Comune (Ş)

ŞAG, com. în jud. Timiş, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Timişului, pe râul Timiş; 2 916 loc. (1 ian. 2011): 1 428 de sex masc. şi 1 488 fem. Staţie de c.f. (în satul Şag), inaugurată în 1858. Expl. de nisip cuarţos. Producţie de mobilă, de mat. de construcţie şi de încălţăminte. Creşterea bovinelor. Satul Şag apare menţionat documentar în 1333 cu numele Sagad. În com. Şag se află mănăstirea Timişeni (de maici), întemeiată în 1944 de mitropolitul Vasile Lăzărescu. Biserica actuală, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost construită în 1968–1972 prin grija I.P.S. Nicolae Corneanu şi pictată de Victor Jurcă, iar biserica „Izvorul Tămăduirii” a fost zidită în anii 2002-2008; biserica romano-catolică (1884). Primărie (1887). În anul 2003 a început construirea unei biserici mai mari şi a unui corp de chilii. Până la 7 mai 2004, com. Şag a avut în componenţă satual Parţa, care la acea dată a fost trecut în categoria comunelor.

ŞAGU, com. în jud. Arad, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Vingăi, pe cursurile superioare ale râurilor Slatina şi Apa Mare; 3 989 loc. (1 ian. 2011): 1 984 de sex masc. şi 2 005 fem. Staţie de c.f. (în satul Şagu). Viticultură. În satul Şagu, menţionat documentar în 1333, se află biserica ortodoxă cu hramul „Intrarea Domnului în Ierusalim”, construită în 1977-1982 pe locul uneia din anul 1800.

ŞAMŞUD, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 2 sate, situată la poalele Dealurilor Majei, pe cursul superior al râului Maja; 1 758 loc. (1 ian. 2011): 872 de sex masc. şi 886 fem. Izvoare cu ape minerale sulfuroase (în satul Valea Pomilor). Pomicultură (meri, peri, pruni). Centru viticol şi de vinificaţie. În stul Şamşud, menţionat documentar, prima oară, în 1349 se află biserica ortodoxă cu hramul „Înălţarea Domnului” (1850).

ŞANDRA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Timişului, la 35 km NV de municipiul Timişoara; 2 885 loc. (1 ian. 2011): 1 414 de sex masc. şi 1 471 fem. Expl. de petrol (din 1968). Staţie de c.f. (inaugurată în 1884). Agroturism. Biserică romano-catolică (1836), în satul Şandra. Satul Şandra a fost înfiinţat în 1833 cu numele Alexandria după numele episcopului Alexandru de Zagreb care era proprietarul terenurilor din acea zonă. La 1 ian. 1833, acesta a semnat un contract prin care permitea celor 140 de familii de colonişti germani proveniţi dn localităţile apropiate să se aşeze pe moşia lui şi să înfiinţeze satul Alexandria (în germană Schanderhaas sau Alexanderhausen). Com. Şandra a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satelor Şandra şi Uihei din com. Biled, jud. Timiş.

ŞANŢ, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele de N ale M-ţilor Bârgău şi cele de SE ale M-ţilor Rodnei, pe cursul superior al Someşului Mare; 3 493 loc. (1 ian. 2011): 1 729 de sex masc. şi 1 764 fem. Expl. de min. complexe (în satul Şanţ) şi de min. cuprifere (în satul Valea Mare). Expl. şi prelucr. lemnului. Muzeu etnografic. Centru de prelucr. artistică a lemnului, de cusături şi ţesături populare. Satul Şanţ apare menţionat documentar, prima oară, în anul 1600. Turism ecvestru. Complexul „Poiana Zânelor”. Teleschi.

ŞARU DORNEI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 7 sate, situată în partea de S a Depr. Dornelor, la 903–1 100 m alt., la poalele de NE ale M-ţilor Căliman şi cele de NV ale M-ţilor Bistriţei, pe râul Neagra Şarului, la 130 km SV de municipiul Suceava; 4 244 loc. (1 ian. 2011): 2 131 de sex masc. şi 2 113 fem. Reşed. com. este satul Neagra Şarului. Expl. de min. de mangan (în satul Şaru Dornei), de sulf (în satul Gura Haitii) şi de turbă (în satul Neagra Şarului). Producţie de mobilă, de brânzeturi şi caşcaval. Moară (1890), în satul Gura Haitii. Centrul unei interesante zone etnografice în care se confecţionează cojoace lungi şi bundiţe decorate cu motive vegetale, zoomorfe sau geometrice (în satul Şaru Dornei). Centru de dogărie. Staţie de îmbuteliere a apelor minerale (Şaru Dornei). Staţiune balneoclimaterică de interes general, recunoscută pentru apele sale minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, hipotone, analizate pentru prima oară în anul 1787 de geologul austriac Richard Hacquet. Rezultatele analizelor sale, publicate în lucrarea Neueste physicalischpolitische Reisen in der Jahren 1788– 1789 durch die dacischen und sarmatischen Karpathen, apărută la Nürnberg în 1790, reprezintă prima analiză chimică a unei ape minerale din România. În 1888, dr. A. Löbel a făcut un studiu balneoclimatic al apelor minerale de la Şaru Dornei, pe care l-a publicat în „Bade-Zeitung” din Viena. Calităţile gustative ale apelor minerale de la Şaru Dornei (foarte acidulate) fac ca ele să fie utilizate în mod special ca ape de masă. În satul Şaru Dornei, atestat documentar în 1630, se află o biserică din anul 1710, iar în satul Şaru Bucovinei exiastă biserica „Sfântul Dimitrie” (1854-1856). În arealul com. Şaru Dornei se află rezervaţia naturală „Tinovul Şaru Dornei” (35 ha) în cadrul căreia vegetează muşchiul de turbă (Sphagnum wulfianum), pinul (Pinus silvestris f. turfosa) şi peştera Luanei. Agroturism. Centru turistic şi punct de plecare spre vf. Pietrosu din M-ţii Căliman (2 100 m alt.).

ŞĂRMĂŞAG, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 6 sate, situată la poalele dealurilor omonime, pe râul Zalău, în zona de confl. cu Crasna; 6 483 loc. (1 ian. 2011): 3 204 de sex masc. şi 3 279 fem. Nod feroviar şi rutier. Expl. de lignit. În arealul satului Şărmăşag, menţionat documentar, prima oară, în 1355, a fost descoperit (1941) un tezaur dacic de argint, datând din a doua jumătate a sec. 1 î.Hr., alcătuit din patru brăţări şi trei fibule. În satul Ilişua, atestat documentar în 1321, se află o biserică reformată de la începutul sec. 17, cu turn din 1896.

ŞĂULIA, com. în jud. Mureş, alcătuită din 4 sate, situată în zona Colinelor Comlodului (Câmpia Sărmaşului), pe râul Bologa; 2 167 loc. (1 ian. 2011): 1 079 de sex masc. şi 1 088 fem. Haltă de c.f. (în satul Şăulia). Expl. de gaze naturale. Produse textile; prelucr. lemnului. Lacuri piscicole cu o supr. totală de 90,6 ha. Creşterea bovinelor, porcinelor şi ovinelor. Culturi de cartofi şi de cereale. Satul Şăulia apare menţionat documentar, prima oară, în 1277. Motel.

ŞCHEIA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, la poalele culmii Şcheia; 3 405 loc. (1 ian. 2011): 1 736 de sex masc. şi 1 669 fem. Expl. de calcare oolitice. Viticultură. Satul Şcheia, cunoscut în trecut cu numele Şcheia Pojorăşti, apare menţionat documentar, prima oară, în 1443. În satul Şcheia există o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, ctitorie de la mijlocul sec. 17 a domnului Vasile Lupu, conacul „Alexandrescu” (sec. 19) şi un bordei (sec. 19). Rezervaţia geologică de calcare oolitice Şcheia-Floreşti (1 ha). Până la 7 apr. 2004, com. Şcheia a avut în componenţă satele Drăguşeni şi Frenciugi, care la acea dată au format com. Drăguşeni, jud. Iaşi.

ŞCHEIA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 5 sate, situată în partea centrală a Pod. Sucevei, pe dr. râului Suceava, la 4 km NV de municipiul Suceava; 9 649 loc. (1 ian. 2011): 4 914 de sex masc. şi 3 458 fem. Nod rutier. Aici, oastea comandată de Ştefan cel Mare a înfrânt (la 6 mart. 1486) oastea pretendentului la tron, Hruet (Hronoda), susţinut de trupele turceşti aflate sub comanda lui Bali-beg Malkoçoğlu. În satul Sfântu Ilie se află biserica „Sfântul Ilie”, ctitorie din 1488 a lui Ştefan cel Mare, restaurată şi repictată în anii 1632–1653, cu un valoros ansamblu de picturi murale interioare, între care se remarcă un tablou votiv care îl înfăţişează pe domnul Ştefan cel Mare; catapeteasmă datând din anul 1705; în satul Şcheia , atestat documentar la 1 sept. 1590, există biserica „Sfântul Nicolae” (1841).

ŞEICA MARE, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 6 sate, situată în Pod. Hârtibaciului, pe râul Vişa, în zona de confl. cu râul Calva; 4 941 loc. (1 ian. 2011): 2 455 de sex masc. şi 2 486 fem. Staţie de c.f. (în satul Şeica Mare). Nod rutier. Fabrică particulară de ţesături industriale (plase pentru cauciucuri, benzi rulante etc.), dată în folosinţă la 16 febr. 1996. Viticultură. În arealul satului Boarta, atestat documentar în 1349, au fost descoperite (1891, 1947–1949, 1965–1967) urmele unei aşezări neolitice, aparţinând culturii Petreşti (sf. milen. 3 î.Hr.), peste care s-a suprapus o aşezare din perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului, aparţinând culturii Coţofeni (2500–1800 î.Hr.). Tot aici a fost găsit un tezaur alcătuit din două coliere din aur, datând de la începutul primei Epoci a fierului – Hallstatt (1200–450/300 î.Hr.). Satul Şeica Mare apare menţionat documentar, prima oară, în perioada 1308–1310, iar apoi în 1351 ca reşed. a unui scaun săsesc. În 1705, în timpul Răscoalei curuţilor, satul a fost distrus aproape în întregime, fiind refăcut ulterior. În 1780, la Şeica Mare a fost înfiinţată o şcoală românească. În satul Buia, atestat documentar în 1296, se află o biserică din sec. 15, cu turn din 1786, azi evanghelică, şi un castel construit în mai multe etape (sec. 14–17), care a fost pentru scurt timp în posesia lui Mihai Viteazul, după bătălia de la Şelimbăr din 1599. În satul Şeica Mare există o cetate ţărănească, cu biserică de incintă (1503, cu unele transformări din sec. 16 şi 19), iar în satul Boarta, castelul „Tobias” (1770).

ŞEICA MICĂ, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 2 sate, situată în partea de V a Pod. Hârtibaciului, pe stg. văilor Vişa şi Târnava Mare; 1 754 loc. (1 ian. 2011): 883 de sex masc. şi 866 fem. Viticultură. Creşterea bovinelor. Pe terit. satului Şeica Mică au fost descoperite urmele unei cetăţi de pământ, datând din Hallstatt (1200– 450/300 î.Hr.), un tezaur dacic de argint (sec. 2 î.Hr.), alcătuit din trei coliere, cinci brăţări, un lanţ, două fibule, 356 denari republicani romani, urmele unei aşezări rurale, cu necropolă, din sec. 2–3 şi ale alteia din sec. 5–6, precum şi un tezaur de monede bizantine, din aur, ascuns la începutul sec. 6. În satul Şeica Mică, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1311–1348, se află o biserică din sec. 15, cu unele transformări din sec. 16 şi 19 (azi biserică evanghelică), fortificată în sec. 16, declarată monument istoric, o casă parohială a bisericii evanghelice (1754) şi casa „Geiger” (1771, cu transformări ulterioare). Vulcani noroioşi (în satul Şoroştin).

ŞEITIN, com. în jud. Arad, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Aradului, pe dr. Mureşului; 3 104 loc. (1 ian. 2011): 1 557 de sex masc. şi 1 547 fem. Staţie de c.f. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, cartofi, legume etc. Prelucr. lemnului. În arealul satului Şeitin, menţionat documentar în anul 1138 cu numele Villa Sahtu, a fost descoperită o necropolă din sec. 3–5.

ŞELARU, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râurile Dâmbovnic şi Glavacioc; 3 365 loc. (1 ian. 2011): 1 670 de sex masc. şi 1 695 fem. Nod rutier. Expl. de petrol. Mori de cereale. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, legume etc. Biserica având hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1866), în satul Fierbinţi.

ŞELIMBĂR, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Sibiu, în zona de confl. a râului Sebeş cu Cibin, la 5 km SE de municipiul Sibiu; 6 704 loc. (1 ian.  2011): 3 328 de sex masc. şi 3 376 fem. Halte de c.f. (în satele Şelimbăr şi Veştem). Pomicultură (meri, peri, pruni). Creşterea porcinelor (în satul Veştem). În arealul com. Şelimbăr au fost descoperite vestigii neolitice şi din perioada dacoromană (ceramică, cărămizi folosite pentru mozaicuri şi pavimente). La Şelimbăr, armata comandată de Mihai Viteazul a înfrânt (la 18/28 oct. 1599) oastea transilvană a principelui Andrei Báthori. Domnul Ţării Româneşti a înaintat apoi către Alba Iulia, intrând triumfal în aceasta la 1 nov. 1599, instituindu-şi astfel stăpânirea asupra întregului terit. al Transilvaniei. În satul Şelimbăr, menţionat documentar, prima oară, în 1323, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), cu unele transformări din 1423 şi 1804, ruinele unei cetăţi ţărăneşti din sec. 15 şi un monument comemorativ ridicat în 1932 în amintirea victoriei obţinute de Mihai Viteazul în lupta cu oastea lui Andrei Báthori. Bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1782–1787, cu picturi murale interioare originare realizate de fraţii Nicolae şi Alexandru Grecu), „Adormirea Macii Domnului” (1937, pictată în 1938), „Cuvioasa Parascheva” (1842, cu picturi murale interioare originare) şi „Adormirea Maicii Domnlui” (construită în 1824 pe locul uneia ce data din 1690, pictată în 1927 de Petru Modran şi turn-clopotniţă din 1690), în satele Mohu, Şelimbăr, Veştem şi Bungard.

ŞENDRENI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe stg. Siretului, în zona de confl. cu râul Mălina, care înainte de vărsarea în Siret, formează lacul Mălina; 3 961 loc. (1 ian. 2011): 1 995 de sex masc. şi 1 966 fem. Staţie (în satul Şendreni) şi haltă de c.f. (în satul Şerbeştii Vechi). Nod rutier. Abator şi antrepozite frigorifice. Prelucr. lemnului (lăzi şi ambalaje). Piscicultură. Han. Pe terit. satului Şendreni, atestat documentar, prima oară, la 29 mart. 1625, au fost descoperite (1961) urmele unei aşezări romane cu necropolă (sec. 2–3), în care s-au găsit o statuie de dimensiuni mari a lui Iupiter Dolihenus stând în picioare pe un taur şi un relief al Cavalerului trac. Pe malul lacului Mălina a fost identificată o aşezare autohtonă de bordeie (sec. 10–11). Rezervaţia paleontologică Barboşi (Tirighina), cu faună de moluşte fosile din Cuaternarul inferior. Satul Şerbeştii Vechi este atestat documentar la 20 iul. 1725.

ŞENDRICENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 3 sate, situată în NV Câmpiei Jijiei Superioare, la contactul cu Dealul Bour (Pod. Sucevei), pe râul Buhai; 4 462 loc. (1 ian. 2011): 2 236 de sex masc. şi 2 226 fem. Prelucr. laptelui; produse de panificaţie. Presă de ulei comestibil. Producţie de ferestre şi uşi termopan. Morărit. Ciupercărie. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Pomicultură (meri, peri, pruni, nuci). Creşterea bovinelor. În satul Horlăceni, menţionat documentar, prima oară, la 1 mai 1384, au fost descoperite vestigiile unei aşezări din Epoca fierului şi o necropolă feudală cu 30 de morminte. În satul Şendriceni se află bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1822), „Adormirea Maicii Domnului” (zidită în 1862 pe locul uneia din lemn din 1756) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1863), iar în satul Horlăceni, biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1788). Rezervaţie forestieră (pădurea Horlăceni).

ŞEPREUŞ, com. în jud. Arad, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Câmpiei Crişurilor cu Câmpia Cermei, pe râul Sartiş; 2 661 loc. (1 ian. 2011): 1 323 de sex masc. şi 1 338 fem. Nod rutier. Abator. Producţie de încălţăminte şi de mase plastice. Creşterea ovinelor, porcinelor, bovinelor, păsărilor, cabalinelor. Apicultură; legumicultură. Fond cinegetic. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ. Satul Şepreuş apare menţionat documentar, prima oară, în 1407. Castel (sec. 19).

ŞERBĂNEŞTI, com. în jud. Olt, alcătuită din 3 sate, situată în partea de V a Câmpiei Boian, pe dr. văii Vedea; 3 089 loc. (1 ian. 2011): 1 554 de sex masc. şi 1 535 fem. Nod rutier. Morărit; produse de panificaţie. Confecţii textile. Culturi de cereale. În satul Şerbăneşti, atestat documentar, prima oară, la 23 iul. 1513 şi apoi la 21 oct. 1539, se află biserica având dublu hram – „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, sfinţită în 1874, cu picturi murale interioare executate în frescă, declarată monument istoric, iar în satul Şerbăneştii de Sus există biserica „Adormirea Maicii Domnului” construită în anii 1853–1864.

ŞERBĂUŢI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, situată în partea de N a Pod. Suceava; 3 268 loc. (1 ian. 2011): 1 652 de sex masc. şi 1 616 fem. Fânaţe. Creşterea bovinelor. Două cămine culturale. Com. Şerbăuţi a fost înfiinţată la 8  mai 2003 prin desprinderea satelor Călineşti şi Şerbăuţi din com. Calafindeşti, jud. Suceava.

ŞERCAIA, com. în jud. Braşov, alcătuită din 3 sate, situată în partea de E a Depr. Făgăraş, pe râul Olt, la confl. cu Şercaia; 3 149 loc. (1 ian. 2011): 1 600 de sex masc. şi 1 549 fem. Staţie de c.f. (în satul Şercaia). Nod rutier. Expl. de turbă şi de tufuri vulcanice. Fabrici de cherestea, de prefabricate din beton, de nutreţuri concentrate şi de produse alim. Abator. Fermă de creştere a porcinelor. Creşterea bovinelor şi bubalinelor (bivoli). Festivalul anual al narciselor. Satul Şercaia apare menţionat documentar, prima oară, într-un registru papal, în 1235, cu numele Sarcam, în 1372 este consemnat ca târg (Oppidum Scherkkegen), iar în 1429 figura cu denumirea Sorkingen. Pe terit. satului Hălmeag au fost descoperite urmele unei aşezări romane (sec. 2) în care s-a găsit un umbo (garnitura metalică centrală a unui scut) din bronz argintat, decorat cu motive geometrice, vegetale şi zoomorfe, realizate prin niellare (tehnică decorativă care constă în încrustarea de metal în metal), cu o inscripţie indescifrabilă. În satul Hălmeag, menţionat documentar în 1211 cu numele Castrum Almage, se află o biserică construită în anii 1160–1190 (azi biserică evanghelică), monument reprezentativ al arhitecturii transilvănene din perioada de tranziţie de la romanic la gotic. În satul Şercaia există biserica „Sfânta Ecaterina” construită în anii 1868–1875, în stil gotic, după planul arhitectului Jozsef Sampek din Braşov, pe locul unei biserici din sec. 14 şi menţionată documentar în 1429. Lângă biserică se află o clădire cu două niveluri construită în 1776–1777, declarată monument de arhitectură. În satul Vad se află o biserică ortodoxă din 1870. În arealul satului Vad se află o poiană cu narcise (Dumbrava Vadului, 391,9 ha), declarată monument al naturii, în care specia dominantă este narcisa (Narcissus stellaris), care, împreună cu ţăpoşica (Nardus stricta) şi iarba vânătă (Molinia caerulea) formează o asociaţie vegetală caracteristică.

ŞIBOT, com. în jud. Alba, alcătuită din 4 sate, situată în culoarul Orăştiei, pe râul Mureş, la confl. cu râul Cugir, la poalele de SV ale M-ţilor Trascău; 2 497 loc. (1 ian. 2011): 1 247 de sex masc. şi 1 232 fem. Staţie (în satul Şibot) şi haltă de c.f. (în satul Balomiru de Câmp). Balastieră. Centru de prelucr. artistică a lemnului (în satul Băcăinţi). Pe terit. satului Sărăcsău a fost descoperit (1950) un tezaur dacic de argint (sec. 1 d.Hr.), alcătuit din opt fibule, un ac de fibulă, două coliere din bandă de argint, o brăţară, două inele ş.a. În satul Băcăinţi se află ruinele turnului bisericii din piatră (sec. 13), iar în satul Şibot, atestat documentar în 1281, biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18) şi monumentul închinat lui Pavel Chinezul – erou al luptei de la Câmpul Pâinii (13 oct. 1479).

ŞICULA, com. în jud. Arad, alcătuită din 3 sate, situată în partea de S a Câmpiei Cermei, pe Crişu Alb; 4 431 loc. (1 ian. 2011): 2 164 de sex masc. şi 2 267 fem. Nod rutier. Expl. forestiere; confecţii textile. Satele Şicula şi Chereluş apar menţionate documentar, prima oară, în 1334, iar satul Gurba în 1213.

ŞIEU, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Budacu, pe cursul superior al râului Şieu, la poalele de NE ale Culmii Şieu; 3 107 loc. (1 ian. 2011): 1 601 de sex masc. şi 1 506 fem. Staţie de c.f. (în satul Şieu). Nod rutier. Centru pomicol (meri, pruni, peri) şi viticol. În satul Şieu, menţionat documentar, prima oară, în 1319, se află o biserică din sec. 16 (azi biserică reformată) şi castelul „Rákóczi” (sec. 18), în stil baroc, iar în satul Posmuş, atestat documentar în 1319, există o biserică evanghelică (sec. 16, cu transformări radicale din 1850 şi clopotniţă din 1923) şi castelul „Teleki” (sec. 17). În arealul satului Posmuş se află o pădure de larice (Larix decidua), declarată rezervaţie forestieră.

ŞIEU, com. în jud. Maramureş, formată dintr-un sat, situată în Depr. Maramureş, pe râul Iza, la 40 km SE de municipiul Sighetu Marmaţiei; 2 581 loc. (1 ian. 2011): 1 314 de sex masc. şi 1 267 fem. Prelucr. lemnului. Vâltori. Agroturism. În satul Şieu, atestat documentar, în 1373, se află bisericile din lemn cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (sec. 17) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1760), aceasta din urmă declarată monument istoric. Com. Şieu a fost înfiinţată la 4 dec. 2006 prin desprinderea satului Şieu din  fosta com. Rozavlea (în prezent oraş), jud. Maramureş.

ŞIEU-MĂGHERUŞ, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 7 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Bistriţei cu Dealurile Lechinţei, la poalele de N ale Culmii Şieu, pe cursul mijlociu al râului Şieu, la confl. cu Dipşa; 4 335 loc. (1 ian. 2011): 2 145 de sex masc. şi 2 190 fem. Nod de c.f. (staţii de c.f. în satele Sărăţel şi Şieu-Măgheruş şi haltă de c.f. în satul Arcalia). Expl. de balast (în satul Sărăţel). Prelucr. lemnului. Producţie de palincă. Culturi de cereale. Pomicultură (meri, pruni, peri). Creşterea porcinelor. Staţiune de cercetări complexe a Universităţii din Cluj-Napoca, având sediul în castelul „Bethlen” (în satul Arcalia). Pe terit. satului Arcalia a fost descoperit (ante 1876 şi 1888) un mormânt de înhumaţie, datând din Hallstatt (1200–450/300 î.Hr.), în care s-au găsit roţile (cu patru spiţe, butuc şi obezi din bronz cu lemn) unui car de luptă, iar în arealul satului Sărăţel, pe Dealul Cetate, au fost scoase la iveală (1959, 1962) urmele unei cetăţi dacice cu fortificaţie de pământ (circumvalaţie cu şanţ) datând din sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr. După cucerirea Daciei, romanii au construit aici două turnuri de pază (din care se mai păstrează doar fundaţiile). Satul Şieu-Măgheruş apare menţionat documentar, prima oară, în 1292. În satul Arcalia se află un parc dendrologic (16 ha), iar în satul Sărăţel un masiv de sare (20 ha), ambele ocrotite de lege, declarate rezervaţie forestieră şi, respectiv, rezervaţie geologică. Biserici, în satele Şieu-Măgheruş (sec. 13–14), Crainimăt (sec. 15–16) şi Arcalia (începutul sec. 16); castelele „Bethlen” (sec. 18), cu parc dendrologic (16,5 ha), şi „Rákóczi” (sec. 18), în satele Arcalia şi Şieu-Măgheruş. Turism.

ŞIEU-ODORHEI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 7 sate, situată la poalele de NV ale Dealurilor Lechinţei, pe cursul inf. al râului Şieu; 2 553 loc. (1 ian. 2011): 1 234 de sex masc. şi 1 319 fem. Lacuri piscicole. Muzeu de arheologie şi etnografie. Pârtie de schi. Camping. În satul Şieu-Odorhei, menţionat documentar, prima oară, în 1329, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică reformată), iar în satul Şirioara, atestat documentar în 1250, ruinele unei biserici din sec. 13. Castel (sec. 17), în satul Cristur-Şieu.

ŞIEUŢ, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 4 sate, situată în depresiunea omonimă, cuibărită între Dealurile Bistriţei (la N), prelungirile M-ţilor Căliman (la NE), respectiv vf. Poiana Tomii (1 470 m alt.), Dealul Făget (684 m alt.) la S şi Culmea Şieului (la V-NV), pe cursul superior al râului Şieu; 2 692 loc. (1 ian. 2011): 1 342 de sex masc. şi 1 350 fem. Haltă de c.f. (în satul Şieuţ). Prelucr. lemnului şi a laptelui; produse de panificaţie. Morărit. Valorificarea fructelor de pădure. Culturi de cereale, cartofi ş.a. Creşterea ovinelor, bovinelor, porcinelor, cabalinelor. Centru de ţesături şi cusături populare. Satele Şieuţ, Lunca şi Sebiş apar menţionate documentar, prima oară, în 1319, iar satul Ruştior în 1228. Agroturism.

ŞILINDIA, com. în jud. Arad, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de N ale Dealurilor Cigherului, pe râul Cigher; 868 loc. (1 ian. 2011): 403 de sex masc. şi 465 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomicultură. În satul Şilindia, menţionat documentar, prima oară, în 1334, a fost descoperit un tezaur datând din sec. 3 î.Hr.

ŞIMAND, com. în jud. Arad, formată dintr-un sat, situată în zona de contact a Câmpiei Aradului cu Câmpia Crişurilor, pe canalul Morilor; 4 376 loc. (1 ian. 2011): 1 205 de sex masc. şi 2 171 fem. Staţie de c.f. Nod rutier. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, cartofi, legume etc. Pe terit. satului a fost identificată (1961) o necropolă sarmatică, de înhumaţie (sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr.), în care s-au găsit mărgele din chihlimbar, oglinzi din plumb, precum şi un vas ceramic dacic (un căţui). În satul Şimand, menţionat documentar, prima oară, în 1290 se află o biserică ortodoxă construită în sec. 19, pe locul uneia care data de la mijlocul sec. 18, şi castelul „Cernovici”, situat în mijlocul unui parc, construit în stil neoclasic, în prima jumătate a sec. 19.

ŞIMIAN, com. în jud. Bihor, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Carei, pe râul Salcia, la graniţa cu Ungaria; 3 804 loc. (1 ian. 2011): 1 870 de sex masc. şi 1 934 fem. Haltă de c.f. (în satele Şimian şi Şilindru). Culturi de cereale. Satul Şimian apare menţionat documentar, prima oară, în 1332.

ŞIMIAN, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 8 sate, situată pe stg. văii Dunării, în zona de contact a Piem. Coşuştei cu terasele Dunării, la graniţa cu Serbia, la 5 km SE de municipiul Drobeta-Turnu Severin; 10 152 loc. (1 ian. 2011): 5 153 de sex masc. şi 4 999 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 5 ian. 1875), în satul Ergheviţa. Prefabricate din beton. Complex avicol. Centru pomicol şi viticol. Pescuit. Muzeu etnografic organizat în cula Nistor. Satul Cerneţi, menţionat documentar, prima oară, în 1571, a fost în sec. 17–19 un important centru ad-tiv al Ţării Severinului, reşedinţa bănişorilor de Mehedinţi (sec. 17), a căpitanilor de margine/graniţă (sec. 18) şi a căpitanilor de târg (sec. 19). În 1802, localit. Cerneţi a fost prădată şi incendiată de cetele înarmate ale lui Pazvan-Oğlu, iar în 1815 de turcii din insula Ada-Kaleh. În satul Cerneţi există mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), reactivată în anul 2005, cu biserica având dublu hram – „Sfânta Treime” şi „Cuvioasa Mare Muceniţă Anastasia română” – Domnească, declarată monument istoric, ctitorie din anii 1659–1660 a domnului Gheorghe Ghica, terminată de fiul său, Grigore Gheorghe Ghica, în 1663, reconstruită de Grigore II Ghica în timpul domniei sale, 1748–1752, cu unele transformări din anii 1784–1794 şi pictată în 1827, în timpul domniei lui Grigore IV Ghica. Mănăstirea, înconjurată de ziduri foarte groase şi dominată de un turn-clopotniţă masiv şi înalt, a funcţionat până în 1730, fiind reînfiinţată la 5 iul. 2005. În perioada 2007–2009 au fost construite două corpuri de chilii, o bucătărie şi o trapeză (sala de mese). Tot în satul Cerneţi există bisericile „Sfântul Nicolae” (1784–1794, cu picturi murale interioare originare), „Sfântul Ioan Botezătorul” (ctitorie din 1820 a clucerului Ştefan Miculescu şi a polcovnicului I. Grecescu) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1814, pictată în 1866), precum şi cula boierului Ion Gărdăreanu (c. 1840) şi cea a căpitanului de panduri Nistor (1810-1812, incendiată de turci în 1815 şi reconstruită în 1821). În satul Şimian se află o biserică din sec. 13 (azi biserică reformată). Bisericile cu acelaşi hram – „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, în satele Dedoviţa Veche (1815) şi Poroina (1815–1841).

ŞIMIŞNA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 2 sate, situată la poalele Dealurilor Gârboului, pe stg. văii râului Someş, la 85 km NE de municipiul Zalău; 1 199 loc. (1 ian. 2011): 578 de sex masc. şi 621 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilier). Colectarea fructelor de pădure. Fond cinegetic. Satul Şimişna apare menţionat documentar, prima oară, în 1314. Com. Şimişna a fost înfiinţată la 3 oct. 2002 prin desprinderea satelor Hăşmaş şi Şimişna din com. Rus, jud. Sălaj.

ŞIMNICU DE SUS, com. în jud. Dolj, alcătuită din 12 sate, situată în partea de S a Dealurilor Almăjului, pe stg. râului Amaradia; 4 486 (1 ian. 2011): 2 117 de sex masc. şi 1 269 fem. Expl. de petrol şi gaze. Complex avicol. Bisericile cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” (1800, reparată în 1856), „Sfântul Dumitru” (1820), „Sfinţii Voievozi” (1822, reparată în 1856 şi 1934), „Adormirea Maicii Domnului” (1830) şi „Sfântul Gheorghe” (1850, reparată în 1908), în satele Româneşti, Cornetu, Albeşti, Şimnicu de Sus şi Mileşti. Satele Mileşti şi Duţuleşti apar menţionate documentar la 19 ian. 1546, satul Albeşti la 28 sept. 1597, Cornetu în anul 1603, iar satul Deleni în 1644 cu numele Cioroi.

ŞIMONEŞTI, com. în jud. Harghita, alcătuită din 14 sate, situată în Pod. Târnavelor, la poalele de NV ale Dealului Aramei, pe râul Feernic; 3 862 loc. (1 ian. 2011): 1 951 de sex masc. şi 1 911 fem. Expl. de gaze naturale. Culturi de cereale şi cartofi. Obiecte împletite din nuiele. Heleştee cu peşte, în satele Rugăneşti şi Turdeni. Han turistic (în satul Mihăileni). Agroturism. Satul Şimoneşti apare menţionat documentar, prima oară, în 1333. Biserici unitariene în satele Medişoru Mare (sec. 15, cu tavan casetat, pictat în 1810), Şimoneşti (1801–1811, cu turn din 1818) şi Turdeni (1819–1823); biserică din sec. 13 (azi biserică reformată), cu tavan casetat (1783), în satul Rugăneşti; biserică reformată (1792), în satul Şimoneşti; biserică romanocatolică, în stil gotic, cu picturi murale gotice din sec. 15 şi turn-clopotniţă fortificat, în satul Mihăileşti.

ŞINCA, com. în jud. Braşov, alcătuită din 6 sate, situată în partea de E a Depr. Făgăraş, la poalele M-ţilor Perşani, pe râul Şercaia; 3 709 loc. (1 ian. 2011): 1 842 de sex masc. şi 1 867 fem. Reşed. com. este satul Şinca Veche. Staţie de c.f. (în satul Perşani). Nod rutier. Expl. de tufuri vulcanice (în satul Perşani). Staţiune balenoclimaterică (Perşani →). Fabrică de preparate din lapte (din aug. 1995) şi carne. Expl. şi prelucr. lemnului. Producţie de tablă ondulată pentru acoperişurile caselor. Două mori pentru măcinat cereale. Moară de apă (în satul Ohaba). Fermă de creştere a bovinelor. Bibliotecă publică; cinci cămine culturale. Colecţia de artă populară „Radocea” (în satul Bucium). În satul Şinca Veche, menţionat documentar, prima oară, în 1476, se află ruinele unei mănăstiri rupestre din sec. 18; bisericile ortodoxe cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1700– 1720), „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1793), în satele Şercăiţa, Ohaba şi Perşani. În satul Bucium, atestat documentar în 1556, se află mănăstirea „Pacea Lumii” (de călugări), înfiinţată în anul 1990, cu biserica „Schimbarea la Faţă” construită la începutul anilor ’90 ai sec. 20 pe locul unei vechi biserici atestată documentar în 1737 şi incendiată la 13 iun. 1761 din ordinul generalului austriac Adolph von Buccow.

ŞINCAI, com. în jud. Mureş alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Sărmaşului, pe râul Lechinţa; 1 556 loc. (1 ian. 2011): 817 de sex masc. şi 739 fem. Haltă de c.f. (în satul Şincai). Expl. de gaze naturale. Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Culturi de cereale, cartofi, legume, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr ş.a. Pomicultură. Pe terit. satului Şincai, menţionat documentar, prima oară, în 1332, a fost descoperită o lamă de spadă din bronz atribuită culturii Wietenberg (sec. 16–13 î.Hr.). În satul Şincai-Fânaţe se află biserica „Sfânta Treime” construită în 1935 şi reparată în 1998.

ŞINCA NOUĂ, com. în jud. Braşov, alcătuită din 2 sate, situată la poalele de E ale M-ţilor Ţagla şi cele de SV ale Măgurii Codlea, pe valea râului Şinca (afl. al râului Şercaia), la 50 km V de municipiul Braşov; 1 680 loc. (1 ian. 2011): 876 de sex masc. şi 804 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi ş.a. Fond cinegetic (mistreţi, căpriori, iepuri, lupi ş.a.). În satul Şinca Nouă, atestat documentar în anul 1291, se află o biserică ortodoxă, din lemn, construită în anul 1600 şi restaurată în anii 1927 şi 1997, declarată monument istoric. Com. Şinca Nouă a fost înfiinţată la 10 mai 2002 prin desprinderea satelor Paltin şi Şinca Nouă din com. Poiana Mărului, jud. Braşov.

ŞINTEREAG, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 7 sate, situată în partea de NV a Dealurilor Bistriţei, pe dr. râului Şieu, în zona de confl. cu Rosua; 3 765 loc. (1 ian. 2011): 1 840 de sex masc. şi 1 925 fem. Staţie (în satul Şintereag) şi haltă de c.f. (în satele Şieu-Sfântu şi Caila). Nod rutier. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). Patru cămine culturale. În satul Şintereag, menţionat documentar, prima oară, în 1325 se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), în stil gotic, iar în satul Şieu-Sfântu, consemnat documentar cu numele Villa Igalia (în perioada 1172– 1173), o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfântul Dumitru”, datând din 1735 (pictată în 1764), adusă aici în anul 1800 din satul Rusu Bârgăului. Posedă o colecţie de icoane din sec. 18; biserică ortodoxă (sec. 18), în satul Blăjenii de Jos.

ŞINTEU, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de N ale M-ţilor Plopiş, pe cursul superior al râului Bistra; 1 166 loc. (1 ian. 2011): 600 de sex. masc. şi 566 fem. Culturi de cartofi. Cămin cultural. Bibliotecă publică (11 640 vol.) în satul Şinteu. Satul Şinteu apare menţionat documentar, prima oară, în 1535.

ŞIPOTE, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 6 sate, situată în partea de E a Câmpiei Jijiei Inferioare, în zona Colinelor Miletinului, pe râul Miletin; 5 348 loc. (1 ian. 2011): 2 732 de sex masc. şi 2 616 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, floareasoarelui, plante tehnice ş.a. Legumicultură. Apicultură. Creşterea bovinelor şi porcinelor. Pe terit. com. au fost descoperite fragmente ceramice din Neolitic, precum şi urme materiale de la sf. Epocii bronzului şi din perioada feudalismului târziu. În satul Şipote, menţionat documentar, prima oară, în 1445, se află bisericile „Sfântul Ioan cel Nou” (1504) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, aceasta din urmă fiind o ctitorie din 1507 a pârcălabului Luca Arbore. Incendiată de turci în 1700, biserica a fost refăcută în 1780 de călugării greci care stăpâneau aici o moşie ce aparţinea Sfântului Mormânt. În satul Şipote a existat una dintre curţile lui Luca Arbore (sec. 15). În satul Hălceni, atestat documentar în 1614, există biserica având hramul „Sfântul Gheorghe” (1856). Rezervaţie botanică în care vegetează stânjeneii galbeni.

ŞIRIA, com. în jud. Arad, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Aradului cu Dealurile Cigherului, pe canalul Matca; 8 603 loc. (1 ian. 2011): 4 284 de sex masc. şi 4 319 fem. Staţie (în satul Şiria) şi haltă de c.f. (în satul Mâsca). Nod rutier. Expl. de calcar şi granit (în satul Galşa). Creşterea porcinelor. Centru viticol. Legumicultură. Satul Şiria, veche reşed. de cnezat, apare menţionat documentar, prima oară, în 1169, apoi în 1190 ca centrul unei abaţii, în 1331, 1390 ca aşezare rurală şi în 1439 ca târg cu drept de vamă. Aici se află ruinele unei cetăţi din piatră (sec. 13–15). Cetatea a fost ocupată de răsculaţii lui Gheorghe Doja în 1514, a funcţionat apoi ca garnizoană a lui Mihai Viteazul, după care s-a menţinut intactă până în 1785, când a fost distrusă de trupele habsburgice, căzând în ruină. În satul Şiria există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, reconstruită în 1769 pe locul uneia din 1328, declarată monument de arhitectură, şi castelul „Bohuş” zidit în 1838, în stil neoclasic, care adăposteşte azi Muzeul memorial „Ioan Slavici” şi o expoziţie consacrată compozitorului Emil Monţia. În satul Galşa, menţionat documentar în 1202, se află un castel baroc din sec. 17, cu adăugiri neoclasice ulterioare, şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1746–1749, cu adăugiri din 1894), declarate monumente de arhitectură, iar în satul Mâsca există biserica „Adormirea Maicii Domnului”, zidită în 1703 pe locul uneia din sec. 15, cu modificări din 1879, 1906 şi 1932. În arealul com. Şiria se află mănăstirea Feredeu cu biserica „Sfântul Gheorghe” zidită între 11 apr. şi 9 sept. 1931 şi pictată în 1990, pe locul unui vechi schit din 1715. Iniţial a fost schit, iar din 23 febr. 2000 este mănăstire. Tot în com. Şiria au fost descoperite urmele unei aşezări fortificate dacice şi vestigii din perioada romană (urmele unui turn descoperite în apropierea cetăţii medievale, monede şi ceramică romane ş.a.). Ultimele cercetări au scos în evidenţă faptul că la Şiria ar fi existat antica aşezare Ziridava, unul dintre argumentele acestei ipoteze referindu-se la coincidenţa dintre coordonatele cetăţii Ziridava furnizate de Ptolemeu şi cele ale actualului sat Şiria, menţionate recent de cercetătorul Teodor Vostinaru.

ŞIRINEASA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 5 sate, situată în partea de E a Piem. Olteţului, pe cursul inf. al râului Luncavăţ; 2 537 loc. (1 ian. 2011): 1 249 de sex masc. şi 1 288 fem. Haltă de c.f. (în satul Slăviteşti), inaugurată la 20 iun. 1887. Expl. de petrol. În satul Şirineasa se află o biserică ctitorită în 1695 de Constantin Brâncoveanu, iar în satul Slăviteşti, biserica având hramul „Sfinţii Voievozi”, construită în anii 1740–1750 şi sfinţită la 20 sept. 1752, inclusă pe lista monumentelor UNESCO, în prezent închisă pentru conservare. Clădirea primei şcoli din satul Şirineasa, construită în anul 1890, se află în prezent în cadrul  Muzeului satului (în aer liber) din com. Bujoreni, jud. Vâlcea.

ŞIRNA, com. în jud. Prahova, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Gherghiţei, pe râul Cricovu Dulce; 5 057 loc. (1 ian. 2011): 2 440 de sex masc. şi 2 617 fem. Nod rutier. Biserică (1874), în satul Varniţa şi biserică având dublu hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Adormirea Maicii Domnului” (cu pisanie din 1739), în satul Tăriceni.

ŞIŞEŞTI, com. în jud. Maramureş, alcătuită din 7 sate, situată în partea de NE a Depr. Baia Mare, la poalele de SV ale M-ţilor Gutâi, pe cursul superior al râului Chechiş; 5 438 loc. (1 ian. 2011): 2 724 de sex masc. şi 2 714 fem. Pomicultură (meri, pruni, peri). Staţiune balneoclimaterică (în satul Dăneşti →). În satul Şişeşti, menţionat documentar, prima oară, în 1566, se află complexul muzeal „Vasile Lucaciu”, organizat în casa în care a trăit şi activat marele fruntaş al luptei pentru formarea statului naţional unitar român. Tot aici se află un bust al lui Vasile Lucaciu, realizat de sculptorul G. Abrihan. În satul Şurdeşti, atestat documentar în anul 1411, există o biserică ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită de o echipă de meşteri condusă de Toma Macarie, din bârne de gorun pe un soclu de piatră (1721–1724), cu un pridvor pe arcade crestate (lung de 16 m) şi o turlă înaltă de 54 m (cu rol de turn-clopotniţă), flancată de patru turnuleţe. Biserica, cea mai înaltă construcţie din lemn din România, declarată monument de arhitectură populară şi inclusă (în 1999) pe lista patrimoniului cultural universal UNESCO, are o bogată decoraţie cioplită în lemn (realizată în 1795 de Ştefan Tămăran Ciocotişan), precum şi picturi interioare executate în tempera, pe pânză (în 1781–1783, de Ştefan Zugravul) şi apoi lipită pe pereţii din lemn. În satul Plopiş, atestat documentar în 1583, există o biserică ortodoxă din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1796–1798), cu acoperiş prelung, flancat de patru turnuleţe, inclusă, de asemenea (1999), pe lista patrimoniului cultural universal UNESCO. Bisericile cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (1794), „Adormirea Maicii Domnului” (1820) şi „Adormirea Maicii Domnului” (sfinţită la 15 aug. 1890), aceasta din urmă aparţinând (din 9 aug. 2012) cultului greco-catolic, în satele Cetăţele, Dăneşti şi Şişeşti.

ŞIŞEŞTI, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Pod. Mehedinţi cu Piem. Coşuştei, pe râul Coşuştea; 2 911 loc. (1 ian. 2011): 1 443 de sex masc. şi 1 468 fem. Nod rutier. Centru pomicol (meri, pruni, peri ş.a.). Centru de ceramică populară nesmălţuită, ornamentată cu humă roşie. În satul Şişeşti se află o biserică ce poartă hramul „Sfântul Grigorie Decapolitul” (1835) şi casa memorială „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, cu exponate (obiecte, cărţi, documente, fotografii etc.) care au aparţinut agronomului şi profesorului Gheorghe Ionescu-Şişeşti. În satul Şişeşti s-a născut şi neurologul Nicolae Ionescu-Şişeşti, fratele lui Gheorghe Ionescu-Şişeşti. În satul Ciovârnăşani există o biserică având dublu hram – „Înălţarea Domnului” şi „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, construită în 1837 pe locul uneia din 1650, precum şi casa din lemn a Mariei Tiu, cu două niveluri, construită în 1840, declarată monument de arhitectură populară. În febr. 2009, în arealul com. Şişeşti au avut loc puternice alunecări de teren, cauzate de precipitaţiile abundente şi de defrişările masive de păduri, care au afectat şi valea râului Bahna, schimbându-i parţial cursul.

ŞIŞTAROVĂŢ, com. în jud. Arad, alcătuită din 4 sate, situată în partea de N a Pod. Lipovei; 366 loc. (1 ian. 2011): 188 de sex masc. şi 178 fem. Nod rutier. Centru pomicol (meri, pruni, peri) şi viticol. În satul Şiştarovăţ, menţionat documentar, prima oară, în 1440, se află un castel în stil neoclasic (sec. 19).

ŞOARŞ, com. în jud. Braşov, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Hârtibaciului, la poalele dealului omonim; 1 908 loc. (1 ian. 2011): 979 de sex masc. şi 929 fem. Nod rutier. Punct muzeal (în satul Rodbav) cu piese de arheologie locală (vase neolitice aparţinând culturii Criş, unelte din epocile Hallstatt şi La Tène ş.a.). Staţiune balneoclimaterică (în satul Rodbav →), unde se află ruinele unei cetăţi ţărăneşti din sec. 14 şi o biserică din lemn (sec. 18). În satul Şoarş, menţionat documentar în 1206 cu numele Sars Villa, se află o biserică fortificată din sec. 15, cu unele refaceri din sec. 19, azi biserică evanghelică, iar în satele Bărcut şi Seliştat, atestate documentar în 1206, câte o cetate ţărănească cu biserică de incintă, în stil gotic (sec. 13–15) azi biserici evanghelice; în satul Felmer, atestat documentar în 1206, există o cetate ţărănească cu o biserică de incintă din sec. 14, cu modificări din sec. 19 (azi biserică evanghelică).

ŞOFRONEA, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Aradului, pe dr. râului Mureşu Mort; 2 784 loc. (1 ian. 2011): 1 392 de sex masc. şi 1 392 fem. Staţie de c.f. (în satul Şofronea). Culturi de cereale, cartofi, sfeclă de zahăr, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, legume etc. Producţie de parchet şi de feţe de tălpi pentru încălţăminte; produse de panificaţie. Două cămine culturale; două biblioteci publice. În arealul com. Şofronea au fost descoperite o necropolă din Epoca bronzului şi vestigiile unei aşezări dacice. În satul Şofronea, menţionat documentar, prima oară, în 1437, se află o biserică ortodoxă construită în anii 1939–1942 şi castelul baronului János Purgly, în stil neoclasic, construit în 1880–1889, restaurat în 1968–1969, cu un parc de 3,4 ha.

ŞOIMARI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 3 sate, situată în Subcarpaţii Buzăului, în depresiunea omonimă, pe cursul superior al râului Lopatna; 3 235 loc. (1 ian. 2011): 1 654 de sex masc. şi 1 581 fem. Centru pomicol (meri, pruni, peri). În arealul com. Şoimari se află mănăstirea Ianculeşti înfiinţată în anul 2004 ca schit de călugări, cu biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, sfinţită la 17 apr. 2005, trecut în categoria mănăstirilor la 14 iul. 2005. Mănăstirea a fost construită pe un teren de 32 ha donat în anul 2001 de surorile Eleonora şi Ecaterina Ianculescu.

ŞOIMI, com. în jud. Bihor, alcătuită din 8 sate, situată la poalele Dealurilor Codru-Moma, pe râurile Crişu Negru şi Şoimu; 2 696 loc. (1 ian. 2011): 1 322 de sex masc. şi 1 374 fem. Staţie (în satul Şoimi) şi halte de c.f. (în satele Borz şi Urviş de Beiuş). Expl. de cuarţit şi de balast (în satul Şoimi), de gresii (în satul Urviş de Beiuş) şi de calcar (în satul Borz). În satul Sânnicolau de Beiuş au fost descoperite fundaţiile unei biserici din sec. 11–12 şi se păstrează un turnclopotniţă al unei biserici romanice din sec. 13. Staţie meteorologică (în satul Dumbrăviţa de Codru). În satul Şoimi, menţionat documentar, prima oară, în 1487, se află o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18). Rezervaţie naturală (Dealul Păcău).

ŞOIMUŞ, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 10 sate, situată pe dr. Văii Mureşului, la poalele de S ale M-ţilor Metaliferi; 3 484 loc. (1 ian. 2011): 1 687 de sex masc. şi 1 797 fem. Haltă de c.f. (în satul Şoimuş). Nod rutier. Fabrică de ciment şi var (în satul Chişcădaga). Abator de păsări (în satul Bălata). Prelucr. cărnii de pasăre. Producţie de ţuică. Creşterea păsărilor, porcinelor şi bovinelor. Culturi de cereale, cartofi, legume, plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Pomicultură (pruni, meri, peri). În arealul satului Boholt, atestat documentar în 1458, au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului (fragmente ceramice) şi un tezaur monetar alcătuit din 22 de piese datând din sec. 17. În satul Boholt există izv. cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, sulfatate, clorurate, hipotone, cunoscute şi folosite din 1883, atât ca ape de masă, cât şi pentru tratarea afecţiunilor tubului digestiv (dispepsie gastrointestinală, gastrite cu aciditate scăzută), ale celor hepatobiliare (dischinezie biliară, colecistită cronică, litiază biliară), ale rinichilor şi căilor urinare (cură pentru diureză după infecţii urinare, tratate şi vindecate, fără sechele). Staţie de îmbuteliere a apelor minerale. În satul Şoimuş, menţionat documentar, prima oară, în 1278 se află un castel a cărui construcţie a fost începută în 1450 de Iancu de Hunedoara şi terminată în jurul anului 1458 de Matia I Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. Bisericile ortodoxe, din lemn, cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Şoimuş (sec. 18), Sulighete (sec. 18) şi Bejan (sec. 19). Com. Şoimuş a fost puternic afectată de inundaţiile provocate de revărsarea Mureşului în perioada 17–20 iun. 1998.

ŞOLDANU, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 2 sate, situată în partea de SV a Câmpiei Bărăganului (în Câmpia Nana), pe stg. văii Argeşului; 3 311 loc. (1 ian. 2011): 1 586 de sex masc. şi 1 725 fem. Haltă de c.f. (în satul Negoeşti). Nod rutier. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, legume ş.a. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Şoldanu a făcut parte din jud. Ilfov. În satul Negoeşti, atestat documentar în 1526, se află biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ctitorie din anii 1648–1649 a domnului Matei Basarab şi a soţiei sale Elina, refăcută în 1777 şi 1850, declarată monument istoric.

ŞONA, com. în jud. Alba, alcătuită din 7 sate, situată în partea de V a Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Mică; 4 429 loc. (1 ian. 2011): 2 254 de sex masc. şi 2 175 fem. Haltă de c.f. (în satul Şona). Centru viticol. Moară. Ferme pomicolă şi viticolă. Cămin cultural. Bibliotecă publică. Pe terit. satului Biia, menţionat documentar prima oară în perioada 1202–1203, a fost descoperit (1845) un tezaur de aur (alcătuit din şapte inele, o brăţară cu decor geometric gravat şi ciocănit, un vas cu două toarte /cantaros/ decorat în relief ciocănit), datând de la sf. Epocii bronzului. Satul Şona apare menţionat documentar, prima oară, în 1313, cu numele Terra Scepmezeu. În satul Sânmiclăuş, menţionat documentar, prima oară, în 1309, iar în 1477 amintit ca reşed. a cneazului român Iuga, se află castelul „Bethlen”, construit în două etape (1668–1673 şi 1682–1683, în stilul Renaşterii târzii transilvănene, cu modificări şi restaurări executate în 1856, cu o dublă loggie etajată pe faţada sudică. Tot în satul Sânmiclăuş există o biserică din sec. 13, cu refaceri din sec. 17–18, aparţinând cultului unitarian, şi o biserică reformată (1685). Biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1790), în satul Valea Sasului.

ŞOPÂRLIŢA, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situată în partea de N a Câmpiei Romanaţi, la contactul cu Piem. Getic, în zona de confl. a râului Olteţ cu Oltul, la 25 km S de municipiul Slatina; 1 592 loc. (1 ian. 2011): 793 de sex masc. şi 799 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. În satul Şopârliţa se află biserica „Sfânta Treime” (1849) şi ruinele unei biserici din 1650. Com. Şopârliţa a fost înfiinţată la 2 dec. 2004 prin desprinderea satului Şopârliţa din com. Pârşcoveni, jud. Olt.

ŞOPOTU NOU, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 10 sate, situată în SV Depr. Almăj, pe râul Nera (la intrarea în Cheile Nerei), la confl. cu Răchita; 1 308 loc. (1 ian. 2011): 640 de sex masc. şi 668 fem. Expl. de calcar. Centru pomicol (meri, pruni, peri). Satul Şopotu Nou a fost întemeiat în anul 1828. Cămin cultural.

ŞOTÂNGA, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 2 sate, situată în Subcarpaţii Ialomiţei, pe cursul superior al râului Ialomiţa; 7 147 loc. (1 ian. 2011): 3 493 de sex masc. şi 3 654 fem. Haltă de c.f. (în satul Teiş). Expl. de lignit (în satul Şotânga) din 1878 şi de petrol (în satul Teiş). Pomicultură (meri, nuci, pruni, peri, caişi). Viticultură. În satul Şotânga, atestat documentar în anul 1427, se află o biserică cu patru hramuri – „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Ioan”, „Sfinţii Voievozi” şi „Sfântul Ştefan” (1836–1838), declarată monument istoric, iar în satul Teiş, biserica „Sfântul Nicolae” (1806).

ŞOTRILE, com. în jud. Prahova, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Prahovei cu prelungirile de S ale M-ţilor Baiu, pe dr. râului Doftana, în apropiere de lacul de acumulare Paltinu; 3 381 loc. (1 ian. 2011): 1 704 de sex masc. şi 1 677 fem. Biserică (1845), în satul Lunca Mare. Satul Şotrile a fost înfiinţat în jurul anului 1800.

ŞOVARNA, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Pod. Mehedinţi cu Piem. Coşuştei; 1 280 loc. (1 ian. 2011): 647 de sex masc. şi 633 fem. Expl. forestiere. Centru pomicol (meri, pruni, peri). Biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1891) şi biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1831), în satul Şovarna.

ŞPRING, com. în jud. Alba, alcătuită din 6 sate, situată în Pod. Secaşelor, pe râul Şpring; 2 426 loc. (1 ian. 2011): 1 209 de sex masc. şi 1 201 fem. Nod rutier. Creşterea ovinelor. În satul Vingard, atestat documentar în 1309, se află o biserică din sec. 15, azi biserică evanghelică, şi o biserică din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (sec. 18, refăcută în 1828), iar în satul Şpring, menţionat documentar în perioada 1290– 1301, un obelisc ridicat în memoria eroilor căzuţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

ŞTEFAN CEL MARE, com. în jud. Argeş, alcătuită din 2 sate, situată în partea de V a Câmpiei Găvanu-Burdea, pe cursul superior al râului Glavacioc; 2 457 loc. (1 ian. 2011): 1 192 de sex masc. şi 1 265 fem. Expl. de petrol. Morărit; produse de panificaţie. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floareasoarelui, sfeclă de zahăr, leguminoase pentru boabe, legume ş.a. Creşterea porcinelor. În satul Glavacioc se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări), datând din sec. 14 şi menţionată documentar, prima oară, la 14 mai 1441. Biserica mănăstirii, cu hramul „Buna Vestire”, şi clădirile anexe au fost refăcute în anii 1482–1485 prin grija domnului Vlad Călugărul, care şi-a stabilit pentru o vreme reşedinţa domnească la mănăstire. Ulterior, domnul Radu cel Mare a făcut unele danii mănăstirii, domnii Neagoe Basarab şi Petru Cercel au zugrăvit-o, iar Mihnea Turcitul a reparat-o. În anii 1841–1844, biserica a fost reclădită pe cheltuiala paharnicului Constantin Foca. În 1861 mănăstirea a încetat să mai funcţioneze, rămânând doar biserica de mir. Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1990 şi restaurată în anii 1991–1993. Clopotniţă (din 1829).

ŞTEFAN CEL MARE, com. în jud. Bacău, alcătuită din 6 sate, situată în SE Depr. Tazlău-Caşin, la poalele de N ale Dealului Ouşoru, pe stg. râurilor Trotuş şi Bogdana, la 8 km SE de municipiul Oneşti; 4 993 loc. (1 ian. 2011): 2 503 de sex masc. şi 2 490 fem. Până la 21 iun. 1958, satul şi com. Ştefan cel Mare s-au numit Valea Seacă. Bisericile cu hramurile „Sfântul Mihail”, ctitorie din 1628 a logofătului Ştefan Dumitraşcu şi a soţiei sale Zenica, cu faţadele bogat decorate cu firide şi steluţe din ceramică smălţuită şi picturi murale interioare realizate în 1652 de zugravul Silvan, şi „Sfinţii Voievozi” a fostului schit Buciumi (1817–1818), în satele Rădeana şi Negoieşti. Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (1806), în satul Negoieşti. În satul Negoieşti se află un pod din piatră datând din sec. 15, reparat în anii 1840 şi 1903. Până la 3 mart. 2005, com. Ştefan cel Mare a avut în componenţă satele Buciumi şi Răcăuţi, care la acea dată au format com. Buciumi, jud. Bacău.

ŞTEFAN CEL MARE, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situată în parte de SE a Câmpiei Bărăganului; 3 304 loc. (1 ian. 2011): 1 700 de sex masc. şi 1 604 fem. Haltă de c.f. Culturi irigate de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floareasoarelui, legume ş.a. Cămin cultural construit în anii 1959–1960 şi renovat în 1995–1996. Biserica „Sfântul Dumitru” (1935–1938). În perioada 1921–dec. 1941 satul Ştefan cel Mare s-a numit Cocargeaua Nouă. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. a făcut parte din jud. Ialomiţa.

ŞTEFAN CEL MARE, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 7 sate, situată în Subcarpaţii Neamţului, la poalele Dealului Corni, pe râul Bahna; 3 332 loc. (1 ian. 2011): 1 649 de sex masc. şi 1 683 fem. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Ştefan cel Mare s-au numit Şerbeşti. Prelucr. lemnului. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi ş.a. Pomicultură. În satul Ştefan cel Mare se află un han de piatră/rateş (sec. 18), conacul lui Iordache Cantacuzino (1636, supraetajat în sec. 19) şi biserica având hramul „Sfântul Gheorghe”, ctitorie din anii 1636–1637 a domnului Vasile Lupu, cu faţadele decorate cu firide şi ocniţe. Biserica a fost supusă unor reparaţii şi modificări în anii 1920–1922 şi restaurată în perioada 1965–1966. În satul Bordea există o biserică din lemn pe temelie din piatră, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1767–1769, reparată în 1891), iar în satul Cârligi se află biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, ctitorie din anii 1659–1660 a marelui vistier Iordache Cantacuzino, cu clopotniţă din 1796, conacul „Dimitrie Sturdza” (sec. 17–18), conacul „Caragea” (sec. 19) şi un han din sec. 19. Rezervaţie geologică (Stânca Şerbeşti), constituită din bancuri de gresii dure, redresate până aproape de verticală, de vârstă sarmaţiană, la contactul dintre Pod. Moldovei şi zona cutată subcarpatică.

ŞTEFAN CEL MARE, com. în jud. Olt, alcătuită din 2 sate, situată în partea de S a Câmpiei Romanaţi; 1 843 loc. (1 ian. 2011): 900 de sex masc. şi 943 fem. Culturi irigate de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe ş.a. Bisericile cu hramurile „Sfântul Mihail” (1900) şi „Sfântul Ioan Botezătorul” (1890).

ŞTEFAN CEL MARE, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 7 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe cursul superior al râului Bârlad; 3 476 loc. (1 ian. 2011): 1 777 de sex masc. şi 1 699 fem. Halte de c.f. (în satele Bârzeşti şi Brăhăşoaia), inaugurate la 1 mai 1892. Bibliotecă (1951). Clădirea Primăriei (1942). În satul Cănţălăreşti se află un pod din piatră cu trei arcade, construit peste râul Bârlad în anul 1450 şi refăcut în anii 1635–1636 pe cheltuiala hatmanului Gavriil, fratele domnului Vasile Lupu. În satul Bârzeşti se află bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru” (ctitorie de dinainte de anul 1753 a vornicului de poartă Nicolae Tiron) şi „Naşterea Maicii Domnului” (construită în anii 1845–1847 prin strădania spătarului Constantin Vârnav şi reparată în 1924); în satul Mărăşeni există o biserică din 1832 (reclădită în 1918), în satul Brăhăşoaia, biserica ce poartă hramul „Sfântul Nicolae” (1865–1868), iar în satul Ştefan cel Mare, biserica „Înălţarea Domnului”, sfinţită la 8 nov. 1939. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (ctitorie din 1788 a ieromonahilor Ghenadie şi Dorotei, cu pridvor adăugat în 1916) şi „Sfântul Nicolae” (1807), în satele Munteneşti şi Cănţălăreşti. Satul Ştefan cel Mare a fost înfiinţat în anul 1878 prin împroprietărirea însurăţeilor şi atestat documnentar la 22 oct. 1880. Pe terit. satului Brăhăşoaia se află pădurea Hârboanca (69,5 ha), declarată rezervaţie forestieră, în cadrul căreia vegetează spontan şapte specii ale genului Quercus din totalul celor nouă cunoscute în România, printre care stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejarul pufos (Quercus pubescens) şi mai multe specii de gorun (Quercus polycarpa, Quercus petraea, Quercus dalechampii ş.a.). Stratul de arbuşti este reprezentat prin salba moale şi salba râioasă (Evonymus europaea, Evonymus verrucosa), corn (Cornus mas), paţachina (Rhamnus tinctoria), scoruş (Sorbus domestica) ş.a.

ŞTEFAN VODĂ, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situată în partea de S a Câmpiei Bărăganului; 2 482 loc. (1 ian. 2011): 1 248 de sex masc. şi 1 234 fem. Staţie de c.f. Confecţii textile. Culturi irigate de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, legume etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, comuna a făcut parte din jud. Ialomiţa.

ŞTEFĂNEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 4 sate, situată în partea de SE a Piem. Olteţului; 3 466 loc. (1 ian. 2011): 1 689 de sex masc. şi 1 777 fem. Viticultură. În satul Dobruşa se află mănăstirea Dobruşa (de călugări), cu biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, atestată documentar în perioada 1500– 1520, fără să se cunoască ctitorul. Biserica a fost reparată în anii 1610 de boierul Radu Buzescu, în 1675 şi 1701–1702 şi pictată în interior (1771–1774) de ieromonahul Daniil şi fraţii săi. În sec. 19 a căzut, parţial, în ruină, dar a fost restaurată de mai multe ori. În perioada 1907–1926 s-a aflat din nou în stare de ruină, după care, în anii 1926–1937 au fost executate lucrări de reparaţii generale, an în care biserica a fost redeschisă şi redată cultului religios. Înfăţişarea actuală o are după restaurările din anii 1962 şi 1998, biserica fiind declarată monument istoric. În satul Şerbăneşti se află biserica fostului schit Şerbăneşti, ctitorie din 1740–1746 a lui Matei Morunglavu, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, cu turlă pe naos şi picturi murale interioare executate în 1753. Schitul a căzut în ruină la sf. sec. 19. În satul Ştefăneşti există biserica ce poartă hramul „Sfinţii Voievozi” (1818),  iar în satul Dobruşa, o rezervaţie de cerbi-lopătari.

ŞTEFĂNEŞTII DE JOS, com. în jud. Ilfov, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Vlăsiei, pe râul Pasărea; 4 837 loc. (1 ian. 2011): 2 366 de sex masc. şi 2 471 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, legume ş.a. Creşterea bovinelor. Balta Pasărea. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997 a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. Bisericile cu acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele Creţuleasca (1669, ctitor Alexandru Creţulescu, renovată în 1818 şi 1895) şi Ştefăneştii de Sus (1812–1815), cu picturi murale interioare originare, restaurată în 1880), declarată monument istoric, ctitorie a lui Radu Creţulescu. În satul Ştefăneştii de Jos există bierica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” construită în 1844 de boierul Alexandru Filipescu pe locul uneia din 1825, renovată în 1855.

ŞTEFEŞTI, com. în jud. Prahova, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Prahovei cu prelungirile de S ale M-ţilor Grohotiş, pe cursul superior al râului Vărbilău; 2 429 loc. (1 ian. 2011): 1 222 de sex masc. şi 1 307 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Pomicultură. Biserica din lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1780), în satul Scurteşti. Han turistic. Satul Ştefeşti a fost înfiinţat în perioada 1513–1520 şi atestat documentar în 1680 şi apoi la 5 mai 1734.

ŞTIUCA, com. în jud. Timiş, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Pogănişului cu Câmpia Lugojului; 1 857 loc. (1 ian. 2011): 954 de sex masc. şi 903 fem. Prelucr. lemnului şi a laptelui. Morărit; produse de panificaţie. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, piersici). Satul Ştiuca apare menţionat documentar, prima oară, în 1585, cu numele Terra Stukatth. În 1786, satul Ştiuca a fost colonizat cu familii de germani care i-au atribuit numele Ebendorf, denumire păstrată până în 1901. Până la începutul anilor ’70 ai sec. 20, majoritatea locuitorilor erau de origine germană care după 1990 au emigrat în Germania. În 1969 în satul Ştiuca s-au stabilit numeroşi locuitori de etnie ucraineană veniţi din jud. Maramureş. Biserica din lemn cu hramul „Naşterea Domnului” (1754, strămutată aici în 1777 din satul Zorlenţu Mare), în satul Dragomireşti şi biserică din zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18), în satul Oloşag. Biserică ortodoxă de rit vechi, construită după anul 1989, în satul Ştiuca.

ŞTOROBĂNEASA, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în partea de V a Câmpiei Burnas, pe râul Teleorman, în apropiere de confl. cu Vedea; 3 174 loc. (1 ian. 2011): 1 553 de sex masc. şi 1 621 fem. Mori de cereale. Prese de ulei comestibil. Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, plante uleioase şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, pepeni, legume etc. Viticultură. În satul Ştorobăneasa se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1889), cu picturi murale interioare finalizate în 1904, şi conacele boiereşti „Radu Noica” (sf. sec. 19) şi „Vasile Racota” (1900).

ŞUGAG, com. în jud. Alba, alcătuită din 7 sate, situată la poalele de NE ale M-ţilor Şureanu, pe cursul superior al râului Sebeş, pe şoseaua transalpină Novaci – Oaşa – Sebeş; 2 882 loc. (1 ian. 2011): 1 484 de sex masc. şi 1 398 fem. Pe terit. com. Şugag se află hidrocentralele Gâlceag (150 MW), intrată în funcţiune în 1980, Şugag (150 MW), dată în folosinţă în 1984 şi Săsciori (42 MW), dată în exploatare în 1987. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Produse de panificaţie. La Şugag are loc anual (în luna mai) manifestarea folclorică „Zi-i bade cu fluiera”. În satul Şugag, menţionat documentar, prima oară, în 1750, se află mănăstirea Oaşa (iniţial de maici, iar de la 1 iun. 2000 de călugări), cu biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din 1943 a scriitorului Ioan Pop şi a romancierului Mihail Sadoveanu, restaurată în 1982–1983, cu picturi executate în anii 1987–1988 de Liviu Dumbravă din Gura Humorului. Tot în satul Şugag se află casa memorială a meşterului popular de sculptură în lemn, Nicolae Cernat (1892–1962), cu exponate diferite  (unelte de sculptură în lemn, icoane pe sticlă, blidare, blide etc.), precum şi un monument ridicat în 1935 în memoria eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial. În arealul com. Şugag se află cheile Şugagului, săpate de râul Şugag (afl. dr. al râului Sebeş), rezervaţia naturală botanică „Tinoavele din luncile Prigoanei” (30 ha) şi rezervaţiile geomorfologice „Pintenii din Coasta Jinei” (1 ha), „Masa Jidovului” (0,5 ha) şi „Stânca Grunzii” (0,5 ha), declarate monumente ale naturii (în 1969).

ŞUICI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 6 sate, situată în zona Muscelelor Argeşului, la poalele de SV ale masivului Tămaşu (1 104 m alt.), pe cursul superior al râului Topolog; 2 553 loc. (1 ian. 2011): 1 317 de sex masc. şi 1 236 fem. Prelucr. lemnului. Morărit; produse de panificaţie. Centru pomicol (pruni, meri, peri). În satul Şuici se află cula „Brătianu” (sec. 18), cu două niveluri şi foişor cu metereze, o biserică având hramul „Sfântul Nicolae” (sec. 18), construită ca paraclis al curţii boiereşti şi case vechi ţărăneşti; biserica având hramul „Sfântul Gheorghe” (1869–1872), în satul Rudeni.

ŞULETEA, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Colinelor Fălciului, pe cursul superior al râului Epureni; 2 459 loc. (1 ian. 2011): 1 241 de sex masc. şi 1 218 fem. Haltă de c.f. (în satul Şuletea). Morărit; produse de panificaţie. Apicultură. Centru viticol şi de vinificaţie. În satul Şuletea, menţionat documentar, prima oară, în 1452, se află biserica „Sfântul Nicolae” (ante 1812, reclădită în 1899), iar în satul Fedeşti există biserica din lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1804).

ŞUNCUIUŞ, com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de NE ale M-ţilor Pădurea Craiului, pe râul Crişu Repede; 3 254 loc. (1 ian. 2011): 1 605 de sex masc. şi 1 649 fem. Staţie (în satul Şuncuiuş) şi haltă de c.f. (în satul Bălnaca). Expl. de bauxită (în satul Zece Hotare) şi de argile caolinoase şi refractare (în satul Şuncuiuş). Satul Şuncuiuş apare menţionat documentar, prima oară, în 1256. În arealul com. Şuncuiuş se află Peştera Vântului, ale cărei galerii subterane însumează 34 km – cea mai lungă peşteră din ţară ( → Peştera Vântului).

ŞURA MARE, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 2 sate, situată în Pod. Hârtibaciului; 4 123 loc. (1 ian. 2011): 2 040 de sex masc. şi 2 083 fem. Pomicultură (meri, pruni, peri). Creşterea bovinelor. În satul Şura Mare, menţionat documentar, prima oară, în perioada 1332–1335, cu numele Magnum Horreum, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), fortificată, cu unele modificări din perioada 1493–1523, şi o biserică ortodoxă din lemn (1722, transferată aici din satul Sibiel, com. Sălişte), iar în satul Hamba, o biserică din sec. 13–14 (azi biserică evanghelică), fortificată în anul 1500 şi reconstruită în 1829.

ŞURA MICĂ, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 2 sate, situată în partea de SV a Pod. Hârtibaciului; 2 646 loc. (1 ian. 2011): 1 329 de sex masc. şi 1 317 fem. Culturi de cereale şi cartofi. Creşterea bovinelor. În satul Şura Mică, menţionat documentar, prima oară, în 1323, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), refăcută şi fortificată în 1506, iar în satul Rusciori, atestat documentar în 1380, există o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), cu unele refaceri din sec. 15 şi 18.

ŞUŞANI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 5 sate, situată în partea de S a Piem. Olteţului, pe cursul superior al râului Băişoara; 3 493 loc. (1 ian. 2011): 1 762 de sex masc. şi 1 731 fem. Prelucr. lemnului. Pomicultură. Viticultură. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1779) şi „Sfântul Dumitru” (1802, refăcută în 1895), în satul Şuşani.

ŞUŢEŞTI, com. în jud. Brăila, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NV a Câmpiei Brăilei, pe dr. râului Buzău; 4 491 loc. (1 ian. 2011): 2 250 de sex masc. şi 2 241 fem. Nod rutier. Culturi de cereale, plante tehnice, uleioase şi de nutreţ, floareasoarelui, sfeclă de zahăr, legume etc. Creşterea bovinelor. În satul Şuţeşti, înfiinţat în 1830, cu numele Curtea Veche, se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în anul 1842 prin strădania logofătului Constantin Grigore Suţu şi a Doamnei Ruxandra, în prezent declarată monument istoric.