Brăila

Date generale

Judeţul Brăila se află în partea de E-SE României, în NE Câmpiei Române, pe cursul inf. al Dunării, între 27°05′ şi 28°10′ longitudine estică şi între 44°44′ şi 45°28′ latitudine nordică. Jud. Brăila este limitat de jud. Galaţi (N), Tulcea (E), Constanţa (SE), Ialomiţa (S), Buzău (V) şi Vrancea (NV). Supr.: 4 766 km2 (1,99% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 344 862 loc. (1,56% din populaţia ţării), din care 167 175 loc. de sex masc. (48,48%) şi 177 687 de sex fem. (51,52%). Populaţia urbană: 224 343 loc. (65,05%); rurală: 120 519 loc. (34,95%). Densitatea: 72,4 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (recensământul din 20-31 oct. 2011): 90,8% români, 2,7%  rromi, 0,6% ruşi-lipoveni şi 5,9% alte minorităţi (maghiari, turci, greci, aromâni ş.a.). Reşed.: municipiul Brăila. Oraşe: Făurei, Ianca, Însurăţei. Comune: 40. Sate: 140 (din care 9 aparţin oraşelor).

Relieful

Relieful este reprezentat, în proporţie de 58%, printr-o câmpie tabulară, de tip bărăgan, care aparţine părţii de NE a Câmpiei Române, iar 42% din supr. jud. Brăila este ocupată de luncile Dunării, Siretului, Buzăului şi Călmăţuiului, care constituie subunităţi distincte în cadrul câmpiei. În sens mai larg, cea mai mare parte din supr. jud. Brăila (cu excepţia luncii Dunării) se extinde în arealul părţii de NE a Câmpiei Române, formată din mai multe subunităţi (Câmpia Bărăganului central sau Bărăganul Ialomiţei, Câmpia Călmăţuiului, Câmpia Bărăganului de Nord sau Câmpia Brăilei şi Câmpia Siretului inferior) şi în care singurele accidente ale reliefului sunt văile râurilor, crovurile şi cuvetele lacustre. Cea mai mare alt. a jud. Brăila se află în arealul com. Zăvoaia (51 m), din Câmpia Călmăţuiului, iar cea mai joasă (6 m alt.), în Balta Brăilei. Relieful de câmpie este relativ uniform, cu interfluvii netede, întinse, care formează aşa-numitele câmpuri (Viziru, Ianca, Mircea Vodă, Mohreanu, Roşiori ş.a.), acoperite în mare parte cu depozite loessoide. Caracteristicile pr. ale zonei de câmpie sunt prezenţa numeroaselor crovuri (formate prin tasarea depozitelor de loess) în care s-au acumulat apele, dând naştere unor lacuri, şi extinderea supr. acoperite cu dune de nisip, fixate cu vegetaţie, aşternute peste depozitele loessoide. Lunca Dunării din această zonă (cuprinsă între braţul Dunărea Veche la E şi cursul pr. al Dunării la V) este numită Balta Brăilei sau Insula Mare a Brăilei (denumire improprie, folosită de agronomi). Balta Brăilei are o lungime de 60 km şi o lăţime de 20 km, ocupă o supr. de c. 96 000 ha, fiind îndiguită, desecată şi redată circuitului agricol, în special pentru culturi de porumb.

Clima

Clima este temperat-continentală, cu veri călduroase şi secetoase şi ierni friguroase, marcate adeseori de viscole. Temp. medie anuală variază între 10,3°C şi 10,5°C, înregistrându-se valori mari ale amplitudinii anuale, respectiv 25,2°C între vară şi iarnă. Pe terit. jud. Brăila s-a înregistrat (la 10 aug. 1951), la staţia meteorologică Ion Sion din Bărăgan, cea mai ridicată temp. (44,5°C), omologată ca record absolut pe ţară (până în prezent). Temp. minimă absolută (-30,0°C) a fost înregistrată la staţia meteorologică Griviţa, la 25 ian. 1942. Amplitudinea max. a valorilor extreme absolute de temp. pe terit. jud. Brăila este de 74,5°C, situându-se, din acest punct de vedere, pe locul doi în ţară, după jud. Braşov, unde această amplitudine este de 77,4°C. Precipitaţiile atmosferice anuale însumează, în medie, 400–500 mm, majoritatea acestora căzând în semestrul cald al anului, când au caracter de aversă. În general, cantitatea scăzută de precipitaţii şi frecvenţa anilor secetoşi (cum au fost 1896, 1908, 1927, 1934, 1938, 1946, 1951, 1968, 1994, 1996) pun probleme serioase culturilor agricole, deficitul de apă trebuind să fie compensat prin irigaţii. Vânturile predominante bat, cu o frecvenţă mai mare, dinspre N (31,5%) şi NE (18%), cu viteze medii anuale care variază între 1,5 şi 5,3 m/s. Vitezele maxime ale vânturilor se înregistrează în timpul iernii, când acestea depăşesc frecvent 100 km/h (în febr. 1954, viteza vântului a atins 125 km/h). Cele mai cunoscute vânturi sunt Crivăţul (vânt rece şi uscat care bate în timpul iernii dinspre N şi NE, cauzat de anticiclonul siberian) şi Suhoveiul (vânt cald şi uscat, care bate vara, dinspre E).

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică autohtonă este foarte slab reprezentată pe terit. jud. Brăila din cauza climatului temperat cu nuanţe semiaride, a energiei reduse de relief şi a permeabilităţii depozitelor loessoide şi nisipoase. Aceşti trei factori pr. determină existenţa unor întinse areale fără o scurgere a apelor de supr., cunoscute sub numele de areale sau zone semiendoreice. Lipsa râurilor autohtone este compensată de câteva cursuri de ape alohtone care traversează jud. Brăila (printre acestea evidenţiindu-se albiile inf. ale Dunării, ale Siretului, Buzăului şi Călmăţuiului), reuşind să asigure o densitate de 0,3 km/km2 (una dintre cele mai scăzute densităţi din ţară). Cea mai importantă arteră hidrografică a jud. Brăila este Dunărea, care intră pe terit. său în aval de Giurgeni, unde se despleteşte în trei braţe (Dunărea propriu-zisă, la V, braţul Vâlciu în partea central-vestică, paralel cu Dunărea, şi braţul Dunărea Veche, la E) care închid între ele Balta Brăilei sau Insula Mare a Brăilei. Braţul Dunărea Veche (sau Măcin) formează, totodată, limita dintre jud. Brăila şi jud. Constanţa şi Tulcea. Siretul drenează partea de N a jud. Brăila pe o distanţă de 47,4 km, între localit. Corbu Vechi şi confl. cu Dunărea, separându-l, pe această porţiune, de jud. învecinat Galaţi, iar râul Buzău (afl. drept al Siretului pe terit. jud. Brăila) străbate partea de NV a jud. pe o distanţă de 141 km, având un curs foarte meandrat. Râul Călmăţui, care traversează partea central-sudică a jud.Brăila pe o distanţă de 70 km (aproximativ jumătate din lungimea lui totală de 145 km se află pe terit. jud. Brăila), este considerat că urmează un vechi curs, părăsit, al Buzăului, el reprezentând o importantă sursă de apă pentru irigaţiile din această zonă. În regiunea cursului inferior al Siretului se remarcă un puternic fenomen de subsidenţă, reflectat prin convergenţa râurilor în această parte (cunoscută ca „piaţă de adunare a apelor”), prin aluvionarea intensă a acestora şi prin meandrare accentuată. Lacurile de tip clasto-carstic (sau de crov), de luncă şi limanele fluviale constituie elementele hidrografice cu o abundenţă mai mare pe terit. jud. Brăila Cele mai numeroase sunt lacurile de crov (Ianca, Plopu, Lutu Alb, Seaca, Movila Miresii sau Lacu Sărat, Esna, Tătaru, Colţea, Plaşcu, Unturos ş.a.), asupra originii cărora au emis diferite ipoteze geografii George Vâlsan şi Constantin Brătescu, limnologul Petre Gâştescu, geologii  Gregoriu  Ştefănescu,  Ludovic Mrazec, Gheorghe Munteanu-Murgoci ş.a. Limanele fluviale sunt reprezentate prin lacurile Jirlău, Ciulniţa, Câineni, Balta Albă ş.a. de pe cursul inf. al Buzăului, iar lacurile de luncă sunt cantonate cu precădere în luncile Dunării şi Siretului.

Vegetaţia

Vegetaţia naturală, care aparţine, aproape în întregime, zonei de stepă, a fost înlocuită în proporţie de 90–95% cu plantele de cultură. Vegetaţia arborescentă este foarte slab reprezentată, existând doar câteva pâlcuri de pădure de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) în amestec cu arţar tătăresc (Acer tataricum) şi unele tufişuri de porumbar (Prunus spinosa), vişin de stepă (Prunus fruticosa) şi migdal pitic (Prunus tenella). Pajiştile de colilie şi năgară, caracteristice odinioară pentru vegetaţia de stepă, au dispărut aproape complet; pe micile suprafeţe pe care se mai află încă vegetaţie ierboasă se dezvoltă păiuşul (Festuca valesiaca, Festuca sulcata), pirul crestat (Agropyrum cristatum), bărboasa (Botriochloa ischaemum) ş.a. Vegetaţia de luncă este formată în majoritatea cazurilor din zăvoaie de plop alb şi negru, salcie şi cătină roşie.

Fauna

Fauna de stepă, destul de săracă în comparaţie cu cea a pădurilor, cuprinde rozătoare (popândău, şoarece de câmp, orbete, hârciog, şobolanul de câmp, iepurele), păsări (ciocârlia de Bărăgan, şorecarul încălţat, fâsa de câmp, prepeliţa, potârnichea), reptile (şopârle, şerpi) şi numeroase insecte (lăcuste, cosaşi, greieri, călugăriţe, fluturi etc.). Luncile Dunării şi Siretului sunt populate de o variată şi bogată faună de apă, între care se remarcă găinuşa de baltă, corcodelul, cârsteiul de baltă, gâsca şi raţa sălbatice, lişiţa, ţigănuşul, barza, bizamul, câinele enot ş.a. Ihtiofauna, specifică apelor Dunării, este reprezentată prin peşti migratori, care vin în Dunăre pentru reproducere (păstruga, scrumbia ş.a.), şi semimigratori (crap, ştiucă, şalău, plătică, somn, caras, biban, caracudă, lin etc.).

Resursele naturale

Zăcăminte de petrol şi gaze naturale (Ianca, Ulmu, Bordei Verde, Lişcoteanca, Oprişeneşti, Făurei, Jugureanu, Bărăganul), argile şi balast (Brăila, Făurei, Însurăţei, Grădiştea), ape minerale (Însurăţei).

Istoric

Săpăturile arheologice efectuate în cartierul Brăiliţa atestă faptul că aceste meleaguri au fost locuite încă din Neolitic. Aici a fost identificată o aşezare neolitică cu două niveluri: una aparţinând culturii Boian (milen. 4 î.Hr.), cu ceramică decorată meandric, şi alta culturii Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.), caracterizată prin locuinţe cu platformă, ceramică excizată şi pictată, figurine antropomorfe etc. Tot la Brăiliţa a fost descoperit un cimitir de incineraţie daco-getic (sec. 4–3 î.Hr.) cu inventar bogat. Perioada stăpânirii romane (sec. 2–3) este ilustrată de castrul şi aşezarea civilă descoperite în arealul satului Filipeşti din com. Surdila Găiseanca, iar necropola identificată pe terit. com. Chiscani dovedeşte o intensă locuire a acestor regiuni în sec. 9–10. Jud. Brăila este unul dintre cele mai vechi unităţi administrativ-teritoriale ale ţării, el datând de la întemeierea statului feudal Ţara Românească (începutul sec. 14), dar cu o existenţă anterioară anului 1300, fapt dovedit de prima atestare documentară a oraşului Brăila, în sec. 13, când apare menţionat cu numele Proilava. Dar prima menţiune documentară a jud. Brăila datează din 1481, urmată, la scurt timp (1487), de alta, când, într-un act emis la 31 iul. 1487, voievodul Vlad Călugărul dăruieşte egumenului şi călugărilor mănăstirii Snagov: „să le fie în judeţul Brăila găleţile de grâu domneşti ahabnice şi dijma domnească şi vămeşitul, zeciuiala care este domnească de la stupi şi cu perperii cu tot în întreg judeţul Brăila…”. După 1542, când oraşul Brăila şi teritoriile din jur au fost transformate în raia turcească, jud. Brăila a continuat să existe şi să figureze în actele cancelariei domneşti, cu toate că a rămas sub ocupaţie turcească până în 1829, când prin Tratatul de Pace de la Adrianopol (2 sept. 1829), oraşul Brăila şi teritoriile din jur au fost restituite Ţării Româneşti. În 1646, jud. Brăila apare contopit cu jud. Râmnicu Sărat, apoi este reînfiinţat temporar (în perioada Războiului ruso-turc, 1806–1812), când s-a aflat sub ocupaţie rusească (1809–1812) şi, definitiv, după Pacea de la Adrianopol (2 plăşi cu 58 de sate şi domeniul Brăilei care cuprindea terit. fostei raiale). Sub această configuraţie, jud. Brăila a existat până în sept. 1950, când, în urma reformei administrativ-teritoriale a ţării, a fost desfiinţat şi inclus în regiunea Galaţi, sub forma raioanelor Brăila, Făurei şi Însurăţei. A fost reînfiinţat ca judeţ de sine stătător la 17 febr. 1968, când a avut loc o nouă împărţire administrativ-teritorială a ţării.

Economia

Economia actuală a jud. Brăila se caracterizează printr-o industrie dinamică, cu mai multe obiective industriale de interes naţional (Şantierul naval, Societatea Comercială „Promex” S.A. – fostă uzina „Progresul”,  Societatea  Comercială „Braiconf”) şi o agricultură cu caracter intensiv, orientată cu precădere în direcţia culturilor cerealiere şi a plantelor tehnice şi în cea a creşterii animalelor.

Industria

Industria rămâne, totuşi, şi pentru jud. Brăila, principala componentă a activităţii economice, evidenţiată de valoarea ridicată a producţiei globale industriale faţă de valoarea producţiei globale agricole. Structura producţiei globale industriale a jud. Brăila scoate în evidenţă,  ca ramuri principale, ind. metalurgiei feroase, reprezentată prin Societatea Comercială „Laminorul” S.A., înfiinţată la 17 ian. 1923 şi dezafectată la 26 iulie 2004 şi industria construcţiilor de maşini, reprezentată prin Şantierul naval şi prin Societatea Comercială „Promex” S.A. În cadrul şantierului naval se realizează cargouri maritime până la 7 500 tdw, şlepuri şi remorchere fluviale, drăgi, ceamuri (nave fluviale remorcate) pentru transportul stufului, şalupe etc., iar S.C. „Promex” S.A. produce excavatoare pe pneuri şi pe şenile, rulouri compresoare, gredere, screpere, vagoane siderurgice, rotoare pentru turbine hidroenergetice, piese forjate pentru motonave şi cargouri, roţi dinţate cilindrice, roţi de mare complexitate, cu dantură curbată, linii de fabricaţie pentru fabricile de ciment, prese hidraulice verticale pentru cărămizi refractare, motoare, cilindri pentru laminoare şi bluminguri etc. Celelalte ramuri, cu ponderi importante în realizarea producţiei globale industriale a jud. Brăila sunt: ind. energiei electrice şi termice (termocentrala de la Chiscani, cu o putere instalată de 1 950 MW), ind. de extracţie a petrolului şi gazelor naturale, ind. textilă şi a conf. (Brăila, Făurei, Ianca, Însurăţei), ind. de prelucr. a lemnului (mobilă, plăci aglomerate, chibrituri etc., la Brăila), ind. mat. de constr. (ciment şi prefabricate din beton, la Brăila, cărămizi, la Brăila, Făurei, Ianca, Însurăţei), ind. alim. (preparate din carne şi lapte, conserve de legume şi fructe, zahăr, lapte praf, biscuiţi, paste făinoase, băuturi răcoritoare etc.).

Agricultura

Agricultura, cu vechi tradiţii în jud. Brăila, este o ramură importantă a economiei, care beneficiază de condiţii pedo-climatice favorabile şi de vaste lucrări agrotehnice şi de amelioraţii. La sf. anului 2007, jud. Brăila dispunea de o supr. agricolă de 387 470 ha (2,6% din supr. agricolă a ţării), din care 348 899 ha reveneau terenurilor arabile (3,7% din supr. arabilă a ţării şi 90% din supr. agricolă a jud. Brăila), 33 003 ha păşunilor, 4 817 ha viilor şi pepinierelor viticole, 751 ha livezilor şi pepinierelor pomicole ş.a. În anul 2007, cea mai mare parte din supr. arabilă a jud. Brăila a fost destinată culturilor de plante uleioase (108 285 ha, locul 4 pe ţară, după jud. Călăraşi, Constanţa şi Ialomiţa), urmate de culturile de porumb (83 934 ha), de cele de grâu şi secară (69 016 ha), floarea-soarelui (61 101 ha), orz şi orzoaică (20 633 ha, locul 3 pe ţară după jud. Constanţa şi Timiş), soia (14 939 ha, locul 4 pe ţară, după jud, Călăraşi, Timiş şi Botoşani), pepeni verzi şi galbeni (2 807 ha), leguminoase pentru boabe, cartofi, sfeclă de zahăr, tutun, legume etc. O extinsă reţea de canale asigură irigiarea pe scară largă a culturilor agricole. O importantă dezvoltare o au culturile legumicole în sere, organizate la Chiscani şi Surdila Găiseanca. Viticultura ocupă supr. restrânse în arealul localit. Însurăţei, Ianca, Făurei, Şuţeşti, Urleasca. Sectorul zootehnic, cu străvechi tradiţii şi cu o bogată  bază  furajeră,  oferită  de producţiile ridicate de cereale boabe şi plante de nutreţ, dispune de efective însemnate de animale provenite din mari ferme de creştere a porcinelor (Brăila), a ovinelor (Tichileşti), a bovinelor (Viziru, Victoria) şi avicole (Brăila). La începutul anului 2008, efectivul de animale al jud. Brăila cuprindea 58 190 capete bovine, 250 965 capete porcine (locul 2 pe ţară, după jud. Timiş), 267 309 capete ovine, 26 504 capete cabaline, 18 270 capete caprine; avicultură (2 359 844 capete păsări); apicultură (12 664 familii de albine). Prezenţa cursurilor inf. ale Dunării şi Siretului şi a mai multor lacuri pe terit. jud. Brăila determină o intensă activitate de pescuit. În cadrul sectorului zootehnic se remarcă faptul că peste 99% din efectivul de animale aparţine sectorului privat, iar în mai multe cazuri (la caprine, păsări, albinărit) în întregime.

Căile de comunicaţie

Aşezarea geografică favorabilă (la Dunăre), condiţiile de relief adecvate ş.a. au permis o dezvoltare corespunzătoare a căilor şi mijloacelor de comunicaţie feroviare, rutiere şi fluviale. La sf. anului 2007, lungimea reţelei feroviare de pe terit. jud. Brăila era de 158 km (din care 124 km electrificate), cu o densitate de 33,2 km/1 000 km2 de teritoriu, iar cea a drumurilor publice de 1 187 km (din care 281 km modernizate), revenind 24,9 km/100 km2 de teritoriu. Prin portul fluvio-maritim Brăila, situat la 170 km Vest de Marea Neagră, se efectuează transporturi de mărfuri şi călători către şi dinspre Marea Neagră, dar şi cu porturile fluviale aflate în amonte şi în aval de Brăila.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, reţeaua sanitară a jud. Brăila dispunea de cinci spitale cu 2 053 paturi, revenind un pat de spital la 178 loc., cinci dispensare, o policlinică şi 74 de farmacii şi puncte farmaceutice. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 501 medici (1 medic la 729 locuitori), 135 stomatologi (1 medic stomatolog la 2 708 locuitori) şi 2 465 cadre sanitare cu pregătire medie.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, pe terit. jud. Brăila funcţionau 32 grădiniţe de copii (cu 10 743 copii înscrişi şi 614 educatoare), 79 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 27 613 elevi şi 1 958 cadre didactice, 23 de licee, cu 11 388 elevi şi 947 profesori, două şcoli profesionale, cu 4 181 elevi şi 947 profesori, un Institut de învăţământ superior, cu două facultăţi, 2 412 studenţi şi 39 profesori. În 2007, reţeaua aşezămintelor culturale şi de artă cuprindea două teatre (unul dramatic şi altul de păpuşi, la Brăila), 197 biblioteci, cu 1 816 000 vol., un cinematograf, 96 cămine culturale, cinci case de cultură, şase muzee, numeroase ansambluri folclorice, case memoriale etc. Activitatea sportivă se desfăşoară în cadrul celor 59 de secţii sportive în care activează 2 391 sportivi, 79 antrenori şi 84 arbitri.

Turismul

Cu toate că este situat într-o zonă de câmpie, cu forme de relief puţin variate, jud. Brăila are câteva valenţe turistice determinate atât de aşezarea sa pe Dunăre, la intersecţia fluxurilor turistice dinspre Moldova spre litoralul Mării Negre şi Delta Dunării, cât şi de prezenţa unor lacuri sărate care au calităţi terapeutice. Vestigiile trecutului (aşezarea geto-dacă de la Brăiliţa, necropola de la Chiscani, cetatea Brăilei ş.a.), obiectivele naturale (Balta Brăilei – de interes cinegetic şi de pescuit sportiv –, Popina Blasova – monument al naturii – unde există un punct turistic nautic pentru concursuri internaţionale, Pădurea Viişoara de lângă Însurăţei etc.) şi arhitectonice (Palatul cultural, 1864, bisericile „Buna Vestire”, 1862–1872, cu picturi murale executate de Gheorghe Tattarescu, şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sec. 17, orologiul din 1909 ş.a., toate în Brăila), zona etno-folclorică Corbu Vechi, staţiunea balneoclimaterică Lacu Sărat ş.a. reprezintă tot atâtea puncte de atracţie pentru turiştii aflaţi la odihnă sau în tranzit. Indicativ auto: BR.

Localităţile jud. Brăila 

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. Municipii
BRĂILA (sec. 13)

II. OraşeSatele care aparţin oraşelor
1. FĂUREI (1872)   
2. IANCA (1834)1. Berleşti (1848)
2. Gara Ianca (1850)
3. Oprişeneşti (1860)
4. Perişoru (1830)
5. Plopu (1895)
6. Târlele Filiu
3. ÎNSURĂŢEI (f. 1864)  1. Lacu Rezii (f. sec. 18)
2. Măru Roşu
3. Valea Călmăţuiului
III. Comune  Satele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. BĂRĂGANUL  1.Bărăganul (1643)
2. BERTEŞTII DE JOS  1. Berteştii de Jos (1828)
2. Berteştii de Sus
3. Gura Călmăţui
4. Gura Gârluţei
5. Nicoleşti
6. Spiru Haret
3. BORDEI VERDE  1. Bordei Verde (1855)
2. Constantin Gabrielescu
3. Filiu (1830)
4. Lişcoteanca (1835)
4. CAZASU  1. Cazasu
5. CHISCANI  1. Chiscani
2. Lacu Sărat
3. Vărsătura
6. CIOCILE  1. Ciocile (1795)
2. Chichineţu (până la 20 mai 1996
s-a numit Ştefan Gheorghiu)
3. Chioibăşeşti
4. Odăieni
7. CIREŞU  1. Cireşu (1794)
2. Batogu
3. Ioneşti
4. Scărlăteşti
5. Vultureni
8. DUDEŞTI  1. Dudeşti (f. 1925)
2. Bumbăcari
3. Tătaru (1457)
9. FRECĂŢEI  1. Frecăţei
2. Agaua
3. Cistia (1880)
4. Salcia
5. Stoieneşti (1880)
6. Titcov (f. 1935)
10. GALBENU1. Galbenu
2. Drogu
3. Pântecani
4. Sătuc
5. Zamfireşti
11. GEMENELE  1. Gemenele (1892)
2. Găvani
12. GRADIŞTEA  1. Gradiştea
2. Ibrianu
3. Maraloiu
13. GROPENI  1. Gropeni (1777)
14. JIRLĂU  1. Jirlău (1672)
2. Brădeanca
15. MĂRAŞU  1. Măraşu
2. Băndoiu
3. Măgureni
4. Nedeicu
5. Plopi
6. Ţacău
16. MĂXINENI  1. Măxineni
2. Corbu Nou
3. Corbu Vechi
4. Latinu
5. Voineşti
17. MIRCEA VODĂ  1. Mircea Vodă
2. Deduleşti (1810)
18. MOVILA MIRESII  1. Movila Miresii (1878)
2. Esna (1861)
3. Ţepeş Vodă (f. 1921)
19. RACOVIŢA  1. Racoviţa
2. Corbeni
3. Custura
20. RÂMNICELU  1. Râmnicelu
2. Boarca
3. Constantineşti
4. Mihail Kogălniceanu
21. ROMANU  1. Romanu (1879)
2. Oancea (1897)
22. ROŞIORI  1. Roşiori (f. 1878–1881)
2. Colţea
3. Florica
4. Pribeagu (1897)
23. SALCIA TUDOR  1. Salcia Tudor
2. Ariciu
3. Cuza Vodă
4. Gulianca
5. Olăneasca
24. SCORŢARU NOU  1. Scorţaru Nou
2. Deşiraţi
3. Gurguieţi
4. Nicolae Bălcescu
5. Pitulaţi
6. Sihleanu
25. SILIŞTEA  1. Siliştea (1756)
2. Cotu Lung
3. Cotu Mihalea
4. Mărtăceşti
5. Muchea
6. Vameşu
26. STĂNCUŢA  1. Stăncuţa (1823)
2. Cuza Vodă
3. Polizeşti
4. Stanca (1800)
27. SURDILA-GĂISEANCA  1. Surdila-Găiseanca (1851)
2. Filipeşti (1835)
28. SURDILA-GRECI  1. Surdila-Greci (1858)
2. Brateşu Vechi
3. Făurei-Sat
4. Horia
29. ŞUŢEŞTI  1. Şuţeşti (1830)
2. Mihail Kogălniceanu
30. TICHILEŞTI  1. Tichileşti (1810)
2. Albina
31. TRAIAN  1. Traian (1880)
2. Căldăruşa
3. Silistraru (1828)
4. Urleasca (1858)
32. TUDOR VLADIMIRESCU  1. Tudor Vladimirescu (1878)
2. Comăneasca
3. Scorţaru Vechi
33. TUFEŞTI  1. Tufeşti (1832)
34. ULMU  1. Ulmu
2. Jugureanu
35. UNIREA  1. Unirea
2. Moroteşti* (1838)
3. Valea Cânepii (1828)
36. VĂDENI  1. Vădeni (1638)
2. Baldovineşti
3. Pietroiu
37. VICTORIA  1. Victoria (1884)
2. Mihai Bravu (1879)
38. VIŞANI  1. Vişani
2. Câineni-Băi
3. Plăsoiu
39. VIZIRU  1. Viziru (1462)
2. Lanurile
40. ZĂVOAIA  1. Zăvoaia (1834)
2. Dudescu
————————
* Satul s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.