Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.
OANCEA, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului, la contactul cu Pod. Covurlui, la graniţa cu Republica Moldova; 1 437 loc. (1 ian. 2011): 726 de sex masc. şi 711 fem. Produse alim. Viticultură. Piscicultură. Culturi irigate de cereale. Creşterea gâştelor şi raţelor. Pod rutier peste Prut şi punct de vamă cu Rep. Moldova. În satul Oancea, atestat documentar în 1521, se află bisericile „Sfântul Gheorghe” (1912-1924, renovată în 2007), „Adormirea Maicii Domnului” (1824) şi „Sfânta Treime” (1998).
OARJA, com. în jud. Argeş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Piteştiului, pe cursul superior al râului Neajlov; 2 894 loc. (1 ian. 2011): 1 455 de sex masc. şi 1 439 fem. Producţie de aparate electrocasnice. În satul Oarja se află biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1875, reparată în 1925 şi 1929). Satul Oarja s-a mai numit Stănislăveşti (1891-1894) şi Stănislăveşti-Oarja (1894-1908), iar din 1908 poartă numele actual.
OARŢA DE JOS, com. în jud. Maramureş, alcătuită din 3 sate, situată în zona Dealurilor Asuajului, pe râul Oarţa; 1 317 loc. (1 ian. 2011): 640 de sex masc. şi 677 fem. Prelucr. lemnului. Ateliere de confecţionat uşi şi ferestre termopan. Muzeu etnografic (în satul Oarţa de Sus). Pe terit. satului Oarţa de Sus, atestat documentar în 1391, au fost descoperite urmele unei aşezări omeneşti aparţinând culturii materiale Wietenberg (sec. 16–13 î.Hr.), din care au fost recuperate inele şi o brăţară din aur masiv datând din anul 1500 î.Hr. În satul Oarţa de Jos, atestat documentar în 1391, există biserica grecocatolică „Sfinţii Arhangheli” (1909) şi o biserică ortodoxă (1905), iar în satul Orţiţa, menţionat documentar, prima oară, în 1391, se află o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1828).
OBÂRŞIA Com. în jud. Olt, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Romanaţi; 2 901 loc. (1 ian. 2011): 1 426 de sex masc. şi 1 475 fem. Culturi de cereale. În satul Obârşia se află biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1860– 1866, reparată şi pictată în 1933), în satul Obârşia Nouă există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1907, cu picturi murale interioare originare), iar în satul Câmpu Părului este biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1910).
OBÂRŞIA-CLOŞANI, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de NE ale M-ţilor Mehedinţi, străjuită de Vârfu lui Stan (1 466 m alt.); 1 091 loc. (1 ian. 2011): 538 de sex masc. şi 553 fem. Expl. forestiere. Păşuni şi fâneţe naturale. Centru de ţesături şi cusături populare, de prelucr. artistică a lemnului (lăzi de zestre) şi de prelucr. a părului de capră. Biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1783–1786), în satul Godeanu, şi biserica din cărămidă cu hramul „Sfânul Mare Mucenic Tiron” (1936-1946), în satul Obârşia-Cloşani.
OBÂRŞIA DE CÂMP, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Blahniţei, pe cursul inf. al râului Drincea; 1 868 loc. (1 ian. 2011): 906 de sex masc. şi 962 fem. Nod rutier. Morărit. Presă de ulei comestibil. Fabrică de nutreţuri concentrate pentru animale. Culturi de cereale, plante furajere, floareasoarelui, plante tehnice ş.a. Viticultură. Pe terit. satului Izmişa au fost descoperite urmele unei aşezări rurale romane (Villa rustica) în care s-au găsit bucăţi de mozaic, ţigle, olane, monede din sec. 4. Biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1802, refacută în 1853 şi reparată în 1913 şi 1956) şi palat în stil neoclasic (1892), în satul Obârşia de Câmp.
OBOGA, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situată pe dr. râului Olteţ, în zona de contact a Câmpiei Romanaţi cu Piem. Olteţului; 1 376 loc. (1 ian. 2011): 691 de sex masc. şi 685 fem. Producţie de lacuri, vopsele şi cerneluri tipografice şi de îmbrăcăminte pentru lucru. Creşterea bovinelor pentru lapte. Renumit centru de ceramică populară, smălţuită şi nesmălţuită, caracterizată prin motive fitoşi zoomorfe, stilizate geometric şi o cromatică cu tonuri vii (farfurii, străchini, castroane, căni de apă şi de vin, ploşti, urcioare, figurine, jucării ş.a.). Apicultură. Cămin cultural. În satul Oboga, atestat documentar în 1590, se află o biserică de zid cu hramul „Sfântul Dumitru” (1814) şi o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1795, cu adăugiri din 1846) şi conacul „Giurea“ (sec. 19). Până la 7 mai 2004, com. Oboga a avut în componenţă satele Călui şi Gura Călui care la acea dată au format com. Călui, jud. Olt.
OBREJA, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 4 sate, situată în partea de N a culoarului Timiş–Cerna–Bistra, la poalele de NV ale Muntelui Mic, la confl. râului Bistra cu Timiş; 3 606 loc. (1 ian. 2011): 1 794 de sex masc. şi 1 812 fem. Staţie (în satul Obreja) şi haltă de c.f. (în satul Iaz). Expl. şi prelucr. lemnului. Producţie de încălţăminte şi de produse de panificaţie. Pomicultură (meri, pruni, peri). În arealul satului Iaz au fost descoperite urmele unei aşezări neolitice aparţinând culturii materiale StarčevoCriş (5000–3500 î.Hr.), ale unei aşezări din perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului (2500–1800 î.Hr.), caracteristică culturii materiale Coţofeni ş.a. În satul Obreja, menţionat documentar, prima oară, în 1547, se află o biserică având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1780, cu modificări din 1832 şi 1837 şi picturi murale interioare din 1834), declarată monument istoric.
OBREJIŢA, com. în jud. Vrancea, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Câmpiei şi Glacisul Râmnicului cu Subcarpaţii Vrancei, la 24 km SV de municipiul Focşani; 1 739 loc. (1 ian. 2011): 846 de sex masc. şi 893 fem. Moară de cereale. Apicultură. Centru viticol şi de vinificaţie. Culturi de cereale. Com. Obrejiţa a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Obrejiţa din com. Tâmboeşti, jud. Vrancea. Biserică (1857).
OCLAND, com. în jud. Harghita, alcătuită din 3 sate, situată în partea de E a Depr. Homoroadelor, pe stg. râului Homorodu Mic; 1 242 loc. (1 ian. 2011): 638 de sex masc. şi 604 fem. Culturi de cartofi. Muzeu etnografic (în satul Ocland). Izv. cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, magneziene. În satul Crăciunel, menţionat documentar, prima oară, în 1333, au fost descoperite vestigiile unei aşezări dacoromane. În satul Ocland, atestat documentar, prima oară, în 1546, se află o biserică din sec. 13, cu fresce din sec. 14, tavan castatat şi pictat în 1771–1780, turn de apărare (1654) şi zid de incintă din 1750; în satul Crăciunel există o biserică din anul 1300 (azi biserică unitariană), cu tavan casetat şi pictat în 1702 şi zid de incintă din 1821, şi o biserică romanocatolică din sec. 15, iar în satul Satu Nou, o biserică unitariană (1798–1801), cu zid de incintă din 1827. Poiană cu narcise.
OCNA DE FIER, com. în jud. Caraş-Severin, formată dintr-un sat, situată în partea central-nordică a M-ţilor Dognecea; 736 loc. (1 ian. 2011): 357 de sex masc. şi 379 fem. Staţie de c.f. (inaugurată în 1873). Expl. de min. de fier, de sulfuri polimetalice şi de bor. Producţie de cutii de viteze, angrenaje, lagăre şi alte elemente de transmisie pentru automobile. Muzeu de mineralogie. Satul Ocna de Fier apare menţionat documentar, prima oară, în 1351 cu numele Bănia, iar ulterior s-a mai numit Moravitza (1690–1717), Vasko (1717–1719), Eisenstein (1719–1778), iar din 1920 poartă numele actual. În decursul anului 1736 a mai fost consemnat cu denumirea Mina de la Ocna de Fier. Biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, zidită în anii 1815– 1816, cu turn ridicat în 1837–1840, reconstruită în 1888 de inginerul Aurel Diaconoviciu şi pictată în anii 1902–1903 de Filip Matei din Vasiova. În 1928–1929, pictura a fost restaurată de Gheorghe Mărişescu din Bocşa Montană. Biserica a mai fost renovată şi repictată în anii 1996– 1999 şi declarată monument istoric.
OCNA ŞUGATAG, com. în jud. Maramureş, alcătuită din 4 sate, situată în partea central-vestică a Depr. Maramureş, la 490 m alt., pe râul Coşeu, la 57 km NE de Baia Mare; 4 126 loc. (1 ian. 2011): 2 048 de sex masc. şi 2 078 fem. Nod rutier. Expl. de sare, în subteran, în perioada 1787–1822, şi gips. Prelucr. pieilor de animale (Sat-Şugatag) şi a lânii (Hoteni). Producţie de mobilă şi de preparate din lapte. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Prima menţiune documentară a localit. datează din 1355 (fondiae salium). Perioadele îndelungate de încetare a exploatării sării au determinat, din cauza infiltrării apelor şi a topirii sării, prăbuşirea tavanului minelor şi apariţia unor lacuri cu apă sărată. Staţiune balneoclimaterică de interes local, cu funcţionare permanentă, cu climat de depresiune intramontană, tonic, cu veri răcoroase (în iul. temp. medie 18°C), ierni reci (temp. medie în ian. –4°C) şi precipitaţii moderate (750 mm anual). Apele minerale clorurate, sodice, de mare concentraţie (119,5 g/l), calcice, cantonate în lacuri, sunt indicate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, posttraumatice (stări după entorse, luxaţii, fracturi), neurologice periferice (pareze uşoare, sechele după polineuropatii), ginecologice (insuficienţă ovariană, cervicite cronice) şi vasculare (varice în stadiu incipient, sechele după flebită). Complex sanatorial cu bază proprie de tratament. Satul Breb, menţionat documentar, prima oară, la 20 martie 1360, cu numele Vallis Olahalis sau Hótpatak (din 1715 este cunoscut cu denumirea actuală), are în prezent statut de staţiune balneoclimaterică de interes local ( → staţiunea balneoclimaterică Breb). În satul Ocna Şugatag există o staţie meteorologică, datând din anul 1858, şi biserica din lemn cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, construită în anii 1978-1983, iar în satul Breb se află biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din anul 1622, pictată în 1626 şi extinsă în 1864, azi declarată monument istoric. Porţi monumentale din lemn, cu sculpturi executate în stil maramureşan. Pădurea Crăiasa (44 ha), declarată rezervaţie forestieră, este alcătuită în mare parte din larice sau zadă (Larix decidua) – conifer cu frunze căzătoare, plantat cu decenii în urmă de administraţia minelor. Alături de larice se dezvoltă abundent stejarul (Quercus robur), care în graiul local este numit gorun, fapt ce a dat naştere, uneori, la confuzii cu privire la alcătuirea acestei păduri.
OCNIŢA, com. în jud. Dâmboviţa, formată dintr-un sat, situată în mica depresiune omonimă din Subcarpaţii Ialomiţei, pe cursul superior al râului Slănic; 4 469 loc. (1 iul. 2008): 2 260 de sex masc. şi 2 209 fem. Expl. de petrol. Biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (1852).
OCOLIŞ, com. în jud. Alba, alcătuită din 4 sate, situată în depresiunea cu acelaşi nume, la poalele de NE ale Muntelui Mare, la 460 m alt., în zona de confl. a râului Ocoliş cu Arieş; 654 loc. (1 ian. 2011): 342 de sex masc. şi 312 fem. Halte de c.f. (în satele Ocoliş şi Vidolm). Expl. de dacit. Prelucr. primară a lemnului; confecţii textile. Muzeu sătesc. Satul Ocoliş apare menţionat documentar, prima oară, în 1408. În satul Lunca Largă se află o biserică din lemn din sec. 18, iar în satul Runc, o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1733, reconstruită în 1852). În arealul satului Vidolm există o pădure de larice/zadă (Larix decidua sp. carpatica), extinsă pe 92 ha, declarată rezervaţie forestieră, cu arbori seculari, de 35–40 m înălţime. Com. Ocoliş constituie punctul de plecare spre cheile Runcului şi ale Pociovaliştei, spre Rezervaţia botanică Scăriţa-Belioara (→ Scăriţa-Belioara, Rezervaţia ~) ş.a. La 17 iul. 2021, com. Ocoliş a suferit mari stricăciuni din cauza inundaţiilor provocate de viiturile catastrofale ale celor două râuri.
ODĂILE, com. în jud. Buzău, alcătuită din 10 sate, situată în Subcarpaţii Buzăului, la poalele Dealurilor Dâlma şi Blidişel, pe râul Bălăneasa; 909 loc. (1 ian. 2011): 461 de sex masc. şi 448 fem. Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor şi caprinelor. În satul Odăile, menţionat documentar, prima oară, în 1545 şi apoi în 1582, se află o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1820), declarată monument istoric, iar în satul Valea Fântânei există biserica „Sfântul Nicolae” (sec. 18). Comuna Odăile face parte din “Geoparcul Ţinutul Buzãului” (→ comuna Berca, judeţul Buzãu).
ODOBEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Nord Vest a Colinelor Tutovei, în zona de contact cu Podişul Central Moldovenesc; 2 607 loc. (1 ian. 2011): 1 353 de sex masc. şi 1 254 fem. Culturi de cereale, soia, rapiţă ş.a. În satul Odobeşti, atestat documentar în 1614, se află biserica din paiantă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1842, restaurată şi pictată în 1998), iar în satul Ciutureşti este biserica „Sfinţii Voievozi” (ante 1809). În satul Tisa-Silvestri se află mănăstirea omonimă (de maici), cu biserica „Buna Vestire” zidită în perioada 1998-2008 pe locul unui schit atestat la 13 aprilie 1729 (→ mănăstirea Tisa-Silvestri, Capitolul Mănăstiri, Litera S). Tot în satul Tisa-Silvestri există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi”, construită în 1723 şi reparată în 1870. Comuna Odobeşti a fost înfiinţată la 25 martie 2005 prin desprinderea satelor Băluşa, Ciutureşti, Odobeşti şi Tisa-Silvestri din comuna Secuieni, judeţul Bacău.
ODOBEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Titu, pe râul Şuţa; 4 982 loc. (1 ian. 2011): 2 424 de sex masc. şi 2 558 fem. Centru de ceramică ornamentală şi de uz casnic. Atelier de confecţionat articole din răchită împletită. Creşterea bovinelor şi păsărilor. În satul Brâncoveanu au fost descoperite două tezaure monetare din care s-au recuperat 12 denari romani republicani din perioada 141–49/48 î.Hr., 67 de tetradrahme din Macedonia Prima, 16 tetradrahme din Thásos, două din Odessos (sec. 6 î.Hr.) şi una din Byzantion. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1830– 1833), „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1830–1835) şi „Sfântul Nicolae” (1852), în satele Odobeşti, Crovu şi Brâncoveanu.
ODOREU, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Someşului, pe râul Someş; 5 305 loc. (1 ian. 2011): 2 623 de sex masc. şi 2 682 fem. Staţie de c.f. (în satul Odoreu), inaugurată la 6 iul. 1884. Expl. de balast. Producţie de instrumente optice şi de echipamente fotografice, de mobilă, de încălţăminte, de produse lactate şi zaharoase (inclusiv ciocolată). Ferme de creştere a bovinelor şi păsărilor. În satul Odoreu, menţionat documentar, prima oară, în 1169, se află o biserică reformată (1818-1823) şi o biserică ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1818).
OGRA, com. în jud. Mureş, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Podişului Târnavelor cu partea de Sud a Colinelor Mădăraşului, pe valea râului Mureş, la confluenţa cu râul Lăscud; 2 529 loc. (1 ian. 2011): 1 245 de sex masc. şi 1 284 fem. Exploatări de balast. Producţie de îmbrăcăminte din piele. Culturi de cereale. În satul Ogra, menţionat documentar, prima oară, în anul 1376, se afla castelul “Haller”, construit de familia Haller, în secolul 18, în stil baroc, pe locul unuia din secolul 17. Naţionalizat la 11 iunie 1948 şi transformat în şcoală, internat, Primărie ş.a., castelul a fost retrocedat urmaşilor în anii 2000 şi vandut de aceştia familiei Foriş, iar aceasta l-a renovat în anii 2011-2012 şi transformat în Pensiune de lux (4 stele), cu 14 camere, un apartament şi 13 camere duble, restaurant, cramă, bazin cu apă sărată, saună, jaccuzi ş.a.
OGRADA, com. în jud. Ialomiţa, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăganului, pe stg. văii Ialomiţa; 3 163 loc. (1 ian. 2011): 1 570 de sex masc. şi 1 593 fem. Balastieră. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume ş.a. Muzeul memorial „Ionel Perlea”, inaugurat la 21 nov. 1983, adăpostit în casa natală (sec. 19, restaurată în 1996-1997) a marelui dirijor în care sunt expuse instrumente muzicale, mobilier, discuri, scrisori, partituri, publicaţii, fotografii ş.a. (c. 8 000 de exponate) care au aparţinut lui Ionel Perlea, născut aici în anul 1900 (mort în 1970). Biserica „Sfântul Gheorghe” (1868-1870, restaurată în 1978). Com. Ograda a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Ograda din com. Bucu, jud. Ialomiţa.
OGREZENI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe dr. râului Argeş; 4 562 loc. (1 ian. 2011): 2 241 de sex masc. şi 2 321 fem. Producţie de ambalaje din lemn. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, căpşuni ş.a. Viticultură. Iaz piscicol (301 ha). Satul Ogrezeni este atestat documentar în 1514. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Ogrezeni a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1830) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1880), în satele Hobaia şi Ogrezeni.
OHABA, com. în jud. Alba, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Secaşelor, pe râul Secaş; 761 loc. (1 ian. 2011): 388 de sex masc. şi 373 fem. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Pârtie de schi. În satul Ohaba, menţionat documentar, prima oară, în 1372, se află un muzeu etnografic şi biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1926), iar în satul Secăşel, atestat documentar în 1509 există o biserică greco-catolică (1925).
OHABA LUNGĂ, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Lipovei, pe râul Cladova; 1 139 loc. (1 ian. 2011): 601 de sex masc. şi 538 fem. Pomicultură (meri, pruni, piersici). Satul Ohaba Lungă apare menţionat documentar, prima oară, în 1440. Biserică din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (sec. 17, pictată în sec. 18), în satul Dubeşti.
OINACU, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 3 sate, situată în partea de S a Câmpiei Burnas, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării; 3 563 loc. (1 ian. 2011): 1 759 de sex masc. şi 1 804 fem. Ferme de creştere a bovinelor, porcinelor şi păsărilor. Apicultură; legumicultură. Producţie de produse farmaceutice şi de obiecte din răchită împletită. Cămin cultural. În satul Oinacu au fost descoperite (1928–1929, 1960–1962) un depozit de bronz din ultima fază a Epocii bronzului, o necropolă sarmatică (sec. 2– 3), în care s-au găsit săgeţi cu trei muchii, coliere din chihlimbar, oglinzi cu tagma (semn geometric pe spatele oglinzii, cu sens de marcă) şi o necropolă birituală de tip Sântana de Mureş (sec. 3–4) cuprinzând vase din ceramică fină, mărgele din sticlă, piepteni din os. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Oinacu a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu acelaşi hram – „Adormirea Maicii Domnului”, în satele Oinacu (1844–1846) şi Braniştea (1886). La 13 dec. 2006, în com. Oinacu a fost inclus satul Comasca, reînfiinţat la acea dată după ce fusese desfiinţat la 17 febr. 1968 şi unificat cu satul Braniştea.
OITUZ, com. în jud. Bacău, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Depresiunea Caşin cu prelungirile M-ţilor Nemira şi Vrancea, pe valea superioară a râului Oituz; 9 479 loc. (1 ian. 2011): 4 818 de sex masc. şi 4 661 fem. Exploatări de petrol. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Producţie de îmbrăcăminte pentru lucru, de jocuri şi jucării şi de sucuri naturale. Centru de meşteşuguri populare (olărit, cusături şi ţesături – costume, covoare, cergi, lăicere –, obiecte împletite din lemn de alun) şi de instalaţii tehnice populare (vâltori, dârste, în satul Ferestrău-Oituz). În zona vârfului Coşna (784,30 m altitudine) din M-ţili Nemira, în zilele de 7-9 august 1917, au avut loc lupte crâncene între aramata germano-austro-ungară şi cea română pentru cucerirea şi stăpânirea acestei înălţimi, încheiate cu victoria armatei romane. În satul Poiana Sărată, cu climat submontan, sedativ, există izvoare cu ape minerale clorurate, sodice, bicarbonatate, de mare concentraţie (mineralizare: 237 g/l). Agroturism. Popas turistic (Poiana Sărată). Satul Oituz apare menţionat documentar, prima oară, la 15 martie 1410, iar satul Poiana Sărată a fost punct de vamă între Transilvania şi Moldova până în 1918. Până la 17 februarie 1968, satul şi comuna Oituz s-au numit Grozeşti. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1902-1913), în satul Oituz. În perimetrul satului Ferestrău-Oituz se află schitul Oituz, de călugări (→ Schitul Oituz, Capitolul Schituri, Litera O).
OJDULA, com. în jud. Covasna, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NE a Depr. Târgu Secuiesc, la poalele de NV ale M-ţilor Vrancea; 3 512 loc. (1 ian. 2011): 1 780 de sex masc. şi 1 732 fem. Moară (sec. 19). Producţie de ambalaje din material plastic, de articole de voiaj şi marochinărie şi de huse pentru canapele. Prelucr. lemnului. Păstrăvărie. Colectarea fructelor de pădure. Cetate ţărănească (sec. 15). Pe terit. satului Hilib a fost descoperit (1979) un tezaur monetar alcătuit din 76 de drahme din Dyrrhachium, 21 de tetradrahme din Thásos şi un denar roman republican emis în anul 89 î.Hr. Vestigii paleolitice (obiecte din cremene), din Epoca bronzului şi din cea romană. Cămin cultural cu o bibliotecă inaugurată în 1951. În satul Ojdula, menţionat documentar în 1322, se află biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” construită în 1974-1980 (pictată în 1999) pe locul uneia din lemn care data din 1868 şi biserica romanocatolică „Sfânta Maria Magdalena” (1817-1818).
OLANU, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 6 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. Văii Oltului, la contactul cu Piem. Cotmeana; 3 215 loc. (1 ian. 2011): 1 594 de sex masc. şi 1 621 fem. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Olanu s-au numit Peretu.
OLARI, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Aradului, pe Canalul Morilor şi pe stg. Crişului Alb; 2 109 loc. (1 ian. 2011): 1 052 de sex masc. şi 1 057 fem. Producţie de încălţăminte. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Piscicultură. Creşterea bovinelor pentru lapte şi a porcinelor. În satul Olari, menţionat documentar în 1746, se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” construită în anii 19091910 pe locul uneia din 1852.
OLARI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Gherghiţei, pe râul Prahova, la 30 km SE de municipiul Ploieşti; 2 151 loc. (1 ian. 2011): 1 038 de sex. masc. şi 1 113 fem. Culturi de cereale, de legume (în solarii), plante tehnice şi de nutreţ etc. În satul Olarii Vechi, întemeiat înainte de anul 1790 cu numele Ciumaţi, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1793), iar în satul Olari biserica având triplu hram – „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1869, renovată în 1893 şi rezidită în 1975). Com. Olari a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Fânari, Olari şi Olarii Vechi din com. Gherghiţa, jud. Prahova.
OLCEA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Cermei, la contactul cu Dealurile Codru-Moma; 2 767 loc. (1 ian. 2011): 1 377 de sex masc. şi 1 390 fem. Fermă avicolă. Producţie de încălţăminte şi de mături din sorg. Cămin cultural. Agroturism. Satul Olcea apare menţionat documentar, prima oară, în 1552, cu denumirea Olchya.
OLTENEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 6 sate, situată în zona Colinelor Viişoarei, pe râul Crasna; 2 804 loc. (1 ian. 2011): 1 402 de sex masc. şi 1 402 fem. Halte de c.f. în satele Olteneşti (inaugurată la 25 iul. 1888), Curteni şi Târzii. Prelucr. cărnii. Producţie de condimente. Fermă de creştere a vacilor pentru lapte. Centru viticol şi de vinificaţie. Pomicultură. Pe terit. satului Curteni au fost identificate urmele unei locuinţe din sec. 6–5 î.Hr. în care s-au găsit vase autohtone din ceramică, lucrate la roată, amfore greceşti, fusaiole, idoli ş.a., precum şi vestigiile unei aşezări geto-dacice din sec. 5–4 î.Hr. În satul Curteni se află biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1475, cu unele refaceri şi transformări din 1775), cu turn-clopotniţă pe pronaos şi decor sculptat la ancadramente (azi în ruină), iar în satul Vineţeşti, o biserică din vălătuci cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1812); în satul Târzii există biserica de zid cu hramul „Sfântul Nicolae” (1800).
OLTENI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Teleorman; 3 204 loc. (1 ian. 2011): 1 578 de sex masc. şi 1 626 fem. Staţie de c.f. (în satul Olteni). Produse textile (confecţii, lenjerie fină) şi alim. (pufarine). Fermă avicolă. Pe terit. satului Olteni au fost descoperite (1958, 1961, 1966, 1969) vestigiile unei aşezări de bordeie, aparţinând culturii materiale Ipoteşti-Cândeşti (sec. 6–7), în care s-au găsit borcane decorate cu striuri, un tipar de presat cercei ş.a., şi a fost identificată o necropolă birituală din aceeaşi perioadă, din care s-au recuperat vase din ceramică, mărgele de chihlimbar, piepteni, fibule ş.a. În satul Perii Broşteni, numit iniţial Perii Râioşi, se află o biserică cu hramul „Sfântul Nicolae” (1842, pictată în 1847), iar în satul Olteni există biserica „Sfântul Dumitru” (1881). În fostul sat Dobrogostea, atestat documentar în 1515 (sat desfiinţat la 17 febr. 1968 şi înglobat în satul Olteni) se află biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (c. 1800, pictată în 1846 şi restaurată în anii 2000–2002).
OLTINA, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Dunării, la contactul cu Pod. Oltinei; 2 780 loc. (1 ian. 2011): 1 360 de sex masc. şi 1 420 fem. Cherhana. Pepinieră piscicolă. Centru viticol şi pomicol (piersici, caişi, cireşi, vişini, pruni). În timpul stăpânirii romane, aşezarea, cunoscută sub numele Altina (sau Altinum), funcţiona ca staţie a flotei militare din Moesia Secunda. Pe terit. localităţii Satu Nou au fost descoperite (1949, 1956–1959) trei cimitire de incineraţie, din sec. 8–9, în care s-au găsit vase din ceramică lustruită (tipic protobulgară) şi striată (autohtonă), de influenţă provincial-romană. În satul Satu Nou se află biserica din paiantă cu hramul „Înălţarea Domnului” (1863), iar în satul Strunga (fost Câşla) există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1770, reconstruită în 1926) şi schitul Strunga (de maici), înfiinţat în anul 2004, cu biserica „Buna Vestire”, aflată în construcţie.
ONCEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 7 sate, situată în Colinele Tutovei, la confl. râului Frunteşti cu Berheci; 1 701 loc. (1 ian. 2011): 863 de sex masc. şi 838 fem. Pe terit. satului Bărboasa au fost descoperite (1960–1965) urmele unei aşezări de la sf. Epocii bronzului, în care s-au găsit unelte din os (ace, cuţite, seceri, dălţi) şi ceramică tipică culturii materiale Noua (sec. 14–12 î.Hr.), reprezentată prin ceşti cu o toartă sau două, vase de provizii cu lustrul negru ş.a. Tot aici a fost identificată o aşezare carpică cu necropolă de incineraţie, datând din sec. 3. În arealul satului Onceşti a fost identificată (1967–1970) o aşezare de bordeie din sec. 9, aparţinând culturii materiale Dridu, din care s-au recuperat borcane decorate cu fascicule de striuri ondulate, fusaiole, un inel din bronz ş.a. În satul Onceşti, se află bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1792–1795, rezidită în 1835 şi reparată în 1852, 1872, 1878, 1894, 1909) şi „Sfântul Nicolae” (ante 1809), iar în satul Bărboasa, o biserică de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (ante 1809) şi o biserică din lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1812–1814, refăcută în 1898–1909).
ONCEŞTI, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în Depr. Maramureş, pe valea râului Iza; 1 549 loc. (1 ian. 2011): 764 de sex masc. şi 785 fem. Producţie de băuturi răcoritoare. Agroturism. Satul Onceşti apare menţionat documentar în 1360. Com. Onceşti a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satului Onceşti din com. Bârsana, jud. Maramureş.
ONICENI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 11 sate, situată în partea de V a Pod. Central Moldovenesc; 3 604 loc. (1 ian. 2011): 1 833 de sex masc. şi 1 771 fem.
OPORELU, com. în jud. Olt, alcătuită din 4 sate, situată în partea de SV a Piem. Cotmeana; 1 302 loc. (1 ian. 2011): 619 de sex masc. şi 683 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Viticultură. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1901) şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1842–1843), în satele Oporelu şi Beria de Jos; biserică din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (sec. 18), în satul Rădeşti.
OPRIŞOR, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Blahniţei cu Piem. Bălăciţei; 2 514 loc. (1 ian. 2011): 1 247 de sex masc. şi 1 267 fem. Produse alim (amidon). Centru viticol. Culturi de cereale, legume ş.a. Creşterea bovinelor. Biserica „Sfântul Nicolae” (1890), în satul Oprişor.
OPTAŞI-MĂGURA, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situată în partea de S a Piem. Cotmeana, pe cursul superior al râului Vedea, la 244 m alt.; 1 141 loc. (1 ian. 2011): 540 de sex masc. şi 601 fem. Reşed. com. este satul Optaşi. Moară de cereale. Producţie de amidon şi produse din amidon, de tricotaje şi de panificaţie. Popas turistic. În satul Optaşi se află bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1783–1785, cu picturi originare) şi „Sfântul Nicolae” (1833). Până la 7 mai 2004, com. Optaşi-Măgura a avut în componenţă satul Vităneşti care la acea dată s-a desprins din această comună şi a devenit reşed. comunei nou înfiinţată Sârbi-Măgura, jud. Olt.
ORAŞU NOU, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 5 sate, situată în SV Depr. Oaş, pe râul Talna; 3 790 loc. (1 ian. 2011): 1 876 de sex masc. şi 1 914 fem. Staţie de c.f. (în satul Oraşu Nou). Nod rutier. Expl. de bentonit. Producţie de rachiuri naturale şi de încălţăminte. Pomicultură; viticultură. Izvoare cu ape minerale. În satul Oraşu Nou, menţionat documentar, prima oară, în 1270, cu numele Nova Civitas, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), cu amvon realizat şi sculptat în 1759 de David Sipoş. Biserica reformată a fost reconstruită în etape, în anii 1835-1853, şi este dominată de două turnuri construite în 1870-1871 care în perioada 1897-1904 au fost folosite de pompieri ca puncte de observaţie; biserică romano-catolică având hramul „Sfânta Elisabeta” (1786), în satul Petreşti; biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1864), în satul Prilog. Până la 21 mai 2010, com. Oraşu Nou a avut în componenţă satele Racşa şi Racşa-Vii care la acea dată s-au desprins din com. Oraşu Nou şi au format com. Racşa, jud. Satu Mare.
ORĂŞTIOARA DE SUS, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 8 sate, situată pe pantele de N ale M-ţilor Şureanu, la poalele vf. Brusturelu (1 279 m alt.), pe cursul superior al râului Orăştie; 2 196 loc. (1 ian. 2011): 1 094 de sex masc. şi 1 102 fem. Expl. lemnului. Agroturism. În perimetrul satului Costeşti, atestat documentar în anul 1444, se aflã ruinele cetãţii dacice Blidaru (sfârşitul secolului 2 î.Hr.–106 d.Hr.), consideratã reşedinţa permanentã a regelui geto-dac Burebista şi a unora dintre succesorii sãi. Cetatea, situatã pe Dealul Cetãţuia, la 3 km Sud Vest de sat, era alcãtuitã din douã incinte alãturate, cu ziduri construite succesiv din blocuri de calcar, strãjuite de 6 turnuri de apãrare şi înconjuratã cu un val de pãmânt cu douã rânduri de palisade. Cuceritã de romani în anul 102 d.Hr., cetatea a fost refãcutã ulterior de regele Decebal, dar distrusã definitiv de armata împãratului Traian în anul 106. Ruinele cetãţii Blidaru au fost incluse, în anul 1999, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Pe teritoriul satului Grădiştea de Munte, pe Dealul Grădiştea Muncelului (c. 1 200 m altitudine) din M-ţii Orăştiei, au fost descoperite (după anul 1950) vestigiile unei aşezări dacice, cunoscută în literatura de specialitate cu numele Sarmizegetusa Regia, pr. centru economic, politic, militar şi religios al statului dac în sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr. Sarmizegetusa Regia este considerată ca una dintre cele mai mari şi mai puternice cetăţi de refugiu din Dacia, fiind de plan poligonal, cu ziduri de piatră, cu două porţi şi mai multe terase amenajate. Aşezarea civilă era formată din numeroase locuinţe şi ateliere meşteşugăreşti, răspândite pe terasele din jurul platoului superior, şi dintr-un complex de sanctuare (zona sacră) legat de cetatea de pe vârful platoului printr-o via sacra (alee pavată cu lespezi de piatră şi dublată de rigole). În cadrul complexului de sanctuare (patrulatere şi circulare), care cuprindea şi un altar de sacrificii, de forma discului solar, se remarcă Sanctuarul patrulater mare, compus din şase şiruri de câte zece tambure cilindrice de calcar, şi Sanctuarul mare circular (renumitul calendar al dacilor, în care anul era socotit de 360 de zile). Aici, la Grădiştea Muncelului, au fost găsite numeroase unelte şi obiecte din fier, ceramică dacică, lucrată la roată sau cu mâna, cu motive geometrice, vegetale şi zoomorfe, arme, obiecte din bronz, monede, o trusă medicală etc. În zona sanctuarelor a fost descoperit un vas de cult care poartă inscripţia DECEBALUS PER SCORILO (Decebal, fiul lui Scorilo). Aşezarea dacică de la Grădiştea Muncelului, ca şi cetatea şi sanctuarele au fost distruse de romani în timpul celui de-al doilea război dacoroman din 105–106, împăratul Traian instalând aici un detaşament al Legiunii a IV-a Flavia Felix, însărcinat cu paza regiunii. Vestigiile aşezării Sarmizegetusa Regia au fost incluse, în 1999, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În arealul satului Ludeştii de Jos a fost descoperită (în a doua jumătate a sec. 19) o stanţă monetară.
ORBEASCA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râurile Teleorman şi Claniţa; 7 760 loc. (1 ian. 2011): 3 842 de sex masc. şi 3 918 fem. Reşed. com. este satul Orbeasca de Jos. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Creşterea bovinelor pentru lapte. Pe terit. satului Lăceni a fost identificat un mormânt tumular geto-dac din sec. 1 î.Hr., în care s-au găsit resturile unei fibule de bronz, un vârf de săgeată, tipar pentru turnat metale, fragmentele unei căni, ale unei fructiere şi ale unei străchini negre. În satul Orbeasca de Jos se află o biserică ortodoxă, cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1844), în satul Lăceni există biserica „Sfântul Gheorghe” (1844), iar în satele Lăceni şi Orbeasca de Sus, câte un conac din 1900 şi, respectiv, 1907.
ORBENI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 2 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe drepta văii râului Siret, pe ţărmul de Vest al lacului de acumulare Bereşti, la poalele de Sud Est ale Culmii Pietricica; 4 026 loc. (1 ian. 2011): 1 982 de sex masc. şi 2 044 fem. Staţie de c.f. (în satul Orbeni). Expl. de balast. Centru de meşteşuguri tradiţionale (ţesături de in, cânepă, lână şi păr, cusături populare, confecţionarea de costume populare, covoare, cergi, lăicere ş.a.). Biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1785, restaurată în 1977–1979) şi biserica de zid cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1993), în satul Orbeni.
ORLAT, com. în jud. Sibiu, formată dintr-un sat, situată în partea de Vest a Depr. Sibiu, în zona numită Mărginimea Sibiului, la poalele de NE ale M-ţilor Cindrel, în zona de confl. a Râului Mic (cu afl. său Orlat), cu Cibinul; 3 202 loc. 5 996 de sex masc. şi 6 505 fem. Supr.: 57,6 km2, din care 5,3 km2 în intravilan; densitatea: 2 359 (1 ian. 2011): 1 547 de sex masc. şi 1 655 fem. Staţie de c.f. Producţie de încălţăminte, de articole de voiaj şi marochinărie, de mobilă pentru bucătării, furnire, panouri din lemn, de cherestea şi de ţesături din lână (covoare, pături). La Orlat a funcţionat (din 1534) o fabrică de hârtie, care a fost mistuită de un incendiu în 1943. Moară de cereale. Balastieră. Important centru de creştere a ovinelor şi bovinelor. Muzeu etnografic. Pomicultură. Satul Orlat apare menţionat documentar, prima oară, în 1265. La 15 apr. 1762 a fost emis decretul imperial habsburgic pentru înfiinţarea miliţiei naţionale grănicereşti în urma căruia, în 1765 a luat fiinţă Regimentul I românesc de graniţă de la Orlat care a funcţionat până în 1851. La Orlat se află mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), cu biserica „Sfânta Treime” construită în anii 1992– 1994 prin strădania călugărilor Mihai Agachi şi Mihai Boghian. Ruinele unei cetăţi din sec. 14–15; biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1794-1796, zugrăvită în 1798 de Simion zugravul), declarată monument istoric; biserica romano-catolică (1746); clădirea sediului comandamentului grăniceresc (1763– 1765, cu transformări din sec. 20); casă din lemn (1852).
ORLEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 5 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Oltului, la poalele de SE ale Piem. Olteţului; 3 298 loc. (1 ian. 2011): 1 574 de sex masc. şi 1 724 fem. Haltă de c.f. (în satul Orleşti). Producţie de mobilă şi de cărămidă; două brutării. Centru viticol şi de vinificaţie. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor, caprinelor, cabalinelor şi a păsărilor. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1803–1804) şi „Sfinţii Voievozi” (1832), în satul Aureşti. În satul Orleşti se află biserica având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Înălţarea Domnului” (1910-1913, cu picturi murale interioare executate în frescă în 1941–1956 de Stan Hermeneanu, restaurată în 2007–2008).
ORLEA, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în partea de S a Câmpiei Romanaţi, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării; 2 591 loc. (1 ian. 2011): 1 272 de sex masc. şi 1 319 fem. Muzeu sătesc (f. 1 mai 1952), în satul Orlea, cu exponate de arheologie, ceramică medievală, numismatică, etnografie, colecţii de floră şi faună din zonă. Cămin cultural (1947); bibliotecă (peste 7 000 vol.). Culturi irigate de cereale, plante tehnice, legume ş.a. Pe terit. satului Orlea, atestat documentar în 1501, au fost descoperite urmele unei aşezări romane (sec. 2–3), în care s-au găsit fibule, aplice, catarame, reliefuri de cult în piatră, o figurină de teracotă reprezentând un maur ş.a., precum şi resturile unui pod roman de zidărie, construit peste Dunăre în timpul războaielor purtate de Domiţian în Dacia. Biserică cu hramul „Sfântul Nicolae” (1863–1864), în satul Orlea. Până la 7 mai 2004, com. Orlea a avut în componenţă satele Gura Padinii şi Satu Nou, care la acea dată s-au desprins din com. Orlea şi au format com. Gura Padinii, jud. Olt.
ORMENIŞ, com. în jud. Braşov, formată dintr-un sat, situată la poalele de NE ale M-ţilor Perşani, pe stg. văii Oltului; 2 133 loc. (1 ian. 2011): 1 050 de sex masc. şi 1 083 fem. Haltă de c.f. (în satul Ormeniş). Expl. lemnului. Satul Ormeniş apare menţionat documentar, prima oară, în 1319. Rezervaţie paleontologică (punct fosilifer cu bogată faună de amoniţi, conservaţi în marnele cretacice cenuşii). Ruinele unei cetăţi ţărăneşti din sec. 14. Până la 3 mart. 2005, com. Ormeniş a avut în componenţă satul Augustin, care la acea dată a devenit comună de sine stătătoare.
ORODEL, com. în jud. Dolj, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Piem. Bălăciţei cu Câmpia Desnăţui, pe cursul superior al râului Baboia; 2 908 loc. (1 ian. 2011): 1 453 de sex masc. şi 1 455 fem. Nod rutier. Viticultură. În satul Călugărei se află biserica având triplu hram – „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Ioan” şi „Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1833 prin strădania serdarului Dumitru Pleniceanu şi a mamei sale Maria şi pictată în 1840; în satul Cornu există bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1851–1857) şi „Sfântul Nicolae” (1898–1902), iar în satul Teiu, biserica „Sfântul Nicolae” (1899) şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (1845).
ORŢIŞOARA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Vingăi; 4 290 loc. (1 ian. 2011): 2 077 de sex masc. şi 2 213 fem. Staţii de c.f. (în satele Orţişoara şi Călacea), inaugurate în 1868. Nod rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale (în satul Călacea). Prelucr. lemnului (mobilă pentru birouri, butoaie) şi a laptelui; Producţie de încălţăminte, de lenjerie de corp şi de prefabricate din beton. Creşterea bovinelor, porcinelor şi păsărilor. Culturi de cereale, plante uleioase etc. Patru cămine culturale. Staţiune balneoclimaterică, în satul Călacea (→). Pe terit. satului Corneşti (numit până în 1964 Jadani sau Jădani), menţionat documentar, prima oară, în 1332 (în 1334 apare consemnat cu denumirea Sacerdos de Sadan), au fost descoperite urmele unei aşezări din perioada mijlocie a Epocii bronzului (c. 1500–1300 î.Hr.) în care s-au găsit unelte din piatră (topoare), din silex (lame), din lut (fusaiole), un topor din bronz şi multe vase ceramice, bogat ornamentate cu ghirlande, benzi haşurate, triunghiuri realizate prin incizie. În perimetrul satului Orţişoara, menţionat documentar, prima oară, în 1318, a căzut un meteorit în anul 1785. În perioada 1783–1785 la Orţişoara au fost colonizate peste 200 de familii de germani, care i-au atribuit numele Orczydorf. Biserică romano-catolică (1809), în stil baroc, biserica ortodoxă „Adormirea Miacii Domnului” (19681971) şi clădirea Primăriei (1910), în satul Orţişoara. Rezervaţia geologică „Vulcanii noroioşi” din satul Seceani. În perioada 1916–1929 satul Orţişoara s-a numit Cocota.
OSICA DE JOS, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Romanaţi, pe râul Olteţ, la 35 km SSV de municipiul Slatina; 1 671 loc. (1 ian. 2011): 840 de sex masc. şi 831 fem. Centru de confecţionare a covoarelor olteneşti şi a ţesăturilor populare. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Formaţie de dansuri populare (căluşari). Biserica „Sfântul Nicolae” (1825), declarată monument istoric, în satul Osica de Jos. Com. Osica de Jos a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Osica de Jos şi Bobu din com. Dobrun, jud. Olt. Tot până la 7 mai 2004, satul Osica de Jos a fost satul de reşedinţă al com. Dobrun.
OSICA DE SUS, com. în jud. Olt, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Romanaţi, pe dr. văii Oltului; 4 997 loc. (1 ian. 2011): 2 453 de sex masc. şi 2 544 fem. Reşed. com. este satul Vlăduleni (atestat documentar în 1558). Staţie de c.f. (în satul Vlăduleni). Nod rutier. Secţie de covoare manuale de tip persan. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. Centru de meşteşuguri tradiţionale (rotărit, confecţionarea pieselor de port popular şi a ţesăturilor de interior cu ajutorul războiului de ţesut manual). În satul Ostrov, menţionat documentar în 1787, se află o biserică ortodoxă cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Gheorghe” (1787), iar în satele Greci (atestat documentar în 1787) şi Osica de Sus (atestat documentar în 1495) există bisericile cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1830) şi, respectiv, „Sfinţii Voievozi” (1841, restaurată în 1939 şi 1950) şi „Sfântul Nicolae” (1894).
OSTRA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Suha, la poalele de SE ale masivelor Rarău şi Giumalău şi cele de NV ale M-ţilor Stânişoarei, pe cursul superior al râului Suha, străjuită de vf. Ostra (1 382 m); 3 239 loc. (1 ian. 2011): 1 681 de sex masc. şi 1 558 fem. Expl. de baritină. Ferăstrău hidraulic (începutul sec. 20), în satul Ostra. Expl. şi prelucr. lemnului. Cămin cultural (1945). În satul Ostra, atestat documentar la 25 apr. 1475, se află o biserică din 1897.
OSTROV, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 6 sate, situată în SV Pod. Oltina, pe dr. Dunării; 5 362 loc. (1 ian. 2011): 2 724 de sex masc. şi 2 638 fem. Punct de trecere cu bacul peste Dunăre. Producţie de cărămidă şi ţiglă. Prelucr. lemnului. Centru de vinificaţie. Renumită podgorie. Pomicultură (piersici, caişi, cireşi, meri). Plantaţie experimentală de kiwi. Creşterea ovinelor şi caprinelor. Pescuit în apele Dunării şi ale lacului Bugeac (sau Gârliţa). Centru de confecţionare a uneltelor de pescuit. În perimetrul com. Ostrov se află pădurea Esechioi, declarată rezervaţie forestieră. Pe terit. satului Bugeac au fost identificate două necropole de incineraţie din secolul 4 î.Hr., din care s-au recuperat vase ceramice lucrate cu mâna (decorate cu brâuri alveolare) sau la roată, două fibule din bronz, de tip tracic, o amforă grecească, mărgele din sticlă colorată, brăţări din bronz, fusaiole de lut ş.a. În arealul satului Ostrov au fost descoperite câteva urne funerare getice şi o parte din necropola oraşului roman Durostorum (al cărui centru se afla pe locul actualului oraş Silistra din Bulgaria), în care s-au găsit două coifuri din bronz, cu mască (sfârşitul secolului 1 d.Hr.), două strecurători din bronz, un cap de Tanatos, din marmură, sarcofage, cavouri zidite cu cărămidă (unele cu picturi pe pereţi) ş.a. În perimetrul satului Gârliţa a fost identificată o aşezare hallstattiană şi o necropolă de incineraţie din secolele 8–9. În satul Ostrov există biserica „Sfântul Nicolae” (1860, reparată şi pictată în anii 2006-2010), iar în satul Galiţa se află mănăstirea Dervent (de călugări), ctitorită de monahul Elefterie Mihai în 1936. Biserica mănăstirii, cu trei altare şi patru hramuri („Cuvioasa Parascheva”, „Sfântul Gheorghe”, „Izvorul Tămăduirii” şi „Înălţarea Sfintei Cruci”), a fost construită în perioada 5 iulie 1936–13 septembrie 1942 după planul arhitectului N. Săvulescu şi pictată abia în anii 1970–1980. La 28 octombrie 1959, mănăstirea a fost desfiinţată de autorităţile comuniste, rămânând în funcţiune doar biserica de parohie. La 2 februarie 1990, mănăstirea a fost reînfiinţată prin strădania fostului stareţ Elefterie Mihai. În curtea mănăstirii se află o cruce şi un izvor cu apă rece, ambele făcătoare de minuni. Cât timp mănăstirea a fost desfiinţată, izvorul a secat, din el curgea apă doar o singură dată pe an – de ziua Izvorului Tămăduirii. După reînfiinţarea mănăstirii (în 1990) izvorul a început să aibă apă permanent, această apă având calităţile aghiasmei (→ şi mănăstirea Dervent, Capitolul Mănăstiri, litera D).
OSTROV, com. în jud. Tulcea, formată dintrun sat, situată pe dr. braţului Dunărea Veche; 1 977 loc. (1 ian. 2011): 1 058 de sex masc. şi 919 fem. Pescuit. Pe terit. satului Piatra (sat care s-a autodesfiinţat prin depopulare în anii ’90 ai sec. 20) au fost descoperite (1958) urmele aşezării romane Beroe (sec. 1 d.Hr.), cu o mare necropolă de înhumaţie, care a avut o continuitate de folosire de c. un mileniu (sec. 2–7 şi 10–12). Aici s-au găsit fibule digitate, de tip germanic, coliere din chihlimbar sau din sticlă colorată, catarame, garnituri vestimentare etc. În apropiere a fost identificată o aşezare fortificată romano-bizantină (sec. 4–7), suprapusă de o aşezare de bordeie din sec. 9–11, precum şi vestigiile unei bazilici paleo- creştine (sec. 5–6). În satul Ostrov, atestat documentar în 1848, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1955).
OSTROVENI, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2 sate, situată în SV Câmpiei Romanaţi, în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării, pe cursul inf. al râului Jieţ; 5 202 loc. (1 ian. 2011): 2 556 de sex masc. şi 2 646 fem. Prelucr. lemnului. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1796–1818, reparată în 1889, 1902, 1931), „Sfântul Nicolae” (1792, reparată în 1968) şi „Sfânta Treime” (1793), în satul Ostroveni şi biserica „Sfântul Nicolae” (ante 1845, refăcută în 1883–1885), în satul Lişteava.
OŞEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe râul Buda; 3 236 loc. (1 ian. 2011): 1 670 de sex masc. şi 1 566 fem. Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (ante 1809, refăcută în 1815-1816, reparată în 1837, 1912, 1965, 1988), în satul Oşeşti.
OŞORHEI, com. în jud. Bihor, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de N ale Dealurilor Pădurii Craiului, pe stg. Crişului Repede, în zona de confl. cu râul Tăşnad; 6 589 loc. (1 ian. 2011): 3 289 de sex masc. şi 3 300 fem. Staţie de c.f. (în satul Oşorhei). Nod rutier. Producţie de încălţăminte, de mobilă, de echipamente periferice, de ambalaje din hârtie şi carton, de cărămizi şi ţigle. Apicultură. În satul Oşorhei, menţionat documentar, prima oară, în 1391, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1710), iar în satul Fughiu, atestat documentar în 1236, există o biserică reformată (sec. 18). Poiană cu narcise.
OTELEC, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Timişului, pe dr. canalului Bega; 1 684 loc. (1 ian. 2011): 834 de sex masc. şi 850 fem. Haltă de c.f. (în satul Otelec). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume, cartofi ş.a. Creşterea porcinelor (în satul Iohanisfeld). Cămin cultural. În satul Otelec, menţionat documentar în 1828, se află o biserică romano-catolică (1885). În perioda interbelică, satul Otelec s-a numit Ungureni. Satul Otelec a fost grav afectat de inundaţiile din 25 apr. 2005, provocate de ruperea unui dig de pe râul Timiş, aflat la 15 km distanţă. Aceste inundaţii au avariat 200 de case şi gospodării şi au deteriorat numeroase suprafeţe de terenuri cultivate. Com. O. a fost înfiinţată la 16 mai 2008 prin desprinderea satelor Otelec şi Iohanisfeld din com. Uivar, jud. Timiş.
OTEŞANI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 5 sate, situată în Subcarpaţii Olteniei, pe cursul mijlociu al râului Luncavăţ; 2 813 loc. (1 ian. 2011): 1 419 de sex masc. şi 1 394 fem. Zăcăminte de lignit (în satul Cuceşti). Biserică ortodoxă, cu hramul „Buna Vestire” (1740, reparată în 1772), declarată monument istoric, în satul Oteşani.
OŢELENI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Pod. Central Moldovenesc cu Câmpia Jijiei Inferioare; 3 636 loc. (1 ian. 2011): 1 834 de sex masc. şi 1 802 fem. Expl. de gresii, argile şi marne. Pomicultură; viticultură; apicultură; piscicultură. Culturi de cereale, legume ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. În satul Oţeleni (numele vechi Boziani), menţionat documentar, prima oară, în 1446, se află biserica romano-catolică „Sfinţii Ioachim şi Ana”, construită în 1954 pe locul uneia din 1871, biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1813) şi biserica de zid „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (21 m lungime, 8 m lăţime şi 5,50 m înălţimea zidurilor), construită în anul 1809 prin osârdia şi pe cheltuiala lui Vasile Chiriac Bibescu şi a soţiei sale, Maria. Biserica păstrează picturi murale interioare originare. Pe terit. satului Oţeleni a fost descoperit un tezaur de argint (sec. 10–13) alcătuit dintr-un pandantiv globular, două inele, patru brăţări.
OZUN, com. în jud. Covasna, alcătuită din 7 sate, situată în SV Depr. Târgu Secuiesc, la poalele de S ale M-ţilor Bodoc, pe Râu Negru; 4 599 loc. (1 ian. 2011): 2 258 de sex masc. şi 2 341 fem. Staţie de c.f. (în satul Ozun). Nod rutier. Expl. de balast. Producţie de mobile oară în 1332, se află o biserică din sec. 14 (azi biserică reformată) cu turn din 1616, cu fragmente de ziduri de incintă, o biserică ortodoxă, construită în 1833 pe locul uneia din lemn din 1805, reparată în 1916, 1964, 1999, castelul „BéldyMikes” (1755, cu unele transformări din sec. 20), conacul „Ujvárosy-Agoston” (1810–1825), declarat monument istoric, conacul „Pünkösti” (1810, cu unele transformări din sec. 20), şi cazarma husarilor (sec. 19); în satul Lisnău există o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), refăcută în 1622 şi în sec. 19, cu zid de incintă din 1834, iar în satul Sântionlunca, o biserică romano-catolică (1774).