Comune (U)

UCEA, com. în jud. Braşov, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Făgăraş, pe cursul mijlociu al Oltului, la confl. cu pârâul Ucea; 2 336 loc. (1 ian. 2011): 1 159 de sex masc. şi 1 177 fem. Staţie de c.f. în satul Ucea de Jos, care este reşed. comunei. Producţie de bere şi de mezeluri. Staţie hidrologică (în satul Feldioara). În satul Ucea de Sus s-au lucrat, până nu demult, cojoace şi pieptare. În satul Ucea de Jos, atestat documentar în 1223, se află biserica „Sfântul Nicolae” zidită în 1993-1999 pe locul uneia construită în 1926-1928 şi prabuşită la 11 oct. 1972 din cauza unor greşeli de calcul.

UDA, com. în jud. Argeş, alcătuită din 16 sate, situată în partea de NE a Piem. Cotmeana, pe cursul superior al râului Cotmeana; 2 099 loc. (1 ian. 2011): 1 044 de sex masc. şi 1 055 fem. Pomicultură (pruni, meri, peri). Viticultură. Creşterea bovinelor, ovinelor ş.a. Fond cinegetic (mistreţi, căpriori, fazani, iepuri). Bisericile cu acelaşi hram – „Adormirea Maicii Domnului”, în satele Cotu (1820, pictată în 1826), Miercani (1820) şi Uda (1830); bisericile cu hramurile „Buna Vestire” (1808) şi „Cuvioasa Parascheva” (1824, pictată în 1828), în satele Gorani şi Râjleţu-Govora.

UDA-CLOCOCIOV, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în partea de V a Câmpiei Boian; 1 902 loc. (1 ian. 2011): 902 de sex masc. şi 1 000 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui, legume ş.a. Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1897). Com. Uda-Clocociov a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Uda-Clocociov şi Uda-Paciurea din com. Slobozia Mândra, jud. Teleorman.

UDEŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 11 sate, situată în partea de E a Pod. Fălticeni, pe stg. Văii Suceava; 7 749 loc. (1 ian. 2011): 3 819 de sex masc. şi 3 930 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, cartofi, legume, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Muzeu memorial „Eusebiu Camilar”. La 15 oct. 1451, în satul Reuseni, în timpul unor lupte pentru ocuparea tronului Moldovei, Bogdan II (fiul lui Alexandru cel Bun şi, totodată, tatăl lui Ştefan cel Mare) a fost ucis de fratele său, Petru Aron, cu sprijinul boierilor moldoveni. În 1503, la Reuseni, Ştefan cel Mare a început construcţia bisericii cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (asemănătoare celei din satul Arbore), în amintirea tatălui său, fiind terminată în 1504 de către fiul său, Bogdan III cel Chior. În apropierea bisericii se află ruinele unei curţi feudale din sec. 15. În satul Chilişeni se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1812), iar în satul Mănăstioara, biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1700, cu pridvor adăugat în 1848) a fostului schit Mănăstioara.

UILEACU DE BEIUŞ, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată în partea de V a Depr. Beiuş, pe râul Crişu Negru, la poalele de S ale Dealurilor Vălanului şi cele de N ale Dealurilor Codru-Moma; 2 212 loc. (1 ian. 2011): 1 091 de sex masc. şi 1 121 fem. Haltă de c.f. (în satul Uileacu de Beiuş). Expl. forestiere şi de calcar. În satul Uileacu de Beiuş, menţionat documentar în 1332, cu numele Sacerdos de Villa Vyloko, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1795, reparată şi pictată în 1999-2000).

UIVAR, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în partea de V a Câmpiei Timişului, pe cursurile inf. ale canalelor Bega şi Bega Veche, la graniţa cu Serbia; 2 745 loc. (1 ian. 2011): 1 392 de sex masc. şi 1 353 fem. Haltă de c.f. (în satul Pustiniş). Prelucr. lemnului şi a laptelui. Morărit; produse de panificaţie. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume, cartofi etc. Satul Uivar apare menţionat documentar, prima oară, în 1767 când a fost colonizat cu familii de germani şi maghiari. Până la 16 mai 2008, com. Uivar a avut în componenţă satele Iohanisfeld şi Otelec, care la acea dată au format com. Otelec, jud. Timiş.

ULIEŞ, com. în jud. Harghita, alcătuită din 8 sate, situată în Subcarpaţii Homoroadelor, la poalele de E ale Dealului Pietriş; 1 243 loc. (1 ian. 2011): 662 de sex masc. şi 581 fem. Culturi de cereale, cartofi, sfeclă de zahăr ş.a. În satul Daia, atestat documentar, prima oară, în 1333, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică reformată-calvină), cu fresce din sec. 16, tavan casetat şi pictat (1630) şi zid de incintă (din 1779); biserici reformate, în satele Ighiu (1784–1792) şi Ulieş (1798).

ULIEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 8 sate, situată în NE Câmpiei Găvanu-Burdea, în zona de contact cu Câmpia Titu, pe dr. Văii Argeşului, pe cursul superior al Neajlovului şi pe afl. acestuia Holboca şi Baracu; 4 312 loc. (1 ian. 2011): 2 118 de sex masc. şi 2 194 fem. Nod rutier pe autostrada Bucureşti– Piteşti. Culturi de cereale, floareasoarelui, tutun, plante de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume etc. Pădure de foioase. Biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1793), în satul Ulieşti şi bisericile cu acelaşi hram – „Cuvioasa Parascheva”, în satele Jugureni (1840–1844) şi Ragu (1844).

ULMA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de N ale Obcinei Feredeu, pe valea superioară a Sucevei şi pe afl. acesteia Nisipitu şi Brodina, la graniţa cu Ucraina; 2 212 loc. (1 ian. 2011): 1 152 de sex masc. şi 1 060 fem. Staţie de c.f. (în satul Nisipitu). Păşuni. Creşterea bovinelor. Com. Ulma a fost grav afectată de inundaţiile din 25-27 iul. 2008.

ULMENI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Săratei cu Dealul Istriţa, pe cursul superior al râului Sărata; 3 191 loc. (1 ian. 2011): 1 540 de sex masc. şi 1 651 fem. Staţie de c.f. (în satul Ulmeni), inaugurată la 13 sept. 1872. Prelucr.  lemnului. Centru viticol şi de vinificaţie. Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” (1980).

ULMENI, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situată în S Câmpiei Bărăganului; 5 127 loc. (1 ian. 2011): 2 543 de sex masc. şi 2 584 fem. Nod rutier. Prelucr. lemnului. Producţie de mezeluri şi de nutreţuri combinate. Abator. Complex de creştere a porcilor. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ. Viticultură. Centru de rotărit şi de împletituri din papură. Pe terit. com. au fost descoperite urme materiale (vase ceramice, unelte, obiecte de podoabă şi de cult) aparţinând culturii Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.), precum şi o necropolă sarmatică. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1904) şi „Sfânta Treime” (1858). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a făcut parte din jud. Ilfov.

ULMI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 8 sate, situată în Câmpia Târgoviştei, pe interfluviul dintre Ialomiţa şi Dâmboviţa, pe cursul superior al râului Ilfov; 4 275 loc. (1 ian. 2011): 2 117 de sex masc. şi 2 158 fem. Nod rutier. Expl. de balast (în satul Viişoara). Prelucr. lemnului. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume ş.a. Punct muzeal cu colecţii de istorie şi etnografie (în satul Viişoara). Bisericile cu triplu hram – „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Dumitru” (1850) şi „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Andrei” şi „Sfântul Nicolae” (1862–1872), în satele Colanu şi Ulmi; biserica având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1821), în satul Nisipurile.

ULMI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 8 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Găvanu-Burdea cu Câmpia Titu, pe interfluviul dintre Dâmboviţa şi Ilfov; 7 654 loc. (1 ian. 2011): 3 733 de sex masc. şi 3 921 fem. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a făcut parte din jud. Ilfov. În satul Poenari se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18) şi conacul „Butculescu” (1900).

ULMU, com. în jud. Brăila, alcătuită din 2 sate, situată în SV Câmpiei Brăilei (Câmpia Bărăganului), pe râul Călmăţui; 3 910 loc. (1 ian. 2011): 1 972 de sex masc. şi 1 938 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale (în satul Jugureanu). Culturi de cereale. Pomicultură (caişi, pruni, meri). Până la 1 ian. 1965 satul şi com. Ulmu s-au numit General Poetaş. În satul Ulmu se află biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1858-1859).

ULMU, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de S a Câmpiei Bărăganului, pe malul de E al lacului Mostiştea; 1 513 loc. (1 ian. 2011): 738 de sex masc. şi 775 fem. Cherhana. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, legume ş.a. Pe terit. com. au fost descoperite urme materiale neolitice, aparţinând culturii Boian (milen. 4 î.Hr.). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, a făcut parte din jud. Ilfov.

UMBRĂREŞTI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior şi în Câmpia Tecuciului, pe stg. Văii Siretului şi pe ambele maluri ale râului Bârlad; 7 073 loc. (1 ian. 2011): 3 529 de sex masc. şi 3 544 fem. Haltă de c.f. (în satul Umbrăreşti). Balastieră. Morărit. Legumicultură. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Umbrăreşti, atestat documentar, prima oară, la 28 nov. 1635, se află biserica „Sfinţii Voievozi” (ante 1809), iar în satul Siliştea, menţionat documentar în 1864, există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1840, reparată în 1883). Satul Condrea este atestat documentar în anul 1774, satul Salcia în 1871, Torceşti în 1633, iar satul Umbrăreşti-Sat a fost înfiinţat în anul 1933 cu numele Generalul Eremia Grigorescu, apoi în 1950 i s-a atribuit denumirea de Vasile Roaită, iar din 20 mai 1996 se numeste Umbrăreşti-Sat.

UNGHENI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 6 sate, situată în partea de N-NV a Câmpiei Găvanu-Burdea, în zona de contact cu Câmpia Piteştiului, pe dr. văii Teleorman; 3 244 loc. (1 ian. 2011): 1 581 de sex masc. şi 1 663 fem. Haltă de c.f. (în satul Colţu). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, legume ş.a. Bisericile „Sfântul Nicolae” (1770) şi „Sfinţii Voievozi” (1792), în satele Goia şi Găujani.

UNGHENI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de SE a Câmpiei Jijiei Inferioare, în luncile şi pe terasele de pe dr. Prutului şi de pe ambele maluri ale Jijiei, la graniţa cu Republica Moldova; 4 387 loc. (1 ian. 2011): 2 215 de sex masc. şi 2 172 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 aug. 1874) şi punct de vamă (în satul Ungheni). Legumicultură. În satul Ungheni, menţionat documentar, prima oară, în 1429, se află biserica „Sfântul Ilie” construită în anii 1912–1923, pe locul uneia din 1830, iar în satul Bosia, atestat documentar în 1443, biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1858). Până la 20 mai 1996, com. Ungheni a purtat numele de Bosia.

UNGRA, com. în jud. Braşov, alătuită din 2 sate, situată în partea de E a Pod. Hârtibaciului, în zona de contact cu Depr. Făgăraş, pe dr. râului Olt; 2 167 loc. (1 ian. 2011): 1 092 de sex masc. şi 1 075 fem. Balastieră. Centru de colectare a laptelui. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor, caprinelor. Culturi de cereale, cartofi, legume, plante de nutreţ, sfeclă de zhăr ş.a. Herghelie. Muzeu de istorie şi etnografie cu colecţii de costume populare, de cărţi şi fotografii, un război de ţesut manual, o vârtelniţă, fuioare, fuse, ulcele ş.a. Centru de ceramică populară (sec. 19) şi de confecţionat costume populare. În satul Ungra, menţionat documentar, prima oară, în 1211, se află ruinele unei cetăţi săteşti din sec. 16, biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” (sec. 18, reconstruită în 1820) şi o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), în stil romanic, devastată de tătari în 1658 şi reparată ulterior. Turnul de Vest a fost afectat de cutremurele din 1802 şi 1837 şi demolat în 1843.

UNGURAŞ, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Unguraşului, pe cursul superior al râului Bandău; 2 870 loc. (1 ian. 2011): 1 435 de  sex masc. şi 1 435 fem. Zăcăminte de sare gemă (200–400 m grosime, c. 5 km lungime şi un km lăţime). Izvoare cu apă sărată. Produse de panificaţie. Viticultură. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Unguraş, atestat documentar în 1269 cu numele Castrum Balwanius (denumirea actuală datează din 1808) se află ruinele cetăţii Unguraş, de fapt un castel cu laturile de 22 x 22 m, înconjurat de un şanţ, din care se mai păstrează doar bastionul estic. Cetatea a fost ridicată în 1241, menţionată documentar în 1269 şi demolată la mijlocul sec. 16 din ordinul lui Gheorghe Martinuzzi, guvernatorul de atunci al Transilvaniei, dar refăcută ulterior. Cetatea Unguraş a fost declarată monument istoric în anul 2004. În urma bătăliei de la Feldioara din 22 iun. 1529, în care oastea moldoveană comandată de vornicul Grozav a înfrânt pe partizanii lui Ferdinand I de Habsburg, voievodul Transilvaniei, Ioan Zápolya, a dăruit domnului Petru Rareş cetatea Unguraş împreună cu 34 de sate, ca semn de recunoştinţă pentru că îl susţinuse pe acesta la tronul Ungariei. În satul Unguraş, se află o biserică din sec. 14 (azi biserică reformată).

UNGURENI, com. în jud. Bacău, alătuită din 7 sate, situată în partea de V a Colinelor Tutovei, pe cursul superior al râului Răcătău; 3 902 loc. (1 ian. 2011): 2 022 de sex masc. şi 1 880 fem. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Ungureni s-au numit Leca-Ungureni. În satul Boteşti se află bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1825–1827) şi „Sfântul Spiridon” (1859– 1862); bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1702, cu unele transformări din 1894), „Adormirea Maicii Domnului” (1754) şi „Sfântul Nicolae” (c. 1799, cu unele refaceri din 1839), în satele Zlătari, Ungureni şi Bibireşti.

UNGURENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 11 sate, situată în partea centrală a Câmpiei Jijiei Superioare, pe cursul superior al Jijiei, în zona de confl. cu râul Ibăneasa; 6 994 loc. (1 ian. 2011): 3 538 de sex masc. şi 3 456 fem. Staţie (în satul Ungureni) şi haltă de c.f. (în satul Mândreşti), inaugurate la 1 iun. 1896. Nod rutier. Viticultură. Creşterea bovinelor. În satul Călugăreni, menţionat documentar, prima oară, în 1492, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (sec. 18, reclădită în anii 1864–1867). Alunecări de teren (mart. 1999).

UNGURIU, com. în jud. Buzău, alcătuită din 2 sate, situată în zona Subcarpaţilor Buzăului, la contactul cu Câmpia Buzăului, pe valea râului Buzău, la 18 km NV de municipiul Buzău; 2 518 loc. (1 ian. 2011): 1 286 de sex masc. şi 1 232 fem. Haltă de c.f. (în satul Unguriu). Expl. de petrol. În arealul fostului sat Ojasca (sat unificat cu satul Unguriu la 17 febr. 1968) s-a exploatat cărbune în perioada 1882–1995, dată după care mina Ojasca a intrat în conservare. Pomicultură. Muzeu minier. Com. Unguriu a fost înfiinţată la 5 mart. 2004 prin desprinderea satelor Ciuta şi Unguriu din com. Măgura, jud. Buzău.

UNIREA, com. în jud. Alba, alcătuită din 6 sate, situată în partea de N a Dealurilor Aiudului, în zona de contact cu Câmpia colinară a Turzii, pe dr. Văii Mureşului, la confl. cu pârâul Unirea; 5 160 loc. (1 ian. 2011): 2 548 de sex masc. şi 2 612 fem. Staţie de c.f. (în satul Unirea). Nod rutier. Prelucr. laptelui. Fermă avicolă. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Viticultură. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, legume ş.a. Muzeu etnografic. În satul Unirea, atestat documentar în 1219, se află un monument (obelisc) închinat eroilor căzuţi în timpul celor două războaie mondiale, dezvelit în 1976.

UNIREA, com. în jud. Brăila, alcătuită din 3 sate, situată în partea de E a Câmpiei Brăilei (Câmpia Bărăganului); 2 602 loc. (1 ian. 2011): 1 304 de sex masc. şi 1 298 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, plante de nutreţ etc. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Unirea s-au numit Osmanu. Satul Valea Cânepii este atestat documentar în 1828, satul Unirea (fost Osmanu) în 1829, iar Moroteşti în 1838.

UNIREA, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 2 sate, situată în partea de SE a Câmpiei Bărăganului, pe stg. văii Dunării şi pe braţul Borcea (arealul com. pătrunde şi în Balta Ialomiţei); 2 756 loc. (1 ian. 2011): 1 393 de sex masc. şi 1 363 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume etc. Viticultură. Creşterea bovinelor. Pescuit. Până la 1 ian. 1965 satul şi com. Unirea s-au numit Şocariciu, iar între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a făcut parte din jud. Ialomiţa.

UNIREA, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în partea de NV a Câmpiei Desnăţuiului; 3 982 loc. (1 ian. 2011): 2 027 de sex masc. şi 1 955 fem. Nodrutier. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Unirea s-au numit Risipiţi. Biserica „Sfântul Nicolae” (1893-1901, restaurată în 1983).

UNIREA, vechea denumire (până la 9 nov. 2001) a satului şi com. General Berthelot.

UNŢENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 7 sate, situată în partea centrală a Câmpiei Jijiei Superioare, pe râul Burla; 2 847 loc. (1 ian. 2011): 1 437 de sex masc. şi 1 410 fem. Iazuri şi heleşteie piscicole. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui ş.a. Creşterea bovinelor şi a ovinelor (rasa Karakul). În satul Unţeni se află biserica având hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1833).

URDARI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 3 sate, situată în partea central-estică a Dealurilor Jiului, pe dr. Văii Jiului; 3 062 loc. (1 ian. 2011): 1 561 de sex masc. şi 1 501 fem. Expl. de lignit. Biserica având, dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Ion” (1816, cu picturi din 1836), în satul Urdari.

URECHENI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 3 sate, situată în NE Subcarpaţilor Neamţului, în zona de contact cu terasele de pe dr. râului Moldova, pe râul Agapia; 4 069 loc. (1 ian. 2011): 2 064 de sex masc. şi 2 005 fem. Ţesături şi confecţii din lână. Prelucr. laptelui. Creşterea ovinelor şi bovinelor. În satul Urecheni se află biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1830, restaurată în 2008-2009).

URECHEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 5 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe cursul inf. al râului Trotuş, la poalele de SE ale Culmii Pietricica şi cele de NE ale Piem. Zăbrăuţi; 3 889 loc. (1 ian. 2011): 2 018 de sex masc. şi 1 871 fem. Staţie (în satul Urecheşti) şi haltă de c.f. (în satul Cornăţel), inaugurate la 22 iun. 1884. Nod rutier. Expl. de balast. Producţie de tuburi din beton pentru fântâni, de căzi pentru băi şi de obiecte pentru instalaţii sanitare. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri, cireşi). În satul Lunca Dochiei se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (sec. 18). Satul Urecheşti este atestat documentar în 1472.

URECHEŞTI, com. în jud. Vrancea, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Vrancei cu Câmpia Râmnicului, la poalele de SE ale Dealului Deleanu; 2 528 loc. (1 ian. 2011): 1 257 de sex masc. şi 1 271 fem. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Urecheşti, atestat documentar în anul 1500, se află o biserică având hramul „Sfântul Dumitru” (ctitorie din 1837 a clucerului Toma) şi mănăstirea Vărzăreşti (de călugăriţe) cu două biserici şi clădirile anexe. Biserica veche, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cu o singură turlă, pridvor adăugat în sec. 19 şi cu picturi murale interioare executate în ulei în anul 1889 de Ionescu Zugravul, este ctitoria armaşului Radu Vărzaru, sfinţită în anul 1644, construită pentru schitul întemeiat atunci şi numit iniţial schitul Urecheşti (din sec. 18 poartă numele Vărzăreşti). În epoca fanariotă, între 1749 şi 1780, schitul a fost abandonat de călugări, iar între 1794 şi 1863 a fost metoc al Mitropoliei Bucureştilor. După secularizarea averilor mănăstireşti în 1863, lăcaşul monahal, devenit mănăstire, a funcţionat independent, întreţinerea vieţuitorilor fiind asigurată de către stat. În 1959, autorităţile comuniste au desfiinţat mănăstirea prin Decretul 410/1959, proprietăţile fiind trecute în folosinţa Cooperativei Agricole de Producţie (CAP), iar biserica a devenit staul pentru oi. Mănăstirea a fost reînfiinţată pentru călugări în anul 1990, iar în anul 2006 a fost transformată în mănăstire de maici. A doua biserică, având hramul „Sfântul Gheorghe”, cu rol de paraclis, a fost construită după anul 1990. Până la 22 mai 2003, com. Urecheşti a avut în componenţă satele Popeşti şi Tercheşti, care la acea dată au format com. Popeşti, jud. Vrancea.

URIU, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Ciceului cu Muscelele Năsăudului, pe dr. Văii Someşului Mare, la confl. cu râul Ilişua; 3 655 loc. (1 ian. 2011): 1 805 de sex masc. şi 1 850 fem. Haltă de c.f. (în satul Cristeştii Ciceului). Nod rutier. Balastieră. Pomicultură (meri, pruni, peri). Pe terit. satului Ilişua au fost descoperite (1880) unelte şi obiecte din Epoca bronzului (sec. 13 î.Hr.), urmele unui castru roman (182 x 182 m) datând din sec. 2–3 şi ale unei aşezări civile, cu o necropolă în cadrul căreia s-au găsit monumente funerare cu portrete în medalion, ceramică roşie şi cenuşie, opaiţe, figurine de teracotă, piuliţe din piatră, statuiete din bronz ş.a. În satul Uriu, menţionat documentar, prima oară, în 1405, se află o biserică reformată (sec. 17) şi o biserică ortodoxă din lemn (sec. 18), iar în satul Cristeştii Ciceului, atestat documentar în 1333, există o biserică romano-catolică (sec. 14, cu unele refaceri din sec. 18), declarată monument istoric, şi castelul „Torma” (sec. 18), azi sanatoriu T.B.C.

URMENIŞ, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 10 sate, situată în partea de N a Colinelor Mădăraşului, pe dr. cursului superior al râului Lechinţa; 2 035 loc. (1 ian. 2011): 1 049 de sex masc. şi 986 fem. Pomicultură (meri, pruni, peri, vişini, cireşi). În satul Delureni, menţionat documentar, prima oară, în 1329, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), iar în satul Urmeniş, atestat documentar în 1321, există castelul  “Rakoczi-Banffi” (1639-1641), azi in ruina. In satul Şopteriu a fost descoperit (1985) un tezaur monetar (1 664 piese).

URZICA, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în partea de S a Câmpiei Romanaţi; 2 267 loc. (1 ian. 2011): 1 134 de sex masc. şi 1 133 fem. Moară pentru măcinat cereale. Centru tradiţional de confecţionare a covoarelor olteneşti, a velinţelor şi scoarţelor. Culturi de creale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ ş.a. Biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1887), în satul Urzica. În arealul com. Urzica se află pădurea „Braniştea catârilor” cu exemplare seculare de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), declarată rezervaţie forestieră şi monument al naturii în anul 2000.

URZICENI, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Carei, la graniţa cu Ungaria; 1 476 loc. (1 ian. 2011): 690 de sex masc. şi 786 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, floareasoarelui ş.a. Creşterea bovinelor. În satul Urziceni, menţionat documentar, prima oară, în 1221, cu numele Villa Voda, se află o biserică romano-catolică având hramul „Descoperirea Sfintei Cruci” (1751) şi capela „Sfântul Ioan Nepomuk” (1772). Rezervaţie forestieră (38 ha) şi rezervaţie naturală, care cuprinde un sector al unei câmpii nisipoase, cu dune, cu vegetaţie arenicolă caracteristică (Festuca vaginata, Kochia laniflora ş.a.).

URZICUŢA, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în partea centrală a Câmpiei Desnăţuiului, pe interfluviul Desnăţui-Baboia; 2 929 loc. (1 ian. 2011):  1 446 de sex masc. şi 1 483 fem. Iaz piscicol (356 ha). Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ. Viticultură. Bibliotecă publică (peste 13 000 vol.). Satul Urzicuţa este atestat documentar, prima oară, în 1718. Bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (sec. 18, cu refaceri ulterioare) şi „Sfântul Nicolae” (1850), în satele Urzica Mare şi Urzicuţa.

USUSĂU, com. în jud. Arad, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Lipovei, în zona de confl. a Pârâului Mare cu Mureşul; 1 384 loc. (1 ian. 2011): 725 de sex masc. şi 659 fem. Expl. forestiere şi de balast. Pomicultură. Satul Ususău apare menţionat documentar, prima oară, în anul 1418, iar satul Dorgoş în 1717. În satul Zăbalţ, atestat documentar în 1440, se află un punct fosilifer (5 ha), iar în arealul com. Ususău există pădurea Măgura, declarată rezervaţie forestieră. Până la 3 mart. 2005, com. Ususău s-a numit Dorgoş.