Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.
IABLANIŢA, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 3 sate, situată în partea de S a Culoarului Timiş-Cerna, la poalele de NE ale M-ţilor Almăj, pe râul Sverdinu Mare, la confl. râului Globu cu Cerna; 2 325 loc. (1 ian. 2011): 1 141 de sex masc. şi 1 184 fem. Staţie de c.f. (în satul Iablaniţa). Expl. de granit. Expl. şi prelucr. lemnului. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui ş.a. Creşterea ovinelor, bovinelor, porcinelor şi cabalinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). Satul Iablaniţa este menţionat documentar, prima oară, în 1402. Biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” (1825, pictată în 1828), în satul Iablaniţa; biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1836), în satul Globu Craiovei. Cheile râului Galbenu (arie protejată cu o supr. de 92 ha). Punct fosilifer.
IACOBENI, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 5 sate, situată în NE Pod. Hârtibaciului, pe râul Hârtibaci; 2 704 loc. (1 ian. 2011): 1 382 de sex masc. şi 1 322 fem. Pomicultură; legumicultură; apicultură. În satul Iacobeni, menţionat documentar, prima oară, în 1309, cu numele Villa Iacobi (Plebanus de ~) se află o cetate ţărănească (sec. 15–16) cu o biserică de incintă, datând din sec. 14, azi biserică evanghelică; biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1796) şi cetate (sec. 15–16) cu biserică de incintă (sec. 13–14), azi biserică evanghelică, în satul Movile; biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1855) şi biserică fortificată (sec. 13–16, cu turn din 1505), azi biserică evanghelică, în satul Netuş; biserică luterană (1858), în satul Noiştat; cetate cu biserică de incintă (sec. 14, cu adăugiri din 1860), azi biserică evanghelică, în satul Stejărişu.
IACOBENI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată pe cursul superior al râului Bistriţa, la poalele de Est-Nord Est ale M-ţilor Suhard şi cele de Sud Vest ale Obcinei Mestecăniş, în zona pasului Mestecăniş; 2 037 loc. (1 ian. 2011): 1 018 de sex masc. şi 1 019 fem. Staţii de c.f. (în satele Iacobeni şi Mestecăniş). Nod rutier. Expl. de min. de mangan (din anul 1770), în satele Iacobeni şi Mestecăniş. Microhidrocentrală. Constr. de utilaje pentru mine, cariere şi construcţii. Producţie de var şi de cherestea. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Recoltarea fructelor de pădure. Rezervaţie de pini. Staţiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local, cu climat de munte, tonic, şi cu izv. de ape minerale slab sulfuroase, oligominerale, indicate în tratarea bolilor gastro-intestinale. În 1783, la Iacobeni au fost colonizaţi mineri din Cehia pentru exploatarea manganului. În satul Iacobeni, atestat documentar în anul 1772, se află biserica „Sfântul Gheorghe” zidită în anii 1907–1913 pe locul unei biserici din lemn care fusese construită în perioada 1812-1818 şi demolată în 1893. Biserica actuală posedă picturi murale interioare originare şi catapeteasmă construită în 1911 şi pictată de I. Tampescu şi Constantin Bălan din Câmpulung Moldovenesc. La Iacobeni mai există o biserică romano-catolică (1828) şi clădirea Primăriei datând din 1905 (iniţial a găzduit un hotel). În satul Mestecăniş există schitul cu acelaşi nume (de călugări), înfiinţat în 1997, cu biserica din lemn cu hramul „Sfântul Pantelimon”.
IANA, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 5 sate, situată în partea de S a Colinelor Tutovei, la confl. râului Studineţ cu Tutova; 4 135 loc. (1 ian. 2011): 2 174 de sex masc. şi 1 961 fem. Lac piscicol (19 ha). Creşterea ovinelor şi bovinelor. Cămin cultural (în satul Iana). Satul Hălăreşti este menţionat documentar, prima oară, în 1434, iar Vadurile (numit anterior Poliţeni) în 1493. Biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1814), în satul Hălăreşti.
IANCA, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în partea de S a Câmpiei Romanaţi, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării; 3 976 loc. (1 ian. 2011): 1 955 de sex masc. şi 2 021 fem. Morărit şi panificaţie. Producţie de biscuiţi şi pişcoturi. Centru viticol. Culturi de cereale, floareasoarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. pe baza irigaţiilor din cadrul sistemului de irigaţii Corabia–Grojdibodu–Ianca–Dăbuleni–Ştefan cel Mare. Satul Ianca este atestat documentar la 20 apr. 1560, iar Potelu la 1 sept. 1491. În satul Ianca se află biserica având dublu hram – „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Gheorghe” (1842, reparată în 1892-1893 şi în 1959) şi biserica „Sfântul Nicolae” (1848-1858, reparată în 1970), iar în satul Potelu există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1842-1843, pictată în 1893).
IANCU JIANU, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în SE Piem. Olteţului, pe râul Olteţ; 4 507 loc. (1 ian. 2011): 2 253 de sex masc. şi 2 254 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Produse alim. Centru viticol şi pomicol. În satul Dobriceni, atestat documentar la 29 mai 1589, există un muzeu cu colecţii de bancnote, costume populare, mobilier vechi, cărţi şcolare vechi ş.a., iar în satul Iancu Jianu se află biserica având hramul „Sfânta Parascheva”, ctitorie din 1529 a familiei Buzescu, cu fragmente de picturi murale în frescă realizate la începutul sec. 18 de zugravul Statie din Craiova, biserica „Sfântul Dumitru” (1900) şi ruinele caselor familiei Buzescu. Satul Iancu Jianu s-a mai numit Cepturoaia, Ciuturoaia şi Ştirbei, iar din 1953 poartă denumirea actuală.
IARA, com. în jud. Cluj, alcătuită din 13 sate, situată în depresiunea şi pe râul cu aceleaşi nume; 4 385 loc. (1 ian. 2011): 2 180 de sex masc. şi 2 205 fem. Staţie de cale ferată (in satul Buru) pe linia de mocăniţă (cu ecartament îngust) Turda – Buru – Baia de Arieş – Câmpeni – Roşia Montană – Abrud, construită în anii 1891-1912 (inaugurată la 20 iun. 1912), în lungime totală de 93 km, folosită pentru transportul de mărfuri şi călători. În 1997 a fost închis transportul pentru călători şi mărfuri pe această linie, iar în 1998 o mare parte din această cale ferată a fost dezafectată, rămânând doar câteva tronsoane destinate pentru transportul turiştilor. Expl. de nisip cuarţos (în satul Făgetu Ierii), dolomit (în satul Surduc) şi dacit (Iara). Zăcăminte de mangan (în satul Maşca). Producţie de articole de lenjerie de corp şi de băuturi alcoolice şi răcoritoare. Centru de ceramică populară, de prelucr. artistică a lemnului, de cojocărit, de ţesături şi cusături populare. Agroturism. În satul Cacova Ierii, atestat documentar în 1426, au fost identificate vestigii din Epoca bronzului (ceramică), iar în satul Buru, menţionat documentar în 1470, a fost descoperit un depozit de bronzuri (cazan, ceşti ş.a.). Bisericile din lemn cu acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, în satele Măgura Ierii (1783), Ocolişel (1852) şi Surduc (sec. 18, cu poartă din 1758, declarată monument istoric). În satul Iara, menţionat documentar, prima oară, în 1288, se află o biserică din sec. 13 (cu unele refaceri din sec. 18) şi trei conace din sec. 19 („Teleki”, „Beldi”, „Kemény”), declarate monumente istorice în anul 2004, iar în satul Borzeşti există o biserică de cărămidă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18).
IASLOVĂŢ, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situată în Pod. Sucevei; 3 886 loc. (1 ian. 2011): 1 918 de sex masc. şi 1 968 fem. Culturi de cartofi, castraveţi ş.a. Creşterea bovinelor, porcinelor ş.a. Producţie de mobilă; produse lactate şi de panificaţie. Biserica „Sfântul Nicolae” construită în 1877 pe locul uneia din lemn ce data din sec. 15 şi reconstruită în 1977, cu picturi murale interioare executate de Gavriil şi Mihai Moroşan. Biserica a fost consolidată şi restaurată în anii 2009-2010. Com. Iaslovăţ a fost reînfiinţată în urma referendumului din 29 iul. 2001, prin desprinderea satului Iaslovăţ din fosta com. Milişăuţi, declarată oraş la 7 apr. 2004.
IBĂNEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de SE ale dealurilor cu acelaşi nume; 4 111 loc. (1 ian. 2011): 1 983 de sex masc. şi 2 128 fem. Producţie de piese şi accesorii pentru autovehicule, de adezivi pentru faianţă şi gresie, de tricotaje, de produse lactate, de ulei comestibil, de nutreţuri concentrate. Morărit. Cojocărie. Creşterea ovinelor şi a bovinelor. Pomicultură (meri, peri, pruni, nuci). În satul Ibăneşti se află o biserică din lemn cu hramul „Înălţarea Domnului” (1789) şi o biserică de zid cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1842, renovată în 1860). Monumentul Răscoalei din 1907, dezvelit în anul 2005.
IBĂNEŞTI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 10 sate, situată în zona Dealurilor Mureşului, pe râul Gurghiu; 4 382 loc. (1 ian. 2011): 2 234 de sex masc. şi 2 148 fem. Expl. de andezit. Prelucr. lemnului; produse lactate. Centru de confecţionare a cojoacelor şi şerparelor. Satul Ibăneşti este menţionat documentar, prima oară, în 1453. Biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1779), strămutată în 1939 din satul Comori (com. Gurghiu) în satul Lăpuşna. Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, sfinţită la 20 sept. 2004, în satul Dulcea. Agroturism. Bogat fond cinegetic.
IBĂNEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 3 sate, situată în zona Colinelor Tutovei, la 22 km NV de municipiul Bârlad; 1 560 loc. (1 ian. 2011): 826 de sex masc. şi 734 fem. Producţie de ulei comestibil. Culturi de floarea-soarelui. În arealul satului Mânzaţi, atestat documentar la 24 apr. 1434, paleontologul Gregoriu Ştefănescu (1838–1911) a descoperit (în anul 1890) scheletul unui mamifer uriaş (Dinotherium gigantissimum), înrudit cu elefantul, exemplar conservat în întregime. După ce a fost reconstituit, scheletul acestui mamifer a fost expus la Muzeul de ştiinţe naturale „Grigore Antipa” din Bucureşti unde se află şi în prezent. În satul Mânzaţi se află biserica având hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, datând din 1761, cu modificări din 1910 şi rămasă în ruină după cutremurul din 10 nov. 1940. Com. Ibăneşti a fost înfiinţată la 19 dec. 2003 prin desprinderea satelor Ibăneşti, Mânzaţi şi Puţu Olarului din com. Alexandru Vlahuţă, jud. Vaslui.
I. C. BRĂTIANU, com. în jud. Tulcea, formată dintrun sat, situată pe malul dr. al Dunării, vizavi de municipiul Galaţi, pe ţărmul de NV al lacului Jirlău; 1 229 loc. (1 ian. 2011): 608 de sex masc. şi 621 fem. Loc de trecere cu bacul. Apicultură. Până la 20 mai 1996, satul şi com. I. C. Brătianu s-au numit 23 August.
ICLĂNZEL, com. în jud. Mureş, alcătuită din 11 sate, situată în SV Colinelor Mădăraşului, pe cursul inf. al râului Lechinţa; 2 257 loc. (1 ian. 2011): 1 166 de sex masc. şi 1 091 fem. Mori de cereale; produse de panificaţie. În perimetrul satului Căpuşu de Câmpie, atestat documentar în 1318, a fost descoperit un depozit de bronz, datând din sec. 11 î.Hr., alcătuit din obiecte de podoabă şi un vârf de lance. Conacul „Şandor” (sec. 19), azi cămin-spital, în satul Căpuşu de Câmpie. În satul Iclănzel, menţionat documentar în 1501, se află biserica „Sfântul Vasile cel Mare” construită după anul 1980 pe locul unei biserici din lemn din sec. 18 care a fost demontată şi mutată în 1980 în satul Mădărăşeni din com. Iclănzel, atribuindu-i-se atunci hramul „Sfinţii Arhangheli” (anterior avusese hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”); în satul Iclandu Mare, atestat documentar în 1419, există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18). Fond cinegetic.
ICLOD, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată în SE Dealurilor Dejului, pe Someşu Mic, la confl. cu Valea Mărului; 4 362 loc. (1 ian. 2011): 2 164 de sex masc. şi 2 198 fem. Staţie de c.f. (în satul Iclod) şi halte de c.f. (în satele Fundătura şi Livada). Expl. de tufuri dacitice. Producţie de mobilă, de produse lactate, de nutreţuri concentrate, de elemente de calorifer şi de obiecte de lenjerie. Muzeu etnografic (în satul Iclod). Fermă de creştere a bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). În arealul satului Iclod au fost descoperite urmele unei aşezări şi ale unui cimitir datând din Neolitic, o spadă din bronz din Hallstatt (800–300 î.Hr.) şi vestigii de locuire din sec. 4–6 şi 8–10, iar în perimetrul satului Fundătura a fost scoasă la iveală o cataramă gepidă din argint aurit (sec. 6). În satul Iclod, menţionat documentar, prima oară, în 1332 cu numele Iklod şi apoi în anul 1348, se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Înălţarea Domnului” (1791), restituită cultului greco-catolic în anul 2004, iar în satul Orman, atestat documentar în 1292, există o biserică din sec. 13, cu transformări din sec. 15.
ICOANA, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Boian, la 150 m alt., pe râul Vedea; 1 844 loc. (1 ian. 2011): 917 de sex masc. şi 927 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase etc. Viticultură. Cămin cultural. Staţiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local, cu climat de câmpie, excitant-solicitant, şi cu ape minerale (de sondă) clorurate, bromurate, iodurate, sodice, hipertone, termale (37°C) indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale. În satul Floru se află biserica ortodoxă cu dublu hram – „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfântul Dumitru” (1814, cu picturi murale interioare din 1836). Satul Ursoaia este atestat documentar la 16 ian. 1655.
ICUŞEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 7 sate, situată în zona de contact a Dealului Bour cu terasele Siretului, la confl. râului Icuşeşti cu Siretul; 4 656 loc. (1 ian. 2011): 2 369 de sex masc. şi 2 287 fem. Bisericile din lemn cu acelaşi hram – „Sfinţii Voievozi”, în satele Bătrâneşti (1809) şi Icuşeşti (sec. 19, reparată în 1933). Satul Icuşeşti, menţionat documentar în 1591, a mai purtat numele Iucşeşti, Iugşeşti, Icoşeşti, iar din 1920 are denumirea actuală.
IDECIU DE JOS, com. în jud. Mureş, alcătuită din 3 sate, situată în zona Dealurilor Mureşului, la poalele de V ale Dealului Osoiu, la 396 m alt., pe râul Mureş; 2 194 loc. (1 ian. 2011): 1 128 de sex masc. şi 1 066 fem. Haltă de c.f. (în satul Ideciu de Jos). Expl. de balast. Producţie de mobilă şi de îmbrăcăminte pentru lucru. Culturi de cereale, legume ş.a. Staţiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local, cu climat de dealuri, sedativ şi cu izv. de ape minerale clorurate, sodice, hipertone, indicate în tratarea unor deficienţe ale aparatului locomotor (devieri ale membrelor inf.), hiperlaxitate şi instabilitate capsuloligamentară şi musculo-articulară la copii etc. În satul Ideciu de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1319, se află un castel din sec. 16, în stilul Renaşterii, cu 5 turnuri şi o biserică evanghelică. Bogat fond cinegetic (urşi, mistreţi ş.a.). Cabană de vânătoare (în satul Deleni).
IECEA MARE, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Timişului; 2 479 loc. (1 ian. 2011): 1 242 de sex masc. şi 1 237 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Creşterea bovinelor. În satul Iecea Mare, atestat documentar, prima oară, în 1317 şi apoi în 1467, se află o biserică romanocatolică (1770-1780) şi o biserică ortodoxă (1777). În 1719 aici au fost colonizate mai multe familii de germani. Com. Iecea Mare a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Iecea Mare din com. Cărpiniş, jud. Timiş.
IEDERA, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Est a Subcarpaţilor Ialomiţei, pe râul Cricovu Dulce; 4 042 loc. (1 ian. 2011): 2 013 de sex masc. şi 2 029 fem. Reşedinţa comunei este satul Iedera de Jos. Exploatări de petrol. Prelucrarea lemnului. Culturi de cereale, cartofi, varză, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, caprinelor. Pomicultură (meri, peri, pruni, caişi). Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1864–1865) şi „Sfinţii Voievozi” (1890), în satele Colibaşi şi Iedera de Jos.
IEPUREŞTI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 6 sate, situată în SE Câmpiei Găvanu-Burdea, pe râul Neajlov; 1 853 loc. (1 ian. 2011): 900 de sex masc. şi 953 fem. Produse alim. Morărit. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Fond cinegetic. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Iepureşti a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1790, refăcută în 1827) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1825), în satele Iepureşti şi Gorneni.
IEUD, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în Depr. Maramureş, la poalele de N ale M-ţilor Ţibleş, pe râul Ieud; 4 175 loc. (1 ian. 2011): 2 211 de sex masc. şi 1 964 fem. Ateliere tradiţionale pentru diverse meşteşuguri (pivă, forjă, tâmplărie, ţesătorie, distilerie de alcool). Muzeu sătesc. Agroturism. Prima menţiune documentară a localităţii datează din 1365, într-o diplomă a regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, prin care acesta “dăruia voievodului Balc (Baliţa), fiul lui Sas, moşia Cuhea cu satele Ieud, Bocicoel, cele două Vişeauă, Moyse (Moisei), Borşa şi cele două Sălişti, care aparţinuseră voievodului Bogdan şi fiilor săi”. Aici se află două biserici din lemn, ambele cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”: Biserica din Deal, datând din 1364 (cea mai veche din Maramureş), a fost reconstruită în sec. 17 şi pictată în sec. 18 şi restaurată în 1997. Picturile au fost executate direct pe lemn de meşterul Alexandru Ponehalschi din Berbeşti şi restaurate în 2007–2008. În 1999, biserica a fost declarată monument UNESCO. Colecţie de icoane pe sticlă şi lemn. În podul bisericii a fost descoperit, în 1990, Zbornicul de la Ieud (Codicele de la Ieud), cea mai veche scriere (de mână) în limba română (1391), exemplar unic în ţară, cunoscut şi sub numele de Manuscrisul de la Ieud, aflat în prezent la Biblioteca Academiei Române cu nr. 5032. Biserica din Vale (1699–1712), cu acoperiş cu poală dublă, supranumită „Catedrala de lemn”, cu picturi interioare executate pe pânză şi lipite pe pereţii de lemn, posedă o bogată colecţie de icoane pe sticlă; clopotniţă din lemn şi troiţă realizată în 1935 de Traian Bilţiu-Dăncuş. Declarată monument istoric. În perioada 1976-1984, la Ieud a fost zidită biserica ortodoxă cu hramul “Buna Vestire” (30 m lungime şi 19 m lăţime), pictată în ulei în anii 1980-1984 de către Petru Botezatu şi sfinţită la 20 iulie 1984, iar între 19 septembrie 2004 şi august 2022, a fost construită biserica greco-catolică “Adormirea Maicii Domnului”, cu aspect de catedrală, după proiectul preotului arhitect Emil Costin din municipiul Baia Mare, şi sfinţită la 21 august 2022.
IGHIU, com. în jud. Alba, alcătuită din 5 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele de SE ale M-ţilor Trascău, la confl. râului Ighiu cu Bucerdea; 6 584 loc. (1 ian. 2011): 3 321 de sex masc. şi 3 263 fem. Nod rutier. Expl. de calcar. Fabrici de cărămidă, de prelucr. a lemnului (cherestea, scaune, panouri) şi a cărnii; abator; produse de panificaţie. Morărit. Ţesături şi cusături populare. Muzeu etnografic (în satul Bucerdea Vinoasă). Centru viticol şi de vinificaţie (satele Ţelna şi Şard). Crama Ţelna (150 m lungime şi 6 m lăţime). Rezervaţie complexă (500 ha), situată în perimetrul satului Ighiel, care cuprinde lacul de baraj natural Ighiu şi zona înconjurătoare. Relieful rezervaţiei Ighiel este accidentat şi include o parte a brâului de calcare ce înconjură M-ţii Trascăului. Vegetaţia este reprezentată prin specii arborescente (fag, pin, molid, brad, larice ş.a.), prin arbuşti (păducel, anin, salba râioasă ş.a.), prin exemplare de floare-de-colţi (Leontopodium alpinum). Lacul de baraj natural Ighiu, din cadrul rezervaţiei, cunoscut şi sub numele de Iezerul Ighiel, adăposteşte alge verzi şi albastre şi o bogată faună de interes ştiinţific. Pe terit. satului Ighiel au fost descoperite două topoare din bronz, datând din Epoca bronzului; în arealul satului Ighiu, menţionat documentar, prima oară, în 1206, au fost identificate urmele unei aşezări romane (Villa rustica), ale unui castru roman de pământ (41 x 50 m) şi ale unei necropole romane, datând din sec. 2–3, în care s-au găsit ţigle, cărămizi, capiteluri, trepied de bronz, ceramică ş.a., iar în satul Ţelna, atestat documentar în 1648, au fost scoase la lumină urmele unei aşezări din Epoca bronzului, aparţinând culturii materiale Coţofeni (2500–1800 î.Hr.). În satul Bucerdea Vinoasă, menţionată documentar în 1238, au fost descoperite vestigiile unei aşezări din Epoca mijlocie a bronzului, aparţinând culturii materiale Wietenberg (sec. 16–13 î.Hr.), în care s-au găsit vase ceramice, un vârf de lance din bronz ş.a., precum şi urmele unei aşezări rurale din Epoca romană, din care s-au recuperat cărămizi cu ştampila legiunii a XIII-a Gemina, ceramică, sculpturi, o inscripţie votivă ş.a., iar în arealul satului Şard, atestat documentar în 1238, a fost identificată o necropolă romană din sec. 2–3. Biserică din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (în satul Ighiel), construită în 1750 şi pictată în 1783 de Gavriil Zugravul; biserici cu zid de incintă, în satele Ighiu (sec. 15) şi Şard (sec. 15–18), în prezent aparţinând cultului reformat-calvin; biserica ortodoxă „Cuvioasa Parascheva” (1724), în satul Ighiu; ruinele bisericii „Sfântul Nicolae” (sec. 17), în satul Bucerdea Vinoasă; conacul „Teleki” (sec. 18), în satul Ţelna, azi pensiune; castelul „Eszterhazy” (sec. 16), în satul Şard; hanul „Sfântul Gheorghe”, în satul Ighiu.
IGNEŞTI, com. în jud. Arad, alcătuită din 4 sate, situată în N-NE Depr. Zarand, în zona Dealurilor Codru-Moma, pe cursul superior al râului Teuz; 717 loc. (1 ian. 2011): 368 de sex masc. şi 349 fem. Culturi de cereale. Expl. şi prelucr. lemnului. În satul Igneşti, menţionat documentar, prima oară, în 1553 se află biserica „Înălţarea Domnului” zidită în 1986-1992 pe locul uneia din lemn ce data din anul 1904.
I. L. CARAGIALE, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Cricovului cu Subcarpaţii Ialomiţei, pe râul Cricovu Dulce; 7 161 loc. (1 ian. 2011): 3 496 de sex masc. şi 3 655 fem. Staţii de c.f. (în satele I. L. Caragiale şi Mija). Nod rutier. Prelucr. lemnului (mobilă). Morărit. Furaje pentru animale. Pomicultură (pruni, meri, nuci, cireşi, piersici). Culturi de cereale, cartofi, legume. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Bibliotecă (f. 1940) cu 9 200 vol. Reşed. com. este satul Ghirdoveni (înfiinţat în anul 1700). Până la 7 febr. 1952, satul şi com. I. L. Caragiale s-au numit Vornicu Mărgineanu, iar între 7 febr. 1952 şi 17 febr 1968, Caragiale. În satul Haimanalele (sat desfiinţat şi unificat cu satul I. L. Caragiale), menţionat documentar în perioada 1482–1485 cu numele Mărgineni, s-a născut dramaturgul Ion Luca Caragiale (1852–1912); aici se află casa memorială „I. L. Caragiale”, cu documente, fotografii, obiecte etc. şi biserica „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir” (1680). În satul I. L. Caragiale a existat, până în 1840, mănăstirea Mărgineni, ctitorie din sec. 15 a vornicului Drăghici Mărgineanu, întărită cu ziduri de apărare în 1646 de postelnicul Constantin Cantacuzino şi de stolnicul Constantin Cantacuzino în 1681. Mănăstirea a adăpostit vasta bibliotecă a stolnicului Constantin Cantacuzino. În 1840, această mănăstire a fost transformată în penitenciar, într-una dintre chilii a fost închis timp de 3 ani Nicolae Bălcescu în urma descoperirii mişcării din 1840. În prezent, penitenciarul Mărgineni (care din 1949 are un pavilion special de detenţie), cu o capacitate de peste 1 100 de locuri, reprezintă locul de detenţie de maximă siguranţă a persoanelor lipsite de libertate.
ILEANA, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 9 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe râul Vânăta; 3 218 loc. (1 ian. 2011): 1 628 de sex masc. şi 1 590 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Culturi de cereale. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Ileana a făcut parte din jud. Ilfov, iar între 23 ian. 1981 şi 29 mart. 1982 din jud. Ialomiţa. În satul Ileana se află o biserică din anul 1826, iar în satul Arţari există o biserică din 1875.
ILEANDA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 13 sate, situată în partea de V a Dealurilor Ciceului, pe dr. Someşului; 2 325 loc. (1 ian. 2011): 1 136 de sex masc. şi 1 189 fem. Staţie de c.f. (în satul Ileanda) şi halte de c.f. (în satele Bizuşa-Băi şi Răstoci). Expl. de gresii şi conglomerate. Confecţionarea cazanelor pentru ţuică. Morărit şi panificaţie. Culturi de cânepă. Pomicultură. Creşterea ovinelor, bovinelor, bubalinelor şi porcinelor. Centru de confecţionare a obiectelor din împletituri de răchită şi paie. Staţiune balneoclimaterică în satul Bizuşa-Băi (→). Satul Ileanda este menţionat documentar, prima oară, în 1390. Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1441, restaurată în sec. 17, cu picturi interioare din 1796), declarată monument istoric,„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1580), „Sfântul Nicolae” (1780) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1827–1836, declarată monument istoric), în satele Ileanda, Negreni, Podişu şi Răstoci. În satul Ileanda mai există o biserică ridicată în 1970 pe locul uneia din 1730, o biserică reformată (1890) şi o biserică romano-catolică (1918).
ILIA, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 9 sate, situată în depresiunea omonimă, pe râul Mureş, la confluenţa cu râul Sârbi, la poalele de Sud ale M-ţilor Metaliferi şi cele de Nord ale M-ţilor Poiana Ruscăi; 3 797 loc. (1 ian. 2011): 1 883 de sex masc. şi 1 914 fem. Staţie de cale ferată (în satul Ilia) şi haltă de cale ferată (în satul Bretea Mureşană) pe linia Arad – Ghioroc – Pãuliş – Milova – Odvoş (Corfeni) – Conop – Nadãş – Bârzava – Vãrãdia de Mureş – Sãvârşin – Zau de Câmpie – Ilia – Veţel – Deva, construitã în anii 1867-1868 şi inauguratã la 22 decembrie 1868 – azi linie dublã, electrificatã. Expl. de balast. Expl. şi prelucr. lemnului. Producţie îmbrăcăminte de lucru, de ambalaje din carton şi de ţuică de prune. Produse alim. Pomicultură (pruni, meri, peri). Culturi de cereale, cartofi şi legume. În perimetrul satului Bretea Mureşană, atestat documentar, prima oară, în 1453, au fost descoperite pe un promontoriu izolat, cu pante abrupte, pe vf. Măgura, vestigiile unei aşezări dacice din sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr. În satul Ilia, menţionat documentar, prima oară, în 1266, se află castelul lui Gabriel Bethlen (sec. 17) şi o casă parohială ortodoxă (sec. 17); biserici din lemn cu hramurile „Sfântul Dumitru” (sec. 17), „Cuvioasa Parascheva” (sec. 17) şi „Sfântul Nicolae” (sec. 17), în satele Bretea Mureşană, Brâznic şi Dumbrăviţa.
ILIENI, com. în jud. Covasna, alcătuită din 3 sate, situată în partea de S a Depr. Sfântu Gheorghe, pe râul Olt; 2 002 loc. (1 ian. 2011): 991 de sex masc. şi 1 011 fem. Expl. de balast. Producţie de maşini şi utilaje de utilizare generală, de mobilă, de ambalaje din material plastic şi de produse alim. (preparate din lapte, macaroane, tăiţei). Satul Ilieni este menţionat documentar, prima oară, în 1332 şi atestat ca târguşor în 1695. Pe terit. satului Dobolii de Jos a fost descoperită (1869) o sabie din fier (113,5 cm lungime), datând din prima Epocă a fierului, cu mâner decorat artistic, terminat la partea superioară cu două antene, iar în arealul satului Ilieni a fost descoperit (1877) un tezaur monetar alcătuit din 230 de monede romane republicane, datând din perioada 206/200–46 î.Hr. În satul Ilieni se află o cetate ţărănească (1443), cu biserică în incintă, devastată de tătari în 1658. Fortificată cu şanţuri de apărare, în 1708, de către austrieci, cetatea a funcţionat ulterior ca garnizoană. Tot aici se află o biserică reformată (1782-1786), o biserică romano-catolică (1868) şi conacele „Séra” (1811), „Bornemisza” (sec. 18) şi casa „Bakó” (1793), iar în satul Dobolii de Jos, conacele „Réznek” sau „Czáker” (1790–1813) şi „Hollacky” (1718, cu refaceri din 1806).
ILIŞEŞTI, comună în judeţul Suceava, alcătuită din 2 sate, situată în zona Podişului Sucevei; 2 738 loc. (1 ian. 2011): 1 395 de sex masc. şi 1 343 fem. Fermă de creştere a bovinelor. În satul Ilişeşti se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fostei mănăstiri Ilişeşti, ctitorie din 1714 a marelui medelnicer Ionaşcu Isăcescu, cu picturi murale interioare din 1867 executate de Epaminonda Bucevschi, iar în satul Braşca există biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în anul 1808, din bârne de stejar pe soclu din piatră, în satul vecin Humoreni (azi situat în comuna Comăneşti, judeţul Suceava) şi mutată în anul 1892 în satul Braşca. În această biserică se păstrează o Icoana a Maicii Domnului, datând din a doua jumătate a secolului 18, care la 9 mai 2004, din ochii Maicii Domnului a curs mir. Han turistic. Comuna Ilişeşti a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Ilişeşti şi Braşca din comuna Ciprian Porumbescu, judeţul Suceava, şi tot până la 7 mai 2004 satul Ilişeşti a fost reşedinţa comunei Ciprian Porumbescu.
ILOVĂŢ, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 6 sate, situată în E Pod. Mehedinţi, pe râul Coşuştea; 1 334 loc. (1 ian. 2011): 672 de sex masc. şi 662 fem. Expl. de balast. Pomicultură (meri, pruni, peri). Mori de cereale, în satele Firizu (1906) şi Dâlbociţa (1912). Apicultură. Biserica de zid cu hramul „Sfântul Nicolae” (1846– 1847) şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1876), în satele Ilovăţ şi Racova. În satul Firizu se află mănăstirea Coşuştea-Crivelnic, situată pe malul stg. al râului Coşuştea, ctitorie din sec. 14 a călugărului Nicodim de la mănăstirea Tismana, cu biserica având hramul „Cuviosul Pahomie cel Mare”. Mănăstirea a fost menţionată documentar, prima oară, în 1493 şi a funcţionat până în sec. 18, fiind reînfiinţată la 5 iul. 2005 ca mănăstire de călugări. În vara anului 2006, alături de ruinele bisericii vechi a fost oficiată slujba de sfinţire a locului pe care urmează să fie construită o biserică nouă cu acelaşi hram (la 29 aug. 2010 au fost turnate fundaţiile primelor chilii de la această mănăstire).
ILOVIŢA, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 3 sate, situată în Depr. Bahna, la poalele de S ale M-ţilor Mehedinţi, pe râul Bahna; 1 356 loc. (1 ian. 2011): 715 de sex masc. şi 641 fem. Pomicultură; viticultură. Moară de cereale (1890) şi rezervaţie geologică (punct fosilifer), în satul Bahna. În satul Iloviţa se află biserica „Sfântul Nicolae” (1878), iar în satul Bahna există o biserică din 1892.
ILVA MARE, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată în Depresiunea Lunca Ilvei – Ilva Mare din M-ţii Bârgău, pe râul Ilva, la poalele de Sud ale Măgurii Negre (1 331 m altitudine) şi cele de Nord ale Măgurii Corni (1 371 m altitudine); 2 501 loc. (1 ian. 2011): 1 238 de sex masc. şi 1 263 fem. Staţie de cale ferată. Pod cu acoperiş, construit din lemn peste râul Ilva, în anul 1768, refăcut în anul 1949. Producţie de cherestea, de mături şi perii şi de produse lactate. Creşterea bovinelor. Centru de cusături şi de ţesături populare. În satul Ilva Mare, menţionat documentar, prima oară, în 1552, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Ilie” (1885) şi o mănăstire de călugăriţe înfiinţată în 1995, cu biserica având dublu hram „Schimbarea la Faţă” şi „Pogorârea Duhului Sfânt”. Agroturism.
ILVA MICĂ, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, formată dintr-un sat, situată pe Someşu Mare, la confl. cu râul Ilva, la poalele de SV ale M-ţilor Bârgău; 3 371 loc. (1 ian. 2011): 1 714 de sex masc. şi 1 657 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Fabrică de cherestea. Creşterea ovinelor, bovinelor şi porcinelor. Apicultură. Produse de artizanat (ţesături). Satul Ilva Mică este atestat documentar, prima oară, în 1440.
INDEPENDENŢA, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe malul de NE al lacului Gălăţui; 3 467 loc. (1 ian. 2011): 1 699 de sex masc. şi 1 768 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi de nutreţ etc., în sistemul de irigaţii Slobozia – Dragoş Vodă – Vlad Ţepeş – Dunăre. Până la 23 ian. 1981, com. Independenţa a făcut parte din jud. Ilfov. Pe terit. com. Independenţa, pe malul lacului Gălăţui, a fost descoperită o necropolă (sec. 4) în care s-au găsit obiecte de ceramică cenuşie, fine şi grosolane, piepteni, mărgele de chihlimbar, fibule ş.a. Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1907), în satul Independenţa.
INDEPENDENŢA, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 5 sate, situată în SV Pod. Cobadin, la graniţa cu Bulgaria; 3 054 loc. (1 ian. 2011): 1 581 de sex masc. şi 1 473 fem. Nod rutier. Producţie de motoare hidraulice. Apicultură. Viticultură. Culturi de cereale, plante uleioase, plante tehnice şi de nutreţ etc. Pe terit. satului Fântâna Mare au fost descoperite urmele unei aşezări rurale în care au fost găsite câteva reliefuri (al lui Dionysos, al lui Mithra şi al Cavalerului trac) datând din sec. 2–3. Satul şi com. Independenţa s-au mai numit Bairamdede.
INDEPENDENŢA, com. în jud. Galaţi, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe râul Geru; 4 852 loc. (1 ian. 2011): 2 351 de sex masc. şi 2 501 fem. Staţie de c.f. Expl. de petrol şi gaze naturale. Producţie de mobilă pentru bucătării şi birouri, de preparate din lapte, de ulei şi de napolitane. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, sfeclă de zahăr, legume etc. Viticultură. Fermă de creştere a porcinelor. Zonă de interes cinegetic. Biserică având hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, a cărei construcţie a început la 24 ian. 1886 şi a fost sfinţită la 17 sept. 1889. Satul Independenţa a fost înfiinţat în 1879 prin împroprietărirea însurăţeilor.
INDEPENDENŢA, denumirea satului şi a com. Murighiol, jud. Tulcea, între 13 oct. 1983 şi 20 mai 1996.
INEU, com. în jud. Bihor, alcătuită din 3 sate, situată în Depr. Oradea–Vad–Borod dintre Dealurile Oradei (la N) şi Dealurile Pădurii Craiului (la S), pe râul Crişu Repede; 4 406 loc. (1 ian. 2011): 2 234 de sex masc. şi 2 172 fem. Staţie de c.f. Expl. de balast. Producţie de mobilă şi de încălţăminte. Centru pomicol şi viticol. Biserică de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1720–1721, pictată în 1802), în satul Botean.
ION CORVIN, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Oltinei, pe Valea Mare; 2 099 loc. (1 ian. 2011): 1 105 de sex masc. şi 994 fem. Nod rutier. Apicultură; legumicultură; produse lactate şi de panificaţie. Pe terit. com. I.C. au fost descoperite urmele unei aşezări rurale (sec. 2) în care s-au găsit o inscripţie în limba greacă, cu numele unei femei din Bithynia, şi un tezaur monetar alcătuit din stateri din Cyzic, monede de argint din Histria şi monede emise în Apollonia Pontică, Mesembria (azi localit. Nesebăr din Bulgaria) şi Callatis. În satul Ion Corvin a fost înfiinţată, în 1990, o mănăstire de călugări amplasată în apropierea peşterii unde, potrivit tradiţiei, Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia. În această peşteră se află un fel de pat dăltuit în piatră pe care, conform tradiţiei, se odihnea Sfântul Andrei. Mănăstirea are o biserică mică, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” construită în perioada mart. 1994-sept. 1995 în apropierea peşterii, cu picturi murale interioare finalizate în 1999, şi biserica mare cu hramul „Sfântul Andrei” (1993-2002, pictată în 2004-2006). În biserica mică se păstrează racla cu moaştele (un deget) Sfântului Andrei. În apropiere există izvorul Sfântului Andrei.
ION CREANGĂ, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 6 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. Siretului, la contactul cu Dealul Bour; 5 854 loc. (1 ian. 2011): 2 969 de sex masc. şi 2 885 fem. Staţie de c.f. (în satul Muncelu) inaugurată la 15 dec. 1869. Prelucr. lemnului (mobilă). Morărit şi panificaţie. Culturi de cereale, plante oleaginoase, leguminoase ş.a. Agroturism. Satul Ion Creangă apare menţionat documentar, prima oară, în 1473 cu numele Brătieşti, mai târziu a apărut cu grafia Brăteşti, iar între 1908 şi 1948 a avut toponimul Brătianu. Satul Avereşti este atestat documentar la 20 aug. 1469.
IONEŞTI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Jiului, la contactul cu prelungirile de SE ale Dealurilor Jiului; 2 465 loc. (1 ian. 2011): 1 220 de sex masc. şi 1 245 fem. Haltă de c.f. (în satul Ioneşti). Centru al Răscoalei ţărăneşti din 1907. Biserică având hramul „Sfinţii Voievozi” (ante 1836), în satul Ioneşti. Agroturism.
IONEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 9 sate, situată la marginea de E a Piem. Olteţului, în lunca şi pe terasele de pe dr. Oltului; 4 521 loc. (1 ian. 2011): 2 251 de sex masc. şi 2 270 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 20 ian. 1887), în satul Ioneşti. Hidrocentrală (38 MW), intrată în funcţiune în 1979. Expl. de balast. Producţie de îmbrăcăminte pentru lucru. Prelucr. lemnului. Mat. de constr. Viticultură. Până în 1882, satul Ioneşti s-a numit Ioneştii Minhului (după numele boierului Minhu Bucşenescu), iar între 1882 şi 17 febr. 1968 a fost consemnat cu toponimul Ioneştii Govorii. În satul Ioneşti, atestat documentar la 1 apr. 1494, se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1770) şi una de zid cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1842, cu fresce originare); în satul Bucşani există biserica de zid cu hramul „Buna Vestire” (1743, cu picturi originare), iar în satul Marcea, atestat documentar în 1392, o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1866– 1868). Satul Delureni, care până la 1 ian. 1965 s-a numit Răscăeţi, apare menţionat documetnar la 25 nov. 1635.
ION NECULCE, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Jijiei Inferioare cu Colinele Ruginoasa, pe cursul superior al râului Bahlui, la confl. acestuia cu râurile Bahlueţ şi Ciuncă; 5 814 loc. (1 ian. 2011): 2 982 de sex masc. şi 2 832 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 iun. 1870). Nod rutier. Expl. de balast. Viticultură. Creşterea bovinelor. Sere legumicole. În satul Ion Neculce, numit până la 17 febr. 1968 Prigorenii Mici, atestat documentar în 1638, s-a născut cronicarul Ion Neculce. În satul Dădeşti, menţionat documentar în 1428, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1826, restaurată şi repictată în anii 20002001), declarată monument istoric în 2004, în satul Buznea, menţionat documentar în 1734, există bisericile „Sfânta Ecaterina” (1821), „Sfânta Treime” (18541857) şi o biserică nouă, construită în anii 1991-2005 şi pictată în 2006, iar în satul Războieni, înfiinţat în 1879, se află biserica „Sfânta Ana” (1938, reparată în 1972). Până la 7 apr. 2004, com. I.N. s-a numit Târgu Frumos.
ION ROATĂ, com. în jud. Ialomiţa, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Bărăganului, pe stg. râului Ialomiţa; 3 534 loc. (1 ian. 2011): 1 729 de sex masc. şi 1 805 fem. Staţie de c.f. (în satul Broşteni). Producţie de mobilă pentru birouri. Morărit. Produse de panificaţie. Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Ion Roată a făcut parte din jud. Ilfov. Satul Ion Roată a fost înfiinţat în anul 1912 cu numele Principesa Maria, iar din 1948 are denumirea actuală. În satul Ion Roată (în cătunul Colinele, numit Cioara înainte de 1960), în cimitirul parohial, se află biserica „Sfântul Nicolae”, reconstruită în 1970– 1972 pe un loc ferit de inundaţii. Picturile murale interioare au fost executate în 1972 de Gheorghe Albu. Biserica a fost sfinţită la 10 nov. 1985. Vechea biserică, zidită în 1836 prin strădania paharnicului Dimitrie Voinescu şi a soţiei sale, Elena, a fost demolată în 1970 din cauza stricăciunilor provocate de frecventele inundaţii ale râului Ialomiţa. Tot în satul Ion Roată se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1943). Ruinele conacului „Zappa” (1857) şi biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1859), în satul Broşteni.
IORDĂCHEANU, com. în jud. Prahova, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de V ale Dealului Istriţa, pe râul Cricovu Sărat; 5 415 loc. (1 ian. 2011): 2 735 de sex masc. şi 2 680 fem. Expl. de petrol. Producţie de mobilă pentru bucătărie. Viticultură. Pomicultură. În satul Vărbila, atestat documentar în 1521, se află biserica fostei mănăstiri Vărbila, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din anii 1525–1538 (sfinţită la 14 sept. 1539) a marelui spătar Dragomir şi a banului Toma, reconstruită în timpul domniei lui Matei Basarab (1632–1654) de Pană Filipescu şi restaurată în perioada 1803–1805 după stricăciunile provocate de cutremurul din 14 oct. 1802 şi apoi în anii 1934–1937 când a fost şi repictată. Biserica mai păstrează unele picturi murale interioare originare şi a fost declarată monument istoric. După secularizarea averilor mănăstireşti, în 1863, mănăstirea a fost părăsită de călugări rămânând biserica de mir. În sec. 19, peste pridvor a fost construit un foişor din lemn, de factură populară. Din fosta mănăstire, menţionată în documente cu numele Verbila, mai există ruinele clădirilor anexe şi unele fragmente ale zidului de incintă. În satul Moceşti există o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită în 1694 (alte surse indică anul 1795), pictată la interior în tempera, în satul Plavia se află ruinele (din 1909) bisericii de zid cu hramul „Sfântul Nicolae” (construită în 1817– 1818), iar în satul Valea Cucului o biserică din 1872. În arealul satului Străoşti, atestat documentar la 28 oct. 1464, au fost descoperite (în 1974) urmele unei aşezări din sec. 5–8 şi un depozit de 37 de seceri din bronz, iar în perimetrul satului Valea Cucului au fost identificate vestigiile unei aşezări daco-romane datând din sec. 4-5. În satul Iordăcheanu, menţionat documentar la 23 mai 1641, se află o biserică din anul 1859.
IP, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 5 sate, situată la poalele Dealurilor Crasnei, pe cursul superior al râului Barcău; 3 769 loc. (1 ian. 2011): 1 835 de sex masc. şi 1 934 fem. Staţie de c.f. (în satul Ip) Expl. de lignit (în satele Ip şi Zăuan). Fabrică de cărămidă (Zăuan). Fermă de creştere a bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). În noaptea de 13 spre 14 sept. 1940, o subunitate militară horthystă a masacrat 159 de locuitori români ai com. Ip. Conac (sec. 19), în satul Zăuan. În satul Ip, menţionat documentar, prima oară, în 1208, se află o biserică din sec. 16 (azi biserică reformată), cu portic adăugat în 1622, transformări din 1793 şi turn-clopotniţă din 1825 şi casa parohială (1751). La 12 iul. 1995, com. Ip a fost declarată localitate martir de Parlamentul României.
IPATELE, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, în zona de izv. a râului Velna; 1 991 loc. (1 ian. 2011): 1 044 de sex masc. şi 947 fem. Expl. de calcar şi gresii. Pomicultură. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Satul Ipatele este menţionat documentar în 1772. Vechiul nume: Valea lui Ipate. Biserică de zid cu hramul „Sfântul Nicolae” (1804, refăcută în 1879), în satul Bâcu şi biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1805), în satul Ipatele.
IPOTEŞTI, sat, reşedinţa com. Mihai Eminescu, jud. Botoşani, situat la 8 km NV de municipiul Botoşani, presupus loc de naştere al poetului Mihai Eminescu, deoarece actele de naştere şi de botez ale poetului sunt înscrise însă la Botoşani. Aici se află Muzeul memorial „Mihai Eminescu”, amenajat în casa în care a copilărit şi a trăit, până în anul 1878, Mihai Eminescu – casă declarată monument istoric în anul 2004. În anul 1924, casa părinţilor Raluca şi Gheorghe Eminovici, care data din anii ’60 ai secolului 19, se afla în stare de ruină, fapt pentru care proprietara moşiei Ipoteşti, Maria D. Papadopol a demolat-o, stârnind proteste ample ale studenţilor din Botoşani. În urma acestor proteste, Maria D. Papadopol a hotărât să doneze locul pe care se afla vechea casă cu condiţia ca pe acel loc sa fie construită o clădire asemănătoare cu cea care fusese dărâmată. Astfel, în anul 1934 a fost reconstruită casa pe acelaşi loc, dar care nu a respectat forma şi structura casei originale, fapt pentru care în 1979 a fost demolată şi refăcută altă casă după planul original al celei din anii ’60 ai sec. 19, în care astăzi există amenajat Muzeul memorial “Mihai Eminescu”, inaugurat in anul 1979, cu exponate ale unor ediţii din opera lui Mihai Eminescu, fotografii, fotocopii etc. care ilustrează activitatea literară şi publicistică a „luceafărului poeziei româneşti”. Lângă această casă se află şi casa “Papadopol”, în care astăzi există un muzeu etnografic. În anii 1992-2000, la Ipoteşti a fost înfiinţat Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, care cuprinde casa memorială (părintească), declarată monument istoric în anul 2004, bisericuţa de lemn datând din jurul anului 1800, casa “Papadopol” (casă ţărănească), inaugurată ca muzeu etnografic în anul 2000, Muzeul memorial “Mihai Eminescu”, Amfiteatrul în aer liber “Laurenţiu Ulici”, inaugurat în anul 1999, Pensiunea “Floarea Albastră”, inaugurată în anul 2000 ş.a. În cadrul acestui centru se organizează periodic diverse colocvii, simpozioane, cursuri de vară, tabere de creaţie ş.a. În curtea casei părinteşti se află mormintele părinţilor Raluca şi Gheorghe Eminovici şi cel al lui Nicolae, fratele poetului, precum şi o bisericuţă din lemn, datând din jurul anului 1800. La circa 4 km de satul Ipoteşti, se află pădurea din satul Baisa, în care există un lac cu nuferi albi şi galbeni, declarat monument al naturii, – surse de inspiraţie a mai multor poezii eminesciene (→ şi com. Mihai Eminescu, jud. Botoşani).
IPOTEŞTI, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Boian, pe stg. râului Olt; 1 537 loc. (1 ian. 2011): 772 de sex masc. şi 765 fem. Hidrocentrală (53 MW) dată în folosinţă în 1986, ale cărei turbine sunt puse în mişcare de apa lacului de acumulare Ipoteşti, lac finalizat în 1985 (supr. lacului: 1 700 ha; vol.: 110 mil. m3). Producţie de ţuică. Pomicultură. Creşterea porcinelor, bovinelor şi ovinelor. În arealul satului Ipoteşti au fost descoperite vestigii paleolitice (unelte din silex), neolitice, din Epoca bronzului şi din sec. 6–7 (acestea din urmă aparţin culturii materiale Ipoteşti-Cândeşti care este specifică populaţiei autohtone). Satul Ipoteşti apare menţionat documentar, prima oară, la 15 iun. 1543 cu toponimul Epoteşti. Com. Ipoteşti a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Ipoteşti din com. Milcov, jud. Olt.
IPOTEŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Sucevei, pe râul Suceava; 6 006 loc. (1 ian. 2011): 2 954 de sex masc. şi 3 052 fem. Producţie de mobilă, de biscuiţi şi pişcoturi. În satul Ipoteşti, atestat documentar în 1586, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1991–1995, sfinţită la 20 aug. 1995).
IRATOŞU, com. în jud. Arad, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Aradului, la graniţa cu Ungaria; 2 437 loc. (1 ian. 2011): 1 186 de sex masc. şi 1 251 fem. Topitorie de cânepă. Confecţii. Culturi de cereale şi sfeclă de zahăr. În satul Iratoşu, menţionat documentar, prima oară, în 1446 se află o biserică ortodoxă din 1971 şi o biserică romano-catolică din 1937. Cămin cultural (1967).
ISLAZ, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în SV Câmpiei Boian, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării, în zona de confl. a râului Olt cu Dunărea; 5 570 loc. (1 ian. 2011): 2 784 de sex masc. şi 2 786 fem. Nod rutier. Constr. de utilaje forestiere şi de utilaje pentru mori de măcinat grâu şi porumb. Produse de panificaţie. Pescuit. Centru viticol. În perimetrul satului Islaz, în punctul „Racoviţa” şi pe insula Verdea, au fost descoperite urmele a două castre romane, (unul de piatră, de 340 x 120 m, şi altul din pământ), aflate la limita de S a limesului alutan, precum şi vestigiile unei aşezări rurale în care s-a găsit un tezaur alcătuit din denari romani republicani. La 9/21 iun. 1848, la Islaz a avut loc o mare adunare populară în cadrul căreia Ion Heliade Rădulescu a citit mulţimii programul revoluţionar cunoscut sub numele de „Proclamaţia de la Islaz”, care prevedea, printre altele, independenţa ad-tivă şi legislativă a Ţării Româneşti, prin înlăturarea protectoratului străin, emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor, desfiinţarea privilegiilor boiereşti, domn ales pe cinci ani, libertatea tiparului, drepturi politice pentru toţi locuitorii, indiferent de rasă sau credinţă, învăţământ egal pentru toţi românii de ambele sexe etc. Totodată, s-a constituit primul guvern provizoriu compus din Ion Heliade Rădulescu, maiorul Christian Tell, Ştefan Golescu, preotul Radu Şapcă şi căpitanul Nicolae Pleşoianu. Evenimentul a marcat începutul Revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească. În satul Islaz, atestat documentar la 9 iul. 1569, se află biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” (1848), un conac (1924) şi un han din a doua jumătate a sec. 19, iar în satul Moldoveni există biserica având dublu hram „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Nicolae” construită în perioada 1832-1837 prin efortul enoriaşilor şi al marelui vornic Barbu Ştirbei (pe moşia acestuia), pictată în frescă în 1865. După 1942 s-a construit o nouă biserică, cealaltă fiind lăsată în paragină.
ISTRIA, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 2 sate, situată pe ţărmul Mării Negre, pe malul de SV al lacului Sinoie, la marginea de E a Pod. Istriei; 2 641 loc. (1 ian. 2011): 1 345 de sex masc. şi 1 296 fem. Staţie de c.f. (în satul Istria), pe linia Medgidia – Nicolae Bãlcescu – Târguşor – Cogealac – Istria – Mihai Viteazu – Ceamurlia de Jos – Babadag – Zebil – Mihail Kogãlniceanu – Cataloi – Tulcea, construitã, în etape, în perioada 1912-1935. Centru viticol. Creşterea ovinelor şi a bovinelor. Muzeu de arheologie (amfore, inscripţii, vase ceramice, basoreliefuri elenistice etc.). Pe terit. satului Istria au fost descoperite vestigiile anticului oraş Histria (→). În perioada 1920–1940 satul Istria a purtat numele Caranasuf. În satul Istria se află biserica având dublu hram „Sfânta Treime” şi „Sfântul Nicolae” (1857-1860), declarată monument de arhitectură în anul 1967.
ISVERNA, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 8 sate, situată în depresiunea cu acelaşi nume, în zona de contact a Pod. Mehedinţi cu M-ţii Mehedinţi, pe cursul superior al râului Coşuştea; 2 190 loc. (1 ian. 2011): 1 085 de sex masc. şi 1 105 fem. Culturi de cartofi. Produse de artizanat. Aici se află mai multe izbucuri (numite local „topliţe”, „bolboroase” sau „nări”) şi peştera Isverna, cu o temp. constantă de 10°C şi cu o bogată fauna cavernicolă (coleoptere, chiroptere) de la care s-a format un depozit gros de guano. În perimetrul satului Isverna, pe versantul calcaros de deasupra peşterii, şi în arealul satului Nadanova, pe pantele Dealului Cerboaniei, se dezvoltă crânguri de liliac sălbatic (Syringa vulgaris). Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1763, refăcută în 1820), „Sfântul Gheorghe” (1829, cu picturi interioare din 1870) şi „Sfinţii Voievozi” (1783, refăcută în 1823, cu picturi interioare din 1892), în satele Seliştea, Turtaba şi Isverna.
ISVOARELE, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Burnas, pe râul Ismar; 1 969 loc. (1 ian. 2011): 955 de sex masc. şi 1 014 fem. Fermă de creşteşre a porcinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floareasoarelui ş.a. Viticultură. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Isvoarele s-au numit Beiu, între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Isvoarele a făcut parte din jud. Ilfov, iar până la 7 mai 2004, a avut grafia Izvoarele. Pe terit. satului Petru Rareş au fost descoperite (1933–1935, 1957) urmele unei aşezări neolitice, aparţinând culturii materiale Boian (milen. 4 î.Hr.) în care s-au găsit străchini, capace cu decor meandric, excizat, figurine feminine asemănătoare celor de tip Precucuteni, cu supr. decorată geometric prin incizie. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1850), „Sfântul Nicolae” (1879), „Sfântul Nicolae” (1885), „Cuvioasa Parascheva” (1890) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1902), în satele Valea Bujorului, Dimitrie Cantemir, Petru Rareş, Isvoarele şi Chiriacu. În arealul satului Valea Bujorului se află Pădurea Manafu (278 ha), declarată rezervaţie forestieră în anul 1954, formată din stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) în amestec cu cer (Quercus cerris), gârniţă (Quercus frainetto) şi salcâm plantat (Robinia pseudacacia). Dintre arbuşti sunt prezenţi porumbarul (Prunus spinosa), păducelul (Crataegus monogyna), paţachina (Rhamnus cathartica) ş.a. Stratul ierbaceu este alcătuit din brebenei (Corydalis solida), bujorul românesc (Paeonia peregrina), firuţa (Poa pratensis) etc. Colonii de fazani şi căprioare. Baltă piscicolă (15 ha).
IŞALNIŢA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată la N de confl. râului Amaradia cu Jiul, în luncile şi pe terasele de pe stg. Jiului şi de pe dr. Amaradiei, la contactul cu prelungirile de S ale Dealurilor Amaradiei; 3 906 loc. (1 ian. 2011): 1 929 de sex masc. şi 1 977 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 5 ian. 1875). Expl. de balast. Centrală electrică şi de termoficare (1 035 MW), intrată în funcţiune în 1965. Combinat chimic (îngrăşăminte fosfatice şi azotoase). Producţie de aparate de control şi de distribuţie a electricităţii, de rezervoare, cisterne şi conteinere metalice, de mobilă, detergenţi, săpunuri, băuturi alcoolice şi băuturi răcoritoare. Sere legumicole (204 ha). Pe terit. com. Işalniţa au fost descoperite (1964) mai multe morminte de incineraţie conţinând urne cu capac şi vase de ofrandă, de la sf. Epocii bronzului şi din prima Epocă a fierului, din care s-au recuperat castroane, ceşti, cupe (ornamentate cu linii în zigzag şi triunghiuri realizate prin incizii). Satul Işalniţa este menţionat documentar, prima oară, în 1577. Biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1705– 1706, modificată radical în 1875 şi reparată în 1914.
ITEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Neamţului cu terasele înalte de pe dr. râului Siret; 1 622 loc. (1 ian. 2011): 820 de sex masc. şi 802 fem. Staţie de c.f. (în satul Iteşti), inaugurată la 13 sept. 1872. Fermă de creştere a bovinelor (în satul Iteşti). Pomicultură. Culturi de cereale, legume ş.a. Com. Iteşti a fost înfiinţată la 14 iul. 2005 prin desprinderea satelor Iteşti, Ciumaşi, Dumbrava şi Făgeţel din com. Bereşti-Bistriţa, jud. Bacău.
IVĂNEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 14 sate, situată în zona Colinelor Tutovei, pe râul Racova şi în reg. de izv. a râurilor Iezer şi Studineţ; 4 672 loc. (1 ian. 2011): 2 369 de sex masc. şi 2 303 fem. Fermă de creştere a ovinelor. Viticultură. Satul Bleşca este menţionat documentar în 1439, iar Coşeşti în 1467. Pe terit. satului Ivăneşti au fost descoperite urmele unei aşezări hallstattiene şi o necropolă carpică de incineraţie (sec. 3), în care s-au găsit mărgele din pastă de sticlă şi calcedonie, o fibulă şi o brăţară din bronz, o lamă de cuţit din fier ş.a. În satul Ivăneşti se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”-Balia (1774, refăcută în 1830) a fostului schit Golgota; în satul Broşteni există o biserică din 1807, iar în satul Coşeşti o biserică cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1809, cu unele transformări din 1882).
IVEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior, în lunca şi pe terasele râului Bârlad; 9 684 loc. (1 ian. 2011): 4 889 de sex masc. şi 4 795 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 13 sept. 1872) în satul Iveşti şi haltă de c.f. (în satul Buceşti). Nod rutier. Balastieră. Moară de cereale. Producţie de cărămizi şi ţigle, de lenjerie de corp, de produse lactate şi de ulei comestibil. Produse de artizanat, din lemn, şi obiecte din nuiele împletite. Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, pepeni, legume, cânepă ş.a. Fermă avicolă (în satul Buceşti). Staţie de îmbuteliere a vinurilor. Cramă (mijlocul sec. 19). Centru viticol şi de vinificaţie (Băbească neagră, Fetească albă, Fetească regală, Cabernet-Sauvignon, Merlot ş.a.). Pomicultură (meri, peri, nuci). În arealul com. Iveşti au fost descoperite opaiţe din lut şi cremene datând din perioada preromană, precum şi vase ceramice de provenienţă dacică şi romană cu incizii geometrice şi florale. Satul Iveşti apare menţionat documentar, prima oară, la 15 iul. 1448, iar satul Buceşti în 1548. În sec. 18, satul Iveşti era consemnat cu numele Târgul Biserica Florii, iar la 13 oct. 1856 capătă dreptul de a ţine târguri prin hrisov domnesc. Han turistic. Biserica „Sfântul Gheorghe” (1942-1943). În perimetrul com. Iveşti se află întinse zone acoperite cu dune de nisip fixate de vegetaţie.
IVEŞTI, com. în jud. Vaslui, formată dintr-un sat, situată în S Colinelor Tutovei, pe râul Tutova; 2 742 loc. (1 ian. 2011): 1 383 de sex masc. şi 1 359 fem. Producţie de amidon şi produse din amidon, de ulei vegetal şi de parchete. Viticultură. Satul Iveşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1621. Până la 4 mart. 2004, com. Iveşti a avut în componenţă satele Belceşti, Pogoneşti şi Polocin care la acea dată s-au desprins din com. Iveşti şi au format com. Pogoneşti, jud. Vaslui. Biserică din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1840), în satul Iveşti.
IZBICENI, com. în jud. Olt, formată dintrun sat, situată în partea de Sud Est a Câmpiei Romanaţi, în lunca şi pe terasele de pe dreapta râului Olt; 4 801 loc. (1 ian. 2011): 2 401 de sex masc. şi 2 400 fem. Exploatări de balast. Lac de acumulare, construit în scop hidroenergetic pe cursul inferior al râului Olt, finalizat în anul 1989, ale cărui ape pun în mişcare turbinele hidrocentralei omonime, cu o putere instalată de 53 MW, dată în exploatare în anul 1989. Suprafaţa lacului de acumulare este de 1 095 ha, iar volumul de 74 milioane m3. Morărit. Muzeu etnografic în aer liber. Bibliotecă publică (circa 10 000 volume). Cămin cultural. Legumicultură. Ferme de creştere a bovinelor şi porcinelor. În satul Izbiceni, atestat documentar în 1573, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1846, reconstruită în 1940).
IZVOARE, com. în jud. Dolj, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Desnăţui, pe râul Baboia; 1 779 loc. (1 ian. 2011): 882 de sex masc. şi 897 fem. Nod rutier. Culturi de cereale. Fermă de creşterea bovinelor. Viticultură. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Izvoare s-au numit Rudari. În arealul satului Corlate a fost descoperită o necropolă de incineraţie, datând de la sf. sec. 2–începutul sec. 1 î.Hr., în care s-au găsit fragmente metalice ale unui scut, o spadă şi o suliţă din fier, o fibulă, un lanţcingătoare din argint ş.a. Bisericile cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” (1853) şi „Sfântul Dumitru” (construită în anii 1902–1905 pe locul unei biserici din sec. 17), în satele Izvoare şi Corlate.
IZVOARELE, vechea grafie (până la 7 mai 2004) a com. Isvoarele, jud. Giurgiu.
IZVOARELE, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Burnas, pe râul Argeş; 3 839 loc. (1 ian. 2011): 1 854 de sex masc. şi 1 985 fem. Pomicultură; legumicultură. Prelucr. fructelor şi legumelor. Pădure de tei. Com. Izvoarele a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Izvoarele şi Teiuşu din com. Hotarele, jud. Giurgiu.
IZVOARELE, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Boian, pe râul Iminog; 3 569 loc. (1 ian. 2011): 1 908 de sex masc. şi 1 661 fem. Nod rutier. Ferme de creştere a ovinelor şi păsărilor. Viticultură. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1821, refăcută în 1901) şi „Sfânta Treime” (1872), în satele Alimăneşti şi Izvoarele. Conacul „Alimănişteanu” (sec. 19), în satul Alimăneşti.
IZVOARELE, com. în jud. Prahova, alcătuită din 6 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe cursul superior al râului Teleajen; 6 730 loc. (1 ian. 2011): 3 377 de sex masc. şi 3 353 fem. Halte de c.f. (în satele Izvoarele şi Homorâciu). Producţie de explozivi, de perii, mături, cherestea şi mobilă. Ţesături tradiţionale din lână. Centru de olărit. Cămin cultural (în satul Homorâciu). Apicultură. Pomicultură (meri, pruni, peri). În perimetrul satului Homorâciu, pe Dealul Cetăţuia (716 m alt.), au fost descoperite urmele unei aşezări din Epoca bronzului, aparţinând culturii materiale Monteoru (milen. 2 î.Hr.), ale uneia din a doua Epocă a fierului (La Tène-ul geto-dacic) şi vestigiile unei aşezări de tip dava, datând din Epoca dacică clasică (sec. 2 î.Hr.-1 d.Hr.). În satul Schiuleşti se află mănăstirea Crasna (de călugări) situată într-o zonă acoperită cu păduri, la poalele muntelui Ursoaia, lângă pârâul Crasna. Întemeiat ca schit la începutul sec. 18 de câţiva călugări de la Văleni cu o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi atestat documentar, prima oară, în 1745. Biserica actuală, cu acelaşi hram, cu o singură turlă, pe naos, de formă rotundă, acoperită cu şindrilă, a fost zidită în anii 1824–1828, pe locul fostei biserici din lemn, din iniţiativa şi pe cheltuiala postelnicului Constantin Potlogea, picturile murale interioare fiind executate în anii 1832–1834 de un necunoscut. După secularizarea averilor mănăstireşti în 1863, schitul a început să decadă ajungând ca în anul 1920 să mai aibe doar un călugăr – an în care a fost jefuită de ocnaşii de la Slănic. Începând cu anul 1964 schitul Crasna s-a refăcut treptat. Biserica a fost restaurată în 1983, iar în 1991 a fost repictată la interior de Ioan Chiriac. Pereţii exteriori ai bisericii sunt zugrăviţi în alb. După 1989 a fost construită o nouă biserică din beton şi cărămidă, cu trei turle, acoperită cu tablă. În cadrul acestei biserici există un paraclis. Tot în această perioadă s-au mai construit o clădire cu un etaj pentru primirea oaspeţilor şi o altă clădire cu două etaje destinată pentru chiliile călugărilor. În anul 2001, schitul Crasna a fost transformat în mănăstire. În satul Homorâciu se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1744), iar în satul Izvoarele, biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (1854) şi ruinele unui conac (sf. sec. 19) distrus de un incendiu. Agroturism.
IZVOARELE, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Boian; 2 729 loc. (1 ian. 2011): 1 393 de sex masc. şi 1 336 fem. Producţie de nutreţuri concentrate pentru hrana animalelor. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ etc. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Izvoarele s-au numit Găuriciu. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1834) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1840).
IZVOARELE, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 3 sate, situată în SE Pod. Niculiţel, pe râul Teliţa; 2 047 loc. (1 ian. 2011): 1 031 de sex masc. şi 1 016 fem. Nod rutier. Centru viticol şi de vinificaţie. Înainte de anul 1912 şi în perioada 1930-1948, satul Izvoarele a purtat numele Alibei-Chioi, între 1912 şi 1930 s-a numit Regele Ferdinand, iar până la 1 ian. 1965, satul şi com. Izvoarele s-au numit Filimon Sârbu. Pe terit. com. Izvoarele au fost descoperite urmele unei aşezări rurale romane în care s-a găsit un relief dedicat zeiţei Epona (zeiţă de origine celtică, protectoare a cailor şi grajdurilor). Până la 5 mai 2005, com. Izvoarele a avut în componenţă satul Poiana Teilor care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.
IZVOARELE SUCEVEI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 3 sate, situată la poalele de NE ale Obcinei Mestecăniş şi cele de NV ale Obcinei Feredeu, pe cursul superior al râului Suceava, la graniţa cu Ucraina; 2 325 loc. (1 ian. 2011): 1 225 de sex masc. şi 1 100 fem. Expl. şi prelucr. primară a lemnului. Produse lactate. Centru pentru încondeierea ouălor. Satul Izvoarele Sucevei a fost înfiinţat în 1762 de către huţuli.
IZVORU, com. în jud. Argeş, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe cursul superior al râului Teleorman; 2 394 loc. (1 ian. 2011): 1 139 de sex masc. şi 1 255 fem. Nod rutier. Expl. de petrol. Morărit şi panificaţie. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1701, pictată în 1829 şi reparată în 1939-1944); conacul „Perticari-Davila” (1924–1927).
IZVORU BÂRZII, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 7 sate, situată în partea de Sud a Podişului Mehedinţi, în zona de contact a acestuia cu terasele înalte de pe stânga fluviului Dunărea, pe râul Topolniţa; 2 878 loc. (1 ian. 2011): 1 450 de sex masc. şi 1 428 fem. Combinat chimic (în satul Halânga) pentru producerea de apă grea, construit în anii 1980-1987 (inaugurat la 7 septembrie 1987), falimentat şi închis la 14 iunie 2016. Termocentrala Halânga a fost dezafectată la 24 septembrie 2015. Moară de cereale (1860), în satul Schinteieşti. Fermă de creştere a bovinelor (în satul Halânga). Centru viticol (Halânga). Pe teritoriul satului Izvoru Bârzii a fost descoperită (1967) o necropolă tumulară, datând din prima Epocă a fierului/Hallstatt (1200-400 î.Hr.) în care s-au găsit fragmente ceramice de tip Basarabi şi o placă (probabil pectoral) din aur, cu decor de cercuri concentrice, reliefate prin ciocănire (au repoussé); în satul Baloteşti au fost identificate urmele unei aşezări romane (vicus) din secolele 2–3, iar în satul Puţinei, vestigiile unei fortificaţii romane de tip quadriburgium (castel patrulater cu turnuri pătrate la colţuri şi poartă centrală de intrare), datând din secolul 4 d.Hr. În satul Schitu Topolniţei se află mănăstirea Topolniţa, cu biserica având dublu hram – „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în 1644–1646, din iniţiativa căpitanului Lupu Buliga, pe locul uneia din secolul 14, atribuită, prin tradiţie, cuviosului Nicodim şi voievodului Radu I (1377–1383). Păstrează picturi murale interioare şi exterioare, executate în frescă, în stil bizantin, de către zugravii Grigore („grecul”) şi Dima („românul”) în anul 1673. După secularizarea averilor mănăstireşti (1863), mănăstirea a fost părăsită şi apoi reînfiinţată în 1930. Restaurată în anii 1930–1932 şi 1991–1992. În 1997 s-au executat lucrări de consolidare ale bisericii, de refacere a zidăriei şi a acoperişului (→ şi mănăstirea Topolniţa, Capitolul Mănăstiri, Litera T). În satul Izvoru Bârzii se află biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din secolul 19.
IZVORU BERHECIULUI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 7 sate, situată în NV Colinelor Tutovei, în zona de izv. a râului Berheci; 1 712 loc. (1 ian. 2011): 884 de sex masc. şi 828 fem. Nod rutier. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Lac piscicol cu o supr. de 22 ha (în satul Antoheşti). Pe terit. satului Izvoru Berheciului, atestat documentar în 1680, au fost descoperite vestigii de locuire din Epoca bronzului, aparţinând culturilor materiale Monteoru (milen. 2 î.Hr.) şi Noua (sec. 14–12 î.Hr.), un mormânt de înhumaţie din prima Epocă a fierului, în care s-au găsit cinci vârfuri de săgeţi din bronz, un colier din bronz, mărgele din sticlă, un obiect din bronz cu două capete zoomorfe stilizate ş.a., precum şi urmele unei aşezări getodacice din sec. 4–3 î.Hr. Satul Oţeleşti este menţionat documentar, prima oară, în 1438.
IZVORU CRIŞULUI, com. în jud. Cluj, alcătuită din 4 sate, situată în E Depr. Huedin, pe cursul superior al Crişului Repede; 1 623 loc. (1 ian. 2011): 785 de sex masc. şi 838 fem. Producţie de caroserii pentru autovehicule, de remorci şi semiremorci, de mobilă şi de cherestea. Centru de ţesături populare şi de confecţionare a obiectelor din lemn. Creşterea ovinelor, bovinelor şi porcinelor. Rezervaţie de liliac sălbatic (Syringa vulgaris). În satul Izvoru Crişului, menţionat documentar, prima oară, în 1276, se află o biserică reformată (1690), cu tavan casetat, pictat în 1764), iar în satul Nadăşu există o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1720–1730), ambele biserici declarate monumente istorice.