Buzău

Date generale

Judeţul Buzău se află în partea central-estică a României, în SE Carpaţilor Orientali, axat pe cursul superior şi mijlociu al râului Buzău, între 44°44′ şi 45°49′ latitudine N şi între 26°04′ şi 27°26′ longitudine E, între jud. Vrancea (N şi NE), Brăila (E şi SE), Ialomiţa (S), Prahova (SV şi V), Braşov (NV) şi Covasna (NV). Supr.: 6 103 km2 (2,56% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 465 901 loc. (2,10% din populaţia ţării), din care 227 454 de sex masc. (48,82%) şi 238 447 fem. (51,18%). Populaţia urbană: 197 556 loc. (42,40%); rurală: 268 345 loc. (57,60%). Densitatea: 76,3 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 90,7% români, 4,5% rromi şi restul alte minorităţi (maghiari, germani, italieni, turci ş.a.). Reşed.: municipiul BuzăuOraşeNehoiuPătârlagele, Pogoanele, Râmnicu Sărat (municipiu). Comune: 82. Sate: 477 (din care 22 aparţin oraşelor). Localit. componente ale oraşelor: 2.

Relieful

Relieful este reprezentat prin trei trepte majore (munţi 19%, dealuri subcarpatice 31%, câmpii 50%) care coboară de la NV către SE. Treapta înaltă cuprinde M-ţii Buzăului, constituiţi din cinci masive  (Penteleu,  sub  forma  unei piramide, înalt de 1 772 m – alt. max. a jud. Buzău, Siriu 1 657 m, Podu Calului 1 439 m, Monteoru 1 344 m şi Ivăneţu 1 191 m), şi prelungirile de SV ale M-ţilor Vrancea,  iar  cea  mijlocie  include Subcarpaţii Buzăului, formaţi dintr-un ansamblu de culmi deluroase (Cornăţel, Blidişel, Ciolanu, Istriţa, Dâlma, Bocu, Pâclele ş.a.) separate de depresiuni subcarpatice (Nehoiu, Siriu, Chiojdu, Pătârlagele, Sibiciu, Nişcov, Lopătari, Cislău, Pârscov ş.a.) şi o mică porţiune din Subcarpaţii Vrancei (Dealurile Bisoca, Blăjani, Buda). Caracteristicile pr. ale Dealurilor  Pâclelor,  axate  pe  un anticlinal, cu înălţimi ce variază între 300 şi 550 m, sunt degradările de teren, care au dat naştere la aşa-numitele „badlands” (pământuri rele), şi prezenţa vulcanilor noroioşi. Zona de câmpie, extinsă în jumătatea SE a jud., este alcătuită  din  patru  subunităţi  pr. (Câmpiile Sărata, Bărăganul Ialomiţei sau Câmpia Bărăganului de Mijloc, Buzău-Călmăţui şi Câmpia Râmnicului) care aparţin Câmpiei Române. Trecerea de la zona subcarpatică la cea de câmpie se face prin intermediul a două glacisuri (Glacisul Istriţei şi Glacisul Râmnicului) cu altitudini de c. 250 m.

Clima

Clima are un caracter temperat-continental, cu nuanţe locale determinate de formele de relief. În sectorul montan, temp. medii multianuale oscilează între 4 şi 6°C, în cel deluros variază între 8 şi 10°C, iar în cel de câmpie sunt în jur de 10,5°C. Mediile termice ale lunii cele mai calde (iul.) depăşesc 22°C în câmpie şi coboară sub 10°C pe culmile montane înalte, iar temp. medii ale lunii cele mai reci (ian.) ating –2,4°C în zona de câmpie şi –8,0°C pe crestele munţilor. Temp. max. absolută (41,5°C) s-a înregistrat la staţia meteorologică Ruşeţu, în data de 11 aug. 1951, iar temp. minimă absolută a atins valoarea de –30,7°C la staţia meteorologică Istriţa de Jos, în data de 9 ian. 1938. Cantităţile medii anuale de precipitaţii variază între 500 mm în câmpie, 600–700 mm în zona dealurilor subcarpatice şi peste 1 200 mm pe culmile montane înalte. Vânturile predominante bat dinspre NE, cu o frecvenţă de 25,4% pe an, urmate de cele dinspre SV (11,8%) şi NV (9,3%). Culmile montane înalte sunt biciuite mai frecvent de vânturile ce bat din sectorul vestic. În sezonul rece al anului, zona de câmpie şi poalele subcarpaţilor sunt adeseori invadate de masele de aer rece provenite din aria anticiclonului siberian, cunoscute sub numele de Crivăţ (vânt puternic care bate în rafale, spulberând sau viscolind zăpada). O caracteristică locală o reprezintă prezenţa föhn-ului în zona dealurilor Istriţa, Ciolanu, Dâlma (sau Botanu) ş.a., care favorizează dezvoltarea unor specii termofile. Vitezele medii anuale ale vânturilor oscilează între 1,4 m/s în zona de câmpie şi între 2,0 şi 6,0 m/s pe culmile montane.

Reţeaua  hidrografică

Reţeaua  hidrografică  este  reprezentată, în principal, de cursul superior şi mijlociu al râului Buzău, care străbate jud. pe o lungime de 175 km, pe direcţie NV-SE, colectând majoritatea râurilor mai mici, printre care: Caşoca, Bâsca Mică, Sibiciu, Bălăneasa, Băligoasa, Slănic, Câlnău ş.a., pe stânga, şi Siriu, Nehoiu, Bâsca Chiojdului, Nişcov ş.a., pe dreapta. Terit. jud. Buzău mai este drenat şi de cursurile superioare ale râurilor Râmnic (în NE), Călmăţui (în SE) şi Sărata (în SV). Lacurile existente în arealul jud. Buzău sunt numeroase şi variate ca origine şi mărime: Lacul Vulturilor (de origine periglaciară), lacurile Joseni, Policiori, Odăile, Mlăjet ş.a. (formate între valurile de alunecare), Lacul Tâlharilor de pe Valea Hânsar (de baraj natural), lacurile de la Meledic (carstosaline), Costeiu, Amara, Balta Albă ş.a. (limane fluviatile), Lacul Siriu de pe valea superioară a Buzăului (lac artificial) ş.a. Vegetaţia naturală este marcată de o mare diversitate. Culmile înalte ale masivelor Penteleu, Siriu, Vrancea, Podu Calului (la peste 1 450–1 550 m alt.) sunt acoperite de pajişti secundare, alcătuite din iarba stâncilor (Agrostis rupestris), păiuş (Festuca rubra), ţăpoşică (Nardus  stricta), stirigoaia (Veratrum album), hiruşor (Poa anua) ş.a., şi tufişuri de jneapăn (Pinus mugo), smirdar (Rhododendron kotschyi), ienupăr (Juniperus sibirica), afin (Vaccinium myrtillus) ş.a. Etajul pădurilor de molid, care alternează uneori cu pajiştile secundare, este bine reprezentat doar în masivele Penteleu, Siriu şi Vrancea, la altitudini cuprinse între 1 350 m şi 1 600 m. Cel mai bine dezvoltat este etajul pădurilor de foioase, extins între 1 500 şi 300 m alt., format din păduri de gorun (Quercus petraea) în amestec cu carpen (Carpinus betulus) şi fag (Fagus sylvatica). Pădurile amestecate de fag, brad şi molid sunt mai compacte la alt. de peste 1 000 m. Zona silvostepei, extinsă între 130 şi 300 m alt., ocupă aproape jumătate din supr. jud. Buzău. În prezent, vegetaţia naturală din stepă şi silvostepă a fost în cea mai mare parte înlocuită prin culturi. Vegetaţie ierboasă de silvostepă se mai întâlneşte pe marginea exterioară a dealurilor subcarpatice (în zona Berca–Policiori–Aldeni), fiind reprezentată îndeosebi de păiuş (Festuca valesiaca), bărboasă (Botriochloa ischaemum), negară (Stipa capillata), colilie (Stipa lessingiana) şi pir crestat (Agropyron cristatum), ruscuţă de primăvară (Adonis vernalis) ş.a. Pâlcuri de stejar pufos (Quercus pubescens) se întâlnesc, dispersat, în tot arealul subcarpatic, pe versanţii însoriţi şi bine drenaţi. În câmpie se mai păstrează câteva pâlcuri de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), iar în zona de obârşie a Călmăţuiului (lângă municipiul Buzău), există două păduri de stejar brumăriu în amestec cu frasin cu frunză îngustă (Fraxinus angustifolia) şi frasin pufos (Fraxinus pallisae).

Fauna

Fauna, asemenea vegetaţiei, are o distribuţie altitudinală, fiind alcătuită dintr-o mare varietate de specii. Pădurile de munte şi din Subcarpaţi adăpostesc o bogată şi variată lume animală (cerbi, căprioare, mistreţi, urşi, râşi, jderi, veveriţe, lupi, vulpi, coioţi/ pătrunşi aici la începutul mileniul 3, cocoşi de munte, ierunci, mierle, sturzi, ciocănitori, iepuri, şoareci, şerpi, şopârle, salamandre). În marginea externă a Subcarpaţilor şi în zona de stepă şi silvostepă trăiesc nenumărate rozătoare (şoareci de câmp, popândăi, iepurele de câmp, dihor etc.), păsări (prepeliţa, potârnichea, graurul, ciocârlia de Bărăgan, prigoria, dumbrăveanca, uliul, cioara etc.), insecte (lăcuste, cosaşi, greieri, păianjeni) etc. Apele râurilor sunt bogate în păstrăvi (în zona de munte), clean, biban, lipan, somn ş.a.

Resursele naturale

Păduri (163 904 ha, 2008), zăcăminte de petrol (Berca, Arbănaşi, Tisău, Plopeasa, Scorţoasa, Beceni, Scutelnici ş.a.), de gaze naturale (Tisău, Boldu, Roşioru, Padina, Ghergheasa ş.a.) şi de lignit (Ojasca); diatomit (Pătârlagele), chihlimbar (perimetrul Mlăjet–Sibiciu–Colţi–Bozioru), argilă de calitate superioară (Simileasca, Sătuc, Râmnicu Sărat), sare (Mânzăleşti, Bisoca, Brătileşti), gresie de Tarcău şi gresie de Kliwa, nisipuri cuarţoase (Crivineni), calcar (Dealul Istriţa, Vipereşti, Ciuta, Măgura), gips etc. O bogăţie aparte o reprezintă apele minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice (Sărata-Monteoru, Fişici, Nehoiu, Siriu ş.a.) şi nămolul sapropelic, cu valoare terapeutică, de la Balta Albă.

Istoric. Mărturii ale vieţii materiale (unelte şi arme din piatră sau os – topoare, măciuci de luptă, vârfuri din silex etc. –, produse ceramice variate – ceşti, căni, castroane etc.), scoase la iveală prin săpăturile arheologice de la Aldeni, Sudiţi ş.a., atestă prezenţa omului în această zonă încă din Neolitic (milen. 4 î.Hr.). Epoca bronzului (milen. 2 î.Hr.) este ilustrată în mod special de cultura Monteoru (descoperiri la Sărata-Monteoru, Aldeni, Merei, Cernăteşti, Săpoca, Smeeni ş.a.), care indică un habitat dezvoltat al omului primitiv, mai ales în arealul subcarpatic, produs al celui mai puternic grup nord-tracic. Urme ale civilizaţiei geto-dace au fost indentificate în arealul localit. Cârlomăneşti (sec. 2–1 î.Hr.) şi Gherăseni (sec. 4), iar castrul de la Pietroasele este o mărturie a stăpânirii romane a acestor locuri. Începând cu sec. 3 şi până prin sec. 7, numeroasa populaţie daco-getică existentă în această regiune a suferit de pe urma frecventelor penetraţii ale diferitelor popoare migratoare, fără a fi însă dislocată. Invazia şi trecerea goţilor prin aceste părţi este dovedită de faimosul tezaur din aur, numit „Cloşca cu puii de aur”, în greutate de 19 kg, compus din 12 piese (iniţial au fost 22), între care o tavă mare, mai multe vase, fibule în formă de vultur, încrustate cu pietre preţioase, colane din aur, îngropat la Pietroasele de regele vizigot Athanaric, în anul 375, şi descoperit în 1837. Descoperirile de la Cândeşti şi Sărata-Monteoru atestă că populaţia autohtonă s-a menţinut şi după marea năvălire a hunilor din sec. 4–5. Continuitatea de locuire în vetrele străbune mai este dovedită şi de vestigiile arheologice descoperite la Budureasa (sec. 6), Sărata-Monteoru (sec. 6–7), Pruneni şi Blăjani (sec. 6–10) ş.a. Prezenţa unor aşezări omeneşti bine închegate în sec. 13–15, dar cu existenţă anterioară, începe să fie menţionată în documente: Buzău, atestat iniţial în anul 372, apoi în 1234, Colţi în 1277, Pănătău, 1415, Chiojdu, 1418, Râmnicu Sărat în 1439, Cozieni, 1525, Beceni, 1526, Cernăteşti, 1535, Blăjani, 1545, Odăile în 1545, Lopătari în 1579 ş.a. O serie de materiale cartografice din sec. 16–18 confirmă existenţa în aceste locuri a mai multor localităţi, drumuri comerciale, denumiri de munţi, ape etc. Astfel, pe harta lui N. Germanus (1507), aşezarea Buzău este înscrisă cu numele Boza, pe hărţile atlasului lui Mercator (1595) Râmnicu Sărat apare cu numele Rebnick, iar pe o hartă militară din 1595 este consemnat Pasul Buzăului ca loc de bătălie. Pe harta Stolnicului Constantin Cantacuzino din anul 1700 este redată, pentru prima oară, împărţirea ad-tivă a Ţării Româneşti în 17 judeţe, între care sunt consemnate şi judeţele Buzău, Râmnic şi Saac (sau Săcueni) ale căror teritorii se încadrează, în cea mai mare parte, în supr. actualului judeţ Buzău. Pe aceeaşi hartă mai erau trecute 72 de localit. (între care două târguri, câteva lacuri, câţiva vulcani noroioşi şi unele bogăţii (sare, sulf ş.a.). După 1 ian. 1845, când a fost desfiinţat jud. Saac şi înglobat în cea mai mare parte la jud. Buzău, acesta s-a extins spre V şi N evoluând între aceste limite, cu unele modificări de la sf. sec. 19, până în 1950, când regimul comunist a adoptat o nouă împărţire ad-tiv-teritorială, după model sovietic, jud. Buzău devenind una dintre cele 28 de regiuni ale ţării. În 1952 au avut loc unele modificări ale împărţirii ad-tiv-teritoriale din 1950, jud. Buzău fiind încadrat în cea mai mare parte în regiunea Ploieşti. Prin noua împărţire ad-tiv-teritorială din 17 febr. 1968, a fost reînfiinţat jud. Buzău, iar oraşul de reşedinţă (Buzău) a fost trecut în categoria municipiilor.

Economia

Economia jud. Buzău are un caracter complex şi dinamic, cu un profil industrial-agrar.

Industria

Industria reprezintă ramura principală a economiei jud. Buzău, fiind concentrată în cea mai mare parte în municipiile Buzău şi Râmnicu Sărat. Structura producţiei globale industriale scoate în evidenţă, ca primă ramură, ind. constr. de maşini şi de prelucr. a metalelor (cu unităţi la Buzău şi Râmnicu Sărat) în cadrul căreia se produc utilaje tehnologice pentru ind. metalurgică, petrolieră şi chimică, subansamble pentru tractoare, materiale feroviare (schimbători cu ace flexibile, trifoane pentru fixarea şinelor de cale ferată), garnituri de frână şi etanşare, rezervoare, cisterne şi containere metalice, instalaţii de filtrare, diverse bunuri metalice de larg consum (maşini de gătit, sobe de încălzit, vermorele, extinctoare pentru incendii, fiare de călcat etc.). Alte ramuri, cu ponderi importante în producţia industrială a jud. sunt: metalurgia feroasă (sârmă şi produse din sârmă, corduri metalice pentru anvelope – singura producătoare din ţară –, pulberi metalice, la Buzău), ind. de expl. a combustibililor, ind. chimică (prelucr. maselor plastice, folii de vinilin, tuburi şi plăci, la Buzău şi Beceni, regenerarea uleiurilor uzate, la Râmnicu Sărat), ind. mat. de constr. (calcar la Istriţa, diatomit la Pătârlagele, geamuri şi prefabricate din beton la Buzău, var la Măgura, cărămizi la Berca, Pătârlagele), ind. de prelucr. a lemnului (Buzău, Râmnicu Sărat, Nehoiu, Verneşti, Gura Teghii), ind. textilă şi a confecţiilor (Buzău, Râmnicu Sărat, Smeeni, Pătârlagele, Nehoiu), alim. (preparate din carne şi lapte, conserve de legume şi fructe, uleiuri vegetale, zahăr, vin, bere, produse de panificaţie etc., la Buzău, Râmnicu Sărat, Nehoiu, Pietroasele, Zărneşti, Săhăteni ş.a.). O pondere însemnată o deţin şi activităţile meşteşugăreşti, mici şi mijlocii, producătoare de covoare manuale (Bisoca, Lopătari, Siriu, Gura Teghii), împletituri din răchită (Ziduri), confecţii artizanale, vase ceramice (Nişcov, Pârscov, Plopeasa, Calvini, Olari, Policiori ş.a.), instrumente muzicale (Mânzăleşti, Cătina), obiecte de tâmplărie şi dogărie (Tisău, Lopătari, Gura Teghii, Vipereşti, Bozioru, Chiojdu, Bisoca ş.a.), cioplituri în piatră (Măgura, Năeni, Pietroasele, Breaza, Cătina) etc.

Agricultura

Agricultura, a doua ramură a economiei jud. Buzău, se caracterizează prin varietate şi complexitate structurală, repartiţie zonală în raport cu marile unităţi de relief şi prin continuitate tradiţională de activităţi. La sf. anului 2007, supr. agricolă a jud. Buzău era de 402 069 ha, din care 257 749 ha terenuri arabile, 89 161 ha păşuni naturale, 28 746 ha fâneţe naturale, 15 435 ha vii şi pepiniere viticole şi 10 978 ha livezi şi pepiniere pomicole. Din totalul supr. agricole a jud. Buzău, 96,9% revine sectorului privat. În anul 2007, supr. arabile erau dominate de culturile de porumb (103 159 ha), urmate de cele de plante uleioase (53 965 ha), grâu şi secară (51 535 ha), floarea-soarelui (39 707 ha), plante de nutreţ (18 932 ha), orz şi orzoaică (8 489 ha), sfeclă de zahăr, legume, leguminoase pentru boabe, cartofi, tutun etc. Culturile viticole au o extindere mai mare în zona dealurilor subcarpatice, concentrându-se în două mari areale viticole: podgoria Dealu Mare, pe versanţii sudici ai Dealului Istriţa, cu centrele de mare productivitate Pietroasele, Breaza, Verneşti, Zoreşti, Merei ş.a. şi podgoria din zona Piem. Râmnicului, cu centrele Cernăteşti, Zărneşti, Râmnicu Sărat ş.a. Dispersate sunt şi podgoriile din reg. de câmpie, de la Cochirleanca, Săgeata, Pogoanele, Padina, Boldu, Ruşeţu ş.a. Aceste podgorii produc o gamă variată de sortimente de struguri de masă şi de vinuri. De remarcat faptul că, în cadrul Staţiunii de cercetare şi producţie viticolă Pietroasele (înfiinţată în 1892), au fost create mai multe soiuri de viţă de vie, între care se evidenţiază Tămâioasa românească. Pomicultura, cu vechi tradiţii în jud. Buzău, se practică, mai ales, în zonele subcarpatică şi piemontană, unde formează bazine pomicole compacte în arealele localit. Nehoiu, Pătârlagele, Cislău, Pârscov, Chiojdu, Sibiciu, Verneşti, Merei ş.a. Din producţia totală de fructe (35 179 tone, în anul 2007), 16 045 tone aparţin merelor, 10 262 tone prunelor, iar restul cireşelor şi vişinelor, perelor, nucilor ş.a. Sectorul zootehnic cuprindea, la începutul anului 2008, efective din mai toate speciile de animale, respectiv 79 783 capete bovine, 143 937 capete porcine, 210 723 capete ovine, 21 779 capete caprine, 24 408 capete cabaline; avicultură (4 038 234 capete păsări, locul 2 pe ţară, după jud. Teleorman); apicultură (25 301 familii de albine). Peste 99% din efectivele de animale aparţine sectorului privat, iar în unele cazuri (la caprine) sectorul privat reprezintă 100%. La Cislău şi Ruşeţu există mari crescătorii de cai de rasă, folosiţi la concursurile hipice interne şi internaţionale, iar la Cislău se află o importantă crescătorie de viermi de mătase.

Căile de comunicaţie

Căile de comunicaţie de pe terit. jud. Buzău, aflat la interferenţa celor trei provincii istorice româneşti (Muntenia, Transilvania şi Moldova), reflectă strânsa legătură a acestora cu desfăşurarea reliefului şi a vechilor axe comerciale ce traversau jud. Buzău. La sfârşitul anului 2007, reţeaua căilor de comunicaţii însuma 244 km de cale ferată (din care 113 km electrificate), cu o densitate de 40 km/1 000 km2 de teritoriu, şi 2 646 km de drumuri publice (din care 334 km modernizate), cu o densitate de 43,4 km/100 km2 de teritoriu. O deosebită importanţă în activitatea de transport de mărfuri şi călători o au magistralele rutieră (E 85) şi feroviară Siret–Suceava–Bacău–Focşani–Buzău–Ploieşti–Bucureşti–Giurgiu care trec prin jud. Buzău şi prin municipiul Buzău unul dintre principalele noduri feroviare şi rutiere ale ţării prin care trec fluxurile de mărfuri şi călători dintre cele trei provincii istorice româneşti.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, pe terit. jud. Buzău funcţionau 25 grădiniţe de copii, cu 14 427 copii înscrişi şi 779 educatoare, 133 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 40 509 elevi şi 3 239 cadre didactice, 29 de licee, cu 15 636 elevi şi 1 335 profesori, zece şcoli profesionale, cu 4 738 elevi şi 157 cadre didactice şi un institut de învăţământ superior, cu 206 studenţi şi 27 profesori. În aceeaşi perioadă, reţeaua instituţiilor de cultură şi artă cuprindea 6 muzee, 319 biblioteci, cu 2 515 000 volume, şase case de cultură, 81 cămine culturale, patru uniuni de creaţie, o orchestră profesională de muzică populară, numeroase ansambluri folclorice, formaţii corale şi de dansuri etc. Activitatea sportivă se desfăşoară în cadrul celor 76 de secţii sportive care cuprind 1 957 sportivi legitimaţi, 116 arbitri şi 100 antrenori.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, reţeaua sanitară a jud. Buzău era formată din şapte spitale cu 2 665 de paturi, revenind un pat de spital la 183 locuitori, şase dispensare medicale, patru policlinici şi 137 de farmacii şi puncte farmaceutice, în cadrul cărora activau 541 medici (1 medic la 903 locuitori), 145 stomatologi (1 medic stomatolog la 3 370 locuitori) şi 2 547 personal sanitar cu pregătire medie.

Turismul

Turismul reprezintă o componentă pr. a activităţii jud. Buzău, legat de prezenţa numeroaselor obiective turistice, a bogăţiei şi varietăţii elementelor de ordin istoric, etnografic şi folcloric, cât şi de existenţa unei bune reţele de unităţi de cazare (21 hoteluri, două vile, două moteluri, un camping, trei pensiuni turistice urbane şi 26 de pensiuni turistice rurale, nenumărate case particulare), cu o capacitate totală de 2 181 de locuri. Principalele obiective de interes turistic sunt: peisajele din zonele montană şi subcarpatică (valea superioară a Buzăului, marcată de un defileu de mare atractivitate, însoţită de o şosea modernizată ce asigură, prin pasul Buzău, legătura dintre Transilvania şi Muntenia; masivele muntoase Siriu, Penteleu, Podu Calului ş.a., cu numeroase trasee marcate, cu zone de interes cinegetic etc; vulcanii noroioşi din arealul localit. Pâclele Mari, Pâclele Mici, Beciu – fenomen rar întâlnit –, declaraţi monumente ale naturii; „focurile nestinse” de pe terit. satului Terca din com. Lopătari, unde gazele naturale ies la supr. prin crăpăturile scoarţei terestre, arzând permanent şi imprimând terenului un aspect pârjolit; trovanţii din arealul satului Ulmet, com. Bozioru (); rezervaţia geologică de la Bădila, cu stânci de calcar, denumite „Sarea lui Buzău” – declarate monumente ale naturii; rezervaţia forestieră „Milea-Viforâta”, cu molizi seculari etc.), monumentele şi locurile istorice (mănăstirile Ciolanu, Barbu, Cetăţuia, Cârnu, Găvanu, Nifon, Răteşti, complexul arheologic de la Sărata-Monteoru, urmele castrului roman de la Pietroasele şi locul unde s-a descoperit celebrul tezaur de la Pietroasele, numit „Cloşca cu puii de aur” etc.), diversitatea şi bogăţia elementelor etnografice (sculpturi în lemn la Bisoca, Chiojdu, Lopătari, Buda, ţesături şi covoare la Bisoca, Siriu, Lopătari, instrumente muzicale la Mânzăleşti şi Cătina, olărit la Nişcov, Pârscov, Plopeasa, Olari ş.a., cioplitul în piatră la Măgura, Năeni, Breaza, Cătina ş.a.), expoziţia de sculptură în aer liber de la Măgura, existenţa staţiunilor balneoclimaterice Sărata-Monteoru, Siriu, festivalurile folclorice „Floarea-de-Colţi”, „Festivalul Slănicului” (Lopătari), „Pe plaiuri bisocene” şi „Pe urme de baladă” (Gura Teghii), „Drăgaica” (Buzău) etc. Indicativ auto: BZ.

Localităţile jud. Buzău

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. Municipii
1. BUZĂU (anul 372)
2. RÂMNICU SĂRAT (1439)

 

II. Oraşe  Localit. componente ale oraşelorSatele care apaţin oraşelor
1. NEHOIU (1549)  1. Lunca Priporului
2. Nehoiaşu  
1. Bâsca Rozilei
2. Chirleşti
3. Curmătura
4. Mlăjet
5. Păltineni
6. Stănila
7. Vineţişu
2. PĂTÂRLĂGELE (1573)   1. Calea Chiojdului
2. Crâng
3. Fundăturile
4. Gornet
5. Lunca
6. Mănăstirea
7. Mărunţişu
8. Muşcel
9. Poienile
10. Sibiciu de Sus
11. Stroeşti
12. Valea Lupului
13. Valea Sibiciului
14. Valea Viei
3. POGOANELE (sec. 19) 1. Căldărăşti (1550)
III. Comune  Satele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. AMARU  1. Amaru (1699)
2. Câmpeni
3. Dulbanu
4. Lacu Sinaia
5. Lunca
6. Scorţeanca
2. BALTA ALBĂ  1. Balta Albă
2. Amara
3. Băile
4. Stăvărăşti
3. BĂLĂCEANU1. Bălăceanu (1864)
4. BECENI   1. Beceni (1526)
2. Arbănaşi
3. Cărpiniştea
4. Dogari
5. Floreşti
6. Gura Dimienii
7. Izvoru Dulce
8. Mărgăriţi
9. Valea Părului
5. BERCA   1. Berca (1552)
2. Băceni
3. Cojanu
4. Joseni
5. Mânăstirea Răteşti
6. Pâclele
7. Pleşcoi
8. Pleşeşti
9. Răteşti
10. Sătuc
11. Tâţârligu
12. Valea Nucului
13. Viforâta
6. BISOCA   1. Bisoca (1552)
2. Băltăgari
3. Lacurile
4. Lopătăreasa
5. Pleşi
6. Recea
7. Sările
8. Şindrila
7. BLĂJANI   1. Blăjani (1545)
2. Soreşti
8. BOLDU 1. Boldu (1830)
9. BOZIORU   1. Bozioru
2. Buduile
3. Fişici
4. Găvanele
5. Gresia
6. Izvoarele
7. Nucu
8. Scăeni
9. Ulmet
10. Văvălucile
10. BRĂDEANU  1. Brădeanu
2. Mitropolia
3. Smârdan
11. BRĂEŞTI  1. Brăeşti (1538)
2. Brătileşti
3. Goideşti
4. Ivăneţu
5. Pinu (1582)
6. Pârscovelu
7. Ruginoasa
12. BREAZA  1. Breaza (1560)
2. Bădeni
3. Greceanca
4. Văleanca-Vilăneşti
5. Vispeşti
13. BUDA  1. Buda
2. Alexandru Odobescu
3. Dănuleşti
4. Muceşti-Dănuleşti
5. Spidele
6. Toropăleşti
7. Valea Largă
14. CALVINI  1. Calvini (1587)
2. Bâscenii de Jos
3. Bâscenii de Sus
4. Frăsinet
5. Olari
15. C.A. ROSETTI  1. C.A. Rosetti
2. Bălteni
3. Bâlhacu
4. Cotu Ciorii
5. Lunca
6. Vizireni
16. CĂNEŞTI  1. Căneşti
2. Gonţeşti
3. Negoşina
4. Păcurile
5. Şuchea
6. Valea Verzei
17. CĂTINA  1. Cătina (1528)
2. Corbu
3. Slobozia
4. Valea Cătinei
5. Zeletin
18. CERNĂTEŞTI  1. Cernăteşti (1535)
2. Aldeni
3. Băeşti
4. Căldăruşa
5. Fulga
6. Manasia
7. Vlădeni
8. Zărneştii de Slănic
19. CHILIILE  1. Chiliile (1720)
2. Budeşti
3. Creveleşti
4. Ghiocari
5. Glodu-Petcari
6. Poiana Pletari
7. Trestioara
20. CHIOJDU  1. Chiojdu (1418)
2. Bâsca Chiojdului
3. Cătiaşu
4. Lera
5. Plescioara
6. Poeniţele
21. CILIBIA  1. Cilibia (1822)
2. Gara Cilibia
3. Mânzu
4. Movila Oii
5. Poşta
22. CISLĂU  1. Cislău
2. Bărăşti
3. Buda Crăciuneşti
4. Gura Bâscei
5. Scărişoara
23. COCHIRLEANCA  1. Cochirleanca (1820)
2. Boboc
3. Gara Bobocu
4. Roşioru
5. Târlele
24. COLŢI  1. Colţi (1277)
2. Aluniş
3. Colţii de Jos
4. Muscelu Cărămăneşti
25. COSTEŞTI  1. Costeşti (1559)
2. Budişteni
3. Gomoeşti
4. Groşani
5. Pietrosu
6. Spătaru
26. COZIENI  1. Cozieni (1525)
2. Anini
3. Bălăneşti
4. Berceşti
5. Ciocăneşti
6. Cocârceni
7. Colţeni
8. Faţa lui Nan
9. Glodurile
10. Izvoru
11. Lungeşti
12. Nistoreşti
13. Pietraru
14. Punga
15. Teişu
16. Trestia
17. Tulburea
18. Valea Banului
19. Valea Roatei
20. Zăpodia
27. FLORICA1. Florica (1879)
28. GĂLBINAŞI  1. Gălbinaşi
2. Bentu
3. Tăbărăşti
29. GHERĂSENI  1. Gherăseni (1840)
2. Sudiţi
30. GHERGHEASA  1. Ghergheasa
2. Sălcioara
31. GLODEANU SĂRAT  1. Glodeanu Sărat (1500)
2. Căldăruşeanca
3. Ileana
4. Pitulicea
32. GLODEANU-SILIŞTEA  1. Glodeanu-Siliştea (1571)
2. Casota
3. Cârligu Mare
4. Cârligu Mic
5. Corbu
6. Cotorca
7. Satu Nou
8. Văcăreasca
33. GREBĂNU  1. Grebănu
2. Homeşti
3. Livada
4. Livada Mică
5. Plevna
6. Zăplazi
34. GURA TEGHII  1. GuraTeghii
2. Furtuneşti
3. Nemertea
4. Păltiniş
5. Secuiu
6. Vadu Oii
7. Varlaam
35. LARGU  1. Largu (1700)
2. Scărlăteşti
36. LOPĂTARI  1. Lopătari (1579)
2. Brebu
3. Fundata
4. Luncile
5. Pestriţu
6. Plaiu Nucului
7. Ploştina
8. Potecu
9. Săreni
10. Terca
11. Vârteju
37. LUCIU  1. Luciu (1810)
2. Caragele
38. MĂGURA1. Măgura (1782)
39. MĂRĂCINENI  1. Mărăcineni (1597)
2. Căpăţâneşti
3. Potoceni
40. MĂRGĂRITEŞTI  1. Mărgăriteşti
2. Câmpulungeanca
3. Fântânele
41. MÂNZĂLEŞTI  1. Mânzăleşti (1522)
2. Beşlii
3. Buştea
4. Cireşu
5. Ghizdita
6. Gura Bădicului
7. Jghiab
8. Plavăţu
9. Poiana Vâlcului
10. Satu Vechi
11. Treistioara
12. Valea Cotoarei
13. Valea Ursului
42. MEREI  1. Merei
2. Ciobănoaia
3. Dealul Viei
4. Dobrileşti
5. Gura Sărăţii
6. Izvoru Dulce
7. Lipia (1583)
8. Nenciuleşti
9. Ogrăzile
10. Sărata-Monteoru
11. Valea Puţului Merei
43. MIHĂILEŞTI  1. Mihăileşti (1830)
2. Colţăneni
3. Mărgineanu
4. Satu Nou
44. MOVILA BANULUI  1. Movila Banului (1644)
2. Cioranca
3. Limpeziş
45. MURGEŞTI  1. Murgeşti
2. Batogu
3. Valea Ratei
46. NĂENI  1. Năeni (sec. 16)
2. Fântânele
3. Finţeşti
4. Proşca
5. Vârf
47. ODĂILE  1. Odăile (1545)
2. Capu Satului
3. Corneanu
4. Gorâni
5. Lacu
6. Piatra Albă
7. Posobeşti (1545)
8. Scoroşeşti
9. Valea Fântânei
10. Valea Ştefanului
48. PADINA1. Padina (1536)
49. PARDOŞI  1. Pardoşi (1664)
2. Chiperu
3. Costomiru
4. Valea lui Lalu
5. Valea Şchiopului
50. PĂNĂTĂU  1. Pănătău (1415)
2. Begu
3. Lacu cu Anini
4. Măguricea
5. Plăişor
6. Râpile
7. Sibiciu de Jos
8. Tega
9. Zahareşti
51. PÂRSCOV  1. Pârscov (1515)
2. Bădila
3. Curcăneşti
4. Lunca Frumoasă
5. Oleşeşti
6. Pârjoleşti
7. Robeşti
8. Runcu
9. Târcov
10. Tocileni
11. Trestieni
12. Valea Purcarului
52. PIETROASELE  1. Pietroasele (1523)
2. Câlţeşti
3. Clondiru de Sus
4. Dara
5. Pietroasa Mică
6. Şarânga
53. PODGORIA  1. Podgoria (1586)
2. Coţatcu
3. Oratia
4. Pleşeşti
5. Tăbăcari
54. POŞTA CÂLNĂU  1. Poşta Câlnău (1519)
2. Aliceni
3. Coconari
4. Potârnicheşti
5. Sudiţi
6. Zilişteanca
55. PUIEŞTI  1. Puieştii de Jos (1581)
2. Dăscăleşti
3. Lunca
4. Măcrina
5. Nicoleşti
6. Plopi
7. Puieştii de Sus
56. RACOVIŢENI  1. Racoviţeni
2. Budrea
3. Petrişoru
57. RÂMNICELU  1. Râmnicelu (1599)
2. Colibaşi
3. Fotin
4. Ştiubei
58. ROBEASCA  1. Robeasca (1687)
2. Moşeşti
59. RUŞEŢU  1. Ruşeţu (1510)
2. Sergent Ionel Ştefan
60. SĂGEATA  1. Săgeata
2. Baniţa
3. Beilic
4. Borduşani
5. Dâmbroca
6. Găvăneşti
7. Moviliţa
61. SĂHĂTENI1. Săhăteni (f. 1830)
2. Găgeni
3. Istriţa de Jos
4. Vintileanca
62. SĂPOCA  1. Săpoca (1526)
2. Măteşti
63. SĂRULEŞTI  1. Săruleşti
2. Cărătnău de Jos
3. Cărătnău de Sus
4. Goicelu
5. Sările-Cătun
6. Valea Largă-Săruleşti
7. Valea Stanei
64. SCORŢOASA  1. Scorţoasa
2. Balta Tocila
3. Beciu
4. Dâlma
5. Deleni
6. Golu Grabicina
7. Grabicina de Jos
8. Grabicina de Sus
9. Gura Văii
10. Plopeasa
11. Policiori
65. SCUTELNICI  1. Scutelnici
2. Arcanu
3. Brăgăreasa
4. Lipănescu
66. SIRIU  1. Lunca Jariştei
2. Caşoca
3. Colţu Pietrii
4. Gura Siriului
5. Muşceluşa
67. SMEENI  1. Smeeni
2. Albeşti
3. Bălaia
4. Călţuna
5. Moisica
6. Udaţi-Lucieni
7. Udaţi-Mânzu
68. STÂLPU1. Stâlpu (1475)
69. TISĂU  1. Izvoru
2. Bărbunceşti
3. Grăjdana
4. Haleş
5. Izvoranu
6. Leiculeşti
7. Pădurenii
8. Salcia
9. Strezeni
10. Tisău
11. Valea Sălciilor
70. TOPLICENI  1. Topliceni
2. Băbeni
3. Ceairu
4. Deduleşti
5. Gura Făgetului
6. Poşta
7. Răduceşti
71. ŢINTEŞTI  1. Ţinteşti (1575)
2. Maxenu
3. Odaia Banului
4. Pogonele (f. 1863)
72. ULMENI  1. Ulmeni
2. Băltăreţi
3. Clondiru
4. Sărata
5. Vâlcele
73. UNGURIU  1. Unguriu
2. Ciuta
74. VADU PAŞII  1. Vadu Paşii
2. Băjani
3. Făcşănei
4. Gura Câlnăului
5. Scurteşti
6. Stănceşti
75. VALEA RÂMNICULUI  1. Valea Râmnicului (1721)
2. Oreavul
3. Rubla
76. VALEA SALCIEI  1. Valea Salciei (sec. 17)
2. Modreni
3. Valea Salciei-Cătun
77. VÂLCELELE1. Vâlcelele (1846)
78. VERNEŞTI  1. Vereneşti (1530)
2. Cândeşti
3. Cârlomăneşti
4. Mierea
5. Nenciu
6. Nişcov
7. Săsenii Noi
8. Săsenii pe Vale
9. Săsenii Vechi
10. Zoreşti
79. VINTILĂ VODĂ  1. Vintilă Vodă (1532)
2. Bodineşti
3. Coca-Antimireşti
4. Coca-Niculeşti
5. Niculeşti
6. Petrăcheşti
7. Podu Muncii
8. Sârbeşti
9. Smeeşti
80. VIPEREŞTI  1. Vipereşti (1534)
2. Muscel
3. Pălici
4. Ruşavăţ
5. Tronari
6. Ursoaia
81. ZĂRNEŞTI  1. Fundeni
2. Pruneni
3. Vadu Soreşti
4. Zărneşti
82. ZIDURI  1. Ziduri
2. Costieni
3. Cuculeasa
4. Heliade Rădulescu
5. Lanurile
6. Zoiţa