – Praid, construitã în perioada 1912-1915 (inauguratã la 31 dec. 1915), utilizatã pânã în anul 1997 pentru traficul de cãlãtori şi de mãrfuri, dupã care a fost scoasã din uz. Expl. şi prelucr. primarã a lemnului. Produse de uz casnic. Culturi de cartofi. Centru de olãrit (în satul Cãlugãreni). Agroturism. În satul Eremitu, menţionat documentar, prima oarã, în 1567, cu numele Remete, se aflã ruinele cetãţii Vityal (sec. 14–16), o bisericã romano-catolicã, zidită în anii 1804-1812 pe locul uneia din 1567, şi o bisericã ortodoxã din lemn (sec. 18), iar în satul Cãlugãreni existã biserica unei foste mănãstiri franciscane, construitã în 1666–1678, cu transformãri din sec. 20.
ERNEI, com. în jud. Mureş, alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de contact a Dealurilor Nirajului cu terasele de pe stg. Mureşului, pe râul Terebici; 5 768 loc. (1 ian. 2011): 2 900 de sex masc. şi 2 868 fem. Staţie de c.f. (în satul Dumbrãvioara). Nod rutier. Expl. de gaze naturale (în satul Dumbrãvioara). Producţie de echipamente frigorifice, de aparate şi instrumente medicale şi de laborator, de furnire şi panouri din lemn. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, cartofi, legume ş.a. Satul Ernei este menţionat documentar, prima oarã, în 1332. În satul Dumbrãvioara, atestat documentar, prima oarã, în 1319, se aflã o bisericã reformatã (1785) şi castelul contelui Samuel Teleki, guvernatorul Transilvaniei, construit în stil baroc în 1769, cu adăugiri din 1912, iar în satul Cãluşeri, menţionat documentar, prima oarã, în 1332, existã o bisericã unitarianã (1762) cu turn ridicat în 1783.
ESTELNIC, com. în jud. Covasna, alcãtuitã din 3 sate, situatã în Depr. Târgu Secuiesc, pe râul Estelnic; 1 169 loc. (1 ian. 2011): 595 de sex masc. şi 574 fem. Expl. lemnului. Fabricã de confecţii. În satul Estelnic, atestat documentar în 1332, se aflã o cetate ţãrãneascã din sec. 14, cu bisericã romano-catolicã de incintã din sec. 15, cu transformari din 1532, 1635 şi 1819, şi o rezervaţie botanicã (tinovul „Fagul Rotund”). Com. Estelnic a fost înfiinţatã la 20 dec. 2005 prin desprinderea satelor Estelnic, Cãrpineni şi Valea Scurtã din com. Poian, jud. Covasna.
EŞELNIŢA, com. în jud. Mehedinţi, formată dintr-un sat, situatã pe stg. Dunării, la confl. cu râul omonim, la poalele M-ţilor Almăj; 3 070 loc. (1 ian. 2011): 1 525 de sex masc. şi 1 545 fem. Expl. de crom, granit, calcar şi balast. Pescuit. Pomiculturã. Muzeu etnografic. Satul Eşelniţa este menţionat documentar, prima oarã, la 25 febr. 1484. Pânã la 20 mai 1996, satul şi com. Eşelniţa au avut grafia Ieşelniţa. Com. Eşelniţa a fost afectatã, în mare parte, de lucrãrile din cadrul complexului Porţile de Fier I, numeroase gospodãrii fiind strãmutate pe versanţi. Agroturism.
EZERIŞ, com. în jud. Caraş-Severin, alcãtuitã din 2 sate, situatã în depresiunea omonimã, pe râul Tău; 1 375 loc. (1 ian. 2011): 684 de sex masc. şi 691 fem. Haltã de c.f. Confecţii metalice. Producţie de pompe şi compresoare. Pomiculturã (meri, pruni, peri). În satul Ezeriş, menţionat documentar, prima oarã, în 1319, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1801). Punct fosilifer şi parc dendrologic, în satul Soceni.