Comune (T)

Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.

TALEA, com. în jud. Prahova, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de Sud Est ale M-ţilor Bucegi, în zona de izvor a râului Proviţa; 1 116 loc. (1 ian. 2011): 555 de sex masc. şi 561 fem. Prelucr. lemnului. Staţie de îmbuteliere a apei de izvor. Pomicultură. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor şi caprinelor. Fond cinegetic. Agroturism. Satul Talea a luat fiinţă în 1790, după cum reiese dintr-o inscripţie de pe stâlpul bisericii din lemn construită în 1790. Biserică din zid cu hramul „Sfântul Nicolae” (1878), în satul Talea.

TALPA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Claniţa; 2 027 loc. (1 ian. 2011): 984 de sex masc. şi 1 043 fem. Reşed. com. este satul Talpa-Ogrăzile. Nod rutier. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, legume etc. Biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1822), în satul Talpa-Bâscoveni şi biserica din lemn „Cuvioasa Parascheva” (sec. 19), în satul Talpa-Ogrăzile.

TAMAŞI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 3 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. râului Siret, la marginea de V a Colinelor Tutovei, vizavi de vărsarea Bistriţei în Siret; 3 197 loc. (1 ian. 2011): 1 649 de sex masc. şi 1 548 fem. Nod rutier. În satul Tamaşi, menţionat documentar, prima oară, în 1433, se află o biserică ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1792), şi una catolică (1836), iar în satul Chetriş o biserică din 1833. Până la 3 mart. 2005 com. Tamaşi a avut în componenţă satul Gioseni, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

TANACU, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 2 sate, situată în partea de SE a Pod. Central Moldovenesc, pe râul Burghina; 2 084 loc. (1 ian. 2011): 1 052 de sex masc. şi 1 032 fem. În satul Tanacu se află bisericile din lemn „Sfinţii Voievozi” (ante 1809, refăcută în 1826) şi „Sfântul Nicolae” (ante 1809, refăcută în 1819 şi reparată în 1892) şi o mănăstire de maici, înfiinţată în anul 2000, cu biserica „Sfânta Treime”, iar în satul Beneşti, biserica „Sfântul Nicolae” (ante 1809, refăcută din vălătuci în 1860–1862). Rezervaţie botanică („Coasta Rupturile”). Până la 7 mai 2004, com. Tanacu a avut în componenţă satele Muntenii de Sus şi Satu Nou care la acea dată au format com. Muntenii de Sus, jud. Vaslui.

TANSA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de S ale Culmii Tansa, pe stg. văii Mănăstirea; 2 803 loc. (1 ian. 2011): 1 376 de sex masc. şi 1 427 fem. Haltă de c.f. (în satul Suhuleţ). Centru de ceramică populară (vase smălţuite cu decor geometric şi floral în alb şi verde pe fond brun sau alb), de rotărit, cojocărit şi de prelucr. artistică a pietrei şi a lemnului (în satul Tansa) În arealul satului Tansa, menţionat documentar, prima oară, în 1436 cu numele Budureşti (denumire păstrată până în sec. 16), a fost descoperit un depozit de bronzuri, alcătuit din seceri, datând din Epoca bronzului. În satul Suhuleţ se află o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1698, refăcută în 1780), iar în satul Tansa, o biserică din cărămidă cu hramul „Sfântul Nicolae” (ante 1809).

TARCĂU, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de Nord Est ale M-ţilor Tarcău şi cele de Nord Vest ale M-ţilor Goşmanu, în zona de confluenţă a râului Tarcău cu râul Bistriţa; 3 518 loc. (1 ian. 2011): 1 728 de sex masc. şi 1 790 fem. Haltă de cale ferată (în satul Tarcău). Exploatări de gresii. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Pepinieră piscicolă şi păstrăvărie (din 1902). În satul Schitu Tarcău se află mănăstirea Tarcău, de călugări (→ mănăstirea Tarcău, Capitolul Mănăstiri, Litera T). În satul Tarcău există Monumentul închinat eroilor Primului Război Mondial şi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, sfinţită la 12 mai 1912, renovată în anii 1998–2000 şi resfinţită la 1 octombrie 2000. Popas turistic (în satul Ardeluţa). Rezervaţie forestieră în M-ţii Goşmanu, cu arborete seculare de fag, brad şi molid (171,3 ha).

TARCEA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Ierului, pe râul Ier; 2 622 loc. (1 ian. 2011): 1 313 de sex masc. şi 1 309 fem. Obiecte împletite din papură şi nuiele şi ştrand termal (în satul Adoni). Fond cinegetic. În satul Tarcea, menţionat documentar, prima oară, în 1163, cu numele Villa Thorsa, există o biserică ortodoxă din 1846 şi o biserică reformată-calvină din 1834. În satul Adoni, atestat documentar în 1237, se află biserica romano-catolică având hramul „Sfânta Treime” (1786), o biserică greco-catolică (1790) şi o biserică reformată (1950), iar în satul Galoşpetru, menţionat documentar în perioada 1291–1294, există conacele „Draveczky” (1846) şi „Frater” (1860), o biserică reformată-calvină (1621), o biserică romano-catolică (1855) şi una greco-catolică (1892). Satul Tarcea a fost distrus complet în timpul dominaţiei otomane, rămânând nelocuit în perioada 1692–1695, populaţia acestuia crescând lent după anul 1720.

TARNA MARE, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de NV ale M-ţilor Oaş, la graniţa cu Ucraina; 3 780 loc. (1 ian. 2011): 1 840 de sex masc. şi 1 940 fem. Expl. de andezit şi de min. complexe (pirită, plumb, zinc, cupru, argint). Expl. lemnului. Colectarea ciupercilor de pădure. Centru pomiviticol. Izv. cu ape minerale carbogazoase, feruginoase. Satul Tarna Mare apare menţionat documentar, prima oară, în 1430, cu numele Torna, iar apoi în 1450 (Tharna) şi 1471 (Tarna). Complexul turistic „Tarna-Băi”.

TAŞCA, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de SE ale M-ţilor Ceahlău şi cele de N ale M-ţilor Tarcău, pe râul Bicaz; 2 676 loc. (1 ian. 2011): 1 328 de sex masc. şi 1 348 fem. Fabrică de ciment. Prelucr. lemnului. Agroturism. În satul Neagra, menţionat documentar, prima oară, la 12 aug. 1611 cu numele Chisirig, se află biserica „Sfântul Nicolae” (29 m lungime, 9 m lăţime, 25,50 m înălţimea turlelor) zidită în anii 1994– 1998, după proiectul arhitectului Nicolae Ioan din Piatra-Neamţ, pe locul unei bisericuţe din lemn ce data din 1743 – bisericuţă mutată în Poiana Stânelor de pe muntele Ceahlău în anul 2000. Biserica nouă a fost pictată pe pereţii interori în anii 1998–2000 de Armand Kuchta din Iaşi.

TAUŢ, com. în jud. Arad, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de Nord ale Dealurilor Cigherului, pe râul Cigher şi afluenţii săi Nădaş, Timercea ş.a.; 1 925 loc. (1 ian. 2011): 926 de sex masc. şi 999 fem. Staţie de cale feratã (în satul Nadăş) pe linia Arad – Ghioroc – Pãuliş – Milova – Odvoş (Corfeni) – Conop – Nadãş – Bârzava – Vãrãdia de Mureş – Sãvârşin – Zau de Câmpie – Ilia – Veţel – Deva, construitã în anii 1867-1868 şi inauguratã la 22 decembrie 1868 – azi linie dublã, electrificatã. Exploatări de diatomit (în satul Minişu de Sus). Exploatarea lemnului. Creşterea ovinelor şi porcinelor. Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr ş.a. Patru cămine culturale. Bibliotecă publică (6,6 mii vol.). Ansamblu folcloric (1975). Agroturism (sat de vacanţă). Fanfară civilă. Satul Tauţ apare menţionat documentar, prima oară, în 1334, cu numele Feltot, într-un registru de dijme papale, iar în sec. 16 este atestat ca târg.

TAZLĂU, com. în jud. Neamţ, formată dintrun sat, situată în partea de N a Depr. Tazlău, la poalele M-ţilor Goşmanu, pe cursul superior al râului Tazlău; 2 933 loc. (1 ian. 2011): 1 457 de sex masc. şi 1 476 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale, de sare gemă, de săruri de potasiu şi de gresii. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). În satul Tazlău, menţionat documentar în 1458, se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), cu biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului”, ctitorie din anii 1496–1497 a lui Ştefan cel Mare, care păstrează la exterior decoraţia originară executată din cărămidă aparentă şi ceramică smălţuită (are două rânduri de ocniţe sub cornişă şi un rând de firide alungite care înconjură biserica pe toată înălţimea faţadelor), precum şi o uşă din lemn, realizată în 1596 de meşterul Cozma, decorată cu sculpturi. Pridvor adăugat în 1596. Picturile murale interioare originare au fost refăcute în 1858–1859 cu prilejul reparării bisericii. Biserica este înconjurată de un zid de incintă, cu metereze şi două turnuri de pază datând din 1497. Turnulclopotniţă, ridicat în sec. 16 de domnul Petru Rareş, a fost distrus de incendiul din 8 febr. 1879 şi refăcut în 1902. În 1835, biserica mănăstirii Tazlău a fost transformată în biserică parohială, devenind biserică monahală în 1860 şi redevenind biserică de parohie în 1894. În 1990 a fost reînfiinţată mănăstirea Tazlău. În satul Tazlău se mai află biserica parohială „Sfânta Treime”, construită în anii 1997–2002 şi pictată în 2006.

TĂCUTA, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 7 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe râul Rediu; 3 327 loc. (1 ian. 2011): 1 662 de sex masc. şi 1 665 fem. Expl. de gresii. Apicultură. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. În satul Tăcuta, menţionat documentar, prima oară, în 1503, se află bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1790) şi „Sfântul Gheorghe” (1833–1839) şi conacul „Sturdza” (sec. 19). Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1802) şi „Sfinţii Voievozi” (construită în 1834 pe locul uneia din sec. 17), în satele Protopopeşti şi Mirceşti.

TĂLPAŞ, com. în jud. Dolj, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Amaradiei, pe râul Plosca şi pe afl. lui, Nistoi; 1 577 loc. (1 ian. 2011): 788 de sex masc. şi 789 fem. Expl. de petrol. Pomicultură (pruni, meri, peri, caişi). În satul Tălpaş se află bisericile „Sfântul Nicolae” (1837–1840, reparată în anii 1911 şi 1933) şi „Înălţarea Domnului” (1850), în satul Soceni există biserica „Sfinţii Voievozi” (1835), iar în astul Nistoi, biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (1814). Com. T. a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Mofleşti, Nistoi, Puţinei, Soceni şi Tălpaş din com. Fărcaş, jud. Dolj.

TĂMĂDĂU MARE, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 7 sate, situată în Câmpia Vlăsiei, pe râul Mostiştea; 2 339 loc. (1 ian. 2011): 1 202 de sex masc. şi 1 137 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, legume, rapiţă, muştar ş.a. Creşterea porcinelor şi a păsărilor. Muzeu (în satul Călăreţi). Iaz piscicol şi pentru irigaţii. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Tămădău Mare a făcut parte din jud. Ilfov. În satul Tămădău Mare se află biserica având hramul „Sfinţii 40 de Mucenici” (1748, reprată în 1810 şi 1890), iar în satul Tămădău Mic există o biserică din 1843. În arealul satului Şeinoiu a fost identificată o necropolă neolitică.

TĂMĂŞENI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 2 sate, situată în lunca şi pe terasele Siretului; 9 436 loc. (1 ian. 2011): 4 769 de sex masc. şi 4 667 fem. În satul Tămăşeni se află un muzeu etnografic (1992), o biserică romano-catolică zidită în 1862-1863 şi alta în 1956-1958, iar în satul Adjudeni, atestat documentar în 1559, există o biserică romano-catolică (19721986) şi o biserică din lemn din anul 1810.

TĂMĂŞEU, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Barcăului, pe râul Barcău, la 20 km N de municipiul Oradea; 1 999 loc. (1 ian. 2011): 975 de sex masc. şi 1 024 fem. Staţie de c.f. Producţie de băuturi alcoolice şi răcoritoare; produse alim. Satul Tămăşeu este menţionat documentar, prima oară, în 1219 şi apoi într-un registru papal din 1332. În satul Parhida, atestat documentar în 1216, se află o biserică din sec. 13, cu transformări din sec. 18. Com. Tămăşeu a fost înfiinţată la 28 ian. 2003 prin desprinderea satelor Niuved, Parhida, Satu Nou şi Tămăşeu din com. Biharia, jud. Bihor.

TĂNĂSOAIA, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 10 sate, situată în partea de SV a Colinelor Tutovei, pe râurile Zeletin şi Berheci; 2 209 loc. (1 ian. 2011): 1 162 de sex masc. şi 1 047 fem. În satul Galbeni, menţionat documentar, prima oară, în 1593, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (ante 1809, refăcută în 1840 şi reparată în anii 1894, 1916, 1935).  Bisericile din lemn cu hramurile „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1776) şi „Sfinţii Voievozi” (ante 1809, reparată în 1878), în satele Năneşti şi Călimăneasa.

TĂRCAIA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Beiuş, pe cursul superior al râului Crişu Negru, în zona de confl. cu Tărcăiţa; 2 002 loc. (1 ian. 2011): 968 de sex masc. şi 1 034 fem. Haltă de c.f. (în satul Tărcaia). Muzeu etnografic (Tărcaia). Satul Tărcaia apare menţionat documentar, prima oară, în 1332, cu denumirea de Sacerdos de villa Tharcand. Bisericile ortodoxe, din lemn, cu acelaşi hram – „Adormirea Maicii Domnului”, în satele Totoreni (1696– 1697, cu picturi din 1818, executate de Simion Darabant) şi Mierag (1756, cu iconostas pictat în 1783 de Teodor din Kasa) şi cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (construită în 1796 de meşterul Ilie Traian şi pictată în 1816 de Simion Darabant), în satul Tărcăiţa.

TĂRLUNGENI, com. în jud. Braşov, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Depr. Braşov, pe râurile Tărlung şi Zizin; 8 493 loc. (1 ian. 2011): 4 248 de sex masc. şi 4 245 fem. Nod rutier. Expl. de balast şi de argilă. Producţie de maşini agricole, de cherestea, cuie, bolţari, ferăstraie, spirt şi de cărămidă. Muzeu etnografic. Staţiune balneoclimaterică, în satul Zizin (→). Satul Tărlungeni apare menţionat documentar, prima oară, la 4 nov. 1484, iar la 21 iun. 1578 satul a fost distrus în proporţie de 50% de un incendiu. Biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” (sec. 18), în satul Zizin. Punct fosilifer (Purcăreni) cu calcare recifale jurasice, corali şi crustacei.

TĂRTĂŞEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Titu, pe râul Ilfov; 5 091 loc. (1 ian. 2011): 2 450 de sex masc. şi 2 641 fem. Haltă de cale feratã (în satul Bâldana) pe linia Bucureşti – Chitila – Bâldana – Ghergani – Conţeşti – Boteni – Gãeşti – Leordeni – Goleşti – Piteşti, inauguratã la 13 septembrie 1872. Parc fotovoltaic, extins pe o suprafaţă de 9,9 ha, cu o putere instalată de 20 MW. Centru pomicol. Fermă avicolă. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Tărtăşeşti a făcut parte din jud. Ilfov. În satul Tărtăşeşti se află biserica „Sfântul Nicolae” (1853), în satul Gulia este biserica „Sfânta Treime” (1898-1899), iar în satul Bâldana există mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), iniţial un schit de călugăriţe, cu biserica având triplu hram – „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Gheorghe”, construită în anii 1827–1831 prin strădania preotului Gheorghe Bâldănescu şi a soţiei sale, Maria, schit care a funcţionat până în 1894 când a devenit biserică de parohie. În 1994, fostul schit a fost reactivat ca mănăstire de călugări, executându-se lucrări de reabilitare până în anul 2006, iar la 8 oct. 2006 ansamblul monahal a fost sfinţit.

TĂTARU, com. în jud. Prahova, alcătuită din 3 sate, situată la poalele de NV ale Dealului Istriţa; 1 048 loc. (1 ian. 2011): 521 de sex masc. şi 527 fem. Centru pomi-viticol. Satul Tătaru este atestat documentar în 1486. În satul Podgoria se află schitul rupestru „La Chilii” (sf. sec. 16–începutul sec. 17).

TĂTĂRANI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Ialomiţei cu Piem. Cândeşti, pe cursul superior al râului Dâmboviţa; 5 550 loc. (1 ian. 2011): 2 758 de sex masc. şi 2 792 fem. Produse textile (confecţii). Sere legumicole. Pomicultură (meri, pruni, peri). Muzeu cu obiecte religioase (în satul Căprioru). Bisericile cu acelaşi hram – „Înălţarea Domnului”, în satele Priboiu (1831, cu picturi murale interioare din 1835) şi Tătărani (1848) şi cu hramuri duble – „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Nicolae” (1805–1810) şi „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae” (1820), în satele Căprioru şi Gheboieni.

TĂTĂRANU, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe râul Râmnic; 4 817 loc. (1 ian. 2011): 2 297 de sex masc. şi 2 520 fem. Nod rutier. Staţie (în satul Bordeasca Nouă) şi haltă de c.f. (în satul Tătăranu). Fabrică de zahăr, ruinată după 1990. Culturi de cereale, de floareasoarelui, plante de nutreţ, legume etc. Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (2002-2011), în satul Bordeasca Veche.

TĂTĂRĂNI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 9 sate, situată în partea de E a Pod. Central Moldovenesc, pe râul Crasna şi pe afl. său Blăgeşti; 2 347 loc. (1 ian. 2011): 1 185 de sex masc. şi 1 162 fem. Viticultură. Iaz pentru piscicultură. În satul Tătărăni, menţionat documentar, prima oară, în 1438 şi apoi în 1463 cu numele Gălăşani (uneori Gălăşeşti; denumirea actuală datează din 1623), se află o biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (ante 1809) şi o pădure de plopi seculari, declarată rezervaţie forestieră, iar în satul Stroieşti există biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1854–1857). Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (ante 1809), „Sfinţii Voievozi” (1818 sau 1823) şi „Sfântul Nicolae” (1865– 1866), în satele Valea lui Bosie, Giurgeşti şi Crăsnăşeni.

TĂTĂRĂŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 7 sate, situată în partea de Sud Vest a Colinelor Tutovei, pe stânga văii râului Siret şi pe ţărmul de Est al lacului de acumulare Bereşti; 2 479 loc. (1 ian. 2011): 1 305 de sex masc. şi 1 174 fem. În satul Tătărăşti (numit în vechime Corni) au fost descoperite 140 de monede romane republicane, datând din secolul 1 î.Hr. şi tot aici se află bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1798, reparată în 1851 şi 1878 şi căzută în ruină în 1909) şi „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (ante 1809), iar în satul Ungureni, bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (ante 1809, refăcută în 1926) şi „Schimbarea la Faţă” (1842). Biserică din cărămidă, cu hramul „Sfântul Dumitru” (1854, reparată în 1873), în satul Gherdana şi biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1770, ruinată în 1936 şi refăcută în 1948), în satul Drăgeşti.

TĂTĂRĂŞTII DE JOS, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 7 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Teleorman; 3 762 loc. (1 ian. 2011): 1 803 de sex masc. şi 1 959 fem. Expl. de petrol. Prelucr. lemnului. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume etc. Viticultură. Satul Tătărăştii de Jos apare menţionat documentar în 1741 pe o listă a satelor. În perioada 1870– 1876 a fost unit cu Tătărăştii de Sus. În satul Slăveşti, atestat documentar în 1510, se află ruinele bisericii „Zlăteşti” (sf. sec. 18) şi o casă ţărănească din 1800.

TĂTĂRĂŞTII DE SUS, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Teleorman; 2 957 loc. (1 ian. 2011): 1 489 de sex masc. şi 1 468 fem. Satul Tătărăştii de Sus apare menţionat documentar, prima oară, în 1538, iar în 1741 este consemnat pe o listă a satelor. În perioada 1870–1876 a fost unit cu Tătărăştii de Jos. În satul Tătărăştii de Sus se află un complex fortificat, format din casele boiereşti ale fam. Bălăceanu şi o biserică, a căror construcţie s-a terminat în 1798. Zidul de incintă este înalt de 7 m şi prevăzut cu turnuri rotunde la colţuri, dotate cu metereze. Interiorul curţii boiereşti are o supr. de 5 400 m2. În satul Udupu există biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1846).

TĂTĂRUŞI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 5 sate, situată în SE Pod. Fălticeni (Pod. Sucevei), pe râul Conţeasca; 5 552 loc. (1 ian. 2011): 2 823 de sex masc. şi 2 729 fem. Expl. de gresii şi de lemn. Culturi de cartofi. Centru de pielărie şi cojocărit şi de prelucr. artistică a lemnului. Muzeu. În satul Tătăruşi, menţionat documentar, prima oară, la 2 iul. 1398, iar apoi la 19 aug. 1472, într-un hrisov de danie emis de Ştefan cel Mare, se află bisericile cu hramurile „Sfântul Vasile” (1827) şi „Sfântul Nicolae” (1842).

TĂTULEŞTI, com. în jud. Olt, alcătuită din 6 sate, situată în partea centrală a Piem. Cotmeana, pe cursul superior al râului Vedea; 1 122 loc. (1 ian. 2011): 536 de sex masc. şi 586 fem. Bisericile cu acelaşi hram – „Cuvioasa Parascheva”, în satele Tătuleşti (1812), Mirceşti (1859– 1862) şi Momaiu (sec. 19); biserică având dublu hram – „Cuvioasa Parascheva” şi „Sfântul Nicolae” (1864), în satul Bărbălăi. Satul Tătuleşti apare menţionat documentar, prima oară, la 22 iulie 1570, într-un hrisov al domnului Țãrii Româneşti, Alexandru II Mircea, în care se consemneazã ca martori…”Mihail din Coluneşti”, “Stan din Bãrãşti” şi “Radu din Tãtuleşti”.

TĂURENI, com. în jud. Mureş, alcătuită din 3 sate, situată în Colinele Luduşului, pe Pârâu de Câmpie; 980 loc. (1 ian. 2011): 508 de sex masc. şi 472 fem. Haltă de c.f. (în satul Tăureni). Prelucr. lemnului (mobilier). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Agroturism. Satul Tăureni este atestat documentar în 1454.

TĂUTEU, com. în jud. Bihor, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Barcăului cu Dealurile Barcăului, pe râul Bistra; 4 510 loc. (1 ian. 2011): 2 252 de sex masc. şi 2 258 fem. Haltă de c.f. (în satul Chiribiş). În arealul satului Tăuteu a fost descoperit un depozit de bronz (topoare, seceri, 12 brăţări, doi butoni) şi de aur (cinci verigi din aur ş.a.) depus într-un vas ceramic de dimensiuni mari, datând de la începutul primei Epoci a fierului (Hallstatt, c. 1200–450/300 î.Hr.) şi a fost identificat un mormânt de înhumaţie (sec. 4 d.Hr.) în care s-au găsit două oenochoe din argint, decorate „au repousse”. În satul Tăuteu, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1291–1294, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată). Agroturism.

TÂMBOEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact ale Câmpiei şi Glacisului Râmnicului cu Subcarpaţii Vrancei, la poalele de E ale Dealului Căpăţânii; 3 138 loc. (1 ian. 2011): 1 486 de sex masc. şi 1 652 fem. Centru viticol şi de vinificaţie. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1717), din lemn, în satul Slimnic şi „Cuvioasa Parascheva” (1720), din zid, în satul Tâmboeşti. Popas turistic. Până la 7 mai 2004, com. Tâmboeşti a avut în componenţă satul Obrejiţa, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

TÂMNA, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 11 sate, situată în zona Piem. Bălăciţei, pe râul Huşniţa; 3 335 loc. (1 ian. 2011): 1 705 de sex masc. şi 1 630 fem. Staţie de c.f. (în satul Tâmna), inaugurată la 5 ian. 1875. Nod rutier. Creşterea ovinelor. Pomicultură. În satul Tâmna se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1808), iar în satul Valea Ursului există biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1776), declarată monument istoric; casa lui Mihai Dăncău (1908), în satul Cremenea.

TÂRGŞORU VECHI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Ploieştului, pe stg. râului Prahova şi pe ambele maluri ale râului Leaotu; 9 523 loc. (1 ian. 2011): 4 811 de sex masc. şi 4 712 fem. Staţie de c.f. (în satul Zahanaua). Reşed. com. este satul Strejnicu. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Creşterea porcinelor. Muzeu sătesc (1969), în conacul Moruzzi, construit la începutul sec. 20, declarat monument istoric în 1991. Pe terit. satului Târgşoru Vechi a fost descoperit (1956 şi ulterior) un vast complex arheologic, extins pe ambele maluri ale râului Leaotu, care cuprinde mai multe aşezări şi cimitire (c. 800 de morminte de înhumaţie şi incineraţie) ce se succed din Paleolitic şi până în feudalismul târziu. Astfel, aici au fost identificate vestigiile unor aşezări neolitice, aparţinând culturilor Criş, Boian şi Gumelniţa, cu ceramică tipică, a unora din Epoca bronzului (culturile Tei şi Monteoru) şi din prima Epocă a fierului (sec. 8–6 î.Hr.) cu ceramică hallstattiană, o extinsă aşezare de bordeie, aparţinând geto-dacilor (sec. 2 î.Hr.1 d.Hr.), cu ceramică bogată şi variată, precum şi urmele unei aşezări romane (sec. 2) şi ale unui castru roman unde şi-a avut sediul Legiunea a XI-a Claudia. Tot aici au mai fost descoperite urmele unei aşezări dacice precum şi o necropolă de tip Chitila (sec. 3 d.Hr.) cu morminte de incineraţie, ale unei aşezări cu o necropolă birituală de tip Sântana de Mureş (sec. 4 d.Hr.), cu inventar variat (ceramică fină, piepteni din os, aplice, fibule, pahare din sticlă, catarame din bronz şi argint, mărgele din sticlă, arme, lamă de plug ş.a.), precum şi numeroase bordeie din sec. 5 şi 8–11. Satul Târgşoru Vechi apare menţionat documentar, prima oară, ca oraş la 6 aug. 1413, fiind considerat, până în 1570, printre primele oraşe ale Ţării Româneşti, dată după care şi-a pierdut însemnătatea din cauza afirmării oraşului Ploieşti din apropiere. În 1517, domnul Neagoe Basarab a ridicat oraşul Târgşoru Vechi la rangul de reşed. de scaun. În satul Târgşoru Vechi se află ruinele cetăţii lui Mircea cel Bătrân (c. 1400), ruinele Bisericii Albe construită în1536 de negustorii din localitate şi căzută în ruină după anul 1570, ruinele Bisericii Roşii (1570–1579) şi ruinele bisericii „Adormirea Maicii Domnului” ctitorită de domnul Mihnea Turcitul în anul 1589. Tot în satul Târguşoru Vechi se află mănăstirea Turnu (de călugări), reactivată în anul 1997, cu biserica având triplu hram – „Sfântul Nicolae”, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Sfântul Pantelimon”, construită în anii 1997–2001 în apropierea ruinelor fostei mănăstiri Turnu a cărui biserică fusese ctitorită de domnul Vlad Ţepeş şi sfinţită la 24 iun. 1461, rectitorită de voievodul Neagoe Basarab (1512–1521) şi restaurată în anii 1670–1671 de domnul Antonie-Vodă din Popeşti care, alături de vechiul hram – „Sfântul Nicolae” – i-a mai adăugat hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. La sfârşitul sec. 17, domnul Constantin Brâncoveanu a poruncit ca această biserică să fie pictată, iar către mijlocul sec. 18, domnul Grigore II Ghica a făcut importante danii acestei mănăstiri, închinând-o spitalului Sfântul Pantelimon din Bucureşti, atribuindu-i şi el un al treilea hram – „Sfântul Pantelimon”. Pe la sf. sec. 19 obştea monahală de la mănăstirea Turnu s-a risipit, iar lăcaşul a rămas în ruină până în 1997, când prin grija Patriarhului Teoctist a fost reînfiinţată. Biserica nou construită (1997–2001) a fost zidită după proiectul arhitectului Călin Hoinărescu, iar picturile murale interioare executate de Romeo Andronic. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1874) şi „Sfântul Nicolae” (1884–1886), în satele Stănceşti şi Strejnicu. În pădurea de la marginea satului Strejnicu a fost asasinat de către legionari (27 nov. 1940), istoricul Nicolae Iorga.

TÂRGU FRUMOS, vechea denumire (până la 7 mai 2004) a satului şi a com. Ion Neculce, jud. Iaşi.

TÂRGUŞOR, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 2 sate, situată în SE Pod. Casimcea, pe râul Casimcea; 1 605 loc. (1 ian. 2011): 834 de sex masc. şi 771 fem. Staţie de cale feratã (în satul Târguşor), pe linia Medgidia – Nicolae Bãlcescu – Târguşor – Cogealac – Istria – Mihai Viteazu – Ceamurlia de Jos – Babadag – Zebil – Mihail Kogãlniceanu – Cataloi – Tulcea, construitã, în etape, în perioada 1912-1935. Nod rutier. În arealul com. Târguşor se află peşterile „Adam” şi „Liliecilor”, de mare interes paleontologic şi biospeologic (descoperirile de la Adam au evidenţiat urme de locuire începând din Musterian şi până în epoca romană). Până la 27 oct. 2004, com. Târguşor a avut în componenţă satele Casian, Cheia şi Grădina, care la acea dată au format com. Grădina, jud. Constanţa.

TÂRGU TROTUŞ, com. în jud. Bacău, alcătuită din 3 sate, situată în partea de V a Depr. Caşin, pe cursul inf. al râului Trotuş; 5 655 loc. (1 ian. 2011): 2 893 de sex masc. şi 2 762 fem. Staţie (în satul Târgu Trotuş) şi haltă de c.f. (în satul Viişoara). Producţie de mobilier, de preparate din lapte şi de articole de îmbrăcăminte. Creşterea ovinelor, porcinelor şi bovinelor. Satul Târgu Trotuş apare menţionat documentar, prima oară, în 1408, iar apoi în 1580, ca aşezare rurală în componenţa căreia era inclus un sat mai mic, numit Târgu Ocna. În perioada 1680–1700, o parte din locuitorii din Târgu Trotuş s-au mutat la Târgu Ocna, unde se exploata sarea. Satele Târgu Trotuş şi Viişoara apar consemnate şi într-o condică a Liuzilor din anul 1802. În satul Târgu Trotuş se află bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1730, reparată în anii 1800 şi 1887) şi „Sfântul Nicolae” (zidită în 1813 pe locul uneia din 1557), precum şi o biserică romano-catolică (sec. 18), iar în satul Viişoara există biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” (ante 1780).

TÂRLIŞUA, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 10 sate, situată în zona Muscelelor Năsăudului, la poalele de SE ale Culmii Breaza, pe cursul superior al râului Ilişua, la confl. cu Valea Lungă; 3 409 loc. (1 ian. 2011): 1 719 de sex masc. şi 1 690 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Muzeu cu colecţii de păsări împăiate. În satul Târlişua, menţionat documentar, prima oară, în 1501, se află casa memorială „Liviu Rebreanu” şi bustul romancierului Liviu Rebreanu. Pe terit. satului Agrieş a fost descoperit (1977) un tezaur de bronz alcătuit din fragmente de arme şi brăţări (sec. 13–12 î.Hr.).

TÂRNAVA, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 2 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe cursul mijlociu al râului Târnava Mare; 3 253 loc. (1 ian. 2011): 1 622 de sex masc. şi 1 631 fem. Viticultură. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Târnava s-au numit Proştea Mare. În satul Târnava, menţionat documentar, prima oară, în 1331, se află o biserică din 1500, cu unele transformări din sec. 18, azi biserică evanghelică, şi o casă veche ţărănească (1574, refăcută în 1956).

TÂRNOVA, com. în jud. Arad, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Crişurilor cu Dealurile Cigherului, pe râul Almaş; 6 184 loc. (1 ian. 2011): 3 134 de sex masc. şi 3 050 fem. Staţie de c.f. (în satul Târnova). Nod rutier. Prelucr. lemnului. Pomicultură (meri, pruni, peri). Viticultură. Centru de cusături şi ţesături populare (în satul Chier). În satul Agrişu Mare, menţionat documentar, prima oară, în 1214, se află ruinele unei cetăţi datând din anul 1400. Satul Arăneag apare menţionat documentar, prima dată, în 1390, iar satul Târnova, în perioada 1406–1409.

TÂRNOVA, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de N-NV ale M-ţilor Semenic, pe cursul superior al râului Tău; 1 782 loc. (1 ian. 2011): 850 de sex masc. şi 932 fem. Pomicultură (meri, peri, pruni). În satul Târnova, menţionat documentar în 1495, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1767).

TÂRŞOLŢ, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NV a Depr. Oaş, la poalele de SE ale M-ţilor Oaş, la graniţa cu Ucraina; 2 864 loc. (1 ian. 2011): 1 490 de sex masc. şi 1 374 fem. Zăcăminte de lignit. În satul Târşolţ a fost descoperit (1973) un tezaur monetar din argint (148 de monede). Biserica „Sfântul Dumitru” (1904), la Târşolţ.

TEACA, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Lechinţei cu Colinele Mădăraşului, la poalele de SE ale culmii Şieu, pe cursul superior al râului Dipşa; 5 952 loc. (1 ian. 2011): 2 956 de sex masc. şi 2 996 fem. Nod rutier. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Pomicultură şi viticultură. Creşterea bovinelor şi a ovinelor. Vechi centru de cojocărit (din 1580) unde se confecţionează cojoace şi pieptare decorate cu broderii florale. În arealele satelor Archiud şi Viile Tecii au fost descoperite vestigii neolitice, în special ceramică cenuşie din pastă fină, lucrată la roată (străchini, chiupuri, oale fără toartă ş.a.). Satul Teaca a fost colonizat cu germani în sec. 13, atestat documentar, în 1318 şi amintit ca târg în 1486. În perioada 1874–1884 a avut statut de comună urbană (oraş), după care a fost trecut în categoria comunelor rurale. În satul Teaca se află o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), în stil gotic cu elemente romanice, cu unele refaceri din sec. 15. Zidul de incintă al bisericii a fost dărâmat în 1870. În satul Viile Tecii, atestat documentar în 1332, există castelul „Foldvary” (1753). Biserica din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1830), monument istoric, în satul Budurleni. Rezervaţie forestieră (în satul Viile Tecii).

TEASC, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NV a Câmpiei Romanaţi, pe stg. văii Jiului; 3 190 loc. (1 ian. 2011): 1 571 de sex masc. şi 1 619 fem. Legumicultură. Prelucr. legumelor. În satul Secui, menţionat documentar în 1494 cu numele Secuiu pe Jiu, se află ruinele bisericii „Sfântul Nicolae” (sf. sec. 18, refăcută în 1845–1846 şi căzută în ruină după 1909), iar în satul Teasc există biserica „Sfântul Nicolae” (ante 1845).

TEIŞANI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 5 sate, situată în Subcarpaţii Teleajenului, pe dr. Văii Teleajen; 3 786 loc. (1 ian. 2011): 1 838 de sex masc. şi 1 948 fem. Staţie de c.f. (în satul Teişani). Expl. de nisip cuarţos. Expl. şi prelucr. lemnului; mat de constr. Producţie de ţuică. Pomicultură. Satul Teişani apare menţionat documentar, prima oară, în sec. 14, în legătură cu ocnele de sare care existau aici, iar apoi la 10 iul. 1517, întrun hrisov emis de Neagoe Basarab, în care se aminteşte de împroprietărirea ţăranilor din această zonă. Biserică (1942). Agroturism.

TEIU, com. în jud. Argeş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Piteştiului, pe cursurile superioare ale râurilor Mozacu şi Dâmbovnic; 1 459 loc. (1 ian. 2011): 678 de sex masc. şi 781 fem. Creştrea bovinelor şi a păsărilor. Morărit; produse de panificaţie. Apicultură. Culturi de cereale, legume etc. Pe terit. satului Teiu au fost descoperite (1959) vestigiile unei aşezări neolitice fortificate, aparţinând culturii Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.), în care s-au găsit vase ceramice tipice acestei culturi şi numeroase figurine feminine. Casa memorială „Vladimir Streinu”. Biserica „Sfântul Ilie” (1928), în satul Teiu.

TELCIU, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Nord a Muscelelor Năsăudului, pe cursul superior al râului Sălăuţa, la confluenta cu paraul Telcişor, la poalele de Sud Est ale M-ţilor Ţibleş şi cele de Sud Vest ale M-ţilor Rodnei; 6 069 loc. (1 ian. 2011): 3 071 de sex masc. şi 2 998 fem. Halte de cale ferată (în satele Telciu şi Fiad) pe linia municipiul Bistriţa – oraşul Năsăud – Salva – Coşbuc – Telciu – Romuli – Dealu Ştefăniţei – Săcel – Vişeu de Sus – Vişeu de Jos – Petrova – Sighetu Marmaţiei. Segmentul de cale ferată dintre Salva şi Vişeu de Jos (judeţul Maramureş), în lungime de 61 km, a fost construit în anii 1948-1949 (inaugurat la 28 decembrie 1949), pe valea râului Sălăuţa, prin pasul Şetref, aflat la 817 m altitudine, scurtând drumul dintre Maramureş şi partea central-nordică a Transilvaniei. Acest segment de cale ferată trece peste 14 viaducte şi prin 5 tuneluri, dintre care cel mai lung (2 388 m) este acela dintre satele Dealu Ştefăniţei şi Săcel. Exploatări de argile. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Prelucrarea laptelui. Păstrăvărie (în satul Fiad). Creşterea bovinelor. Centru de cioplit şi de sculpturi în lemn şi de confecţionare a uneltelor. Satul Telciu apare menţionat documentar, prima oară, în 1440, cu numele Thelch. Satul Bichigiu, atestat documentar în 1523, a trecut (la 6 mai 2004) din componenţa com. Coşbuc în cea a com. Telciu. În acest sat a existat biserica „Sfânta Treime”, menţionată documentar în 1523, distrusă la 13 iun. 1761 din ordinul generalului austriac Adolph von Buccow. În satul Telciu există o biserică ortodoxă din 1892, iar în satul Telcişor schitul cu biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1995). Rezervaţia Tăuşoare-Zalion (71 ha).

TELEGA, com. în jud. Prahova, alcătuită din 6 sate, situată în Subcarpaţii Teleajenului, în depresiunea omonimă, la 410 m alt., pe stg. Văii Doftana şi în zona de izv. a râului Dâmbu, la poalele de V ale Dealului Cosminele, la 40 km NV de municipiul Ploieşti; 5 848 loc. (1 ian. 2011): 2 892 de sex masc. şi 2 956 fem. Staţie de c.f., inaugurată în 1872. Expl. de petrol (în satele Buştenari şi Telega) de la sf. sec. 19. În prezent sondele de petrol se află în stare de semiconservare, ţiţeiul extrăgându-se doar în cantităţi mici. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Centru pomicol (meri, pruni, peri). În satul Doftana a fost deschisă (în 1856) o salină din care se exploata sarea prin puţuri cu galerii. Aici erau puşi să lucreze, în special, cei pedepsiţi la muncă silnică. În anul 1900, tavanul salinei s-a prăbuşit, iar grota s-a umplut ulterior cu apele din ploi şi din topirea zăpezii, formându-se un lac cu ad. de 24 m, lăţimea de 140 m şi supr. de 9 200 m2. În perioada 1894– 1897, la Doftana a fost construit un penitenciar care a funcţionat până la avarierea gravă a clădirii din cauza cutremurului din noaptea de 9 spre 10 nov. 1940. La acest penitenciar au fost închişi, în perioada interbelică, mai mulţi fruntaşi ai mişcării comuniste, fapt pentru care clădirea închisorii a fost tranformată, în nov. 1949, în muzeu. Muzeul a fost închis după cutremurul din 4 mart. 1977, care a deteriorat grav clădirea. Staţiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local (în satul Telega), cu climat de dealuri, sedativ, cu veri răcoroase (în iul. temp. medie 19°C) şi ierni reci (în ian. media termică –4,5°C). Temp medie anuală este de 8°C, iar precipitaţiile însumează c. 800 mm anual. Aici sunt izv. cu ape minerale sulfuroase, oligominerale şi lacuri cu apă clorurată, sodică, calcică, hipertonă, cu efect terapeutic în tratarea afecţiunilor reumatismale, posttraumatice, vasculare (varice în stadiu incipient, eritromelalgie), dermatologice (psoriazis) ş.a. Satul Telega apare menţionat documentar, prima oară, în 1354, iar ulterior este amintit la 16 nov. 1791 într-un zapis al domnului Mihai Suţu, în care se consemna că ocnele de sare de la Telega şi Slănic îi aparţineau. În 1856 a încetat exploatarea sării în ocnele de la Telega şi a început exploatarea sării în satul Doftana. La 14 aug. 1997, în arealul satului Meliceşti, de-a lungul pârâului Telega Sărată, a avut loc o puternică alunecare de teren, pe c. 2 km lungime, cauzată de ploile abundente căzute în lunile iul.-aug.

TELEŞTI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 3 sate, situată în partea de V a Depr. Târgu Jiu-Câmpu Mare, la poalele de S ale Dealului Sporeşti, pe valea Bistriţei gorjene; 2 815 loc. (1 ian. 2011): 1 442 de sex masc. şi 1 373 fem. Expl. de balast. Prelucr. lemnului. Staţie de preparare a asfaltului. În satul Teleşti, menţionat documentar, prima oară, în 1483, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (ctitorie din 1747 a egumenului Dionisie Bălăcescu de la mănăstirea Hurez, pictată în 1749 şi reparată în 1888) şi biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1838).

TELIU, com. în jud. Braşov, formată dintr-un sat, situată în extremitatea de E a Depr. Braşov, în curbura internă a Carpaţilor, pe râul Teliu, la confl. cu Tărlung; 4 232 loc. (1 ian. 2011): 2 132 de sex masc. şi 2 100 fem. Staţie de c.f. pe linia Braşov–Hărman–Teliu–Întorsura Buzăului, construită în perioada 1922-1931, inaugurată la 25 iun. 1931. În această zonă, între Teliu şi Întorsura Buzăului, se află cel mai lung tunel feroviar din România (4 370 m), construit în perioada 1924-1929. Expl. de gresii. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilier); producţie de încălţăminte. Colectarea melcilor. Pe terit. com. Teliu au fost descoperite urmele unui castru roman şi numeroase obiecte din perioada daco-romană (vase, fibule, monede, cărămizi arse cu inscripţia Legiunii a XIII-a Gemina etc.). În anii 1212– 1216, pe locul fostului castru roman s-a construit o fortificaţie (Castrum Cruceberg sau Kraisburg) cu scop de apărare. Denumirea actuală a aşezării apare în 1519, într-o scrisoare a principelui Ioan Zápolya. Biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Dumitru” (sec. 18). Agroturism.

TELIUCU INFERIOR, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de Est ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe râul Cerna, la confluenţa cu Govăjdia; 2 468 loc. (1 ian. 2011): 1 219 de sex masc. şi 1 249 fem. Nod rutier. Exploatări de minereu de fier, de diatomit şi de calcar. Pe teritoriul comunei se află lacul de acumulare Cinciş (→) sau Teliuc. Aici, în timpul lucrărilor de realizare a lacului, au fost descoperite o villa rustica şi o necropolă datând din sec. 2–3, cu morminte dacice în care s-au găsit două statui din marmură, vase ceramice romane, fibule, un inel din aur, opaiţe etc. Biserica din sat, aflată în prezent sub apele lacului de acumulare, a fost ctitoria din anul 1459 a lui Voicu – tatăl voievodului Iancu de Hunedoara – căreia i s-a adăugat pronaosul în anul 1649 şi turla în anul 1867. Picturile murale interioare ale bisericii au fost decopertate, recuperate şi păstrate. Se presupune că în această biserică a fost înmormantată mama lui Iancu de Hunedoara (Elisabeta). Satele Teliucu Inferior şi Teliucu Superior apar menţionate documentar în anul 1431, satul Cinciş-Cerna în anul 1360 şi satul Izvoarele în 1446. Popas turistic (în satul Cinciş-Cerna).

TEREBEŞTI, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Someşului, pe interfluviul Crasna-Pârâu Sărat; 1 704 loc. (1 ian. 2011): 834 de sex masc. şi 870 fem. Nod rutier. Creşterea bovinelor şi porcinelor. În satul Terebeşti, menţionat documentar în 1215 cu numele Villa Terepes, se află o biserică romano-catolică (1838) şi una ortodoxă (1862). Fond cinegetic.

TEREGOVA, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată în partea centrală a culoarului Timiş-Cerna, pe cursul superior al râului Timiş, la confluenţa cu râurile Teregova şi Râu Rece, la poalele de Est ale M-ţilor Semenic şi cele de Sud Vest ale M-ţilor Ţarcu, în zona pasului Poarta Orientală; 4 187 loc. (1 ian. 2011): 2 030 de sex masc. şi 2 157 fem. Staţie de c.f. (în satul Teregova). La circa 8 km de satul Rusca se află lacul de acumulare Poiana Ruscăi ( → lacul Poiana Ruscăi). Exploatări de feldspat pegmatitic şi de marmură. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Producţie de ţuică. Culturi de cartofi. Apicultură. Centru pomicol (meri, pruni, peri). Creşterea bovinelor (predominant din rasele Bălţata românească şi Pinzgau). Pe teritoriul comunei au fost descoperite urmele unui castru roman, din piatră (120 x 120m), datând din sec. 2–3, care a aparţinut unităţii cohors VIII Raetorum (plasată pe drumul roman Dierna–Tibiscum) şi vestigiile unei aşezări civile romane, cunoscută sub numele de Ad Pannonios, în care s-au găsit vase ceramice, cărămizi ştampilate ş.a. În satul Teregova, menţionat documentar, prima oară, în 1447, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Dumitru” (1783, restaurată în 1930). Pârtii de schi.

TEREMIA MARE, com. în jud. Timiş, alcătuită din 3 sate, situată în SV Câmpiei Mureşului, la graniţa cu Serbia; 4 427 loc. (1 ian. 2011): 2 275 de sex masc. şi 2 152 fem. Staţii finale de cale ferată (în satele Teremia Mare şi Nerău) pe linia Lovrin – Comloşu Mare – Teremia Mare, inauguratã în anul 1910 ca derivaţie din linia Timişoara – Biled – Lovrin – Sânnicolau Mare, inauguratã în anul 1895. Exploatări de petrol şi gaze naturale. Producţie de coniac. Centru viticol şi de vinificaţie. Crama „Marienfield”. Creşterea bovinelor (în satul Nerău). Muzeu de viticultură. Ape geotermale (81°C) folosite local pentru încălzirea serelor, clădirilor şi pentru balneofizioterapie. În satul Teremia Mare, menţionat documentar, prima oară, în 1256, cu numele Villa Therimthelwk, se află o biserică romano-catolică având hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1770, refăcută în 1867 şi 1928) şi monumentul „Sfânta Treime” (1806). Satul Teremia Mare a fost colonizat cu germani în anii 1769–1770.

TERPEZIŢA, com. în jud. Dolj, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Piem. Bălăciţei cu Câmpia Desnăţuiului, pe cursul mijlociu al râului Terpeziţa; 1 759 loc. (1 ian. 2011): 836 de sex masc. şi 923 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, legume ş.a. Creşterea bovinelor. La Terpeziţa s-au produs până nu demult diferite obiecte din lemn (bărdace, linguri cu coada ornamentată, fuse, darace ş.a.) şi instrumente muzicale populare (fluiere, cavale, ocarine ş.a.). În satul Terpeziţa se află o biserică cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Dumitru” (1786, refăcută în 1899), iar în satul Căciulatu există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1800–1805, reparată în 1847 şi 1907).

TESLUI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 8 sate, situată în partea central-nordică a Câmpiei Romanaţi, pe râul Teslui; 2 470 loc. (1 ian. 2011): 1 190 de sex masc. şi 1 280 fem. Haltă de c.f. (în satul Ţărţăl). Nod rutier. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, legume ş.a. Viticultură. Zonă de interes cinegetic (în satul Fântânele). Bisericile cu hramurile „Naşterea Domnului” (1783), „Sfântul Nicolae” (1830), „Sfinţii Voievozi” (1839, cu picturi murale interioare din 1843) şi „Sfântul Nicolae” (1840), în satele Preajba de Pădure, Fântânele, Viişoara-Moşneni şi Teslui; biserică din lemn, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1815, reconstruită în 1865), în satul Viişoara-Moşneni. Satul Teslui a fost întemeiat în anul 1700, iar satul Preajba de Pădure, în anul 1848.

TESLUI, com. în jud. Olt, alcătuită din 7 sate, situată în zona de contact a Piem. Cotmeana cu terasele de pe stg. Oltului, pe stg. lacului de acumulare Strejeşti; 2 619 loc. (1 ian. 2011): 1 286 de sex masc. şi 1 333 fem. Centru viticol. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Teslui s-au numit Boşoteni. Bisericile cu hramurile „Sfânta Treime” (1767), „Sfinţii Voievozi” (1802, cu unele modificări din 1904) şi „Sfântul Nicolae” (1835), în satele Schitu Deleni, Deleni şi Comăniţa.

TETOIU, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 7 sate, situată în partea de Sud a Piem. Olteţului, în zona de confl. a râului Sasa cu râul Olteţ; 2 679 loc. (1 ian. 2011): 1 280 de sex masc. şi 1 399 fem. Expl. de gaze naturale. Pomicultură (meri, pruni, peri). Până la 17 febr. 1968, satul şi comuna Tetoiu s-au numit Bugiuleşti. Pe terit. comunei Tetoiu au fost descoperite resturi fosile Villafranchiene (începutul Cuaternarului), fragmente dintr-un femur al unui hominid şi urme de activitate ale unor hominizi datând de acum circa 1 000 000–600 000 î.Hr., acestea fiind cele mai vechi vestigii de pe terit. României. Aceşti protohominizi sunt cunoscuţi în literatura de specialitate cu numele paradolichopitecus, adică “oameni în formare”. În satul Tetoiu se află o biserică având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Adormirea Maicii Domnului” (1792), declarată monument istoric, iar în satul Ţepeşti există biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1882).

TIA MARE, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în partea de SE a Câmpiei Romanaţi, pe cursul inf. al Oltului; 4 670 loc. (1 ian. 2011): 2 373 de sex masc. şi 2 297 fem. Morărit; produse de panificaţie. Pomicultură; legumicultură; floricultură. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, sfeclă de zahăr, legume etc. Pe terit. com. au fost identificate urmele unei aşezări rurale romane, cunoscută sub numele Antonina şi ale unui punct fortificat roman datând din sec. 2–3. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (ante 1845) şi „Sfântul Haralambie” (1895), în satele Potlogeni şi Tia Mare. Muzeu.

TICHILEŞTI, com. în jud. Brăila, alcătuită din 2 sate, situată în partea de E a Câmpiei Brăilei, pe stg. Dunării; 3 771 loc. (1 ian. 2011): 1 905 de sex masc. şi 1 866 fem. Morărit. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, pepeni ş.a. Sere legumicole. Ferme de creştere a ovinelor, bovinelor şi porcinelor. Pescuit. În satul Tichileşti, înfiinţat în 1810 şi numit iniţial Frumuşica, se află biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (1852– 1854).

TICUŞU, com. în jud. Braşov, alcătuită din 2 sate, situată în partea de E a Pod. Hârtibaciului; 1 001 loc. (1 ian. 2011): 507 de sex masc. şi 494 fem. Reşed. com. Ticuşu este satul Ticuşu Vechi. Expl. lemnului. Culturi de cereale, cartofi ş.a. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Cobor, menţionat documentar, prima oară, în 1206, se află o cetate ţărănească cu biserică de incintă datând din secolul 13, cu unele refaceri gotice din sec. 15-16 (azi biserică reformată). Zidurile cetăţii au 4 m înălţime şi sunt prevăzute cu creneluri, încadrate în rame de lemn (asemenea unor ferestre) pentru a putea fi închise. Atat biserica, precum şi o mare parte din sat au fost afectate de incendiul din anul 1802. În satul Ticuşu Vechi, atestat documentar în 1373, există o biserică fortificată din secolul 15, azi biserică evanghelică, cu unele intervenţii din secolul 19, situată în interiorul unei cetăţi.

TICVANIU MARE, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Caraşului cu Dealurile şi M-ţii Dognecei, pe râul Caraş; 2 072 loc. (1 ian. 2011): 1 051 de sex masc. şi 1 021 fem. Haltă de c.f. (în satul Ticvaniu Mic). Prelucr. lemnului. Morărit; produse de panificaţie. Apicultură. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Ticvaniu Mare, menţionat documentar, prima oară, în 1437, se află biserica având hramul „Învierea Domnului” (1772–1774, pictată în 1847), iar în satul Cârnecea, atestat documentar în 1597, există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1834, pictată în 1836).

TIGVENI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 8 sate, situată în partea de V a Dealurilor Argeşului, în depresiunea omonimă, la poalele de V ale Culmii Tămaşu, pe râul Topolog; 3 497 loc. (1 ian. 2011): 1 662 de sex masc. şi 1 835 fem. Nod rutier. Centru pomicol (pruni, meri, peri, nuci). Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1816) şi „Sfântul Nicolae” (1884), în satele Bălteni şi Bârseştii de Sus.

TIHA BÂRGĂULUI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de S-SV ale M-ţilor Bârgău, pe râurile Bârgău şi Leşu; 6 416 loc. (1 ian. 2011): 3 291 de sex masc. şi 3 125 fem. Prelucr. lemnului. Agroturism. În satul Tiha Bârgăului, menţionat documentar, prima oară, în 1386, are loc anual (din 1969), în luna febr., manifestarea folclorică „Alaiul nunţilor de pe Bârgău”, sărbătoare ce se ţine concomitent şi în celelalte localităţi de pe Valea Bârgăului. În satul Piatra Fântânele se află mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), cu biserica „Naşterea Maicii Domnului” construită în anii 1928–1929. Mănăstirea a fost desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959 şi reînfiinţată în 1994. Atelier de pictură.

TILEAGD, com. în jud. Bihor, alcătuită din 6 sate, situată în partea de E a Depr. Oradea, pe cursul inf. al râului Crişu Repede, la poalele de S ale Dealurilor Oradei şi cele de N ale Dealurilor Pădurii Craiului; 7 165 loc. (1 ian. 2011): 3 532 de sex masc. şi 3 633 fem. Staţie de c.f. (în satul Tileagd). Nod rutier. Expl. de balast. Hidrocentrală (18 MW), dată în folosinţă în 1989. Producţie de mobilă şi cherestea, de cărămizi, ţigle, bolţuri, covoare manuale şi de produse de panificaţie. Morărit. Viticultură. În satul Poşoloaca, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1291–1294, se află o biserică din sec. 14 (azi biserică reformată-calvină), cu picturi murale interioare şi exterioare din sec. 14 şi 15. Biserica a fost supusă unor transformări în 1507, iar în 1793 i s-a adăugat un turn în stil baroc. Tot în satul Poşoloaca mai există o biserică reformată-calvină datând din anul 1715, iar în satul Tilecuş, atestat documentar în 1552, se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1783–1785, cu picturi realizate pe pereţii interiori în 1793 de zugravul Mihai Paholsek). În satul Tilecuş mai există o biserică ortodoxă zidită în anii 1936–1938, în stil bizantin, cu picturi murale interioare originare, iar în satul Tileagd, menţionat documentar în 1256, există o biserică din 1507 (azi biserică reformată), în stil goltic, şi castelul „Teleki” (ante 1848). În satul Bălaia, atestat documentar în 1622, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1832), cu picturi murale interioare originare, recondiţionate în 1935, iar biserica a fost reparată în 1928. Satul Tileagd a fost stăpânit de turci în perioada 1660–1692 şi de Imperiul habsburgic între 1692 şi 1918.

TILIŞCA, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 2 sate, situată în partea de V a Depr. Sibiu, în Mărginimea Sibiului, la poalele de N ale M-ţilor Cindrel, în zona de contact cu Pod. Secaşelor, pe râul Tilişca; 1 610 loc. (1 ian. 2011): 768 de sex masc. şi 842 fem. Haltă de c.f. (în satul Tilişca). Expl. şi prelucr. lemnului. Prelucr. lânii şi a pieilor. Producţie de telemea din lapte de oaie şi de cojoace ciobăneşti, lungi, din blană de oaie. Renumit centru de ţesături populare, de ceramică populară şi de icoane pe sticlă. Culturi de grâu şi porumb. Pomicultură (meri, pruni, nuci). Creşterea ovinelor. Expoziţia muzeală „Vasile Dobrian”, în satul Rod, cu colecţii de pictură şi grafică. Muzeu etnografic inaugurat în anul 2003, în satul Tilişca. Pe terit. satului Tilişca au fost descoperite (1959–1960), pe Dealul Căţănaş, vestigiile unei aşezări care a fost locuită de la sf. Epocii bronzului (sec. 14–12 î.Hr.) şi până în „La Tène-ul” dacic (sec. 2 î.Hr.-1 d.Hr.). Cetatea geto-dacică de aici (sec. 2 î.Hr.1 d.Hr.) era fortificată cu val de pământ şi cu două turnuri construite din piatră şi cărămidă. În perimetrul ei au fost găsite 14 matriţe monetare din bronz, cu ajutorul cărora se realizau imitaţii perfecte de denari romani republicani. În apropierea cetăţii au fost identificate morminte dacice de incineraţie, cu inventar alcătuit din piese de argint. În anii 1963–1965 au fost identificate, pe Dealul Cetate, vestigiile unei cetăţi medievale. În satul Tilişca, menţionat documentar, prima oară, în 1366, se află biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” construită în 1782 pe locul unei biserici din lemn care data din 1684. Biserica a fost pictată în 1793 şi repictată în ulei în 1937 de Laurenţiu Moldovan. Tot în satul Tilişca există biserica „Sfântul Nicolae” (1843) care a aparţinut comunităţii grecocatolice până în 1948.

TIMIŞEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 5 sate, situată în culoarul Moldovei, în lunca şi pe terasele de pe dr. râului Moldova, în zona de confl. cu Ozana; 4 088 loc. (1 ian. 2011): 2 036 de sex masc. şi 2 052 fem. Staţie de cale ferată (în satul Timişeşti) şi haltă de cale ferată (în satul Plăieşu), pe linia Târgu-Neamţ – Paşcani (32 km), construită în perioada 15 iul. 1981 – 1986 şi inaugurată la 28 dec. 1986, electrificată în anul 1989. Herghelie din 1910 (în satul Dumbrava). În satul Timişeşti, menţionat la 7 ian. 1407 şi apoi într-un act de  proprietate din 24 apr. 1434, se află biserica de lemn „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1851, reparată în 2011). Turism ecvestru.

TIMIŞU DE SUS, localitate componentă a oraşului Predeal (jud. Braşov), situată pe cursul superior al râului Timiş, la poalele de SV ale masivului Piatra Mare şi cele de SE ale masivului Postăvaru, la 820 m alt., pe artera de intensă circulaţie feroviară şi rutieră Ploieşti–Predeal– Braşov, la 16 km S de municipiul Braşov şi 9 km N de Predeal. Haltă de c.f. Staţiune climaterică şi de odihnă de interes general, cu funcţionare permanentă, cu climat de munte, tonic, cu veri răcoroase (în iul. temp. medii de 15°C) şi ierni friguroase (în ian. medii termice de –4,5°C). Temp. medie anuală este de 5,5°C, iar cantitatea de precipitaţii însumează, în medie, 900 mm anual. Nebulozitate ridicată. Aflată în mijlocul unor păduri de conifere şi străjuită de cele două masive muntoase cu farmec aparte, staţiunea Timişu de Sus beneficiază de aer curat, lipsit de praf şi alergeni, de o presiune joasă a atmosferei şi o ionizare accentuată a acesteia, precum şi de o linişte deplină – factori ce contribuie la petrecerea unei vacanţe reconfortante sau la tratarea nevrozelor astenice, a stărilor de debilitate, de surmenaj fizic şi intelectual şi a unor afecţiuni respiratorii (rinite, traheite, bronşite cronice). Motel. Punct de plecare spre cabanele Poiana Secuilor, Trei Brazi, Pârâul Rece ş.a. şi spre masivele Piatra Mare şi Postăvaru.

TINCA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Miersigului cu Câmpia Cermei, la 131 m alt., pe ambele maluri ale Crişului Negru, la 36 km S de municipiul Oradea; 8 025 loc. (1 ian. 2011): 3 968 de sex masc. şi 4 057 fem. Staţie (în satul Tinca) şi halte de c.f. (în satele Gurbediu şi Râpa), inaugurate în 1899. Nod rutier. Expl. de balast. Prelucr. lemnului; produse de marochinărie (feţe de încălţăminte) şi alim. (panificaţie). Morărit. Creşterea bovinelor şi a ovinelor. Muzeu de ştiinţe naturale. Bibliotecă publică (1952) cu peste 27 000 vol. Staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă, cu climat moderat de câmpie, influenţat uşor de circulaţia maselor de aer oceanice, mai umede, din vest. Temp. medie anuală este de 10,5°C (în iul. medii termice de 21°C, iar în ian. de –2°C), iar precipitaţiile atmosferice însumează c. 700 mm anual. Factorii naturali de cură sunt climatul de cruţare şi izv. cu ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, slab carbogazoase, hipotone. Apele minerale de aici sunt recomandate pentru tratarea bolilor tubului digestiv (gastrite cronice hiperacide, ulcere gastrice şi duodenale, colite cronice nespecifice, constipaţie cronică), a afecţiunilor hepato-biliare (dischinezie biliară, colecistită cronică, pancreatită cronică, sechele după îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare), a celor metabolice şi de nutriţie (diabet, hiperuricemie, gută cu manifestări articulare) etc. În satul Tinca, menţionat documentar la 31 mart. 1338, cu numele Tenky, se află o biserică reformată (18821883), cu turn de 50 m înălţime şi o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1743), strămutată (în 1980) aici din satul Sohodol. În anul 1800, Tinca a fost ridicată la rangul de comună urbană (oraş), apoi la cel de târg de câmpie (1855), iar în 1925 a redevenit comună rurală. În arealul com. Tinca se află rezervaţia naturală Poiana cu narcise de la Goronişte (1 ha).

TINOSU, com. în jud. Prahova, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Ploieştiului cu Câmpia Gherghiţei, pe dr. râului Prahova; 2 402 loc. (1 ian. 2011): 1 164 de sex masc. şi 1 238 fem. Nod rutier. Pe terit. satului Tinosu au fost descoperite (1869, 1923–1924) vestigiile unei aşezări datând din a doua perioadă a Epocii bronzului (milen. 2–1 î.Hr.) şi ale unei aşezări geto-dacice de tip dava, fortificată cu val de pământ ars, de c. 2 m înălţime şi cu şanţ, identificată ipotetic cu aşezarea Tiasum (sec. 2 î.Hr.-1 d.Hr.), situată, potrivit coordonatelor lui Ptolomeu, în partea de V a Munteniei. Aici au fost găsite fragmente ceramice, un coif grecesc din bronz, un fragment dintr-o cupă de sticlă policromă, piciorul unui candelabru grecesc din bronz ş.a.

TIREAM, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Carei cu Câmpia Ierului, pe dr. cursului superior al Ierului şi pe râul Sânmiclăuş; 2 275 loc. (1 ian. 2011): 1 119 de sex masc. şi 1 156 fem. Staţie de c.f. (în satul Tiream). Creşterea bovinelor. În satul Tiream, menţionat documentar în 1215, se află o biserică romano-catolică (1859), iar în satul Vezendiu, atestat documentar în 1262, se află o biserică ortodoxă din 1700. Agroturism.

TISĂU, com. în jud. Buzău, alcătuită din 11 sate, situată în Subcarpaţii Buzăului, în Depresiunea Nişcov, la poalele de Sud ale Dealului Ciolanu şi cele de Nord ale Dealului Istriţa, pe râul Nişcov; 4 793 loc. (1 ian. 2011): 2 433 de sex masc. şi 2 360 fem. Reşed. com. este satul Izvoru. Exploatări de petrol şi gaze naturale. Exploatarea şi prelucrarea lemnului; fabrică de var. Pomicultură. Apicultură. Centru de rotărit. Pe Dealul Ciolanu se află mănăstirea Ciolanu, de călugări (→ Mănăstirea Ciolanu, Capitolul Mănăstiri, litera C). Într-o poiană de lângă mănăstirea Ciolanu se află şi o parte dintre lucrările de sculptură în aer liber aparţinând Taberei de sculptură din comuna Măgura, care a funcţionat în anii 1969-1986 (→ comuna Măgura, judeţul Buzău). În arealul satului Grăjdana se află mănăstirea „Barbu” (de maici), cu biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ctitorie din 1668-1669 a lui Barbu Bădeanu, complet modificată în 1890–1895 şi refăcută între 1991 şi 1994. Clădirile stăreţiei datează din 1669. Mănăstirea Barbu a fost desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 octombrie 1959 şi reînfiinţată în anul 1990; în satul Haleş există biserica „Sfântul Dumitru” (1632).

TITEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 3 sate, situată în Depr. Loviştea, la poalele de N ale M-ţilor Cozia şi cele de SV ale M-ţilor Făgăraş; 1 084 loc. (1 ian. 2011): 566 de sex masc. şi 518 fem. În arealul satului Titeşti, atestat documentar la 1 iun. 1526, au fost descoperite (1892–1894, 1971) vestigiile unui castru roman (54,60 x 32,30 m) construit din piatră de râu, în sec. 2 d.Hr., pe linia de fortificaţii Limes alutanus. În satul Titeşti se află biserica „Sfinţii Voievozi” (1761, cu fresce originare), iar în satul Bratoveşti există biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1808, refăcută şi pictată în anul 1880). Com. Titeşti a fost înfiinţată la 23 dec. 2002 prin desprinderea satelor Bratoveşti, Cucoiu şi Titeşti din com. Perişani, jud. Vâlcea.

TOBOLIU, com. în jud. Bihor, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Crişurilor cu Câmpia Miersigului, pe Valea Crişului Repede, în apropiere de graniţa cu Ungaria, la 20 km V de municipiul Oradea; 2 308 loc. (1 ian. 2011): 1 145 de sex masc. şi 1 163 fem. Producţie de încălţăminte şi de confecţii textile. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, varză ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Cămin cultural (Cheresig). În satul Cheresig, atestat documentar în 1289, se află ruinele donjonului unui castel medieval construit în 1242 din cărămidă, sub formă poligonală, şi o casă ţărănească din anul 1886 care a aparţinut lui Florian Flutur. Com. Toboliu a fost înfiinţată la 7 ian. 2008 prin desprinderea satelor Cheresig şi Toboliu din com. Girişu de Criş, jud. Bihor.

TODIRENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 5 sate, situată în SE Câmpiei Jijiei Superioare, pe râurile Jijia şi Sitna; 3 581 loc. (1 ian. 2011): 1 814 de sex masc. şi 1 767 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 iun. 1896), în satul Todireni. Moară modernă, din 27 apr. 1994. Produse de panificaţie. Centru viticol. Satul Todireni este atestat documentar la 4 ian. 1523.

TODIREŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în partea de SE a Pod. Sucevei, în zona de contact a Dealului Mare şi a Colinelor Ruginoasa cu Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Hărmăneşti; 4 935 loc. (1 ian. 2011): 2 538 de sex masc. şi 2 397 fem. Expl. de gresii şi argile. În arealul com. Todireşti au fost descoperite vestigii neoligice (vase ceramice de cult, vase ceramice pentru uz casnic şi pentru depozitarea seminţelor, unelte din os şi silex, topoare, ciocane, răzuitoare, vârfuri de săgeţi, fusoiole, statuiete feminine din lut ars ş.a.). În satul Todireşti, menţionat documentar, prima oară, în 1456 şi apoi la 13 nov. 1634, se află biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1775), iar în satul Stroeşti, atestat documentar la 19 nov. 1611, o biserică cu acelaşi hram, ctitorie de la sf. sec. 15 a domnului Ştefan cel Mare, terminată în 1550 şi pictată în anii 1934–1936; biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită înainte de anul 1803 de Constantin Feştilă şi refăcută în anii 1896– 1897. Până la 7 apr. 2004, com. Todireşti a avut în componenţă satele Boldeşti, Hărmăneştii Noi şi Hărmăneştii Vechi, care la acea dată au foramt com. Hărmăneşti, jud. Iaşi.

TODIREŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Dragomirnei, pe râul Soloneţ, în zona de confl. cu râul Suceva; 5 805 loc. (1 ian. 2011): 2 844 de sex masc. şi 2 961 fem. Halte de c.f. (în satele Todireşti, Părhăuţi şi Soloneţ). Prelucr. lemnului. În satul Todireşti , atestat documentar la 15 mart. 1490, au fost descoperite (1988–1989, 1992–1995) urmele unei aşezări din sec. 5–6 în cadrul căreia s-au identificat 30 de locuinţe cu vetre de foc, cuptoare, ceramică, obiecte de uz casnic ş.a. În satul Părhăuţi se află bisericile „Înălţarea Sfintei Cruci” (1487, cu picturi murale interioare originare şi cu picturi exterioare din sec. 16) şi „Duminica Tuturor Sfinţilor” (ctitorie din 1522 a logofătului Gavriil Trotuşanu, cu picturi murale interioare executate în 1539–1540), iar în satul Costâna există biserica „Sfântul Gheorghe” (1811); biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (1994–1998), în satul Todireşti; bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1781, cu pridvor adăugat în sec. 19) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (ante 1782, cu pridvor adăugat şi tencuieli exterioare din sec. 19), în satele Soloneţ şi Todireşti. Satul Soloneţ apare menţionat documentar, prima oară, la 8 iulie 1772, într-un document în care se specifica faptul că logofătul Simion Tăutul cumpăra de la familia Nacu “a opta parte din satul Soloneţ, din ţinutul Sucevei, cu moară şi jumătate din venitul satului”. Poiană cu lalele negre şi pestriţe, declarată rezervaţie naturală.

TODIREŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 9 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe cursul superior al Bârladului, la confl. cu Şacovăţ; 3 485 loc. (1 ian. 2011): 1 807 de sex masc. şi 1 678 fem. Prelucr. lemnului. Producţie de ferestre şi uşi termopan. Legumicultură; viticultură. Satul Todireşti apare menţionat documentar în anul 1400. În satul Drăgeşti se află schitul cu acelaşi nume (de călugări), întemeiat în 1999 pe locul unui vechi schit atestat documentar în 1722. Biserica din lemn „Pogorârea Duhului Sfânt” şi corpul de chilii au fost finalizate în anul 2007; bisericile din lemn „Sfinţii Voievozi” (1772, refăcută în jurul anului 1850), „Sfântul Gheorghe” (1784), „Sfinţii Voievozi” (1788), în satele Cotic, Drăgeşti şi Şofroneşti. Poiană cu lalele pestriţe. Până la 4 mart. 2004, com. Todireşti a avut în componenţă satul Rafaila care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

TOMEŞTI, com. în jud. Harghita, formată dintr-un sat, situată în Depr. Ciuc, pe cursul superior al Oltului, la 27 km N de municipiul Miercurea-Ciuc; 2 631 loc. (1 ian. 2011): 1 310 de sex masc. şi 1 321 fem. Prelucr. primară a lemnului. Festivalul cântecului şi dansului popular, anual, în luna mai. Castelul „Apafi” (sec. 17), parţial ruinat. Două pârtii de schi. Agroturism. Satul Tomeşti este atestat documentar în anul 1333. Com. Tomeşti a fost înfiinţată la 3 oct. 2003 prin desprinderea satului Tomeşti din com. Cârţa, jud. Harghita.

TOMEŞTI, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 8 sate, situată în partea de NV a Depr. Brad, la poalele de SV ale vf. Găina din M-ţii Bihor, pe râul Obârşa; 1 126 loc. (1 ian. 2011): 541 de sex masc. şi 585 fem. Centru de ceramică populară (în satul Obârşa) şi de prelucr. artistică a lemnului (în satele Dobroţ şi Leauţ). Satul Tomeşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1439. În satul Leauţ, atestat documentar în 1439, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 19), iar în satele Dobroţ şi Obârşa, câte o biserică din lemn, datând din sec. 19, prima cu hramul „Sfântul Nicolae” şi cealaltă cu hramul „Schimbarea la Faţă”. Punct de plecare spre vf. Găina. Com. Tomeşti se află într-un intens proces de depopulare (în prezent există 60 de gospodării nelocuite).

TOMEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Nord Est a Podişului Central Moldovenesc, în partea de Est a Coastei Iaşilor, pe râul Bahlui; 12 678 loc. (1 ian. 2011): 6 371 de sex masc. şi 6 307 fem. Exploatări de gresii şi argile. Creşterea porcinelor. Centru viticol şi pomicol. Sere legumicole (în satul Vlădiceni). Satul Tomeşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1469. În satul Vlădiceni, atestat documentar în anul 1402, se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), iniţial un schit situat pe locul numit “Poiana Vlădicăi”, consemnat cu acest nume în cronicile secolului 15 (→ mănăstirea Vlădiceni, Capitolul Mănăstiri, Litera V).

TOMEŞTI, com. în jud. Timiş, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de NV ale M-ţilor Poiana Ruscăi, în zona de contact cu Dealurile Lugojului, pe cursul superior al râului Bega; 2 053 loc. (1 ian. 2011): 1 014 de sex masc. şi 1 039 fem. Expl. de calcar (în satele Tomeşti, Luncanii de Sus şi Româneşti), de aragonit şi bentonit (în satul Luncanii de Sus). Expl şi prelucr. lemnului. Confecţii textile; producţie de lanţuri industriale. Fabrică de sticlărie pentru menaj (pahare, vaze de flori etc.), închisă în anul 2003, şi de obiecte de artizanat. Păstrăvărie (în satul Luncanii de Jos). Izv. cu ape minerale termale şi radioactive (în satul Tomeşti). Satul Tomeşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1597, cu numele Thomest. În satul Româneşti se află mănăstirea „Izvorul Miron” (de călugări) cu biserica având hramul „Sfântul Ilie”, ctitorie din 1912 a episcopului Miron Cristea, viitorul Patriarh (din 1925) al Bisericii Ortodoxe Române. Construcţia bisericii a început în 1912 şi a durat până în 1929, iar sfinţirea a avut loc la 20 iul. 1931. Restaurată în 1980–1983, apoi repictată şi resfinţită la 20 iul. 1991. În perioada 1995–2003 au fost construite trapeza (sala de mese), un corp de chilii, biblioteca şi paraclisul „Izvorul Tămăduirii” (sfinţit la 8 iun. 2003). În satul Luncanii de Sus există o mănăstire de maici cu biserica „Acoperământul Maicii Domnului”, înfiinţată în anul 2001.

TOMNATIC, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Mureşului, la 50 km NV de municipiul Timişoara, 3 205 loc. (1 ian. 2011): 1 586 de sex masc. şi 1 619 fem. Prelucr. lemnului. Centru viticol. În 1722, satul Tomnatic a fost colonizat cu familii din Alsacia şi Lorena – în majoritate familii de origine franceză (62%), de la care se mai păstrează integral o casă cu mobilier. Satul Tomnatic apare menţionat documentar în 1750 cu numele Triebswetter, iar din 1920 poartă numele actual. Com. Tomnatic a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Tomnatic din com. Lovrin, jud. Timiş. Biserica romano-catolică (1850).

TOMŞANI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Câmpiei Ploieştiului, în zona de contact cu Câmpia Săratei, pe stg. văii Cricovu Sărat; 4 550 loc. (1 ian. 2011): 2 245 de sex masc. şi 2 305 fem. Haltă de cale ferată (în satul Tomşani) pe linia Ploieşti – Valea Cãlugãreascã – Tomşani – Inoteşti – Mizil – Pietrosele – Sãrata Monteoru – Buzãu, inauguratã la 13 septembrie 1872. Fermă avicolă şi centru de stupine sistematice (în satul Loloiasca). Două cămine culturale. Bibliotecă publică (peste 7 500 vol.). Biserica din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1729), în satul Magula. Satul Tomşani este atestat documentar în sec. 15, iar satul Loloiasca în 1550.

TOMŞANI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 8 sate, situată în partea de E a Subcarpaţilor Olteniei, în Subcarpaţii Vâlcii, pe cursul superior al râului Bistriţa olteană; 3 939 loc. (1 ian. 2011): 1 934 de sex masc. şi 2 005 fem. Nod rutier. Centru de vinificaţie şi de fabricare a rachiurilor. Pomicultură. Biserici în satele Bogdăneşti (1812) şi Tomşani (1853). Bisericile din lemn „Cuvioasa Parascheva” (1757) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1753–1754), în satele Dumbrăveşti şi Bălţăţeni. Bisericile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1906-1907), în satul Foleştii de Sus şi „Sfinţii Trei Ierarhi” (1767, refăcută în 1866), în satul Foleştii de Jos. Satul Tomşani apare menţionat documentar, prima oară, în 1536, satul Folteştii de Sus în 1453, iar satul Bogdăneşti în 1536.

TOPALU, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 2 sate, situată pe malul dr. al Dunării, în partea de V a Pod. Casimcea; 1 768 loc. (1 ian. 2011): 891 de sex masc. şi 877 fem. Expl. de calcar. Centru viticol şi pomicol (piersici, caişi, meri). Culturi irigate de cereale (112,6 km de conducte de irigaţie cu apă din Dunăre). Creşterea ovinelor. Pescuit. Centru de ţesături populare şi de confecţionat piese de port popular. Muzeul de artă „Dinu şi Sevasta Vintilă”, organizat în fosta locuinţă a părinţilor donatorului, cu 228 de lucrări aparţinând pictorilor Ion Andreescu, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza ş.a. şi sculptorilor Dimitrie Paciurea, Corneliu Medrea, Oscar Han, Ion Jalea ş.a. Rezervaţie paleontologică (recif jurasic, extins pe 8 ha). Săpăturile arheologice efectuate pe terit. satului Capidava (în perioada 1927–1965) au scos la iveală urmele unei aşezări dacice, probabil fortificată, denumită Capidava, în care s-au găsit câteva fragmente ceramice. La SE de această aşezare, în preajma anului 101, în vremea împăratului roman Traian, a fost construit un castru (de către detaşamente din Legiunea a V-a Macedonica şi din Legiunea a XI-a Claudia) în care a staţionat, de la înfiinţare şi până în anul 143 d.Hr., Cohors I Ubiorum, iar apoi, până spre 248, Cohors I Germanorum. În jurul castrului s-a dezvoltat o aşezare civilă romană, sub forma unui sat compact (vicus), cu reţea stradală şi centru civic, care a evoluat spre urbanism. În aria acestui vicus s-au descoperit lucrări sculpturale de factură provincial-romană (un bust al lui Iupiter, stele funerare de tip dunărean, un fragment dintr-o statuie a lui Esculap, un tipar de reliefuri aplicate pe ceramică de tip terra sigillata ş.a.) şi o necropolă. Castrul roman şi aşezarea civilă au suferit distrugeri în timpul atacurilor goţilor, fiind refăcute către sf. sec. 3, când s-a construit un sistem de fort, cu caracter defensiv (ziduri groase de 2 m şi înalte de 5 m, străjuite de turnuri semicirculare la colţuri şi de turnuri patrulatere pe partea centrală a laturilor). Astfel întărită, cetatea romano-bizantină şi-a continuat existenţa până spre sf. sec. 4 când a fost distrusă, probabil, de goţi (în anul 376). Ulterior, cetatea a fost refăcută parţial, construindu-se un castelum, care a fost apoi distrus, probabil, de huni la mijlocul sec. 5. La începutul sec. 6, cetatea a fost refăcută parţial (de către Anastasius) care a continuat să existe până la începutul sec. 7, când a fost distrusă de către avari şi slavi, rămânând părăsită până în sec. 9. Peste ruinele aşezării fortificate romano-bizantină s-a întemeiat, în sec. 9, o aşezare ţărăneascămilitară (aici s-au stabilit ţărani grăniceri bizantini, o dată cu reorganizarea limesului bizantin în Dobrogea de N) care a durat până spre sf. primei treimi a sec. 11. Din această ultimă fază de locuire au fost scoase la iveală urmele unor bordeie, ceramică cenuşie cu decor în reţea lustruită, smălţuită, unelte, arme, podoabe, opaiţe, cruci şi aplice din bronz etc. Remarcabilă este descoperirea unui urcior nesmălţuit, datând din sec. 10, pe  care se păstrează, încrustat, numele Petre, aceasta constituind prima menţiune scrisă despre românii dintre Dunăre şi Marea Neagră.

TOPANA, com. în jud. Olt, alcătuită din 5 sate, situată în partea de N a Piem. Cotmeana, pe cursul superior al râului Vedea; 1 116 loc. (1 ian. 2011): 527 de sex masc. şi 589 fem. Culturi de creale, plante tehnice şi de nutreţ, legume, cartofi ş.a. Pomicultură (pruni). În arealul com. Topana, pe Valea Ciorâca, a fost descoperită o necropolă din sec. 3 d.Hr. (61 de morminte). În satul Topana, atestat documentar la 13 iul. 1499 şi apoi la 4 apr. 1523, se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1857), iar în satul Cojgărei există biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1818). În arealul com. Topana se află pădurea Topana (144 ha), declarată rezervaţie forestieră, alcătuită predominant din cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto), cu arbori ce depăşesc vârsta de 90 de ani, având peste 25 m înălţime şi c. 50 cm diametrul trunchiurilor. Stratul de arbuşti include păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceş (Rosa canina) ş.a., iar cel ierbos cuprinde lipitoarea (Galium aparine), dreţele (Lysimachia nummularia), vălul miresei (Gypsophila muralis) etc.

TOPLEŢ, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată în partea de S a culoarului Timiş–Cerna, pe valea râului Cerna, la poalele de E-NE ale M-ţilor Almăj şi cele de SV ale M-ţilor Mehedinţi; 2 642 loc. (1 ian. 2011): 1 265 de sex masc. şi 1 377 fem. Staţie de c.f. (în satul Topleţ). Zăcăminte de min. de fier. Expl. de feldspat. Constr. de utilaje pentru ind. alim. şi de maşini şi utilaje agricole. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Produse de patiserie şi de panificaţie. Morărit (mori acţionate hidraulic). Piscicultură. Pomicultură (meri, pruni, nuci, peri). Satul Topleţ apare menţionat documentar, prima oară, în 1436, cu numele Toplecz. În perioada 1908–1918 a purtat numele Cernaheviz. În satul Bârza se află biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1808).

TOPLICENI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 7 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Buzăului cu Câmpia Râmnicului, la poalele de E ale Dealului Buda; 4 361 loc. (1 ian. 2011): 2 164 de sex masc. şi 2 197 fem. Produse textile. Viticultură. Pomicultură (meri, pruni, nuci). În satul Băbeni se află biserica fostei mănăstiri Băbeni, cu hramul „Înălţarea Domnului”, datând din anul 1714, iar în satul Deduleşti există biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” construită în 1620 de către Negoiţă Dedulescu şi Matei Bagdat. Păstrează picturi murale interioare executate în 1703.

TOPLIŢA, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 8 sate, situată în partea de V a Depr. Hunedoara, în ţinutul Pădurenilor, la poalele de E ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe râul Cerna; 771 loc. (1 ian. 2011): 378 de sex masc. şi 393 fem. Expl. forestiere. Agroturism. În satul Topliţa, menţionat documentar în 1482, se află ruinele unui furnal din sec. 18, iar în satul Vălari, atestat documentar în 1482, o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18). Din cauza lipsei drumurilor de acces în această zonă, a unor utilităţi publice şi mai ales a migrării forţei de muncă tinere, mai multe sate, între care Curpenii Silvaşului, Mosoru, Goleş ş.a. se află în plin proces de depopulare, unele dintre ele, ca de exemplu satul Mosoru, fiind total abandonat, astfel încât, în octombrie 2022, satul era în ruină.

TOPOLOG, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 7 sate, situată în partea centrală a Pod. Babadag, pe cursurile superioare ale râurilor Topolog şi Valea Roştilor; 4 772 loc. (1 ian. 2011): 2 453 de sex masc. şi 2 319 fem. Nod rutier. Expl. de calcar. Parc eolian, finalizat în 2010, cu o centrală electrică de 99 MW. Prelucr. laptelui. Centru viticol şi de vinificaţie. În satele Calfa şi Sâmbăta Nouă au fost descoperite vestigii materiale din Epoca bronzului (seceri, topoare de tip celtic, vârfuri de săgeţi etc.). Muzeu. Pădure de tei. Schitul Topolg înfiinţat în anul 2000 cu biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” (2000-2002).

TOPOLOVĂŢU MARE, com. în jud. Timiş, alcătuită din 6 sate, situată în partea de Vest a Câmpiei Lugojului, în zona de contact cu Câmpia Timişului (la Vest) şi cu prelungirile Podisului Lipovei (la Nord), pe râul Bega; 2 707 loc. (1 ian. 2011): 1 315 de sex masc. şi 1 392 fem. În satul Topolovăţu Mic se află un Nod hidrotehnic situat la intersecţia râului Bega cu canalul Timiş – Bega, construit în anii 1758-1760, după proiectul inginerului valon Maximilian Emmanuel Fremaut, între satul Topolovăţu Mic din comuna Topolovăţu Mare, situat pe râul Bega, şi satul Hitiaş din comuna Racoviţa, situat pe râul Timiş. Staţie de cale feratã (în satul Topolovăţu Mare) pe magistrala feroviarã Bucureşti – Timişoara, în sectorul Caransebeş – Zãgujeni – Cãvãran – Gavojdia – Lugoj – Belinţ – Topolovãţu Mare – Recaş – Remetea Mare – Timişoara, inaugurat la 23 octombrie 1876. Expl. de bazalt. Producţie de echipamente frigorifice şi de ventilaţie. Viticultură. Creşterea ovinelor. Satul Topolovăţu Mare apare menţionat documentar, prima oară, în 1717, cu numele Topolovaz.

TOPORU, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 2 sate, situată în partea de V a Câmpiei Burnas, pe cursul superior al Văii Porumbenilor; 2 111 loc. (1 ian. 2011): 993 de sex masc. şi 1 118 fem. Staţie de c.f. (în satul Toporu). Nod rutier. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe etc. Biserică din lemn (1795), în satul Tomuleşti; conacul „Noica” (1910– 1920), în satul Toporu. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Toporu a făcut parte din jud. Teleorman.

TOPRAISAR, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Pod. Cobadin; 5 816 loc. (1 ian. 2011): 2 903 de sex masc. şi 2 913 fem. Nod rutier. Condiţii optime de construire a unui parc eolian. Prelucr. laptelui; conserve de legume. Staţie de îmbuteliere a apei de izvor. Bibliotecă publică. Patru cămine culturale. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Legumicultură. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, floarea-soarelui etc., în sistem irigat. Centru de încercare a soiurilor de plante.

TORMAC, com. în jud. Timiş, alcătuită din 3 sate, situată în câmpia cu acelaşi nume, pe stg. Văii Pogăniş; 2 727 loc. (1 ian. 2011): 1 350 de sex masc. şi 1 377 fem. Staţie de c.f. (în satul Tormac). Satul Tormac a fost înfiinţat în 1784-1786 de colonişti germani şi menţionat documentar în 1828 cu numele Rittberg.

TORTOMAN, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 2 sate, situată în Pod. Carasu, pe râul Tortoman; 1 727 loc. (1 ian. 2011): 904 de sex masc. şi 823 fem. Produse lactate. Viticultură. Culturi de cereale. Creşterea bovinelor. Satul Tortoman apare menţionat documentar în 1642, iar până în 1993 a fost în componenţa com. Siliştea, jud. Constanţa.

TOTEŞTI, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 5 sate, situată în partea de V a Depr. Haţeg, la poalele de SE ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe interfluviul Râu Mare–Breazova; 1 924 loc. (1 ian. 2011): 951 de sex masc. şi 973 fem. Halte de c.f. (în satele Cârneşti şi Păclişa). Nod rutier. Pe Râu Mare, în satele Cârneşti, Toteşti şi Păclişa, au fost construite hidrocentralele Cârneşti I (15,9 MW, intrată în funcţiune în 1988), Cârneşti II (11,5 MW, 1988), Toteşti I (15,9 MW, 1988), Toteşti II (15,9 MW, 1989), Păclişa (15,9 MW, 1988). Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Toteşti, menţionat documentar în 1416, au fost descoperite (1889) mai multe brăţări din aur, datând din perioada dacică, precum şi o fibulă din bronz de la sf. primei Epoci a fierului (Hallstatt). Castelul „Pogany” (sec. 19, renovat în 2001), cu parc de 18,5 ha, în satul Păclişa.

TRAIAN, com. în jud. Bacău, alcătuită din 5 sate, situată în NV Colinelor Tutovei, pe stg. Siretului, la confl. cu Valea Morii; 2 945 loc. (1 ian. 2011): 1 470 de sex masc. şi 1 475 fem. Prelucr. lemnului şi a metalelor. Viticultură. Creşterea ovinelor. Pomicultură (meri, pruni, cireşi). Satul Traian a luat fiinţă în 1879 pe malul stg. al Siretului. Până la 3 mart. 2005, com. T. a avut în componenţă satul Prăjeşti, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.

TRAIAN, com. în jud. Brăila, alcătuită din 4 sate, situată în partea de NE a Câmpiei Brăilei; 3 609 loc. (1 ian. 2011): 1 815 de sex masc. şi 1 794 fem. Staţie de c.f. (în satul Urleasca), inaugurată la 13 sept. 1872. Nod rutier Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, de leguminoase pentru boabe ş.a. Creşterea bovinelor (în satul Silistraru). Satul Traian a luat fiinţă în 1880 cu numele Muftiu, iar satele Silistraru şi Urleasca în 1828 şi, respectiv, 1858. Conacul „Orezeanu” (1908), în satul Traian. În perimetrul comunei Traian şi în cel al oraşului Ianca şi al comunei Movila Miresii, jud. Brăila, se află o arie de protecţie specială, avifaunistică, protejată, declarată ca atare la 24 oct. 2007, extinsă pe o suprafaţă de 19,82 km2, care face parte dintr-o bioregiune geografică, stepică, în care există mai multe lacuri (Ianca, Plopu, Movila Miresii, Seaca, Esna, Lutu Alb ş.a.), mlaştini, turbării, păşuni ş.a., care asigură condiţii de hrană şi cuibărit pentru diverse specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, printre care ciocârlia-de-câmp (Alauda arvensis), raţa pestriţă (Anas strepera), pescăruşul alb (Alcedo atthis), stârcul roşu (Ardea purpurea), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), egreta albă (Egretta alba), codobatura galbenă (Motacilla flava), călifarul alb (Tadorna tadorna) ş.a.

TRAIAN, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului; 3 741 loc. (1 ian. 2011): 1 942 de sex masc. şi 1 799 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Com. Traian a fost înfiinţată la 22 apr. 2003 prin desprinderea satului Traian din com. Griviţa, jud. Ialomiţa.

TRAIAN, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situată în partea centrală a Câmpiei Romanaţi, pe râul Valea Pârliţi; 3 237 loc. (1 ian. 2011): 1 673 de sex masc. şi 1 564 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc.

TRAIAN, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Boian, în lunca şi pe terasa de pe stg. Dunării; 1 837 loc. (1 ian. 2011): 878 de sex masc. şi 959 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Viticultură. Pescuit. Satul Traian a luat fiinţă în 1880 prin împroprietărirea însurăţeilor.

TRAIAN VUIA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Lugojului cu Dealurile Lugojului, pe cursul superior al râului Bega şi pe afl. său Săraz; 2 021 loc. (1 ian. 2011): 1 004 de sex masc. şi 1 017 fem. Reşed. com. este satul Sudriaş. Staţie (în satul Traian Vuia) şi haltă de c.f. (în satul Susani). Nod rutier. Prelucr. lemnului. Culturi de cereale, plante uleioase şi de nutreţ, legume etc. Pomicultură (pruni, meri, piersici). În satul Surducu Mic , atestat documentar în 1511, se află Muzeul memorial „Traian Vuia” (cu documente şi obiecte ale marelui inventator român) şi un parc dendrologic cu peste 500 de exemplare de arbori. Pe terit. satului Susani a fost descoperit (1966– 1967) un tumul în care s-au găsit patru urne funerare bitronconice negre şi brunroşcate, lustruite, cu decor plastic, umplute cu fragmente de ceşti şi urcioare datând de la începutul Epocii fierului. În satul Sudriaş menţionat documentar, prima oară, în perioada 1371–1372, se află o biserică din 1883, în satul Traian Vuia, atestat documentar în 1346, există o biserică din1884, iar în satul Surducu Mic, o biserică din 1788. Pînă în 1924, satul Traian Vuia s-a numit Bujoru, iar denumirea actuală i-a fost atribuită în 1950. În arealul satului Surducu Mic se află lacul de acumulare Surduc ( → lacul Surduc).

TREZNEA, com. în jud. Sălaj, formată dintr-un sat, situată la poalele de E ale M-ţilor Meseş; 1 024 loc. (1 ian. 2011): 512 de sex masc. şi 512 fem. Centru de cusături populare. Până la 12 iul. 1995, satul Treznea, atestat documentar în 1440, a făcut parte din com. Agrij, dată la care a fost declarat comună de sine stătătoare şi, totodată, localitate martir. La 9 sept. 1940, o subunitate a trupelor horthyste de ocupaţie a omorât în plină zi, cu o barbarie greu de imaginat, 93 de locuitori ai satului Treznea (din care 87 români şi 6 evrei, iar dintre aceştia 23 de copii sub 12 ani). Monument dedicat acestor victime. Castel (sec. 19), în ruină după 1990, monument istoric.

TRIFEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. râului Prut, în zona de contact cu Colinele Pădureni-Căneşti, la graniţa cu Republica Moldova; 3 795 loc. (1 ian. 2011): 1 911 de sex masc. şi 1 884 fem. Muzeu memorial „Costache Negruzzi” (în satul Hermeziu). Expl. de gresii şi de balast. Moară. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Creşterea bovinelor. Apicultură. În arealul satului Trifeşti, menţionat documentar, prima oară, în 1624, au fost descoperite fragmente de vase ceramice datând din Neolitic, iar în punctul numit „La Curte” au fost identificate 23 de morminte, din care 3 datează din Hallstatt-ul timpuriu şi 20 din sec. 13–14. În satul Hermeziu (numit iniţial Trifeştii Vechi, iar între 1950 şi 20 mai 1996, Lunca Prutului) se află biserica având hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1839) şi casele fam. Negruzzi (sec. 19), cu parc. Aici este înmormântat Costache Negruzzi; biserica având hramul „Sfânta Treime” (1848), în satul Vladomira. Până la 7 apr. 2004, com. Trifeşti a avut în componenţă satele Rădeni şi Roşcani, care la acea dată au format com. Roşcani, jud. Iaşi.

TRIFEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de SE ale Culmii Corni-Runcu din Subcarpaţii Neamţului, la contactul cu terasele de pe dr. râului Siret, la confl. râului Româneşti cu Valea Negră; 5 237 loc. (1 ian. 2011): 2 564 de sex masc. şi 2 673 fem. Iazuri pentru piscicultură. În satul Trifeşti se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1798–1799, cu pridvor adăugat în 1896 şi reparată în anii 1905–1906 şi 1935), iar în satul Miron Costin există biserica ce poartă hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1520, cu exonartex adăugat în 1700 şi pridvor din 1894, şi picturi murale interioare executate de N. Zarma în anii 1923–1925).

TRITENII DE JOS, com. în jud. Cluj, alcătuită din 6 sate, situată în SV Câmpiei Sărmaşului, pe Valea Largă; 4 781 loc. (1 ian. 2011): 2 493 de sex masc. şi 2 288 fem. Fabrică de cărămidă. Morărit; produse de panificaţie. Culturi de cereale, cartofi, plante de nutreţ, sfeclă de zarhăr ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Pomicultură. Viticultură. Muzeu etnografic (în satul Tritenii de Jos); casa memorială „Pavel Dan” (în satul Clapa); Vestigii din epocile bronzului şi fierului şi din perioada roamnă (o villa rustica, sec. 2–3). În satul Tritenii de Jos, menţionat documentar, prima oară, în 1332, se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 17, cu picturi murale interioare din 1762).

TRIVALEA-MOŞTENI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Teleorman; 2 760 loc. (1 ian. 2011): 1 379 de sex masc. şi 1 381 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, plante de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume etc. Viticultură. În satul TrivaleaMoşteni se află o biserică din anul 1835, iar în satul Brătăşani există biserica ce poartă hramul „Sfântul Nicolae” (1839). În satul Deparaţi (numit Schela până la 15 ian. 2002) sunt conacele „Trandafirescu– Slăvescu” (1860), „Jean Vetrea” (a doua jumătate a sec. 19) şi „Al. Depărăţeanu” (a doua jumătate a sec. 19). Pâlc de pădure de interes turistic (în satul Brătăşani).

TROIANUL, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea pe valea râului Urlui; 3 141 loc. (1 ian. 2011): 1 534 de sex masc. şi 1 607 fem. Haltă de c.f. (în satul Troianul), inaugurată la 12 sept. 1887. Culturi de cereale, plante uleioase, tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe etc. Viticultură. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Troianul s-au numit Belitori. În arealul com. Troianul se află Pădurea Cornetu în care vegetează bujorul românesc (Paeonia peregrina var. romanica), specie endemică, ocrotită de lege, declarată rezervaţie naturală la 12 ian. 2005, extinsă pe 71 ha.

TRUŞEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Jijia, în zona de confl. cu Drislea; 5 661 loc. (1 ian. 2011): 2 814 de sex masc. şi 2 847 fem. Staţie (în satul Truşeşti) şi haltă de c.f. (în satul Buhăceni), inaugurate la 1 iun. 1896. Nod rutier. Fabrică de zahăr (din 1960, falimentată în 1996). Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, plante de nutreţ etc. Viticultură. Pomicultură. Muzeu, inaugurat în 2008. Pe terit. satului Ionăşeni au fost descoperite (1951, 1959, 1961) vestigiile unei aşezări fortificate, datând din Neolitic (cultura Cucuteni), în care s-au găsit vase ceramice mari, pentru provizii, cu decor pictat, caracteristic culturii Cucuteni, figurine feminine din teracotă, modele mici de mobilier (masă-altăraş, scaun cu spătar) ş.a., precum şi o necropolă din Eopca bronzului, aparţinând culturii Monteoru (milen. 2 î.Hr.). Satul Drislea apare menţionat documentar, prima oară, în 1432, satul Buhăceni în 1491, iar satul Truşeşti la 5 febr. 1568. Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Truşeşti (1829) şi Ionăşeni (1859–1865); bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (sec. 17, reparată în 1839) şi „Sfântul Dumitru” (1825), în satele Buhăceni şi Ionăşeni.

TUDORA, com. în jud. Botoşani, formată dintr-un sat, situată la poalele de NV ale dealului cu acelaşi nume, pe stg. Văii Siretului; 5 191 loc. (1 ian. 2011): 2 728 de sex masc. şi 2 463 fem. Expl. de gresii şi de balast. Moară pentru măcinat cereale. Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). În satul Tudora, atestat documentar la 6 ian. 1395, se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1842), un rateş din sec. 19 (azi locuinţă) şi mai multe case vechi, între care se remarcă aceea numită „Cantacuzino-Paşcanu” (1842), construită în stil moldovenesc (de plan poligonal, cu multe încăperi şi cu terasă-cerdac), declarată monument istoric. În arealul com. Tudora există o rezervaţie forestieră, cu arbori seculari de tisă (Taxus baccata), extinsă pe 124,7 ha.

TUDOR VLADIMIRESCU, com. în jud. Brăila, alcătuită din 3 sate, situată în NE Câmpiei Brăilei; 1 963 loc. (1 ian. 2011): 950 de sex masc. şi 1 013 fem. Culturi de cereale, plante uleioase, tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, pepeni etc. Creşterea bovinelor. În satul Tudor Vladimirscu, înfiinţat în 1878 prin împroprietărirea însurăţeilor, se află biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” (1884). Până la 3 oct. 2003, com. Tudor Vladimirescu a avut în componenţă satul Cazasu, care la acea dată a devenit com. de sine stătătoare.

TUDOR VLADIMIRESCU, com. în jud. Galaţi, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Câmpiei Siretului Inferior cu Câmpia Tecuciului, pe stg. văii Siretului şi a râului Călmăţui; 5 445 loc. (1 ian. 2011): 2 671 de sex masc. şi 2 774 fem. Haltă de c.f. Nod rutier. Culturi de cereale, plante uleioase, legume etc. Viticultură. Cămin cultural (din 1957). Satul Tudor Vladimirscu a luat fiinţă în anii 1881-1882 prin stabilirea aici a locuitorilor din satul Privalu şi din alte sate, veniţi în urma inundaţiilor catastrofale provocate de Siret. Biserică (1883). Pe teritoriul comunei se află mănăstirea „Vladimireşti” (de maici), ctitorită în 1938 de Vasilica Gurău, calugărită cu numele Veronica (→ mănăstirea Vladimireşti, Capitolul Mănăstiri, Litera V).

TUFENI, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Boian, pe stg. râului Vedea şi pe râul Tecuci; 3 010 loc. (1 ian. 2011): 1 488 de sex masc. şi 1 522 fem. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Culturi de cereale. Biserica „Sfântul Gheorghe” (1870), în satul Tufeni.

TUFEŞTI, com. în jud. Brăila, formată dintr-un sat, situată în partea de E a Câmpiei Bărăganului, pe stg. Dunării; 5 576 loc. (1 ian. 2011): 2 780 de sex masc. şi 2 796 fem. Nod rutier. Prelucr. laptelui; produse de panificaţie. Moară. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, legume etc. Pescuit. Muzeu etnografic şi de artă populară. În satul Tufeşti, menţionat documentar în 1832, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1834).

TULCA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Miersigului cu Câmpia Crişurilor, pe stg. canalelor Culişer şi Crişurilor; 2 835 loc. (1 ian. 2011): 1 417 de sex masc. şi 1 418 fem. Producţie de încălţăminte. Abator. Moară pentru măcinat cereale; produse de panificaţie. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Culturi de cereale, plante de nutreţ, cartofi, sfeclă de zahăr, cânepă, legume etc. Satul Tulca apare menţionat documentar prima oară, în 1215, iar satul Căuaşd în 1316.

TULGHEŞ, com. în jud. Harghita, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de NV ale Masivului Suhard şi cele de NE ale M-ţilor Giurgeu, pe râul Bistricioara, în zona de confl. cu Putna; 3 209 loc. (1 ian. 2011): 1 657 de sex masc. şi 1 552 fem. Nod rutier. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Cuptor de ars varul, moară de apă şi joagăr (din 1875), în satul Tulgheş. Centru de prelucr. artistică a lemnului şi de cusături şi ţesături populare. Muzeu etnografic (inaugurat în sept. 2000); Cămin cultural (1972) cu o bibliotecă publică (peste 17 600 vol.). Sanatoriu. În satul Tulgheş, atestat documentar în 1850, se află o biserică din lemn cu dublu hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, datând din 1815, reparată în anii 1924, 1945, 1975, declarată monument istoric, o biserică de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1895), o biserică romano-catolică (1900– 1902) şi o capelă ortodoxă din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1922). În arealul com. Tulgheş, în extremitatea sudică a M-ţilor Bistriţei se află masivul calcaros „Pietrele Roşii”, pe pantele căruia vegetează multe plante rare, printre care se remarcă speciile endemice Astragalus Roemeri şi Hieracium pojoritense. Zonă de interes cinegetic.

TULNICI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 4 sate, situată în partea de NV a Depr. Vrancei, la poalele de NE ale M-ţilor Vrancei, pe cursul superior al râului Putna (afl. al Siretului); 3 857 loc. (1 ian. 2011): 1 987 de sex masc. şi 1 870 fem. Zăcăminte de sare gemă care apar în masive în lungul unor dislocaţii de teren. Expl. de marne şi calcare (în satul Lepşa). Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Păstrăvărie (în satul Lepşa). Pomicultură (pruni, meri, peri, nuci). Centre de prelucr. artistică a lemnului (în satele Tulnici şi Coza). Staţie meteorologică şi staţie seismologică (Tulnici). În satul Lepşa se află mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), întemeiată ca schit în 1774 cu o biserică din lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, construită în 1774– 1780; afectată de un incendiu în 1929, biserica a fost refăcută din lemn pe fundaţie de piatră în 1930–1936. Schitul a fost desfiinţat de autorităţile comuniste în 1959 şi reînfiinţat în 1990 ca mănăstire. Bisericile „Sfântul Ioan Botezătorul” (sf. sec. 18) şi „Sfântul Ştefan” (ante 1809, reparată în 1870–1873) în satul Coza, şi „Sfinţii Voievozi” (ante 1809, reclădită în 1891) în satul Tulnici. În com. Tulnici se află rezervaţia forestieră Lepşa-Zboina (211 ha), cu arbori multiseculari, şi rezervaţia floristică şi peisagistică cascada Putnei (10 ha), declarate rezervaţii în 1973. Popas turistic. Zonă de interes cinegetic. Până la 22 mai 2003, com. Tulnici a avut în componenţă satele Hăulişca şi Păuleşti, care la acea dată au format com. Păuleşti, jud. Vrancea. În arealul satului Lepşa se află cascada Putnei sau Săritoarea Putnei ( → Putnei sau Săritoarea Putnei, Cascada ~ ) şi Rezervaţia naturală Cheile Tişiţei.

TULUCEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 3 sate, situată în partea de Est a Câmpiei Covurlui, în lunca şi pe terasele de pe dr. râului Prut, pe cursul inf. al râului Chineja, la graniţa cu Republica Moldova; 7 530 loc. (1 ian. 2011): 3 805 de sex masc. şi 3 725 fem. Staţie (în satul Tuluceşti) şi haltă de cale ferata (în satul Şiviţa) pe linia Galaţi – Tuluceşti – Şiviţa – Stoicani – Bãleni – Umbrãreşti – Târgu Bujor – Bereşti – Gara Tãlãşman – Bârlad (109 km), construitã în perioada 1892-1911 şi inauguratã la 19 mai 1912. În zona dintre oraşul Bereşti şi satul Gara Tălăşman din comuna Vinderei, jud. Vaslui se află un tunel feroviar, construit în perioada 1906-1911, în lungime de 3 330 m, la o altitudine de 150 m, fiind al doilea tunel din România, ca lungime, după tunelul Teliu (→) şi unul dintre puţinele tunele construite la o altitudine aşa de joasă. În anul 2010, această linie de cale ferată a fost concesionată unei firme private. Nod rutier. Centru viticol şi de vinificaţie. Studii de fezabilitate pentru construirea unui parc eolian cu 41 de turbine cu o putere de 143,5 MW. Producţie de mobilă şi ambalaje. Sere legumicole. În satul Tuluceşti a existat o herghelie, înfiinţată în anul 1989 pentru creşterea cailor pentru sport ecvestru şi agrement, iar în anul 1999 la această herghelie a fost transferat efectivul de cai din rasa Ghidran de la herghelia Rădăuţi care era suprapopulată. În luna noiembrie 2011, nucleul de reproducţie al rasei Ghidran de la Tuluceşti a fost transferat la herghelia Cislău, herghelia Tuluceşti fiind desfiinţată. Fermă avicolă şi crescătorie de nutrii (în satul Şiviţa). Viticultură. Cămin cultural. În satul Tuluceşti, atestat documentar la 11 apr. 1552, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 19), iar în satul Şiviţa există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (ante 1809, reclădită în 1881). În 1994, pe terit. com. Tuluceşti s-au produs puternice alunecări de teren. În perimetrul comunei se află pădurea Gârboavele (100 ha), declarată rezervaţie forestieră, formată predominant din stejar pufos (Quercus pubescens) şi stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), la parterul căreia vegetează o serie de specii rare: stânjenelul (Iris brandzae), drobul (Cytisus heufelii), bujorul românesc (Paeonia peregrina var. romanica), umbraiepurelui (Asparagus officinalis) ş.a.

TUNARI, com. în jud. Ilfov, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Vlăsiei, pe cursul superior al râului Pasărea, la 18 km N de Bucureşti; 4 453 loc. (1 ian. 2011): 2 204 de sex masc. şi 2 249 fem. Fabrici de sucuri naturale şi de preparate din carne. Fermă avicolă. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume ş.a. Pomicultură. În 1843, la Tunari a fost pusă în funcţiune prima ţesătorie mecanică din Ţara Românească care folosea războaie mecanice aduse din Austria, meşteri din Germania şi muncitori români. Pădure de stejari. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997 a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. În satul Tunari se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1754) şi Monumentul eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial (autor: D. Măţăoanu).

TUPILAŢI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasele râului Moldova, în zona de confl. cu Valea Albă, la poalele Subcarpaţilor Neamţului; 2 315 loc. (1 ian. 2011): 1 135 de sex masc. şi 1 180 fem. Nod rutier. Centru de reparat maşini şi utilaje agricole. Produse alim. Vestit târg anual de vite, de produse agricole şi de lemnărie. Case vechi (sec. 19). În satul Tupilaţi se află biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (ante 1811, reparată în 1923) şi casa „Catargi” (1842), iar în satul Hanul Ancuţei există celebrul rateş cunoscut sub numele de „Hanul Ancuţei”. Construit din cărămidă (1718), la o răspântie de drumuri ce se îndreptau către Roman, Piatra-Neamţ şi către Iaşi, acest han este o clădire de plan dreptunghiular (40 x 18 m), tipică hanurilor moldoveneşti, cu un vast acoperiş din draniţă, la adăpostul căruia se află camerele pentru cazare şi şopronul pentru animale şi căruţe. Ruinat în 1943, a fost refăcut în anii 1966–1967. Acest han l-a inspirat pe Mihail Sadoveanu în elaborarea lucrării Hanul Ancuţei (1928).

TURBUREA, com. în jud. Gorj, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de SV ale Dealurilor Amaradiei şi cele de SE ale Dealului Bran, pe cursul inf. al râului Gilort; 4 521 loc. (1 ian. 2011): 2 237 de sex masc. şi 2 284 fem. Haltă de c.f. (în  satul Turburea). Expl. de petrol şi gaze naturale. Pomicultură (meri, peri, pruni). Muzeu. Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1774, refăcută în 1846), în satul Turburea.

TURCINEŞTI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 4 sate, situată în partea de N a Depr. Târgu Jiu, la poalele de SE ale Dealului Stroieşti şi cele de V ale Dealului Săcelu, pe râul Jiu; 2 239 loc. (1 ian. 2011): 1 070 de sex masc. şi 1 169 fem. Expl. de balast. Pomicultură (meri, peri, pruni). În satul Cartiu se află casa „Cartianu” (sec. 18), o sinteză reuşită dintre o culă şi o casă ţărănească, şi biserica având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1817, cu modificări din 1904–1908), iar în satele Horezu şi Rugi există bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1814) şi „Sfântul Gheorghe” (1691, refăcută în 1833).

TURCOAIA, com. în jud. Tulcea, formată dintr-un sat, situată la poalele de SV ale M-ţilor Măcin, pe dr. braţului Dunărea Veche (sau Măcin); 3 521 loc. (1 ian. 2011): 1 697 de sex masc. şi 1 824 fem. Nod rutier. Expl. de granit, cuarţit şi porfir. Morărit; produse lactate şi de panificaţie. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Pescuit. Pe terit. com. Turcoaia, în punctul „Igliţa”, au fost descoperite (1861–1863, 1865, 1880–1900, 1939, 1971, 1977) urmele unei ample aşezări romane, cu două fortificaţii, identificată cu oraşul roman Troesmis, construit pe locul unei vechi cetăţi tracogetice din sec. 4 î.Hr. După Războaiele daco-romane, în vremea împăratului Traian, Troesmis a devenit un important punct strategic în care a fost cantonată, până în 167, Legiunea a V-a Macedonica, transferată de împăratul Traian la Oescus (azi Ghighen, Bulgaria). Tot la Troesmis a staţionat permanent, până în a doua jumătate a sec. 3 un vexillatio (detaşament militar) aparţinând Legiunii a I-a Italica. În timpul domniei lui Marcus Aurelius Antonius (161–180), în jurul anului 170, oraşul Troesmis a fost ridicat la rangul de municipium (până atunci avea regim de territorium militarae). În sec. 2–3, Troesmis a fost şi centrul religios al cultului Romei şi sediul pentru sacerdos provinciae. Distrus de invaziile carpo-gotice, oraşul Troesmis a fost refăcut la sf. sec. 3 şi începutul sec. 4, ajungând în sec. 6 unul dintre pr. oraşe ale eparhiei Scythia (ultima menţiune ca oraş din eparhia Scythia datează din sec. 10). Bizantinii au locuit la Troesmis până prin sec. 12. Săpăturile arheologice efectuate aici au scos la iveală un bogat material epigrafic (c. 80 de inscripţii) şi ruinele a două cetăţi romano-bizntine din sec. 4–6: Cetatea de Est (120 x 145 m), de tip moeso-roman, de plan poligonal, cu turnuri în formă de potcoavă la colţuri, datează din sec. 5, în interiorul ei fiind descoperite două bazilici şi zidurile mai multor edificii; Cetatea de Vest, situată pe un promontoriu, de tip dunărean târziu, are formă oarecum trapezoidală (c. 100 x 50 m), cu ziduri de apărare, şi cu turnuri semicirculare la colţuri. Între cele două cetăţi se afla aşezarea civilă, delimitată de trei valuri cu şanţuri, reprezentând patru faze succesive de dezvoltare a aşezării în perioada sec. 2–7. În satul Turcoaia se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1862).

TURDAŞ, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 4 sate, situată pe valea Mureşului, în culoarul Orăştiei, la poalele de SE ale M-ţilor Metaliferi; 1 991 loc. (1 ian. 2011): 974 de sex masc. şi 1 017 fem. Staţie (în satul Turdaş) şi haltă de c.f. (în satul Pricaz). Pe terit. satului Turdaş, menţionat documentar, prima oară, în 1332, cu numele Sacerdos de Cordas (Tordas), au fost descoperite (1895, 1910) vestigiile unei aşezări nefortificate, datând din Neoliticul târziu (milen. 5–4 î.Hr.), aşezare după care a fost denumită varianta transilvăneană a culturii Vinča (cultura Vinča-Turdaş). Aici au fost găsite vase ceramice modelate cu mâna, confecţionate din pastă roşie cu decor de benzi cu înţepături (romburi, unghiuri ascuţite), figurine feminine, măsuţe-altar din teracotă ş.a. Biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), declarată monument istoric).

TURENI, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de Sud Est ale Dealurilor Feleacului, în Depr. Tureni, pe valea Parâului Racilor; 2 453 loc. (1 ian. 2011): 1 215 de sex masc. şi 1 238 fem. Expl. de calcar. Fabrică privată de sucuri naturale din fructe, dată în folosinţă la 18 iun. 1993. Iazuri piscicole. Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). Culturi de grâu şi porumb. Satul Tureni apare menţionat documentar, prima oară, în 1276, cu numele Villa Thur. Biserica având hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1794), în satul Miceşti. Agroturism. În arealele satelor vecine Tureni, reşedinţa comunei Tureni şi Copăceni, din comuna Sănduleşti, jud. Cluj, există Cheile Turenilor, declarate arie protejată de interes naţional.

TURIA, com. în jud. Covasna, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NV a Depr. Târgu Secuiesc, la poalele de NE ale M-ţilor Bodoc şi cele de SV ale M-ţilor Nemira, la 850 m alt., pe pârâul Turia (afl. al Râului Negru), la 48 km NE de municipiul Sfântu Gheorghe; 3 840 loc. (1 ian. 2011): 1 897 de sex masc. şi 1 943 fem. Expl. de argile. Prelucr. lemnului. Culturi de cartofi. Pe Valea Iadului (M-ţii Bodoc) se evidenţiază o serie de fenomene postvulcanice (emanaţii de dioxid de carbon şi hidrogen sulfurat, îndeosebi în Masivul Puciosu, unde există câteva peşteri cu emanaţii solfatariene şi mofetice). Staţiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local, cu climat submontan, tonic (temp. medie anuală este de 6°C; în iul. media termică este de 17°C, iar în ian. de –4°C; precipitaţiile medii însumează 800–900 mm anual) şi cu 20 de izv. cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, feruginoase, magneziene, hipotone. Staţiunea are ca profil pr. tratarea afecţiunilor pulmonare în cadrul unui modern sanatoriu T.B.C. Pe terit. satului Turia, menţionat documentar, prima oară, în 1307, a fost descoperită o spadă din bronz, datând de la începutul Epocii fierului, iar în arealul satului Alungeni s-a descoperit un tezaur monetar (c. 120 monede romane republicane). Cetate ţărănească (cu biserică de incintă) având zidurile de fortificaţie străjuite de turnuri de apărare (sec. 15); ruinele castelului Apor (sec. 16). Turism.

TURNU ROŞU, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 2 sate, situată în extremitatea de SV a Depr. Făgăraş, la poalele de NV ale M-ţilor Făgăraş, pe stg. râului Olt, la confl. cu pârâul Moaşa, în zona de intrare a Oltului în defileu; 2 648 loc. (1 ian. 2011): 1 240 de sex masc. şi 1 408 fem. Staţie de c.f. (în satul Turnu Roşu). In perimetrul comunei se afla un lac de acumulare creat pe cursul mijlociu al râului Olt, cu un volum de 13 milioane m³, situat în perimetrul comunei Turnu Roşu, judeţul Sibiu, finalizat în anul 1982, ale cărui ape pun în mişcare turbinele unei hidrocentrale cu o putere instalată de 70 MW intrată în funcţiune în anul 1982.Expl. de calcar. Produse de panificaţie. Muzeu. Apicultură. Centru de prelucr. a pieilor (cojoace, pieptare ş.a.), în satul Sebeşu de Jos. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Turnu Roşu s-au numit Porceşti. În satul Turnu Roşu,  menţionat documentar, prima oară, în 1364, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1653, cu unele transformări din 18271828, pictată în 1755) a fostei mănăstiri Porceşti, ctitorie a domnului Matei Basarab, iar în satul Sebeşu de Jos, o biserică ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1828–1830). În arealul com. Turnu Roşu se află o rezervaţie paleontologică (calcarele de la Porceşti, bogate în fosile de vârstă eocenă) în cadrul căreia au fost identificate c. 180 de forme din categoriile foraminiferelor, coralilor, echinodermelor, gasteropodelor, reptilelor, peştilor (între care şi o formă de rechin uriaş – Carcharodon) ş.a.

TURNU RUIENI, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 6 sate, situată în partea de NE a culoarului Timiş-Cerna, la poalele de NV ale Muntelui Mic (M-ţii Ţarcu), pe valea râului Sebeş (afl. dr. al Timişului); 3 547 loc. (1 ian. 2011): 1 754 de sex masc. şi 1 793 fem. Expl. de azbest (în satul Borlova). Expl. şi prelucr. lemnului. Pomicultură (meri, pruni, nuci, peri). Centru de prelucr. artistică a lemnului, de ţesături şi cusături populare (în satul Borlova). Satul Turnu Ruieni apare menţionat documentar în 1467. Ruinele unui donjon (Turnul lui Ovidiu, 1457). În satul Zerveşti se află o poiană cu narcise, declarată rezervaţie botanică. Aici are loc anual (în luna mai) manifestarea folclorică „Sărbătoarea narciselor”. Schit cu biserica „Sfântul Ilie” (1939), în satul Borlova.

TURŢ, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Someşului cu M-ţii Oaş, pe cursul superior al râului Turţ; 7 617 loc. (1 ian. 2011): 3 923 de sex masc. şi 3 694 fem. Zăcăminte de min. complexe cu conţinut de pirită, plumb, zinc, argint, cupru. Expl. şi prelucr. lemnului. Producţie de rachiuri (renumita ţuică de Turţ). Centru de prelucr. primară a fructelor. Pomicultură (meri, pruni, cireşi, vişini, peri). Culturi de căpşuni. În satul Turţ-Băi sunt izvoare cu ape minerale feruginoase, sulfatate, alcaline, hipotone, indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale. În satul Turţ, menţionat documentar, prima oară, în 1378, cu  numele Villa Walachalis Thwrch, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1836).

TURULUNG, com. în jud. Satu Mare, alătuită din 3 sate, situată în partea de N a Câmpiei Someşului, pe cursul inf. al râului Tur, în zona de confl. cu râurile Turţ şi Egher; 3 851 loc. (1 ian. 2011): 1 854 de sex masc. şi 1 997 fem. Expl. de argilă. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume, căpşuni ş.a. Pomicultură (meri, pruni, cireşi, vişini). Heleşteu. În satul Turulung, menţionat documentar, prima oară, în 1216, se află un castel (sec. 13, cu unele transformări din 1848), o biserică romano-catolică având hramul „Maica Domnului” (sec. 18) şi o biserică reformată (sec. 18).

TUŞNAD, com. în jud. Harghita, alcătuită din 3 sate, situată în partea de S a Depr. Ciuc, la poalele de SE ale M-ţilor Harghita şi cele de NV ale M-ţilor Bodoc, pe cursul superior al Oltului, în zona de confl. cu pârâul Tuşnad, în amonte de defileul Tuşnad; 2 085 loc. (1 ian. 2011): 1 064 de sex masc. şi 1 021 fem. Staţie (în satul Tuşnad) şi haltă de c.f. (în satul Vrabia). Nod rutier. Culturi de cereale şi cartofi. Satul Tuşnad apare menţionat documentar, prima oară, în 1421, cu numele Thwsnad. În satul Tuşnadu Nou se află rezervaţia floristică Valea Mijlocie (4 ha), situată pe pârâul cu acelaşi nume, într-o zonă mlăştinoasă din lunca Oltului. Aici vegetează tufe de mesteacăn pitic (Betula humilis), element eurasiatic boreal aflat la cea mai sudică limită din lume, la adăpostul cărora se dezvoltă curechiul de munte (Ligularia sibirica). În preajma izvoarelor cu ape minerale există o vegetaţie abundentă formată din feriga de baltă (Dryopteris thelypteris), ochii şoricelului (Saxifraga hirculus), rogozul (Carex lepidocarpa), salcia (Salix repens), precum şi câteva specii de muşchi (Marchantia polymorpha ş.a.). Tot în raza com. Tuşnad se află mlaştinile Beneş şi Baia de stuf.

TUTOVA, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 6 sate, situată în partea de S a Colinelor Tutovei, pe râul Bârlad, în zona de confl. cu râul Tutova; 3 741 loc. (1 ian. 2011): 1 944 de sex masc. şi 1 797 fem. Staţie de c.f. (în satul Tutova), inaugurată la 13 sept. 1872. Produse din răchită împletită. Culturi de cereale, legume ş.a. Apicultură. Pomicultură. Nod rutier. Centru viticol şi de vinificaţie. Creşterea bovinelor. Centru de confecţionare a covoarelor, lăicerelor, pieselor de port popular ş.a. Satul Tutova apare menţionat documentar, prima oară, la 19 sept. 1436. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Tutova s-au numit Dragalina. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, în satul Ciortolom (1800, reclădită în 1864). În satul Bădeana se află o pădure (126,7 ha) alcătuită predominant din stejar pufos (Quercus pubescens var. macrocarpa), declarată rezervaţie forestieră. Agroturism. Până la 7 mai 2004, com. Tutova a avut în componenţă satele Borodeşti, Pochidia, Satu Nou şi Sălceni, care la acea dată au format com. Pochidia, jud. Vaslui.

TUZLA, com. în jud. Constanţa, formată dintr-un sat, situată pe ţărmul de Vest al Mării Negre şi pe malul de Sud al lacului sau balta Tuzla, prelungirea de Sud-Sud Est a lacului Techirghiol (→ lacul Tuzla); 6 940 loc. (1 ian. 2011): 3 411 de sex masc. şi 3 529 fem. Far maritim, construit în anul 1900, pe ţărmul Marii Negre. Pomicultură (piersici). Geamie (1893) cu minaret ridicat în 2008; biserica „Sfânta Ecaterina” (1884). Până la 5 mai 1999, comuna Tuzla a avut în componenţă satele Costineşti şi Schitu care la acea dată au format comuna Costineşti, judeţul Constanţa.