Comune (Z)

ZAGĂR, com. în jud. Mureş, alcătuită din 2 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Domald; 1 227 loc. (1 ian. 2011): 633 de sex masc. şi 594 fem. Viticultură. Pomicultură (meri, pruni, nuci). În satul Zagăr, menţionat documentar, prima oară, în 1412, se află o cetate ţărănească (1640–1643) cu biserică evanghelică de incintă (1784), iar în satul Seleuş, atestat documentar în 1319, există o biserică evanghelică din sec. 16, cu unele transformări din sec. 18.

ZAGON, com. în jud. Covasna, alcătuită din 2 sate, situată în partea de S a Depr. Târgu Secuiesc, la poalele de SV ale M-ţilor Vrancei şi cele de V ale M-ţilor Penteleu; 5 416 loc. (1 ian. 2011): 2 706 de sex masc. şi 2 710 fem. Nod rutier. Expl. de gresii. Producţie de ambalaje din lemn. Centru de prelucr. artistică a lemnului (în satul Păpăuţi). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, cabalinelor. În arealul com. Zagon a fost descoperit (în 1877) un depozit de bronzuri hallstattiene compus din opt celturi, un ciocan, o secure, 18 seceri, brăţări ş.a. În satul Zagon, menţionat documentar, prima oară, în 1567, se află o biserică reformată, în stil baroc (1782), şi o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1814, renovată în 1980) şi castelul „Mikes Szentkereszty” (1632, cu modificări din sec. 20), iar în satul Păpăuţi, atestat documentar în 1567, există o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, construită în 1935-1940 pe locul uneia din lemn ce data din 1814, devastată de trupele horthyste în 1940, reparată ulterior şi restaurată în 1979.

ZAGRA, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Năsăudului, la poalele de S ale M-ţilor Ţibleş, pe râul Ţibleş; 3 600 loc. (1 ian. 2011): 1 827 de sex masc. şi 1 773 fem. Expl. de andezit şi forestiere. Centru de prelucr. artistică a lemnului şi de confecţionare a cergilor şi postavurilor (numite local pănuri), în satul Zagra. Vâltori şi mori de apă. Satul Zagra apare menţionat documentar, prima oară, în 1440, iar în 1518 este amintit ca fiind condus de cneazul Costea. În 1786, la Zagra a fost întemeiată o şcoală românească. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1711), declarată monument istoric, şi „Cuvioasa Parascheva” (1698, reparată în 1778, transferată aici din satul Perişor), în satele Suplai şi Zagra. În satul Zagra mai există biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” (1914-1924, reparată în 1965, 1981 şi 2001-2005). Rezervaţia naturală – lacul Zagra (1 ha).

ZALHA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 7 sate, situată în partea de E a Dealurilor Gârboului; 935 loc. (1 ian. 2011): 472 de sex masc. şi 463 fem. Expl. lemnului. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Apicultură. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Zalha, menţionat documentar, prima oară, în 1378, se află o biserică din lemn datând din 1821, pictată în 1882 şi repictată în 1966 de Ioan Ciurean, declarată monument istoric, şi biserica de zid „Înălţarea Domnului” (sfinţită la 12 sept. 2010). Fond cinegetic.

ZAM, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 13 sate, situată în depresiunea cu acelaşi nume, la poalele de SV ale M-ţilor Metaliferi şi cele de NE ale Pod. Lipovei, pe râul Mureş, în zona defileului acestuia; 1 709 loc. (1 ian. 2011): 821 de sex masc. şi 888 fem. Staţie de c.f. (în satul Zam). Expl. de sulfuri polimetalice asociate cu min. de aur şi argint (în satul Almaş– Sălişte), de calcar (în satul Pojoga), de bazalt şi de balast. Expl. şi prelucr. lemnului. În arealul satului Zam au fost descoperite (1964) mai multe monumente sculpturale romane (sec. 2 d.Hr.), între care se remarcă o stelă reprezentând un bărbat în costum roman, cu tunică scurtă şi manta prinsă pe umăr, alături de care se află o femeie cu tunică lungă, mantie cu piepţii încrucişaţi şi turban pe cap. În satul Zam, menţionat documentar, prima oară, în 1288, cu numele Zaonateluke sau Zamteluke, se află castelul „Nopcsa Lászlo” (sec. 18), declarat monument istoric, în prezent spital de psihiatrie, şi o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (sec. 15), renovată în 1793, restaurată în 1965 şi 2006 şi declarată monument istoric. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), „Sfântul Gheorghe” (1847), „Înălţarea Domnului” (1761), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (sec. 18) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1799), toate declarate monument istoric, în satele Almaş-Sălişte, Godineşti, Micăneşti, Pogăneşti şi Sălciva.

ZAMOSTEA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 9 sate, situată în partea de NE a Pod. Dragomirnei, pe dr. văii superioare a Siretului; 3 095 loc. (1 ian. 2011): 1 518 de sex masc. şi 1 577 fem. În satul Zamostea, atestat documentar în 1490, se află bisericile „Sfântul Ioan Botezătorul” (1803–1810) şi „Pogorârea Duhului Sfânt” (1996-2004) şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (1925), declarată monument istoric, iar în satul Lunca există o rezervaţie botanică (115,3 ha) alcătuită din stejăret de luncă şi plante ocrotite, între care papucul– doamnei (Cypripedium calceolus), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) ş.a.

ZAU DE CÂMPIE, com. în jud. Mureş, alcătuită din 9 sate, situată în zona de contact a Colinelor Comlodului cu Colinele Luduşului, pe cursul inf. al Pârâului de Câmpie; 3 461 loc. (1 ian. 2011): 1 724 de sex masc. şi 1 737 fem. Haltă de c.f. (în satul Zau de Câmpie). Nod rutier. Expl. de gaze naturale. Centru de prelucr. primară a peştelui. Iazuri şi heleşteie. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, legume ş.a. În satul Zau de Câmpie, menţionat documentar, prima oară, în 1339, cu numele Zaah (possessio Zaah), se află un parc dendrologic cu castelul „Ugron”, construit în 1911 după proiectul lui Lajos Pákey, azi aflat în stare de degradare, şi o biserică reformată calvină (1883), declarată monument istoric, iar în satul Bărboşi, atestat documentar în 1365, există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1820, tencuită şi pictată în 1962). În arealul com. Zau de Câmpie se află o rezervaţie floristică (3,1 ha), din 1932, unde vegetează bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia) – specie ponto-balcanică conservată aici, fiind singurul loc din interiorul arcului carpatic în care creşte compact şi unică în Europa.

ZĂBALA, com. în jud. Covasna, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Depr. Târgu Secuiesc, la poalele de NV ale M-ţilor Lăcăuţ, pe râul Zăbala (afl. stg. al Râului Negru); 4 921 loc. (1 ian. 2011): 2 459 de sex masc. şi 2 462 fem. Expl. de gresii. Prelucr. lemnului. Culturi de cartofi, cereale ş.a. Creşterea ovinelor, bovinelor, porcinelor. Muzeu etnografic al comunităţii de ceangăi cu colecţii de artă populară (costume populare, produse meşteşugăreşti, mobilă ş.a.). Izvoare cu ape minerale carbogazoase. Parc dendrologic. Sanatoriu. În arealul satului Zăbala au fost descoperite (1969–1970) urmele unei aşezări de bordeie, fortificată cu şanţ inelar, datând de la începutul Epocii bronzului (cultura Glina– Schneckenberg, sec. 18–16 î.Hr.), deasupra căreia a fost identificat un mormânt al unui călăreţ din sec. 10 şi o necropolă din sec. 11, iar în satul Peteni au fost scoase la iveală (1965) vestigiile unei aşezări de la sf. Epocii bronzului (cultura Noua, sec. 14–12 î.Hr.), cu ceramică specifică acestei culturi, precum şi ale unei aşezări din perioada de trecere de la sclavagism la feudalism (cultura Sântana de Mureş, sec. 3–4). În perimetrul satului Surcea a fost descoperit un tezaur dacic (sec. 1 î.Hr.) alcătuit din şase nicovale din fier pentru orfevrărie, şapte falere din argint aurit şi un fragment de brăţară din argint. În satul Zăbala, menţionat documentar, prima oară, în 1466, cu numele Zabola, se află o biserică din sec. 14 (azi biserică reformată), cu tavan pictat în 1752, restaurată în 1778 şi fortificată cu ziduri de incintă, susţinute de şase contraforturi, o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul„Adormirea Maicii Domnului” (18281832), declarată monument istoric, o biserică romano-catolică (1860-1865) şi castelul „Mikes” (sec. 18, cu adăugiri din 1860–1867). Castelul a fost naţionalizat în 1949 şi folosit de sindicate (1951-1956), apoi ca sanatoriu T.B.C. pentru copii (1956-1979), ca spital pentru bolnavii psihic (1979-1997), iar din 1998 ca hotel. În satul Tamaşfalău, atestat documentar în 1591, există conacul „TamasfalviThupy” (sec. 16, reparat în anii 1760 şi 1927).

ZĂBRANI, com. în jud. Arad, alcătuită din 3 sate, situată în partea de E a Câmpiei Vinga, la contactul cu Pod. Lipovei, pe stg. văii inf. a Mureşului; 4 650 loc. (1 ian. 2011): 2 273 de sex masc. şi 2 377 fem. Staţie (în satul Zăbrani) şi haltă de c.f. (în satul Neudorf). Nod rutier. Confecţii. Pomicultură. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Pomicultură. Muzeul memorial „Adam Müller Güttenbrunn”, organizat în casa romancierului de naţionalitate germană (1852– 1923). Satul Zăbrani apare menţionat documentar, prima oară, în perioada 1080–1090, în 1561 figura cu numele Hidelgkut, după anul 1724, când aici au fost colonizate c. 50 de fam. de germani, s-a numit Güttenbrunn, iar din 1918 are toponimul actual. În satul Zăbrani există biserica romano-catolică „Înălţarea Sfintei Cruci”, construită în 1872 pe locul uneia zidită în anii 1729-1737, şi biserica ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, construită în 1940 pe locul uneia din lemn din 1770, iar în satul Neudorf se află o biserică romanocatolică (1771) şi cavoul arhiducesei Maria Ana Ferdinanda de Habsburg († 1809), cu un monument funerar ridicat în 1841. Fond cinegetic.

ZĂDĂRENI, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în N Câmpiei Vingăi, pe stg. Văii Mureşului; 2 567 loc. (1 ian. 2011): 1 304 de sex masc. şi 1 263 fem. Expl. de petrol. În arealul satului Zădăreni, menţionat documentar în 1333, au fost descoperite vestigii din Epoca fierului şi o necropolă romană. Satul Zădăreni a fost colonizat cu germani în 1737. În satul Bodrogu Nou, care apare consemnat pe o hartă a generalului Mercy din anul 1723, se află mănăstirea Hodoş-Bodrog (de călugări) − cel mai vechi aşezământ monastic din România, cu activitate monahală neîntreruptă de aproape nouă secole. În urma cercetărilor arheologice efectuate în 1976 au fost descoperite vestigii care atestă existenţa unei aşezări monahale pe acest loc încă la începutul mileniului 2, dovedindu-se, totodată, că acest lăcaş de cult este o ctitorie călugărească cu viaţă monahală înfloritoare şi activitate culturală îndelungate. Prima atestare documentară a mănăstirii datează din anul 1177, cu numele Hvdust, aflată într-o diplomă a regelui Béla III al Ungariei, dar existenţa mănăstirii este cu mult mai veche. Unii istorici menţionează că la mănăstirea Hodoş-Bodrog, la începutul sec. 11, vieţuiau călugări greci de rit răsăritean. Un document din 1216 specifică existenţa acestui lăcaş în acea perioadă, dar cu numele Ciala (denumire preluată de la un trup de pădure aflat în apropierea mănăstirii), în 1233 apare consemnat cu numele Zadus, în 1278 cu acela de Harduld, în 1293 cu toponimul HudusMonostura, ulterior generalizându-se numele Hodos. În 1446 apare consemnată cu denumirea Bodrog, iar în 1568 cu acela de Bodruk. O dată cu dispariţia satului Hodoş, în sec. 18, numele mănăstirii este legat tot mai mult de toponimul Bodrog pentru ca după anul 1784 să fie folosite ambele denumiri − Hodoş-Bodrog. În 1241, biserica din lemn a mănăstirii şi clădirile anexe au fost distruse parţial de invazia mongolă, activitatea monahală a continuat să existe, dar fără o biserică reprezentativă deoarece Sinodul latin din 1279 a interzis construirea unei noi biserici ortodoxe în locul celei distruse de mongoli, situaţia menţinându-se până în anul 1370 când pe locul vechii biserici din lemn s-a zidit biserica având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi s-au construit clopotniţa şi casa stăreţiei. Biserica a fost restaurată în anii 1766, 1803, 1902-1907, 1979-1985 păstrându-şi, totuşi, forma iniţială. Picturile murale interioare, executate în 1766 de zugravi formaţi la şcoala de la mănăstirea Hurez, au trăsături ale stilului brâncovenesc şi au fost restaurate în anii 19381943 de pictorii Anastase Demian şi Cornel Cenan. Ocniţele de pe latura de N a peretelui exterior au fost pictate în 1968 de Eremia Profeta. Iconostasul şi mobilierul au fost sculptate în 1940 de stareţul Ieronim Balintoni. Turnulclopotniţă a fost restaurat în 1904 şi 1978. Ansamblul monahal mai cuprinde paraclisele „Adormirea Maicii Domnului” (1935), „Schimbarea la Faţă” (pictat în 1990-1991 de Gheorghe Bratiloveanu ajutat de soţii Radu şi Alexandrina Jitanu) şi „Pogorârea Duhului Sfânt” (1990-1997, pictat de soţii Radu şi Alexandrina Jitanu) şi mai multe corpuri de chilii construite în 1904-1907 şi 1990-1997. Aşezământul monahal a funcţionat fără întrerupere de la înfiinţare şi până la 28 oct. 1959 când autorităţile comuniste l-au desfiinţat transformându-l în anexă a Episcopiei Aradului, reluânduşi activitatea în 1975. În anii 1930, 1970 şi 1975 ansamblul monastic a fost inundat de revărsarea apelor Mureşului, dar fără să provoace pagube importante. Mănăstirea Hodoş-Bodrog posedă o bogată şi importantă colecţie de icoane datând din sec. 15-18, cărţi vechi, manuscrise, argintărie, diferite obiecte de cult cu valoare de patrimoniu datând din sec. 14-19, diverse obiecte romane descoperite în timpul săpăturilor arheologice efectuate în 1976-1977 în incinta mănăstirii ş.a. În cadrul mănăstirii funcţionează ateliere de croitorie unde se confecţionează mitre, potcapuri ş.a. În satul Zădăreni mai există o biserică grecocatolică, iniţial romano-catolică, având hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1871). Com. Z. a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Bodrogu Nou şi Zădăreni din com. Felnac, jud. Arad.

ZĂNEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. CracăuBistriţa, la poalele culmii subcarpatice Corni-Runcu, pe stg. râului Bistriţa; 6 174 loc. (1 ian. 2011): 3 102 de sex masc. şi 3 072 fem. Haltă de c.f. (în satul Zăneşti). Hidrocentrală (14 MW), intrată în funcţiune în 1964. În satul Zăneşti, menţionat documentar, prima oară, la 20 apr. 1491, într-un act de danie făcută mănăstirii Tazlău, semnat de domnul Ştefan cel Mare, a fost descoperit un tezaur monetar alcătuit din denari romani imperiali din argint. Pe terit. satului Traian, pe Dealul Fântânilor au fost descoperite (1936, 1938, 1940, 1951– 1961) urmele unei aşezări neolitice cu mai multe niveluri, în care s-au găsit vase ceramice cu picturi în stil Cucuteni (între care se remarcă un pahar ceramic, un capac de vas şi un vas mare pentru provizii, care prezintă două „metope” pe pântece, cu reprezentarea geometrică a unei femei), o aplică din aur, figurine feminine specifice culturii Cucuteni ş.a. Pe Dealul Viei au fost identificate vestigiile unei aşezări neolitice, fortificată, aparţinând culturii Precucuteni (prima jumătate a milen. 4 î.Hr.) cu inventar alcătuit din vase ceramice cu decor spiralic incizat şi plisat şi figurine antropomorfe. În satul Zăneşti se află bisericile „Sfântul Nicolae” (1910) şi „Adormirea Maicii Domnului” (de rit vechi, 1952) şi biserica având dublu hram „Sfântul Ilie” şi „Sfinţii Trei Ierarhi” (1997-2010).

ZĂPODENI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 9 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe râul Telejna, dominată de masviul deluros Zăpodeni; 4 066 loc. (1 ian. 2011): 2 085 de sex masc. şi 1 981 fem. Centru de ţesături şi cusături populare. În satul Telejna, menţionat documentar, prima oară, în 1432, se află biserica „Sfinţii Voievozi” (1816). Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1742), „Sfântului Nicolae” (1770, reparată în 1942), declarară monument istoric în anul 2004, „Sfântul Gheorghe” (1804), „Sfântul Dumitru” (1812), „Sfântul Nicolae” (1819) şi „Sfinţii Voievozi” (1830), în satele Unceşti, Zăpodeni, Portari, Telejna, Ciofeni şi Butucăria.

ZĂRAND, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Crişurilor, pe râul Crişu Alb şi pe Canalul Morilor; 2 726 loc. (1 ian. 2011): 1 338 de sex masc. şi 1 388 fem. Prelucr. lemnului. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe, legume ş.a. În satul Zărand, menţionat documentar, prima oară, în 1318, cu numele Zanad, se află biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, construită în stil baroc în 18481852 pe locul uneia din lemn din sec. 17.

ZĂRNEŞTI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 4 sate, situată în partea de E a Subcarpaţilor Vrancei, la poalele masivelor deluroase Buda şi Blăjani, în zona de contact cu Câmpia Râmnicului, pe râul Câlnău; 5 199 loc. (1 ian. 2011): 2 587 de sex masc. şi 2 612 fem. Reşed. com. este satul Fundeni. Nod rutier. Centru viticol şi de vinificaţie. Pe terit. satului Zărneşti au fost descoperite (1884) scheletele a patru mastodonţi. Satul Comisoaia s-a autodesfiinţat prin depopulare în 1990, locuitorii lui stabilindu-se în alte localităţi.

ZĂTRENI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 14 sate, situată în partea de S a Piem. Olteţului, pe râul Olteţ; 2 473 loc. (1 ian. 2011): 1 211 de sex masc. şi 1 262 fem. Expl. de gaze naturale şi forestiere. Produse de panificaţie. Apicultură. Muzeu sătesc (1973). Cămin cultural. Important centru etnografic, de dulgherit, de ţesături şi cusături populare. În satul Zătreni, atestat documentar în anul 1550, se află biserica „Sfântul Nicolae”, construită în anii 1730–1734 prin strădania vornicului Preda Zătreanu, cu picturi murale interioare din 1734, declarată monument istoric, şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, ctitorie din 1736 a lui Iovan, fiul jupanului Vasile Zătreanu, având stâlpii şi ancadramentele decorate cu crestături. Tot în satul Zătreni mai există cula „Zătreanu” (1754–1756 cu adăugiri din sec. 20), declarată monument istoric, şi un conac din sec. 19. În satul Săşcioara, atestat documentar în 1577, se află o biserică de zid cu hramul „Buna Vestire” (1826) şi una din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1800), în satul Făureşti există biserica „Sfântul Nicolae” (1864), iar în satul Văleni, biserica „Sfinţii Voievozi” (1864). În satul Valea Văleni, menţionat documentar în 1667, se află biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1795), declarată monument istoric. În arealul com. Zătreni a fost descoperit un tezaur monetar alcătuit din 37 de denari romani republicani din argint. Com. Zătreni a fost unul dintre centrele importante ale Răcoalei ţărăneşti din 1907. Până la 7 apr. 2004, com. Zătreni a avut în componenţă satele Contea, Găneşti, Lăcusteni, Lăcustenii de Jos şi Lăcustenii de Sus, care la acea dată au format com. Lăcusteni, jud. Vâlcea.

ZĂVOAIA, com. în jud. Brăila, alcătuită din 2 sate, situată în partea de E a Câmpiei Bărăganului, pe dr. râului Călmăţui; 3 268 loc. (1 ian. 2011): 1 593 de sex masc. şi 1 675 fem. Nod rutier. Microhidrocentrală (2,5 MW) amplasată pe un canal de irigaţii din sistemul Viziru, la o rupere de pantă cu cădere de 9 m, dată în folosinţă în 1989. Culturi irigate de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, leguminoase pentru boabe etc. Viticultură. Muzeu etnografic (inaugurat în 2005). Satul şi com. Zăvoaia au luat fiinţă în 1834 prin stabilirea aici a unor locuitori veniţi din Albota, care făceau serviciul de dorobanţi („slujitori”) la isprăvnicia din Focşani. Com. Zăvoaia s-a mai numit Slujitorii-Alboteşti. Biserică (1873–1876).

ZĂVOI, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 7 sate, situată în culoarul Bistrei şi în Depr. Poiana Mărului, la poalele de S ale M-ţilor Poiana Ruscăi şi cele de N ale Muntelui Mic (M-ţii Ţarcu), pe râurile Bistra şi afl. său Bistra Mărului; 4 051 loc. (1 ian. 2011): 2 019 de sex masc. şi 2 032 fem. Staţii de c.f. (în satele Zăvoi şi Voislova). Expl. de talc şi de mică (în satul Voislova). Hidrocentrală pe Bistra Mărului. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Pomicultură (meri, peri, pruni). Staţiune climaterică în satul Poiana Mărului. Pe terit. satului Zăvoi, menţionat documentar, prima oară, în 1430, cu numele Zaboy, au fost descoperite urmele unui castru roman de piatră, de mari dimensiuni (336 x 336 m), datând din sec. 2 şi ale unei aşezări civile (mansio) romane cunoscută sub numele de Agnaviae, menţionată de Ptolemeu cu denumirile Acmonia şi Augmonia. În primăvara anului 2009 au fost identificate ruinele unui palat roman ridicat în anul 101 de legionarii romani pentru împăratul Traian. Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (1792, pictată în 1936 de Gheorghe şi Corneliu Baba), în satul Măru.

ZÂMBREASCA, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu-Burdea; 1 615 loc. (1 ian. 2011): 791 de sex masc. şi 824 fem. Haltă de c.f. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, de floarea-soarelui, de tutun, leguminoase pentru boabe etc. Creşterea ovinelor. În satul Zâmbreasca, atestat documentar în 1567, se află biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (18901910, consolidată şi reparată în 1942-1943, reparată în 1992 şi pictată în 2005 de Kamel Rusu).

ZEMEŞ, com. în jud. Bacău, alcătuită din 2 sate, situată în NV Depr. Tazlău, la poalele de SE ale M-ţilor Goşmanu, pe cursul superior al râului Tazlău Sărat; 4 942 loc. (1 ian. 2011): 2 489 de sex masc. şi 2 453 fem. Expl. de petrol şi gaze. Între 1956 şi 17 febr. 1968, satul şi com. Z. s-au numit Tazlău Sărat, atestat documentar în 1399 şi apoi la 9 oct. 1424. În satul Bolătău se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (2003-2005) şi mănăstirea Strigoi, de călugări, cu biserica „Înălţarea Domnului”, ctitorie călugărească din 1937–1938, mistuită de un incendiu în 1956, reconstruită în 1957– 1958 şi restaurată în 1992–1993. Mănăstirea a fost desfiinţată la 28 oct. 1959 şi reînfiinţată în 1987. La 31 ian. 2008, biserica a fost mistuită de un alt incendiu, în prezent aflându-se în construcţie o nouă biserică. Fond cinegetic (1 700 ha). Agroturism.

ZERIND, com. în jud. Arad, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Crişurilor, pe cursul inf. al Crişului Negru, la graniţa cu Ungaria; 1 399 loc. (1 ian. 2011): 671 de sex masc. şi 728 fem. Staţie de c.f. (în satul Zerind). Moară de cereale; produse de panificaţie. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Creşterea ovinelor. Satul Zerind apare menţionat documentar, prima oară, în jurul anului 1169, cu numele Villa Zerend, iar satul Iermata Neagră în 1241, cu toponimul Garmad. Biserică reformată (1799–1801), construită pe locul uneia din sec. 15, renovată în 1900, în satul Iermata Neagră, declarată monument istoric. Rezervaţie de dropii.

ZETEA, com. în jud. Harghita, alcătuită din 6 sate, situată la poalele de V ale M-ţilor Harghita, pe cursul superior al Târnavei Mari; 5 820 loc. (1 ian. 2011): 2 966 de sex masc. şi 2 854 fem. Expl. de andezit. Centru forestier şi de prelucr. a lemnului (cherestea, mobilă, ambalaje din lemn). Producţie de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice. Moară de apă (mijlocul sec. 19), în satul Sub Cetate. Muzeu etnografic (în satul Zetea). Pe terit. satului Zetea au fost descoperite urmele unei cetăţi geto-dacice (sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr.), fortificată cu trei valuri de pământ. Satul Zetea apare menţionat documentar prima oară în 1333 cu toponimul Sacerdos de Zokaloka, iar apoi în 1334 cu acela de Zathalaka. În amonte de satul Zetea, pe râul Târnava Mare s-a construit un baraj, finalizat în 1993, în urma căruia s-a format lacul de acumulare Zetea, creat pentru combaterea inundaţiilor, pentru alimentare cu apă şi pentru producerea de energie electrică. Lacul are o capacitate de înmagazinare a apei de 44 mil. m3 din care 7,6 mil. m3 volum permanent şi 36,4 mil. m3 reprezintă rezerva pe care o poate reţine lacul când se produc viituri. Apele lacului pun în mişcare turbina unei microhidrocentrale electrice. Agroturism.

ZIDURI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Râmnicului; 4 597 loc. (1 ian. 2011): 2 297 de sex masc. şi 2 300 fem. Haltă de c.f. (în satul Zoiţa), inaugurată la 13 iun. 1881. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Confecţii textile; articole de lenjerie. Moară. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui ş.a.

ZIMANDU NOU, com. în jud. Arad, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Aradului, pe Mureşu Mort; 4 776 loc. (1 ian. 2011): 2 377 de sex masc. şi 2 399 fem. Staţie de c.f. (în satul Zimandu Nou), inaugurată în 1885. Moară de cereale (din 1907). Producţie de mobilă, de piese şi accesorii pentru automobile şi de produse de panificaţie. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, cartofi, plante de nutreţ, legume etc. Cămine culturale în satele Zimandu Nou (1965-1970) şi Zimandcuz (1949-1953). În satul Zimandu Nou, atestat documentar în 1852, se află o biserică romano-catolică din 1908, în satul Zimandcuz, înfiinţat în 1853, există o biserică romano-catolică din 1932, iar în satul Andrei Şaguna, întemeiat în 1921, se află biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1937-1942). Pădurea Ulviniş, alcătuită din platani şi alun turcesc, este declarată rezervaţie forestieră. Zonă de interes cinegetic (satul Zimandcuz). Castel (sec. 19), în satul Zimandu Nou.

ZIMBOR, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 5 sate, situată în partea de S a Depr. Almaş, la poalele de NV ale Dealurilor Clujului, pe cursul superior al râului Almaş; 1 087 loc. (1 ian. 2011): 527 de sex masc. şi 560 fem. Nod rutier. Expl. de calcar şi nisip. Pomicultură (meri, pruni, peri). În arealul satului Sutoru au fost descoperite urmele unui castru roman din piatră şi ale unei aşezări rurale, cunoscută sub numele de Optatiana, datând din sec. 2–3. În satul Zimbor, menţionat documentar, prima oară, în 1332, cu numele Zumbur se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată calvină), cu unele adăugiri din sec. 18, o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1643, decorată cu sculpturi, pictată la interior în 1839 şi reparată în anul 2009), declarată monument   istoric,   şi   conacul „Szombory” (sec. 19), declarat monument istoric, situat într-un parc.

ZORLENI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 4 sate, situată în SV Colinelor Fălciului, pe stg. râului Bârlad; 9 795 loc. (1 ian. 2011): 5 021 de sex masc. şi 4 774 fem. Staţie de c.f. (în satul Zorleni), inaugurată la 13 nov. 1886. Expl. de pietriş. Producţie de nutreţuri concentrate. Presă de ulei comestibil. Trei mori pentru măcinat cereale. Culturi de cereale, floarea-soarelui,plante de nutreţ, legume etc. Complex avicol şi apicol. În satul Zorleni, menţionat documentar prima oară la 28 mart. 1594, se află mănăstirea „Bujoreni” (de călugări), întemeiată în 1840 pe vatra unui schit distrus de tătari în 1440 şi atestat documentar la 27 mart. 1602. Biserica actuală a mănăstirii, cu dublu hram „Adormirea Maicii Domnului” şi „Izvorul Tămăduirii”, construită în 1840 de ieromonahul Ionichie Conache, are 23 m lungime şi o catapeteasmă din lemn de tei prevăzută cu rozete şi motive florale sculptate, precum şi o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Biserica a fost restaurată în 1943 şi pictată în 19551958. Mănăstirea a fost desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959 şi reînfiinţată în 1993. În satul Simila există o biserică de zid cu dublu hram – „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfântul Nicolae” (1811, pictată în 1942 de Constantin Buhuşi), în satul Zorleni se află biserica „Sfântul Gheorghe” (1866), iar în satul Popeni, biserica având hramul „Sfântul Gheorghe” (1830, pictată în 1950 de Constantin Buhuşi). În arealul com. Zorleni au fost descoperite vestigii paleolitice (lame din silex), neolitice (fragmente ceramice, unelte) şi din Epocile bronzului şi fierului.

ZORLENŢU MARE, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Brebu-Delineşti din Dealurile Zorlenţului, pe cursul superior al râului Pogăniş; 927 loc. (1 ian. 2011): 436 de sex masc. şi 491 fem. Producţie de module electronice şi de produse lactate. Pomicultură (meri, pruni, peri). Muzeu etnografic. Pe terit. satului Zorlenţu Mare, menţionat documentar, prima oară, în 1499 cu numele Zorilencz, au fost descoperite (1962) urmele unei aşezări neolitice, aparţinând culturilor Criş şi Vinča-Turdaş (milen. 5–4 î.Hr.), în care s-au găsit vase ceramice cu decor în benzi spiralice, delimitate de linii incizate şi umplute cu puncte, capace prosomorfe în formă de „bufniţă” şi mai multe figurine zoomorfe şi antropomorfe cu decor geometric meandric, incizat fin. În satul Zorlentu Mare a existat o biserică din lemn cu dublu hram „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfântul Ilie”, construită în 1754, pictată în 1774 şi strămutată în 1777 în satul Dragomireşti, com. Ştiuca, jud. Timiş. Fond cinegetic.

ZVORIŞTEA, com. în jud. Suceava, alcătuită din 8 sate, situată în partea de NE a Pod. Dragomirnei, pe dr. văii Siretului, în zona de confl. cu pârâul Leahu; 6 146 loc. (1 ian. 2011): 3 072 de sex masc. şi 3 074 fem. Nod rutier. În arealul com. Zvoriştea au fost descoperite vestigiile unei aşezări geto-dacice datând din sec. 3 î.Hr. Bisericile din lemn cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1782, reparată în 1853), declarată monument istoric în anul 2004, şi „Sfinţii Voievozi” (1778, reparată în anii 1855 şi 1890), în satele Zvoriştea şi Şerbăneşti. În satul Dealu există biserica de zid cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1936). Agroturism.