Comune (N)

NADEŞ, com. în jud. Mureş, alcătuită din 4 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Nadeş; 2 674 loc. (1 ian. 2011): 1 372 de sex masc. şi 1 302 fem. Expl. de gaze naturale. Producţie de robineţi. Culturi de cereale. Viticultură; pomicultură. În arealul com. Nadeş au fost scoase la iveală vestigii neolitice, din Epoca bronzului (un cuţit curbat din ardezie calcaroasă), din Epoca fierului (cană dacică din lut ars), din perioada romană (râşniţă, monede romane din sec. 4 ş.a.), iar în perimetrul satului Pipea a fost descoperită o brăţară din bară masivă de aur, cu decor geometric gravat fin, datând din Hallstatt (c. 1200–450/300 î.Hr.). În satul Nadeş, menţionat documentar, prima oară, la 20 oct. 1301, se află o biserică din sec. 14–15 (reconstruită în 1851–1853), aparţinând cultului evanghelic, situată în interiorul unei cetăţi ţărăneşti construită în sec. 15–16, o casă parohială (1771–1789) şi o biserică ortodoxă (1875– 1877); în satul Măgheruş există o biserică din sec. 14 (azi biserică evanghelică) cu zid de incintă din sec. 18, şi o biserică romano-catolică (1927).

NAIDĂŞ, com. în jud. Caraş-Severin, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Oraviţei cu M-ţii Locvei şi M-ţii Aninei, pe cursul inf. al râului Nera, la graniţa cu Serbia; 1 154 loc. (1 ian. 2011): 547 de sex masc. şi 607 fem. Expl. forestiere şi de balast. Pomicultură. În satul Naidăş, menţionat documentar, prima oară, în 1378, se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1910).

NALBANT, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 3 sate, situată în depresiunea omonimă, pe râul Taiţa; 2 877 loc. (1 ian. 2011): 1 458 de sex masc. şi 1 419 fem. Nod rutier. Expl. de gresii calcaroase de culoare crem, folosite în construcţii (în satul Nicolae Bălcescu – fost Başchioi). Fermă avicolă. Viticultură. Pe terit. satului Nalbant a fost descoperită (1962–1964) o necropolă birituală (cu morminte de înhumaţie şi de incineraţie) din sec. 7–10, aparţinând unui grup de slavi aflat în plin proces de asimilare culturală de către populaţia autohtonă (cultura materială Dridu). Aici au fost găsite urne decorate cu linii şi cu striuri orizontale ondulate.

NANA, com. în jud. Călăraşi, formată dintr-un sat, situată în câmpia omonimă (parte componentă a Câmpiei Mostiştei); 2 475 loc. (1 ian. 2011): 1 225 de sex masc. şi 1 250 fem. Nod rutier. Baltă piscicolă. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com. Nana a făcut parte din jud. Ilfov. În satul Nana, întemeiat în 1888, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1936).

NANOV, com. în jud. Teleorman, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Boian, pe râul Vedea; 3 569 loc. (1 ian. 2011): 1 766 de sex masc. şi 1 803 fem. Nod rutier. Patru balastiere pe râul Vedea. Prelucr. laptelui. Ateliere de tâmplărie metalică şi de confecţionat mobilier. Moară de cereale; moară pentru furaje; produse de panificaţie; patiserie. Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. Muzeu sătesc. În satul Nanov, atestat documentar la 1 aug. 1570, a fost descoperită o fibulă din bronz (sec. 6–7). Biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ (c. 1830, reparată în 1892), şi biserica de cărămidă cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1885), cu picturi murale interioare originare. Fostul sat Adămeşti, desfiinţat la 17 febr. 1968 şi înglobat în satul Nanov, apare menţionat documentar la 20 mai 1570.

NĂDRAG, com. în jud. Timiş, alcătuită din 2 sate, situată în partea de NV a M-ţilor Poiana Ruscăi, pe râul Nădrag; 2 709 loc. (1 ian. 2011): 1 338 de sex masc. şi 1 371 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Producţie de arcuri, lanţuri, lacuri, vopsele, cerneluri tipografice şi de încălţăminte. În satul Nădrag, menţionat documentar, prima oară, în 1364, cu numele Nodrag, se află o biserică romanocatolică (1850-1851). În 1845, la N. a fost colonizat un grup de mineri cehi şi slovaci.

NĂENI, com. în jud. Buzău, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de S ale Dealului Istriţa, pe cursul superior al râului Năianca; 1 856 loc. (1 ian. 2011): 903 de sex masc. şi 953 fem. Viticultură. Centru de prelucr. artistică a pietrei. Pe terit. satului Năeni a fost descoperit un grup statuar din bronz, înfăţişând o divinitate  feminină iraniană (zeiţa Anaitis sau Anahita), stăpână a fiarelor sălbatice, călare pe un leu şi însoţită de doi slujitori în picioare, situaţi în stânga şi dreapta sa (s-a păstrat doar cel aflat în dreapta zeiţei). Acest grup statuar este atribuit sciţilor, prezenţi în zona Dunării, şi datează de la sf. primei perioade a Epocii fierului. Prima atestare documentară a localit. Năeni datează din sec. 16.

NĂMOLOASA, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Siretului Inferior, pe dr. Siretului, într-o zonă de mare subsidenţă, suprapusă sectorului de afundare şi fracturare a platformei epihercinice (linia de fractură Focşani–Nămoloasa); 2 055 loc. (1 ian. 2011): 1 006 de sex masc. şi 1 049 fem. Centru viticol şi de vinificaţie. Până la 17 febr. 1968 satul şi com. Nămoloasa s-au numit Nămoloasa-Târg. În această zonă, la 10/23–12/25 iul. 1917, a avut loc un puternic duel de artilerie între armata română şi cea germană – duel rămas fără urmări concrete, deoarece atacul infanteriei române, prevăzut pentru ziua de 13/26 iul., fusese contramandat ca urmare a situaţiei generale de pe Frontul de Est. În satul Nămoloasa, atestat documentar, prima oară, în 1448, se află biserica „Sfântul Dumitru“ (ante 1809, restaurată în 1864). Satul Nămoloasa-Sat a fost înfiinţat în anul 1818 de logofătul Costache Conachi prin decret domnesc.

NĂNEŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 3 sate, situată în partea de N-NV a Câmpiei Siretului Inferior, pe dr. Siretului; 2 411 loc. (1 ian. 2011): 1 242 de sex masc. şi 1 169 fem. Nod rutier. Prelucr. lemnului. În satul Călienii Noi se află biserica având hramul „Sfântul Gheorghe“ (ante 1809, refăcută în 1892–1907).

NĂPRADEA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de V-NV ale culmii Prisnel, pe dr. râului Someş; 2 808 loc. (1 ian. 2011): 1 370 de sex masc. şi 1 438 fem. Pomicultură. Satul Năpradea apare menţionat documentar, prima oară, în 1383, iar apoi în 1423, cu numele Villa olachalis Naprad. În satul Cheud se află ruinele unei cetăţi din sec. 14 (ziduri înalte de 8 m). Centru de prelucr. artistică a lemnului (în satul Vădurele). Biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ (sf. sec. 17), în satul Vădurele.

NĂRUJA, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 4 sate, situată în depresiunea omonimă, la confl. râului Năruja cu Zăbala; 1 895 loc. (1 ian. 2011): 961 de sex masc. şi 934 fem. Expl. de gips. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Centru pomicol (pruni, meri, peri, nuci). În satul Năruja, menţionat documentar la 21 aug. 1688, se află biserica ortodoxă cu hramul „Cuvioasa Parascheva“, construită în 1788–1789 prin grija lui Şerban Băltan, reparată în 1988–1989 şi declarată monument istoric.

NĂSTURELU, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în partea de SE a Câmpiei Boian, pe stg. Dunării; 2 707 loc. (1 ian. 2011): 1 374 de sex masc. şi 1 333 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, legume ş.a. În satul Năsturelu, atestat documentar în 1843, se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită din vălătuci şi căptuşită cu scânduri (1866), şi o mănăstire de maici înfiinţată la 3 mart. 2003, cu o biserică din lemn cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (2004).

NEAUA, com. în jud. Mureş, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Ghergheş (afl. al Târnavei Mari); 1 338 loc. (1 ian. 2011): 648 de sex masc. şi 690 fem. Producţie de cărămizi şi ţigle. Pomicultură. Satul Neaua este menţionat documentar, prima oară, în 1569. Biserici reformate în satele Neaua (1794) şi Rigmani (1667, cu refaceri din 1880).

NECŞEŞTI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe Râu Câinelui; 1 300 loc. (1 ian. 2011): 598 de sex masc. şi 702 fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice şi de nutreţ, legume etc. Apicultură.

NEGOI, com. în jud. Dolj, formată dintr-un sat, situată în partea de S a Câmpiei Desnăţui, pe stg. Dunării; 2 350 loc. (1 ian. 2011): 1 128 de sex masc. şi 1 222 fem. Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae“, ridicată în perioada 1914–1916 de către Hagi Enuş (refăcută ulterior). Până la 7 apr. 2004, com. N. a avut în componenţă satele Catane şi Catanele Noi care la acea dată au format com. Catane, jud. Dolj.

NEGOMIR, com. în jud. Gorj, alcătuită din 10 sate, situată în zona Dealurilor Jiului, pe cursul superior al Văii Racilor; 3 880 loc. (1 ian. 2011): 1 971 de sex masc. şi 1 909 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. Creşterea ovinelor şi bovinelor. Renumit centru de meşteri populari care confecţionează linguri din lemn, sculptate. Bisericile din lemn, cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul“ (1768) şi „Sfântul Nicolae“ (1813), în satele Artanu şi Negomir.

NEGRAŞI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Găvanu-Burdea cu Câmpia Piteştiului, pe râul Dâmbovnic; 2 448 loc. (1 ian. 2011): 1 150 de sex masc. şi 1 298 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. Poiană cu narcise (4,6 ha), declarată rezervaţie floristică la 24 iun. 1966. Pe terit. satului Bârlogu au fost descoperite (1958) urmele unei aşezări de bordeie,  precum şi un depozit de unelte din fier (topoare, brăzdare de plug, hârleţ ş.a.), ambele din sec. 10. În satul Negraşi există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1877, reparată în 1928 şi repictată în 1945), iar în satul Bârlogu se află biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva“ (1815, cu picturi murale originare).

NEGRENI, com. în jud. Cluj, alcătuită din 3 sate, situată în Depr. Ciucea, la poalele M-ţilor Plopiş, Meseş şi Vlădeasa, pe cursul superior al Crişului Repede, în apropierea defileului acestuia; 2 525 loc. (1 ian. 2011): 1 235 de sex masc. şi 1 290 fem. Fabrică de mobilă curbată (scaune simple, scaune pentru baruri ş.a.), în satul Bucea. Vestigii din Epoca bronzului (fragmente de vase ceramice, 3 seceri, 3 brăţări, un cuţit şi un topor din bronz) şi din epoca romană (castru). Satul Negreni este atestat documentar în anul 1406. În satul Bucea se află biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ (1791). Com. Negreni a fost înfiinţată la 18 iul. 2002 prin desprinderea satelor Bucea, Negreni şi Prelucele din com. Ciucea, jud. Cluj. Mare târg anual (în satul Negreni), cu o existenţă de peste 50 de ani, în cadrul căruia se vând o gamă foarte variată de produse. Până în anul 1925, satul Negreni s-a numit Fechetău.

NEGREŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Cracău-Bistriţa; 1 976 loc. (1 ian. 2011): 967 de sex masc. şi 1 009 fem. Prelucr. lemnului (mobilă, ambalaje din lemn). Centru de tăbăcire a pieilor şi de vopsire a blănurilor; producţie de jocuri şi jucării. Trei mori de cereale. Creşterea bovinelor, porcinelor, ovinelor şi caprinelor. Culturi de cereale. În satul Negreşti, înfiinţat de boierul Negrea, pe moşia sa, la 7 ian. 1403 şi atestat documentar la 11 iul. 1428, se află bisericile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1880-1890, cu catapeteasma pictată de C.D. Stahl, şi „Sfânta Treime” (1996-2004). Com. N. a fost desfiinţată la 1 iun. 1968 şi reînfiinţată la 25 mart. 2005 prin desprinderea satelor Negreşti şi Poiana din com. Dobreni, jud. Neamţ.

NEGRI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Pod. Central Moldovenesc cu lunca şi terasele de pe stg. Siretului, pe râul Moara, la confl. cu Siretul; 2 852 loc. (1 ian. 2011): 1 422 de sex masc. şi 1 430 fem. În satul Brad se află expoziţia foto-documentară „Ion Ionescu de la Brad“, cu colecţii de fotografii şi copii după documentele referitoare la viaţa şi activitatea marelui agronom. Pe terit. satului Brad au fost descoperite (1963) urmele unei aşezări dacice fortificate, datând din sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr., identificată ipotetic cu Zargidava, menţionată de Ptolemeu în lucrarea Geographia, ca fiind situată pe malul stg. al Siretului (Seretos). Aici au fost găsite unelte şi arme din fier, fibule din bronz şi fier, brăţări din bronz, catarame, vase din ceramică modelate cu mâna (căni, fructiere cu lustru negru) sau la roată (căni, urcioare, fructiere cu lustru cenuşiu) etc. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae“ (1772, reparată în 1890, 1910, 1931 şi 1957; pictată în 1957 de Emil Ivănescu; catapeteasmă din 1798), „Sfinţii Voievozi“ (ante 1809) şi „Învierea lui Lazăr“ (ante 1809), în satele Negri, Poiana şi Ursoaia; bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Ioan“ (1771) şi „Sfântul Nicolae“ (1848–1850, reparată în 1928), în satele Brad şi Poiana.

NEGRILEŞTI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 3 sate, situată în zona Dealurilor Ciceului; 2 437 loc. (1 ian. 2011): 1 231 de sex masc. şi 1 206 fem. Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Com. N. a fost înfiinţată la 3 oct. 2002 prin desprinderea satelor Breaza, Negrileşti şi Purcărete din com. CiceuGiurgeşti, jud. Bistriţa-Năsăud.

NEGRILEŞTI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Tecuciului, pe râul Bârlad; 2 942 loc. (1 ian. 2011): 1 481 de sex. masc. şi 1 461 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ,  floarea-soarelui, legume ş.a. Viticultură. Creşterea bovinelor şi ovinelor. În satul Negrileşti, atestat documentar în anul 1488, se află un conac boieresc din sec. 19 şi biserica „Sfântul Nicolae” (1855). Com. Negrileşti a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Negrileşti şi Slobozia Blăneasa din com. Munteni, jud. Galaţi.

NEGRILEŞTI, com. în jud. Vrancea, formată dintr-un sat, situată în Depr. Vrancea, pe râul Putna, la 55 km NV de municipiul Focşani; 1 743 loc. (1 ian. 2011): 883 de sex masc. şi 860 fem. Prelucr. lemnului. Creşterea ovinelor. Satul Negrileşti este depozitarul a mai multor variante ale baladei populare Mioriţa. Pomicultură. Com. Negrileşti a fost înfiinţată la 22 mai 2003 prin desprinderea satului Negrileşti din com. Bârseşti, jud. Vrancea.

NENCIULEŞTI, com. în jud. Teleorman, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe Râu Câinelui; 2 647 loc. (1 ian. 2011): 1 303 de sex. masc. şi 1 344 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui ş.a. Fond cinegetic. Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva (1723, restaurată în 1904), în satul Nenciuleşti. Com. N. a fost înfiinţată la 21 iul. 2003 prin desprinderea satelor Nenciuleşti şi Păru Rotund din com. Mavrodin, jud. Teleorman.

NEREJU, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 5 sate, situată în depresiunea omonimă, pe râul Zăbala; 4 422 loc. (1 ian. 2011): 2 347 de sex masc. şi 2 075 fem. Expl. de gresii. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă pentru bucătării). Centru de cusături şi ţesături populare. Pomicultură. Biserică având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1788, refăcută în 1835 şi reparată în 1888 şi 1934), în satul Nereju. În arealul com. Nereju, la 1 350 m alt., se află Lacul Negru (1 ha; ad. max.: 7,50 m), acoperit în mare parte de turbă, declarat rezervaţie limnologică în anul 2004.

NICOLAE BĂLCESCU, com. în jud. Bacău, alcătuită din 5 sate, situată pe dr. Văii Siretului, la confl. cu Bistriţa, la poalele de E ale Culmii Pietricica; 9 524 loc. (1 ian. 2011): 4 817 de sex masc. şi 4 707 fem. Staţie de c.f. (în satul Valea Seacă). Nod rutier. Hidrocentrală (29,15 MW), în satul Galbeni, dată în folosinţă în 1983, ale cărei turbine sunt puse în mişcare de apele lacului de acumulare Galbeni (vol.: 39,6 mil. m3). Producţie de mobilă pentru bucătării. Satul Nicolae Bălcescu a fost înfiinţat în anul 1912 cu numele Ferdinand I, iar din 1948 poartă numele actual. În satul Valea Seacă, atestat documentar în 1420, se află biserica „Naşterea Maicii Domnului” (construită în anii 1888-1889 pe locul uneia din 1778, deteriorată de cutremurul din 4 mart. 1977 şi refăcută în 1978-1984) şi o biserică romano-catolică (1814), iar în satul Galbeni, menţionat documentar, prima oară, la 17 febr. 1698, există biserica „Sfântul Iosif”, zidită în 1984 pe locul uneia din 1905. Până la 7 apr. 2004, com. Nicolae Bălcescu a avut în componenţă satele Bălţata şi Sărata, care la acea dată au format com. Sărata.

NICOLAE BĂLCESCU, com. în jud. Călăraşi, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Bărăganului; 1 568 loc. (1 ian. 2011): 811 de sex masc. şi 757 fem. Staţie de c.f. Produse chimice. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc.

NICOLAE BĂLCESCU, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 2 sate, situată în zona de contact a Pod. Casimcea cu Pod. Carasu; 5 108 loc. (1 ian. 2011): 2 565 de sex masc. şi 2 543 fem. Staţie de c.f. Producţie de mobilă. Fermă de creştere a bovinelor. Satul Nicolae Bălcescu a fost întemeiat în anul 1912 cu numele Carol I, iar din 1948 poartă numele actual. Biserica „Izvorul Tămăduirii” (2008-2010), în satul Nicolae Bălcescu.

NICOLAE BĂLCESCU, com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 17 sate, situată în partea de V a Piem. Cotmeana, la poalele de S şi E ale Dealului Negru, pe râul Topolog; 3 574 loc. (1 ian. 2011): 1 800 de sex masc. şi 1 774 fem. Reşed. com. este satul Rotăreşti. Pomicultură (meri, pruni, peri). Muzeul memorial „Nicolae Bălcescu“ (1968), în care sunt expuse documente, cărţi, reviste, fotografii referitoare la principalele momente ale Revoluţiei de la 1848 şi la viaţa istoricului şi revoluţionarului paşoptist. Bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru“ (sec. 18), „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ a fostului schit Corbi (1832, cu picturi murale interioare originare) şi „Adormirea Maicii Domnului“ (1888), în satele Predeşti, Schitu şi Mângureni. În satul Valea Bălcească se află o biserică din lemn (sec. 18) adusă din satul Cârlogani (com. Bălceşti, jud. Vâlcea).

NICOLAE TITULESCU, com. în jud. Olt, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Boian, pe râul Vedea; 1 204 loc. (1 ian. 2011): 595 de sex masc. şi 609 fem. Nod rutier. Morărit. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. În arealul com. Nicolae Titulescu există colonii de dropii (Otis tarda) – păsări de mari dimensiuni, ocrotite de lege ca urmare a ariei restrânse de răspândire. Casa memorială „Nicolae Titulescu“ (în satul Nicolae Titulescu), cu colecţii de documente, fotografii şi obiecte personale ale marelui diplomat. În satul Nicolae Titulescu se află un conac (sec. 19), biserica „Sfântul Gheorghe“ (1897–1902) şi ruinele bisericii „Sfântul Nicolae” (construită în 1826-1835). Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Nicolae Titulescu s-au numit Tituleşti, iar până la 7 mai 2004, com. Nicolae Titulescu a avut în componenţă satele Ghimpeţeni şi Ghimpeţenii Noi care la acea dată au format com. Ghimpeţeni.

NICOREŞTI, com. în jud. Galaţi, alcătuită din 10 sate, situată în zona de contact a Colinelor Tutovei cu Câmpia Tecuciului, pe stg. văii Siretului; 3 990 loc. (1 ian. 2011): 1 938 de sex masc. şi 2 052 fem. Mare centru viticol şi de vinificaţie, cu vechi tradiţii, specializat în producţia de vinuri roşii din soiurile Băbească neagră, Merlot, Cabernet-Sauvignon şi Fetească neagră. În lucrarea “Descriptio Moldaviae”, aparută în anul 1716, Dimitrie Cantemir menţiona că Nicoreşti se situa pe locul patru în ierarhia podgoriilor din Moldova. Pomicultură (meri, peri, pruni, cireşi, caişi). Fermă de creştere a bovinelor. În satul Nicoreşti, atestat documentar în 1572, se află o biserică romano-catolică (datând din anul 1912) şi bisericile ortodoxe cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului“ – Negustori (ante 1728, refăcută în 1851), declarată monument istoric, „Adormirea Maicii Domnului“-Serdaru (1777–1780, reconstruită în anii 1850–1851 de Zamfir Săndulescu şi reparată în 1928) şi „Sfântul Gheorghe“ (1820, renovată în 1865 şi 1884); în satul Dobrineşti există bisericile cu hramurile „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ (ante 1809, rezidită în 1845) şi „Sfântul Gheorghe“ (1840), iar în satul Piscu Corbului există o biserică dinainte de anul 1815; în satul Sârbi, menţionat documentar, prima oară, în 1437, se află bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi“ (începutul sec. 19) şi „Sfântul Nicolae“ – Banu (a fostei mănăstiri), construită în anii 1800–1807 de către banul Neculai Lanţu, renovată în 1824 şi reparată în 1892, declarată monument istoric; în satul Coasta Lupei se află biserica „Sfântul Gheorghe“ (1858–1860), iar în satul Ionăşeşti, atestat documentar în anul 1604 cu numele Cupceşti, apoi cu denumirea Sclipoceşti şi ulterior cu toponimul Ionăşeşti, există biserica „Sfinţii Voievozi“ (ante 1760, reclădită în 1870). Satul Grozăveşti apare menţionat documentar în anul 1521. Până la 7 apr. 2004, com. Nicoreşti a avut în componenţă satele Poiana şi Vişina care la acea dată au format com. Poiana, jud. Galaţi.

NICŞENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Jijiei Superioare, pe cursul superior al râului Siliştea; 2 720 loc. (1 ian. 2011): 1 359 de sex masc. şi 1 361 fem. Culturi de cereale şi plante uleioase. În satul Nicşeni, atestat documentar în 1650, se află biserica „Sfântul Gheorghe” construită în anii 1868–1870 pe locul uneia din lemn ce data din 1694, reparată în 1936, 1942, 1966–1973 şi 1988–1989.

NICULEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Titu; 4 507 loc. (1 ian. 2011): 2 148 de sex masc. şi 2 359 fem. Ateliere de confecţionare a unor obiecte de uz casnic din lemn. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Niculeşti a făcut parte din jud. Ilfov.

NICULIŢEL, com. în jud. Tulcea, formată dintrun sat, situată în partea de E-NE a Pod. Niculiţel, la poalele Dealului Sarica, în zona de izv. a râului Teliţa; 4 500 loc. (1 ian. 2011): 2 260 de sex masc. şi 2 240 fem. Expl. de calcar şi forestiere. Produse de artizanat (împletituri din răchită, obiecte din papură, ţesături ş.a.). Important centru viticol şi de vinificaţie. Pomicultură (caişi, cireşi). Pe terit. satului Niculiţel au fost descoperite (1953–1954) vestigii din sec. 4–3 î.Hr. şi 1 d.Hr. aparţinând geto-dacilor (ceramică) şi vestigii romane din sec. 2–7 (altar ridicat lui Iupiter Dolichenus – divinitate rezultată din sincretismul religios dintre cultul zeului Baal din Doliche şi Iupiter –, o stelă funerară, un stâlp militar, ceramică romană, ruinele unui apeduct şi ale unor edificii etc.). În jurul com. Niculiţel a fost identificat un val de pământ, lung de 27 km, datat ipotetic în sec. 8, în incinta căruia, pe hărţile din a doua jumătate a sec. 19, era inclusă şi Isaccea, fapt ce ar putea fi pus pe seama unei delimitări domeniale şi, în acest caz, existenţa valului de pământ ar putea să dateze din sec. 11–14. În 1971 au fost descoperite ruinele unei bazilici creştine, construită la sf. sec. 4 din cărămizi de epocă romană. Bazilica avea trei nave (36 m lungime şi o lăţime totală în interior 14,70 m) şi o absidă semicirculară cu o deschidere de 6 m. În altar a fost găsită o criptă (un martyrion etajat) care adăpostea moaştele martirilor Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos, persecutaţi în anii 369–372 de regele vizigot Atanaric şi ale căror nume au fost înscrise cu roşu pe pereţii criptei. Pe Dealul Cetăţii, din arealul com. Niculiţel, au fost descoperite fundaţiile unei biserici de plan treflat (trei abside dispuse în treflă), construită din cărămidă, datând din sec. 11–12 – primul monument de plan treflat din arhitectura medievală românească cunoscut până acum în România, fapt ce indică probabilitatea existenţei unei mănăstiri în acest loc. Monumente: biserica cu hramul „Sfântul Atanasie“ (sec. 13), cu o turlă hexagonală şi cu faţadele decorate cu firide pe toată înălţimea, unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din România (a suferit transformări în sec. 19; restaurată şi repictată în 1990–2000 de Gh. Popescu); biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva” (1890–1895; mănăstirea Cocoş (de călugări) a fost întemeiată de monahii Visarion, Gherontie şi Isaia veniţi de la mănăstirea Neamţ, cu o biserică construită din nuiele şi pământ în anul 1833, având hramul „Sfânta Treime“. În 1853, alături de prima biserică au fost zidite o nouă biserică şi o clopotniţă (30 m înălţime şi cu 6 arcade). Chiliile, cu pridvor şi cerdac pe ambele părţi, au fost construite în stil oriental, în anii 1862–1884. Paraclisul cu hramul „Sfântul Nicolae“, stăreţia, bucătăria şi trapeza (sala de mese) au fost construite în anii 1909–1910, iar la 23 apr. 1910 au fost puse temeliile a încă 24 de chilii după planul arhitectului Toma Dobrescu. În 1910, din cauza deteriorării avansate, ambele biserici au fost demolate şi s-a construit biserica actuală, în perioada 1 sept. 1911–1913, după planul aceluiaşi arhitect Toma Dobrescu. Această biserică, ce poartă hramul „Pogorârea Duhului Sfânt“, are trei turle octogonale, străpunse de câte 8 ferestre înguste şi înalte, naosul de 19 m lăţime (în zona absidelor), pronaosul de 9 m lăţime, iar lungimea naosului împreună cu pronaosul atinge 24 m. Biserica a fost pictată în anii 1914– 1916 de pictorul italian F. da Biasse, în stil neobizantin, picturile fiind restaurate în perioada 1957–1960. În anii 1926–1929 s-a construit corpul de clădiri cu etaj şi pridvor în care a funcţionat şcoala de cântăreţi bisericeşti, în prezent acesta este destinat drept casă de odihnă a Episcopiei. Incendiul din 27 iul. 1946 a mistuit clopotniţa, topind clopotele, iar cutremurul din 10 nov. 1940 a deteriorat grav biserica. În anii 1954–1956 a fost construită o nouă clopotniţă şi s-au întreprins lucrări de restaurare ale bisericii şi chiliilor. La 13 ian. 1973, în această biserică au fost depuse moaştele sfinţilor martiri Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos, aceştia fiind prăznuiţi la 4 iunie. Muzeu de artă religioasă; mănăstirea Saon (de maici) a fost întemeiată în 1846, iniţial ca schit, de câţiva călugări plecaţi de la mănăstirea Çelik-Dere care au construit un paraclis şi mai multe chilii din chirpici. În 1881 a fost construită o biserică din chirpici şi lemn, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“, şi două corpuri de chilii, iar la 1 sept. 1909 a fost pusă piatra de temelie a bisericii de zid cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“, prin osârdia episcopului Nifon Niculescu, terminată în 1912. În 1930, schitul a fost transformat în mănăstire. În Evul Mediu, com. Niculiţel s-a numit Mănăstirişte.

NIMIGEA, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 8 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Suplaiului cu cele ale Bistriţei, pe Someşu Mare; 5 252 loc. (1 ian. 2011): 2 589 de sex masc. şi 2 663 fem. Staţie de c.f. Pomicultură (meri, peri, pruni). Reşed. com. este satul Nimigea de Jos, atestat documentar în 1261. Satul Mocod este menţionat documentar, prima oară, în 1440. Biserică din lemn (sec. 18). Poiană cu narcise, în satul Mogoşeni.

NISTOREŞTI, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 9 sate, situată în Depr. Vrancea, la poalele M-ţilor Vrancea, pe râul Năruja; 2 166 loc. (1 ian. 2011): 1 090 de sex masc. şi 1 076 fem. Expl. şi prelucr. lemnului. Colectarea fructelor de pădure. Agroturism. Rezervaţie forestieră (Izvoarele Nărujei, 78 ha), declarată ca atare în apr. 1973. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae“ (sec. 18) şi „Sfinţii Voievozi“ (1830, reparată în 1877, 1899 şi 1928), în satele Nistoreşti şi Vetreşti-Herăstrău; în satul Valea Neagră se află mănăstirea cu acelaşi nume (de maici) întemeiată, iniţial ca schit, la mijlocul sec. 18 de preotul Maftei din Spineşti, cu numele de schitul Vrancea. Viaţa monahală de obşte a fost organizată de câţiva călugări veniţi de la schitul Poiana Mărului care au adus cu ei o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, ferecată în argint în sec. 19. Schitul a fost menţionat documentar, prima oară, la 29 apr. 1757. Biserica mănăstirii, cu dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Pogorârea Duhului Sfânt“, a fost construită în anii 1755–1757 din bârne pe un soclu de piatră cioplită. Accesul în biserică se face prin intermediul unui exonartex (pridvor) închis, adăugat ulterior. La începutul sec. 20, biserica a fost căptuşită la exterior cu scânduri. Biserica nu are turle, iar la interior are catapeteasma din lemn de tei poleit cu bronz şi pardoseala din lemn de brad. Biserica este declarată monument istoric. În anul 1952 schitul a fost transformat în mănăstire de maici, dar care la 28 oct. 1959 a fost desfiinţată, biserica rămânând ca biserică de mir. În 1968, mănăstirea a fost reînfiinţată prin efortul monahiei Petronia Ciornea care a fost stareţă până în 1993.

NIŢCHIDORF, com. în jud. Timiş, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Bârzavei, pe râul Pogăniş; 1 581 loc. (1 ian. 2011): 780 de sex masc. şi 801 fem. Staţie de c.f. (ianugurată în 1898). Producţie de mobilă, de băuturi răcoritoare şi de ciocolată. Morărit. Satul Niţchidorf apare menţionat documentar în 1370, dar în perioada ocupaţiei otomane (1552–1718) localitatea a dispărut. În perioada 1785–1786 zona aceasta a fost colonizată cu numeroase familii de germani. În satul Niţchidorf se află o biserică romano-catolică (1825) şi o biserică ortodoxă cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1991–1997). Rezervaţie floristică, de ocrotire a lalelei pestriţe (Fritilaria meleagris), în satul Duboz.

NOCRICH, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Hârtibaciului, pe dr. râului Hârtibaci; 2 989 loc. (1 ian. 2011): 1 527 de sex masc. şi 1 462 fem. Halte de c.f. (în satele Nocrich şi Ţichindeal). Expl. de gaze naturale (în  satul Ghijasa de Jos) şi de balast. Producţie de mobilă pentru birouri, de articole ceramice de uz gospodăresc, de obiecte sanitare de uz casnic şi alim. În satul Nocrich, menţionat documentar, prima oară, în 1263, cu numele Terra Nogrech, se află o cetate ţărănească (sec. 16–18), cu biserică evanghelică de incintă, construită în 1802 pe locul uneia din sec. 14, o biserică ortodoxă (1832), o casă parohială a bisericii evanghelice (1797) şi casa lui Samuel Brukenthal (sec. 18), aflată în stare de ruină; în satul Hosman există o cetate ţărănească (sec. 15–16), cu o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică) afectată de unele modificări din sec. 18–19; în satul Ţichindeal se află o biserică ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ (1789), cu zid de incintă, în satul Fofeldea există o biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Vasile“ (1804–1810), iar în satul Ghijasa de Jos, o biserică ortodoxă construită în 1864, cu turn ridicat în 1881. Mănăstirea Valea Hârtibaciului (de maici), înfiinţată în 1990 pe locul unui aşezământ monahal distrus în 1761 de generalul austriac Adolph von Buccow. Paraclisul mănăstirii are hramul „Buna Vestire” (1992–1995), iar biserica mănăstirii, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, se află în construcţie din anul 2004.

NOJORID, com. în jud. Bihor, alcătuită din 7 sate, situată în Câmpia Miersigului, pe râul Alceu; 4 828 loc. (1 ian. 2011): 1 450 de sex masc. şi 2 378 fem. Halte de c.f. (în satele Nojorid şi Leş). Producţie de cabluri electrice şi de încălţăminte. Culturi de cereale, plante uleioase şi de nutreţ, cartofi, legume ş.a. Fazanerie (în satul Păuşa). În satul Nojorid, menţionat documentar, prima oară, în 1229, cu numele Villa Irug, există biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1892–1893) şi biserica grecocatolică „Buna Vestire” (2002-2008, sfinţită la 4 oct. 2009), iar în satul Păuşa, atestat documentar în perioada 1291– 1294, se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfântul Dumitru“ (1710, cu picturi interioare din sec. 19 executate de Ioan Lăpuşan).

NOŞLAC, com. în jud. Alba, alcătuită din 6 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. Văii Mureşului, în zona de contact cu Pod. Târnavelor; 1 762 loc. (1 ian. 2011): 908 de sex masc. şi 854 fem. Morărit; producţie de ţuică şi de produse de panificaţie. Pe terit. com. N. au fost descoperite (1963–1970) vestigiile unor aşezări omeneşti din Neolitic (cultura materială Petreşti – sf. milen. 3 î.Hr.), din Epoca bronzului (cultura materială Wietenberg – sec. 16–13 î.Hr.), precum şi urmele unei aşezări rurale romane, datând din sec. 2–3, în care s-au găsit vase de ceramică romane şi dacice. În arealul satului Noşlac, menţionat documentar, prima oară, în 1288, a fost identificată o necropolă din sec. 4–7 şi urme de locuire în bordeie, în care s-au găsit vase din ceramică daco-romane (fructiere, urne funerare etc.), fibule, aplice de tip avar ş.a. Aici se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), cu transformări din sec. 18, şi o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ (1783, cu picturi interioare executate în 1822), declarată monument istoric. În satele Copand şi Găbud există câte o biserică din lemn, având acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, datând din 1803 (cu picturi interioare din 1856) şi, respectiv, din 1776 (pictată în 1777 şi strămutată în satul Găbud, în 1875, din satul Gheja).

NUCET, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Târgoviştei cu Câmpia Titu, pe râul Dâmboviţa; 4 301 loc. (1 ian. 2011): 2 106 de sex masc. şi 2 195 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 2 ian. 1884). Expl. de gaze naturale. Prelucr. lemnului (cherestea, parchet). Obiecte din răchită împletită. Fermă de creştere a bovinelor. Staţiune de cercetare şi experimentare piscicolă. În satul Nucet se află Grupul Şcolar Agricol, înfiinţat în 1901 de Spiru Haret cu numele Şcoala Inferioară de Meserii şi Agricultură. În satul Nucet se află mănăstirea Nucet (de maici), cu biserica având hramul „Sfântul Gheorghe“ construită la sf. sec. 15 din iniţiativa pârcălabului Gherghina şi a soţiei sale Neaga, pe locul unei biserici din lemn ce data de la sfârşitul sec. 14, şi amintită documentar la 15 dec. 1501. Biserica a fost supusă unor refaceri în anii 1739–1746 (după avarierea gravă provocată de cutremurul din 1738) şi apoi reclădită în 1840–1849 prin osârdia egumenului Gherasie. În 1940 a devenit biserică de mir. Grav afectată de cutremurul din 4 mart. 1977, biserica şi construcţiile adiacente s-au ruinat treptat. La 15 mart. 1994, viaţa monahală a fost reluată de şapte maici care, ulterior, au construit, cu forţe proprii, câteva chilii şi un mic paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi au întreprins ample lucrări de restaurare ale bisericii şi a picturilor murale interioare, terminate în anul 2004. În satul Nucet mai există biserica cu hramul „Sfântul Nicolae“ (1861).

NUCI, com. în jud. Ilfov, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Vlăsiei, pe râul Ialomiţa; 2 859 loc. (1 ian. 2011): 1 399 de sex masc. şi 1 460 fem. Nod rutier. Expl. de balast. Produse lactate. Legumicultură. Creşterea bovinelor. Între 23 ian. 1981 şi 3 sept. 1981 com. N. a făcut parte din jud. Ialomiţa, iar între 3 sept. 1981 şi 10 apr. 1997 din Sectorul Agricol Ilfov. În satul Nuci se află bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae“ (1752) şi „Sfântul Alexandru“ (1780–1783, pictată în ulei de Nicolae Tonitza), declarată monument istoric, iar în satul Micşuneştii Mari există o biserică având hramul „Născătoarea de Dumnezeu“, ctitorie, din 1748, a marelui stolnic Iordache Micşunescu, şi conacul familiei Lecca Micşunescu (sec. 17).

NUCŞOARA, com. în jud. Argeş, alcătuită din 4 sate, situată în zona de contact a M-ţilor Iezer cu Muscelele Argeşului, pe cursul superior al Râului Doamnei; 1 500 loc. (1 ian. 2011): 742 de sex masc. şi 758 fem. Localitate cu potenţial balneoclimateric (climat submontan, tonic, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni, şi izv. cu ape minerale sulfatate, calcice, sodice, sulfuroase). Biserică având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ (1880–1890), în satul Nucşoara. În arealul com. N. se află lacul Învârtita şi pădurea Iedu-Cernat, declarată rezervaţie forestieră.

NUFĂRU, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 4 sate, situată în partea de V a Deltei Dunării, pe braţul Sfântu Gheorghe, la poalele Dealurilor Tulcei; 2 581 loc. (1 ian. 2011): 1 328 de sex masc. şi 1 253 fem. Pescuit. Satul Nufăru apare menţionat documentar în sec. 10 cu numele de Prislava. Săpăturile arheologice efectuate în 1978 au scos la iveală vestigiile cetăţii Prislava, cu ziduri groase de c. 3 m şi înalte de peste 3 m, străjuite de turnuri masive de formă rectangulară. Până la 1 ian. 1965, satul şi com. Nufăru s-au numit Ada Marinescu.

NUŞENI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 7 sate, situată în zona Dealurilor Lechinţei, pe râul Meleş; 2 945 loc. (1 ian. 2011): 1 446 de sex masc. şi 1 499 fem. Muzeu etnografic. În satul Nuşeni, menţionat documentar, prima oară, în 1305 se află mănăstirea (de călugări) cu acelaşi nume, întemeiată în 1991, cu biserica „Sfântul Prooroc Ilie”, finalizată în 1998. Biserici reformate, în satele Malin (sec. 17), Viţa (sec. 17) şi Nuşeni (sec. 18).

NUŞFALĂU, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 2 sate, situată în zona Dealurilor Crasnei, pe cursul superior al râului Barcău; 3 722 loc. (1 ian. 2011): 1 779 de sex masc. şi 1 943 fem. Staţie de c.f. Expl. de argilă. Producţie de componente pentru aparate electrice, de produse chimice, de încălţăminte, de var şi ipsos, de cărămidă şi ţiglă. Prelucr. lemnului (mobilă, ambalaje din lemn). Distilerie de băuturi alcoolice. Pomicultură (meri, pruni, peri). Creşterea bovinelor. Ciupercărie. În perimetrul satului Nuşfalău a fost descoperită (1958) o necropolă tumulară de incineraţie (sec. 8–9), în care s-au găsit urne (tip borcan) modelate la roată, decorate cu fascicule şi striuri ondulate, precum şi cuţite şi seceri din fier, scăriţe de şa, plăci de centură din bronz, decorate în relief ş.a. În satul Nuşfalău, menţionat documentar, prima oară, în 1213, se află o biserică construită în anii 1450–1480 (azi biserică reformată), cu turn din 1783 şi unele transformări din sec. 19 şi 20, şi castelul „Bánffy“ (sec. 16), cu parc, aflat într-o stare avansată de degradare. În arealul com. Nuşfalău se află Pădurea Lapiş (980 ha), rest al codrilor Silvaniei, declarată rezervaţie complexă.