Satele care intră în componenţa fiecărei comune sunt incluse, în ordine alfabetică, în tabelul “Localităţile componente” al fiecărui judeţ, în dreptul comunei de care aparţin.

HALMĂŞD, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Barcău, la poalele Dealului Cupari şi ale M-ţilor Plopiş, pe râul Drighiu; 2 438 loc. (1 ian. 2011): 1 174 de sex masc. şi 1 264 fem. Expl. de balast. Prelucr. lemnului. Producţie de ţuică. Pomicultură. În satul Halmăşd, menţionat documentar, prima oară, în 1341, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Sfântul Dumitru” (sec. 18). Agroturism. Rezervaţie de cerbi lopătari (în pădurea Labiş). Fond cinegetic.

HALMEU, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Someşului, pe dr. râului Tur, la graniţa cu Ucraina; 4 837 loc. (1 ian. 2011): 2 391 de sex masc. şi 2 446 fem. Staţie de c.f. (în satul Halmeu). Nod rutier. Punct de frontieră cu Ucraina. Expl. de balast. Producţie de mobilă, de macaroane şi tăiţei. Culturi de cereale, de plante tehnice şi de nutreţ, de căpşuni, legume ş.a. Viticultură. În satul Halmeu, menţionat documentar, prima oară, în 1217, se află o biserică de la începutul sec. 15, iniţial romano-catolică, în prezent aparţine cultului reformat, avariată grav de cutremurul din 1892, refăcută în 1888-1899 şi renovată în 1958 şi 1996, o biserică romano-catolică având hramul „Sfântul Iosif” (1829–1834) şi o biserică ortodoxă (1913, cu transformări din 1985). Până la 25 mart. 2005, com. Halmeu a avut în componenţă satele Cidreag şi Porumbeşti, care la acea dată au format com. Porumbeşti, jud. Satu Mare.

HAMCEARCA, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de SE ale M-ţilor Măcin şi cele de V-SV ale Pod. Niculiţel, pe cursul superior al râului Taiţa; 1 469 loc. (1 ian. 2011): 736 de sex masc. şi 733 fem. Carieră de piatră. Legumicultură. În perimetrul com. Hamcearca au fost identificate vestigiile unei aşezări geto-dacice în care s-au găsit vase ceramice romane şi dacice (lucrate cu mâna sau la roată) datând din sec. 1–2.

HANGU, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 5 sate, situată la poalele de V-SV ale M-ţilor Stânişoarei, pe ţărmul de NE al lacului Izvoru Muntelui, la vărsarea râului Hangu; 3 876 loc. (1 ian. 2011): 2 001 de sex masc. şi 1 875 fem. Prelucr. lemnului. În arealul satului Hangu, menţionat documentar la 13 febr. 1458, au fost descoperite vestigii din perioada geto-dacică şi din feudalismul timpuriu (bordeie, vase ceramice, topoare din fier etc.). În satul Buhalniţa se află biserica mănăstirii Hangu sau Buhalniţa (de călugări), cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, ctitorie a domnului Miron Barnovschi, construită în anii 1626–1629, demolată cu grijă, strămutată şi reconstruită în 1958–1959, în afara zonei inundabile a lacului Izvoru Muntelui. Strane cu remarcabile decoraţii zoomorfe. Atât Miron Barnovschi, cât şi ceilalţi domni ai Moldovei au înzestrat mănăstirea Hangu (sau Buhalniţa) cu moşii, mori, heleşteie ş.a. fiind una dintre cele mai bogate mănăstiri din sec. 17. După secularizarea averilor mănăstireşti în 1863 a rămas doar biserica de parohie, chiliile fiind folosite ca localuri de şcoală între 1865 şi 1900. În satul Chiriţeni se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1829, refăcută în 1959), iar în  satul Hangu există bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1824–1829, refăcută în 1900) şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1852–1862).

HAVÂRNA, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 6 sate, situată în Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Başeu; 4 738 loc. (1 ian. 2011): 2 320 de sex masc. şi 2 418 fem. Iazuri şi heleşteie amenajate pentru piscicultură şi irigaţii. În satul Havârna se află o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită în 1795 de meşterul Toader Darie, reparată în 1875, şi o biserică având hramul „Înălţarea Domnului” a cărui construcţie a început în 1935 şi s-a continuat cu mult timp după cel de-al Doilea Război Mondial, respectiv în anii 1970-1974 (pictată în 1975); biserica având hramul „Sfântul Ioan” (1851), în satul Tătărăşeni.

HĂGHIG, com. în jud. Covasna, alcătuită din 2 sate, situată în partea de V a Depr. Sfântu Gheorghe, pe dr. Oltului, la poalele de SV ale M-ţilor Baraolt; 2 235 loc. (1 ian. 2011): 1 096 de sex masc. şi 1 139 fem. Expl. de nisip cuarţos. Creşterea bovinelor. În satul Hăghig, menţionat documentar, prima oară, în 1252, se află biserica ortodoxă cu hramul „Schimbarea la Faţă” (1821, restaurată în 1854, renovată şi pictată în 2004), conacul şi capela familiei Nemeş (sec. 18–19) şi o biserică reformată (sec. 16–17), cu turn din 1841 şi amvon din 1674.

HĂLĂUCEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 2 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe dr. Siretului, la contactul cu Pod. Fălticeni; 5 841 loc. (1 ian. 2011): 2 859 de sex masc. şi 2 982 fem. Staţie de c.f. (în satul Hălăuceşti). Nod rutier. Producţie de tricotaje şi de fibre de sticlă. În satul Hălăuceşti, menţionat documentar în 1520, se află biserica romano-catolică „Sfânta Fecioară” construită în 1842 pe locul uneia ce data din 1759, mărită în 1872 şi rezidită după cutremurul din 10 nov. 1940, şi biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1835-1840).

HĂLCHIU, com. în jud. Braşov, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Braşov, la poalele de SE ale M-ţilor Perşani, pe râurile Hămăradia şi Bârsa; 4 794 loc. (1 ian. 2011): 2 400 de sex masc. şi 2 394 fem. Nod rutier. Producţie de articole din blană şi de băuturi răcoritoare. Ferme de creştere a bovinelor şi păsărilor. În satul Hălchiu, menţionat documentar, prima oară, în 1335 cu toponimul Castrum Heltheuin, iar apoi, în 1378, cu numele Villa Hiltwin, se află o biserică datând din sec. 13 (azi biserică evanghelică), refăcută succesiv în sec. 15 şi 1807. Din aspectul iniţial, biserica păstrează doar portalul vestic şi altarul poliptic, cu valoroase picturi realizate în 1530, în stilul Renaşterii. Tot în satul Hălchiu există o biserică ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1791), clădirea Primăriei vechi (1843), casa lui Mihail Roth (1781) şi alte case vechi din sec. 18. În satul Satu Nou există o biserică din sec. 13–14 (azi biserică evanghelică), şi o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfântul Dumitru” (1688). Până la 11 nov. 2002, com. Hălchiu a avut în componenţă satele Crizbav şi Cutuş, care la acea dată au format com. Crizbav, jud. Braşov.

HĂLMAGIU, com. în jud. Arad, alcătuită din 11 sate, situată în depresiunea cu acelaşi nume, la confl. râului Hălmăgel cu Crişu Alb; 3 105 loc. (1 ian. 2011): 1 535 de sex masc. şi 1 570 fem. Staţie de c.f. (în satul Hălmagiu) şi haltă de c.f. (în satul Leasa). Expl. de andezit, plumb (Brusturi) şi pământuri colorate. Prelucr. lemnului. Producţie de explozivi şi de băuturi alcoolice. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Centru pomicol. Centru de cojocărit şi de confecţionare a uneltelor din lemn. În satul Hălmagiu, menţionat documentar, prima oară, în 1390, apoi în 1444 şi în 1451 (ca reşed. a unui voievodat românesc condus de voievodul Moga), se află bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (c. 1440, atribuită voievodului Moga, cu picturi murale din sec. 15, interpretând, în spirit local, forme ale picturii bizantin-paleologe; restaurată în 1974–1975) şi „Naşterea Maicii Domnului” (1753–1766, în stil baroc simplificat, cu picturi murale în stil bizantin, executate în 1768 de zugravii Gheorghe şi Radu din Ţara Românească) şi hanul „Birtul Mare” (sf. sec. 18) – fostă staţie de poştalion; biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită înainte de anul 1700, cu picturi din 1865, în satul Cristeşti; biserica din lemn cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1750–1760, pictată în 1831, restaurată în 1957), ruinele unei cetăţi din sec. 16 (distrusă în 1706, în timpul răscoalei antihabsburgice a curuţilor) şi biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe”, declarată monument istoric (1730, construită pe locul uneia ce data din 1460, cu picturi pe pânză executate în 1845 de zugravul Ion Demetrovici din Timişoara), în satul Ioneşti; bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1770, zugrăvită în 1846 de Ion Demetrovici) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1780, pictată, în 1870, pe pânză de Ion Demetrovici), în satele Tisa şi Ţărmure.

HĂLMĂGEL, com. în jud. Arad, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Hălmagiu, la poalele M-ţilor Bihor, pe râul Hălmăgel; 1 301 loc. (1 ian. 2011): 606 de sex masc. şi 695 fem. Expl. forestiere şi de granit. Centru de ceramică populară smălţuită (în satul Târnăviţa). Satul Hălmăgel este menţionat documentar, prima oară, în 1439. Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”Vâsdoci (sec. 17) şi „Sfântul Gheorghe” (1817), în satul Luncşoara.

HĂNEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 5 sate, situată în Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Başeu; 2 162 loc. (1 ian. 2011): 1 093 de sex masc. şi 1 069 fem. Nod rutier. Iaz (236 ha) pentru piscicultură. Morărit şi panificaţie. În arealul com. Hăneşti a fost identificată o necropolă birituală (49 de morminte) aparţinând culturii materiale Sântana de Mureş (sec. 4), în care s-au găsit fibule, mărgele, catarame, piepteni ş.a., precum şi numeroase vase din lut. În satul Hăneşti, atestat documentar în 1546, se află o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1802) şi un conac (1880), iar în satul Borolea există o biserică din cărămidă cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1845, reparată în 1890).

HĂNŢEŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Sucevei, la 18 km NE de municipiul Suceava, pe râul Hănţeşti; 4 073 loc. (1 ian. 2011): 2 012 de sex masc. şi 2 061 fem. Producţie de motoare hidraulice, de amidon şi dextrină (în satul Hănţeşti). Creşterea bovinelor. În satul Hănţeşti, atestat documentar la 15 iul. 1431, se află biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” (sec. 17, cu pridvor  adăugat  în  1822),  biserica „Sfântul Dumitru” (2001-2009) şi conacul  „Killermann” (sec. 19). Com. înfiinţată la 24 nov. 2003 prin desprinderea satelor Arţari, Bereşti şi Hănţeşti din com. Adâncata, jud. Suceava.

HĂRĂU, com. în jud. Hunedoara, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de Sud Est ale M-ţilor Metaliferi, pe dr. Văii Mureşului, la confl. cu râul Certej; 2 117 loc. (1 ian. 2011): 1 033 de sex masc. şi 1 084 fem. Expl. de travertin (în satul Banpotoc). Prelucr. lemnului. În satul Bârsău, atestat documentar în 1440, se află biserica „Sfântul Nicolae”, declarată monument istoric, ctitorită înainte de 1563 de Mara Ocarović şi Elena, soţia şi, respectiv, fiica lui Petru Şchiopu, iar în satul Hărău, menţionat documentar, prima oară, în 1360 există o biserică reformată (1835) şi biserica având hramul „Sfântul Dumitru” (c. 1700). Satul Hărău a fost sediul Companiei a IV-a de graniţă a Regimentului I de graniţă de la Orlat care a funcţionat în perioada 1765–1851. În arealul satului Banpotoc, atestat documentar în anul 1362, omul de afaceri italian Giovanni Salvatelli, venit şi stabilit în România din zona Ancona (regiunea Marche), a amenajat pe proprietatea lui o vastă grădină, extinsă pe o suprafaţă de 3,5 ha (+ 3,5 ha de pepinieră), administrată de Ramona Morar. În această zonă horticolă, numită “I giardini di Zoe” (după numele nepoatei sale, Zoe), amenajată cu eleganţă şi rafinament, Giovanni Salvatelli a investit, timp de peste 15 ani (din anul 2003), o muncă uriaşă, prin prisma propriilor sale idei şi proiecte, reuşind să imprime locului acesta o atmosferă asemănătoare celebrelor grădini aristocratice ale Europei. Această minunată grădină (cea mai mare grădină de acest fel din România) se remarcă atât prin bogăţia şi varietatea plantelor, arborilor şi arbuştilor ornamentali, cât şi prin gazonul verde, odihnitor, prin gardurile vii care mărginesc aleile sau încântă ochii prin formele lor diferite, labirintice, prin fântânile arteziene din piatră, care împrospătează aerul cu stropii lor de apă, prin covoarele florale de tot felul, prin maiestuositatea coniferelor sempervirescente etc.

HĂRMAN, com. în jud. Braşov, alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Braşov, pe râul Olt; 5 448 loc. (1 ian. 2011): 2 632 de sex masc. şi 2 816 fem. Staţie de cale ferată şi nod feroviar (în satul Podu Oltului) pe linia Avrig – Mârşa – Podu Oltului – Tălmaciu – Veştem – Şelimbăr – Sibiu, inaugurată la 13 sept. 1892. Producţie de remorci şi caroserii pentru autovehicule, de instrumente muzicale, de încălţăminte, de mobilă, de şeminee şi de materiale de construcţie. Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de cartofi. Satul Hărman a fost înfiinţat de coloniştii germani în perioada 12131225 cu numele Honigberg şi a apărut menţionat documentar, prima oară, la 21 mart. 1240. Pe terit. com. Hărman au fost descoperite vestigiile mai multor aşezări neolitice, suprapuse, aparţinând culturilor materiale Criş şi Cucuteni-Ariuşd, ale unei aşezări din sec. 4 şi ale alteia din sec. 8–9. Biserică în stil romanic (azi biserică evanghelică), construită de călugării cistercieni în perioada 1280–1290, refăcută ulterior în stil gotic, situată în mijlocul unei puternice cetăţi ţărăneşti (ziduri de 5 m grosime şi 12 m înălţime, înconjurate de şanţuri adânci, străjuite de 6 bastioane), ridicată între 1500 şi 1520. Tot aici există o capelă funerară cu picturi murale de factură gotică, executate în anii 1460–1470, în care tema centrală este „Judecata de Apoi”. Biserica a fost supusă unor ample refaceri după incendiul din 1593 şi după cutremurul din 11 ian. 1837. Case vechi din sec. 18. Rezervaţie complexă (mlaştini eutrofe). În zona mlăştinoasă, alimentată de izvoare reci, se dezvoltă planta Pedicularis sceptrum coralinum, un relict glaciar care  vegetează în mod normal în Arctica, dar care la Hărman atinge punctul cel mai sudic din lume în care vegetează. Rezervaţia botanică „Dealul Lempeş” (274,5 ha).

HĂRMĂNEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în SE Pod. Sucevei, pe râul Hărmăneşti; 2 469 loc. (1 ian. 2011): 1 309 de sex masc. şi 1 160 fem. Com. Hărmăneşti a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Hărmăneştii Noi, Hărmăneştii Vechi şi Boldeşti din com. Todireşti, jud. Iaşi. Satul Hărmăneştii Vechi este atestat documentar în 1551, Hărmăneştii Noi în 1864, iar satul Boldeşti în 1599.

HĂŞMAŞ, com. în jud. Arad, alcătuită din 6 sate, situată în partea de N a Depr. Zarand, la contactul cu Dealurile Codru Moma, pe râul Hăşmaş; 1 366 loc. (1 ian. 2011): 670 de sex masc. şi 696 fem. Expl. lemnului. Producţie de instrumente optice şi de echipamente fotografice. Moară de apă (în satul Botfei). Apicultură. Pomicultură (meri, pruni, peri). Pădure cu arbori seculari, de interes cinegetic (în satul Clit). Pe teritoriul satului Clit au fost descoperite (1968) urmele unei aşezări dacice, fortificate, datând din sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr., în care s-au găsit vase ceramice lucrate la roată (oale, fructiere) sau cu mâna (opaiţe, borcane), unelte şi arme din fier, podoabe, doi denari romani republicani etc. Satul Hăşmaş este menţionat documentar, prima oară, în 1588. Biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18), în satul Agrişu Mic.

HÂRSENI, com. în jud. Braşov, alcătuită din 5 sate, situată în Depr. Făgăraş, pe râul Sebeş; 2 298 loc. (1 ian. 2019), din care 1 199 loc. de sex masc. şi 1 099 fem. Producţie de parchet şi joagăr hidraulic (în satul Copăcel). Creşterea bubalinelor. Culturi de cartofi. Satul Hârseni este menţionat documentar, prima oară, în 1520. În arealul satului Copăcel, atestat documentar, prima oară, în anul 1473, au fost descoperite (în anii ’80 ai secolului 20), întâmplător, în timpul unor lucrări edilitare, vestigiile unei aşezări dacice, cu fundaţie de piatră, din care s-au recuperat (sub coordonarea profesorului Ioan Funeriu), chiupuri de cereale, vârfuri de săgeţi, spade, seceri, cuptoare de fabricare a sticlei şi de topit metale, o drahmă macedoneană cu efigia regelui Filip al II-lea al Macedoniei (359-336 î.Hr.) ş.a. La Copăcel există o biserică ortodoxă cu hramul „Buna Vestire”, ctitorie din anii 1726-1727 a boierului Mihail Deac, azi declarată monument istoric, dominată de un turn-clopotniţă de formă pătrată, luminat de patru ferestre în arcadă, ridicat în anul 1797. Pereţii interiori păstrează fragmente de picturi originare. Biserica este înconjurată de un zid de incintă şi este considerată de specialişti ca unul dintre monumentele reprezentative ale artei brâncoveneşti din Transilvania.

Tot la Copacel se află o biserică nouă, cu hramul “Sfânta Treime”, construită, prin contribuţia enoriaşilor, în perioada 1936-1946 şi pictată în anii 1946-1948.

În satul Mărgineni, atestat documentar în anul 1437, a funcţionat, în perioada 1765–1851, Compania a X-a de graniţă a Regimentului I de graniţă de la Orlat, care avea rolul de apărare a graniţei de Sud a Transilvaniei. La Mărgineni există biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1791).

HÂRSEŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 3 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Piteştiului cu Câmpia GăvanuBurdea, pe râul Cotmeana; 2 421 loc. (1 ian. 2011): 1 210 de sex masc. şi 1 211 fem. Staţie de c.f. (în satul Hârseşti). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui etc. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1834, cu picturi din 1836), în satul Hârseşti, declarată monument istoric.

HÂRTIEŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită din 4 sate, situată în N Piem. Cândeşti, pe râul Argeşel; 2 031 loc. (1 ian. 2011): 1 027 de sex masc. şi 1 004 fem. Prelucr. lemnului. Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Hârtieşti, atestat documentar la 10 aug. 1437, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1833-1837), iar în satul Lucieni există biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1852).

HÂRTOP, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situată în Pod. Fălticeni, la 7 km E de municipiul Fălticeni; 2 758 loc. (1 ian. 2011): 1 399 de sex masc. şi 1 359 fem. Culturi de cartofi. Pomicultură. Biserica „Sfinţii Voievozi” (1844, pictată în interior în anii 1924-1926 şi la exterior în 1967, consolidată, extinsă şi renovată în perioada 1989-2001 şi repictată în 19982000 de Nicolae Gavrileanu). Com. Hârtop a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Hârtop din com. Preuteşti, jud. Suceava.

HELEGIU, com. în jud. Bacău, alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Tazlău-Caşin, la confl. râului Helegiu cu Tazlău; 7 076 loc. (1 ian. 2011): 3 640 de sex masc. şi 3 436 fem. Prelucr. lemnului (mobilier). Producţie de îmbrăcăminte pentru lucru, de pişcoturi, biscuiţi şi de produse de panificaţie; prelucr. cărnii. Centru de dogărit şi rotărit. În satul Brătila se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (sec. 18, refăcută în 1930) şi două biserici din zid, ambele cu hramul „Sfinţii Voievozi” – una construită în 1775 (sau 1800) şi alta în 1792 (mistuită de un incendiu în 1925 şi refăcută în 1936); în satul Drăgugeşti există o biserică din lemn din 1790, iar în satul Helegiu, o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1822, renovată în 1881).

HELEŞTENI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 4 sate, situată la poalele de Sud ale Dealului Ruginoasa; 2 679 loc. (1 ian. 2011): 1 316 de sex masc. şi 1 363 fem. Confecţii pentru bărbaţi; mori de cereale; presă de ulei comestibil. Centru pomicol şi viticol. Pe terit. satului Heleşteni a fost descoperit un depozit de obiecte din bronz (zece seceri, o aplică, un fragment de bară, un buton, un celt) aparţinând celei de-a doua etape a culturii materiale Noua (sec. 14–12 î.Hr.). În satul Heleşteni, menţionat documentar în 1686, se află biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (1780), în satul Oboroceni există bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (ante 1809) şi „Sfinţii Voievozi” (ante 1809), iar în satul Movileni, biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1812).

HEMEIUŞ, com. în jud. Bacău, alcătuită din 3 sate, situată la poalele de Nord ale Culmii Pietricica, pe râul Bistriţa; 4 953 loc. (1 ian. 2011): 2 468 de sex masc. şi 2 485 fem. Haltă de c.f. (în satul Hemeiuş). Hidrocentrală (Bacău I) cu o putere instalată de 23,6 MW, intrată în funcţiune în 1966. Producţie de aparate, dispozitive şi instrumente medicale şi de laborator. Abator de păsări. Fermă avicolă. Staţiune ştiinţifică de cercetări forestiere. Parc dendrologic (47,5 ha) cu peste 500 de specii indigene, din care 370 sunt exotice, între care se remarcă laricele (Larix decidua), chiparosul de baltă (Taxodium distichum), pinul de Himalaya (Pinus excelsa), molidul (Picea abies), bradul (Abies alba), duglas (Pseudotsuga taxifolia) ş.a. Conacul „Cantacuzino-Paşcanu” sau Conacul Roşu (1864–1880), azi Inspectoratul Silvic, în satul Lilieci. Biserică având hramul „Sfinţii Voievozi” (1756), în satul Fântânele; în satul Hemeiuş se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1850) şi casa memorială „Grigore Tăbăcaru” (1861).

HERĂŞTI, com. în jud. Giurgiu, alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia Burnas, la 35 km S de Bucureşti; 2 248 loc. (1 ian. 2011): 1 098 de sex masc. şi 1 150 fem. Confecţii metalice; produse chimice (pesticide, ierbicide, fungicide, insecticide). Morărit. Culturi de cereale, de viţă de vie, de căpşuni ş.a. În perimetrul satului Herăşti a fost descoperit un mormânt de înhumaţie, datând din sec. 4 d.Hr., în care s-au găsit patru vase ceramice din pastă cenuşie, lucrate la roată. În satul Herăşti (fost Fierăşti) se află casa familiei Udrişte Năsturel a cărui construcţie s-a efectuat între 13 apr. 1643 şi 1648, cu modificări din 1833 şi renovări din anii 1958–1959. Casa prezintă elemente de Renaştere italiană şi găzduieşte în prezent un Muzeu de Artă Populară (filială a Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti). Tot în satul Herăşti mai există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ctitorie din anii 1643–1644 a doamnei Elina (soţia domnului Matei Basarab şi sora lui Udrişte Năsturel), restaurată în 1833 de către prinţul sârb Miloš Obrenović; conacul „Stolojan” (1900). Com Herăşti a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin desprinderea satelor Herăşti şi Miloşeşti din com. Hotarele, jud. Giurgiu.

HERECLEAN, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 6 sate, situată în partea de Vest-Sud Vest a Dealurilor Sălajului, pe cursul superior al râului Crasna; 3 625 loc. (1 ian. 2011): 1 769 de sex masc. şi 1 856 fem. Haltă de c.f. (în satul Guruslău). Prelucr. lemnului (mobilă); articole de feronerie. Fermă de creştere a ovinelor (în satul Panic).  Pomicultură; viticultură; legumicultură. Culturi de cartofi. În satul Guruslău, menţionat documentar, prima oară, în 1441, a fost descoperit (1940) un depozit de bronzuri, format din 33 de piese (şapte brăţări masive, trei celturi, cinci butoni circulari, trei pandantive ş.a.), datând de la sf. Epocii bronzului şi începutul Epocii fierului, iar în arealul satului Badon au fost identificate urmele unor aşezări din sec. 3–4 şi 7–8. În apropiere de satul Guruslău, la 24 iul./3 aug. 1601, voievodul Mihai Viteazul a repurtat o victorie remarcabilă asupra oştilor lui Sigismund Báthori. Satul Hereclean este menţionat documentar, prima oară, în 1415. Conac (1834), în satul Panic, şi biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (începutul sec. 18), în satul Bocşiţa.

HIDA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 8 sate, situată în Depresiunea Almaş-Agrij, la confluenţa râului Voivodeni cu râul Almaş; 2 891 loc. (1 ian. 2011): 1 407 de sex masc. şi 1 484 fem. Nod rutier. Prelucrarea lemnului; confecţii textile; producţie de coloranţi, de echipamente de ridicat şi manipulat, de explozivi, de instrumente optice, de echipamente frigorifice şi de încalţăminte. Pomicultură (meri, pruni, peri). Pe teritoriul satului Hida, menţionat documentar, prima oară, în 1333, cu numele Sacerdos de Hidalmas, a fost descoperit (1903) un depozit de bronzuri (spadă cu mâner, cu disc şi buton etc.) datând din prima Epocă a fierului/Hallstatt (800–450 î.Hr.). Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1643– 1645), din satul Baica, declarată monument istoric, are o bogată decoraţie sculptată şi picturi interioare care datează de la sfârşitul secolului 18, realizate de Ioan Pop din Românaşi. În satul Sânpetru Almaşului se află biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (construită în 1494 şi refăcută la începutul secolului 17), având picturi interioare şi exterioare, executate la sfârşitul secolului 18 de acelaşi Ioan Pop din Românaşi. În satul Hida există conacele „Hatfaludy” (sfârşitul secolului 19) şi „Morca” (începutul secolului 20), cu parcuri, şi biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1717). În satul Miluani există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1783), iar în satul Păduriş se află mănăstirea „Strâmba” (de călugări), atestată documentar în 1470. În 1642,  mănăstirea a fost jefuită de tâlhari. Biserica actuală, din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită la sfârşitul secolului 18, pe locul alteia mai vechi, prin strădania egumenului Nichifor, şi pictată pe pereţii interiori în 1792. Biserica mănăstirii Strâmba este declarată monument istoric şi păstrează o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Mănăstirea „Strâmba” a funcţionat până în 1898 şi a fost reînfiinţată în 1993. Până la sfârşitul secolului 19, la această mănăstire a existat o şcoală de cântăreţi bisericeşti. Numele mănăstirii provine de la o credincioasă adusă de spate (strâmbă) care a donat locul pentru construirea bisericii. Poiană cu narcise (1,5 ha), în satul Racâş. Rezervaţia geologică „Stânca Dracului”/”Diavolului” (→ Capitolul Unităţi de relief/Stânci, litera S)

HIDIŞELU DE SUS, com. în jud. Bihor, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Hidişelului, pe râurile Hidişel şi Tăşad; 3 173 loc. (1 ian. 2011): 1 583 de sex masc. şi 1 590 fem. Haltă de c.f. (în  satul Mierlău). Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor. Satul Hidişelu de Sus este menţionat documentar, prima oară, în 1214. Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18, pictată în 1778), în satul Hidişelu de Jos. Pârtie de schi. Agroturism.

HILIŞEU-HORIA, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Ibăneşti cu Câmpia Jijiei Superioare, pe cursul superior al Jijiei, la graniţa cu Ucraina; 3 630 loc. (1 ian. 2011): 1 789 de sex masc. şi 1 841 fem. Mori de cereale. Presă de ulei comestibil. Culturi de cereale, de sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, legume ş.a. Biserică având hramul „Sfinţii Voievozi” (1853–1855),  în  satul  Hilişeu-Horia;  biserică din lemn, cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (sec. 18, cu refaceri din 1802 şi 1813), strămutată în 1813 din satul Pomârla în satul Corjăuţi; biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1802, înconjurată cu zid de incintă în 1832), în satul Hilişeu-Crişan (fost Hilişeu-Vârnav). Biserica din Hilişeu-Crişan are un Turn-clopotniţă, cu poartă de intrare, flancat de o parte şi de alta de 12 statui în mărime naturală, sculptate în piatră, reprezentând pe cei 12 Apostoli, iar în centru statuia lui Iisus Hristos, unicat în România.

HINOVA, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 4 sate, situată în lunca şi pe terasa de pe stg. Dunării, la contactul cu Piem. Bălăciţei; 2 873 loc. (1 ian. 2011): 1 465 de sex masc. şi 1 408 fem. Expl. de argilă şi balast. Producţie de ambarcaţiuni sportive şi de agrement. Fabrică de cărămizi. Pe terit. satului Ostrovu Corbului au fost descoperite (1931) vestigiile unor aşezări din Neolitic, aparţinând culturilor materiale Vinča-Turdaş (milen. 5–4 î.Hr.), Sălcuţa (milen. 4–3 î.Hr.) şi Vădastra (milen. 4 î.Hr.), din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului, din Epocile bronzului şi fierului, precum şi ale unei aşezări rurale romane din sec. 2–4. S-au găsit figurine antropomorfe şi zoomorfe, brăţări, mărgele din scoică şi lut etc. În satul  Hinova a fost descoperit (1980) un tezaur alcătuit din piese din aur (brăţări spiralice, diademă, colier, mărgele romboidale etc.) cu o greutate totală de 4 680 g, datând de la sf. Epocii bronzului şi începutul Epocii fierului. Tezaurul este expus la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. În arealul satului Bistriţa au fost identificate urmele unui vicus (sat) roman din sec. 2–3, în perimetrul căruia s-au găsit monede, ceramică, ţigle, cărămizi, olane, resturile unui apeduct (c. 150 m lungime) şi un relief de cult al Cavalerului trac. Bisericile cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (1833–1836) şi „Sfântul Gheorghe” (1892–1894), în satele Bistriţa şi Hinova. Pe terit. com. Hinova se află pădurea Stârmina (100 ha), declarată rezervaţie forestieră. Fagul din componenţa acestei păduri atinge una dintre cele mai joase altitudini din ţară. În cadrul subarboretului şi a păturii ierboase se întâlnesc numeroase specii sudice, printre care se remarcă două plante declarate monumente ale naturii şi ocrotite de lege: ghimpele (Ruscus aculeatus) şi cornişorul (Ruscus hypoglossum).

HLIPICENI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia Jijiei Superioare, în zona de confl. a râului Drăcşani cu Jijia; 3 686 loc. (1 ian. 2011): 1 817 de sex masc. şi 1 869 fem. Haltă de c.f. Viticultură. Combinat de vinificaţie. În satul Hlipiceni se află bisericile „Sfântul Nicolae” (1913-1930, reparată în 1961 şi 1990-1993) şi „Sfinţii Voievozi” (1847–1848).

HOCENI, com. în jud. Vaslui, alcătuită din 7 sate, situată în partea de N a Colinelor Fălciului, pe râul Oţeleni; 2 923 loc. (1 ian. 2011): 1 465 de sex masc. şi  1 458 fem. Nod rutier. Produse alim. Apicultură. Viticultură. Bisericile din lemn cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” (c. 1760, cu picturi interioare şi cu pridvor adăugat – ambele din 1912) şi „Sfântul Gheorghe” (1820), în satele Şişcani şi Hoceni. În satul Barboşi se află biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1797) şi palatal „Alexandru Ioan Cuza” (sec. 19), iar în satul Deleni există o biserică construită din vălătuci, în 1812 (rezidită în 1897), şi biserica cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” (1836–1838). În satul Şişcani se află o biserică din nuiele cu hramul „Sfântul Nicolae”-Tomşa (1803).

HODAC, com. în jud. Mureş, alcătuită din 7 sate, situată în partea de E a Dealurilor Mureşului, la poalele Dealului Osoi şi ale M-ţilor Gurghiu, pe râul Gurghiu; 5 051 loc. (1 ian. 2011): 2 516 de sex masc. şi 2 535 fem. Expl. şi prelucr. lemnului (jaluzele). Produse de artizanat. Satul Hodac este menţionat documentar, prima oară, în 1453. Centru de confecţionare a fluierelor din lemn.

HODOD, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 4 sate, situată în zona Dealurilor Asuajului; 2 946 loc. (1 ian. 2011): 1 432 de sex masc. şi 1 514 fem. Pomicultură (meri, pruni, peri). Culturi de cereale, plante furajere, legume ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor ş.a. În satul Hodod, menţionat documentar, prima oară, în 1334, se află conacul „Wesselény-Degenfeld” (1763–1776), în stil baroc (decorat cu reliefuri de A. Schuchbauer), cu modificări neoclasice din sec. 19, o biserică din 1423 (azi biserică reformată) şi casa parohială a bisericii reformate (1776); în satul Lelei se află o biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1780), iar în satul Nadişu Hododului, o biserică din sec. 15.

HODOŞA, com. în jud. Mureş, alcătuită din 4 sate, situată în zona Dealurilor Mureşului, pe râul Hodoşa (afl. al. Nirajului); 1 311 loc. (1 ian. 2011): 644 de sex masc. şi 667 fem. Nod rutier. Fabrică de cherestea. Centru de împletituri din paie şi pănuşi (coşuri, pălării etc.). Satul Hodoşa este menţionat documentar, prima oară, în 1332 cu numele Hudus.  Creşterea ovinelor, bovinelor şi porcinelor. În sec. 19 aveau loc târguri săptămânale (primul târg a avut loc la 19 dec. 1838). Biserică romano-catolică (sec. 14–18) şi biserică unitariană (sec. 17), în satele Hodoşa şi Isla.

HOGHILAG, com. în jud. Sibiu, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Mare; 2 454 loc. (1 ian. 2011): 1 270 de sex masc. şi 1 184 fem. Punct de colectare a laptelui. Creşterea bovinelor şi ovinelor. Herghelie (din 1995), în satul Prod. Culturi particulare de tuberoze. Festivalul anual al Tuberozelor (din anul 2015). În satul Hoghilag, menţionat documentar, prima oară, în 1309, se află o biserică fortificată din anul 1446, reconstruită în 1730, renovată în 1834 şi restaurată în anii 2021-2022. Turnul de poartă al fostei cetăţi săseşti, datând din secolele 15–16, a fost supraînălţat în secolul 18; în satul Valchid există o cetate cu biserică din secolul 14, refăcută în anul 1507, azi biserică evanghelică, precum şi o şcoală modernă, construită în anii 2021-2022.

HOGHIZ, com. în jud. Braşov, alcătuită din 6 sate, situată în partea de NE a Depr. Făgăraş, la poalele de NV ale M-ţilor Perşani, pe râul Olt; 5 180 loc. (1 ian. 2011): 2 591 de sex masc. şi 2 589 fem. Nod rutier. Expl. de bazalt (în satul Bogata Olteană) şi de marne. Fabrică de ciment. Culturi de cereale, de cartofi, sfeclă de zahăr, plante de nutreţ etc. Creşterea bovinelor. Muzeu cu colecţii de istorie, arheologie şi etnografie (în satul Cuciulata). Parc natural de stejari seculari (în satul Hoghiz). În perimetrul satului Cuciulata, menţionat documentar, prima oară, la 16 iul. 1372, au fost identificate urmele unei aşezări din Epoca bronzului (sec. 18–16 î.Hr.), aparţinând culturii materiale Glina-Schneckenberg, în care s-au găsit ustensile din fier şi teracotă, ceramică dacică incizată cu cerculeţe, linii şi fascicule ondulate, brăduţ. În arealul satului Hoghiz, atestat documentar în 1186, au fost descoperite (pe malul stg. al Oltului) vestigiile unui castru roman şi ale unei aşezări civile romane (sec. 2–4). Castrul (220 x 165 m), cu incintă dublă, compusă din două ziduri paralele din piatră, al căror spaţiu despărţitor era secţionat din loc în loc cu ziduri transversale, făcea parte din limes-ul alutan din E Daciei. Aici au fost găsite statui din bronz argintat, statuete din bronz, un inel din aur, cu sigiliu ş.a. În satul Hoghiz se află castelele conţilor Kálnoky (sec. 13) şi Haller (1553) şi o biserică reformată (1749), în stil gotic, cu elemente ale Renaşterii transilvănene, azi în paragină. În satul Cuciulata există o biserică ortodoxă cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (sec. 19).

HOLBAV, com. în jud. Braşov, formată dintr-un sat, situată în Depr. Braşov, la 20 km V-SV de municipiul Braşov; 1 269 loc. (1 ian. 2011): 632 de sex masc. şi 637 fem. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi ş.a. Creşterea bovinelor, bubalinelor, porcinelor. Satul Holbav este atestat documentar în perioada 1560– 1566. Com. Holbav a fost înfiinţată la 2 mart. 2004 prin desprinderea satului Holbav din com. Vulcan, jud. Braşov.

HOLBOCA, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 7 sate, situată în partea de Sud Est a Câmpiei Jijiei Inferioare, pe terasele de pe stg. Jijiei; 13 373 loc. (1 ian. 2011): 6 743 de sex masc. şi 6 630 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 aug. 1874), în satul Holboca. Nod rutier. Centrală electrică şi de termoficare (150 MW). Producţie de echipamente pentru radiologie şi electroterapie, de ţesături şi de cărămizi. Moară de cereale. Fermă de creştere a bovinelor. Viticultură. În perimetrul satului Holboca a fost descoperită (1951) o necropolă de înhumaţie (18 morminte), datând de la sf. Neoliticului şi începutul Epocii bronzului, în care s-au găsit ceşti, borcane, amulete din os ş.a., precum şi două morminte aparţinând culturii materiale Noua (sec. 14–12 î.Hr.), un mormânt de incineraţie (sec. 4–3 î.Hr.) şi urmele unei aşezări din sec. 4, cu un bogat inventar de vase ceramice. Pe terit. satului Dancu au fost identificate vestigii din Paleoliticul superior, din Epoca bronzului (cultura materială Noua), precum şi urmele unei aşezări omeneşti aparţinând culturii materiale Sântana de Mureş (sec. 4 d.Hr.). În satul Holboca, menţionat documentar în 1640, se află biserica având hramul „Sfântul Nicolae” (1802–1805), iar în satul Rusenii Vechi există biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1820). În arealul com. Holboca, în satul Valea Lungă, se află o rezervaţie botanică în care sunt protejate specia euro-asiatic-continentală Caragana frutex şi salcâmul galben (Laburnum anagyroides), aflat aici la limita occidentală a arealului său de răspândire.

HOLOD, com. în jud. Bihor, alcătuită din 8 sate, situată în depresiunea omonimă, la poalele Dealurilor Hidişelului, pe râul Holod; 3 224 loc. (1 ian. 2011): 1 552 de sex masc. şi 1 672 fem. Nod feroviar cu staţie de cale ferată pe linia Oradea – Băile Felix – Rogoz – Holod – Beiuş – Sudrigiu – Ştei – Vaşcău, inaugurată la 14 mai 1885, dar închisã în anul 1996 pe porţiunea Oradea – Băile Felix – Rogoz – Holod din cauza frecventelor alunecări de teren, funcţionând doar între staţiile Holod – Beiuş – Ştei şi Vaşcãu. Colecţie muzeală sătească. În satul Holod, menţionat documentar, prima oară, în 1326, se află biserica „Sfântul Nicolae” (1933, pictată în 1986 de Adriana Motronea din Sibiu) şi casa memorială şi statuia publicistului Iosif Vulcan (1841–1907), născut aici.

HOMOCEA, com. în jud. Vrancea, alcătuită din 3 sate, situată în lunca şi pe terasele de pe stg. Siretului, în zona de contact cu Colinele Tutovei; 7 154 loc. (1 ian. 2011): 3 656 de sex masc. şi 3 498 fem. Prelucr. lemnului. În satul Lespezi se află biserica având hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1809, reparată în 1834 de Alexandru Balş), iar în satul Homocea există biserica „Sfântul Gheorghe” (ante 1809, refăcută în 1834 şi apoi în 1903– 1916). Până la 22 mai 2003, com. Homocea a avut în componenţă satele Ploscuţeni şi Argea, care la acea dată au format com. Ploscuţeni, jud. Vrancea.

HOMOROADE, com. în jud. Satu Mare, alcătuită din 6 sate, situată în zona de contact a Dealurilor Codrului cu Câmpia Ardudului, pe cursul superior al râului Homorod; 1 655 loc. (1 ian. 2011): 816 de sex masc. şi 839 fem. Reşed. com. este satul Homorodu de Mijloc, menţionat documentar, prima oară, în 1394. Pomicultură (pruni, cireşi, vişini). Produse ale ind. casnice. În satul Homorodu de Jos, atestat documentar în 1273, se află o biserică romano-catolică din anul 1808 şi o biserică ortodoxă din 1988, în satul Homorodu de Mijloc, menţionat documentar în 1394 există o biserică ordotoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1910, renovată în anul 2010), iar în satul Homorodu de Sus o biserică ortodoxă din 1885. Bogat fond cinegetic (mistreţi, căprioare, fazani, iepuri).

HOMOROD, com. în jud. Braşov, alcătuită din 3 sate, situată în partea de Sud a Depresiunii Homoroadelor, la 460 m alt., la confluenţa Homorodului Mare cu Homorodu Mic, la 60 km Nord Vest de Braşov; 2 327 loc. (1 ian. 2011): 1 170 de sex masc. şi 1 157 fem. Nod rutier. Expl. de andezit. Producţie de cherestea şi de produse lactate. Herghelie. Staţiune balneoclimaterică de interes local, cu funcţionare permanentă, cu climat moderat, de depresiune intracolinară, sedativ-indiferent, cu veri răcoroase (temp. medie a lunii iul. 18°C) şi ierni friguroase (în ian. medii termice de –5°C). Temp. medie anuală este de 7°C. Factorii naturali de cură sunt climatul de cruţare şi izv. cu ape minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sulfatate, sodice, termale (38°C), indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale, ginecologice (metroanexite cronice, tulburări minore de pubertate şi de menopauză), dermatologice (psoriazis, keratodermatii), endocrine, digestive (colon iritabil), hepato-biliare etc. În sec. 12, aici au fost colonizate mai multe familii din Flandra care au întemeiat aşezarea Petersdorf. În satul Homorod, menţionat documentar, prima oară, în 1488, se află o biserică romanică, de tip sală, datând din 1270 (azi biserică evanghelică), cu fresce din sec. 14–15 (în cor), situată în interiorul unei puternice cetăţi ţărăneşti cu dublă incintă (sec. 15–16) străjuită de turnuri de apărare, de formă pătrată, la colţuri; în satul Mercheaşa există o cetate ţărănească, cu biserică de incintă (sec. 13), iar în satul Jimbor se află o cetate din sec. 13, o biserică evanghelică (sec. 19) şi casa „Molnar” (sec. 18). În satul Mercheaşa, menţionat documentar, prima oară, în anul 1448, se află un gorun/specie de stejar (Quercus petraea), înalt de 21,30 m şi cu circumferinţa trunchiului de 9,30 m, a cărui vârstă depăşeşte 900 de ani, fiind cel mai bătrân arbore de pe teritoriul României.

HOPÂRTA, com. în jud. Alba, alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Târnavelor, la izv. râului Râtu; 1 181 loc. (1 ian. 2011): 605 de sex masc. şi 576 fem. Pe terit. satului Şpălnaca, atestat documentar în  1329, a fost descoperit (1887) un deposit de bronzuri (c. 1 200 kg), format din seceri, cuţite, dălţi, celturi, foarfeci, topoare-ciocan, lame de ferăstrău, săbii, vârfuri de lance, brăţări, scuturi etc., datând din prima Epocă a fierului (800– 300 î.Hr.). Satul Hopârta este menţionat documentar, prima oară, în 1332 cu numele Sacerdos de Hupurtun. În satul Şpălnaca se află bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18, cu picturi din 1858) şi „Sfântul Gheorghe” (sec. 18, renovată în 1865 şi pictată în 1868-1869), iar în satul Turdaş există o biserică fortificată cu zid de incintă (sec. 15–18) şi biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1770, cu adăugiri din 1826 şi restaurată în 1968-1969).

HOREA, com. în jud. Alba, alcătuită din 15 sate, situată în M-ţii Apuseni, la poalele de Nord Vest ale Muntelui Mare şi cele de SV ale M-ţilor Gilău, pe râul Albac; 2 164 loc. (1 ian. 2011): 1 102 de sex masc. şi 1 062 fem. Prelucr. lemnului. În satul Arada (azi Horea) s-a născut Vasile Ursu Nicola (1731–1785), supranumit Horea (după obiceiul lui de a „hori” – adică a cânta doine), principalul conducător al Răscoalei ţărăneşti din Transilvania din 1784–1785. În satul Horea se află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sfinţită în 2006), casa memorială, un obelisc (dezvelit în 1934) şi un bust al lui Horea, realizat de sculptorul Romulus Ladea în 1967. În satul Mătişeşti există biserica „Sfântul Mucenic Dimitrie” (1905). Agroturism.

HORGEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 8 sate, situată în partea de Vest a Colinelor Tutovei, pe râul Răcătău; 4 971 loc. (1 ian. 2011): 2 605 de sex masc. şi 2 366 fem. Pomicultură (pruni, meri, cireşi). Pe terit. satului Răcătău de Jos au fost descoperite (1968) urmele unei aşezări, identificate cu antica Tamasidava, cu un nivel de locuire din Epoca bronzului, aparţinând culturii materiale Monteoru (milen. 2 î.Hr.), unde s-au găsit podoabe din aur şi ceramică şi un altul dacic, cu o cetate de pământ (davă) având trei niveluri (sec. 4–3 î.Hr.; sec. 2–1 î.Hr.; sec. 1 î.Hr.–1 d.Hr.) din care au fost scoase la iveală figurine antropomorfe din teracotă, reliefuri pe ceramică, vase ceramice etc. În arealul satului Horgeşti a fost descoperit (1968) un tezaur alcătuit dintr-un vas din bronz, în care se aflau 58 de monede bizantine din acelaşi metal, datând din a doua jumătate a sec. 6 d.Hr. Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (ante 1809) şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1850), în satele Sohodor şi Răcătău de Jos; în satul Horgeşti, menţionat documentar, pentru prima oară la 5 apr. 1442 şi apoi în 1453 şi la 15 mart. 1490, se află biserica ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1885), biserica romano-catolică „Adormirea Sfintei Fecioare” (1927-1930, demolată în anul 2003 din cauza repetatelor deteriorări cauzate de cutremure şi reconstruită în perioada 5 sept. 2003-16 sept. 2006 după planurile arhitectului Alexandru Frunză), de mari dimensiuni (44,40 m lungime, 43,30 m lăţime şi 16 m înălţime), şi conacul „Strat” (1890), azi sediul Primăriei, iar în satul Bazga există o biserică din lemn din 1875; conacul „Cosănescu” (1902), azi fermă, în satul Răcătău de Jos.

HORIA, com. în jud. Constanţa, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Casimcea; 1 826 loc. (1 ian. 2011): 910 de sex masc. şi 916 fem. Biserica „Sfântul Gheorghe” (1892–1895), în satul Tichileşti. Până la 5 mai 1999, satele Cloşca, Horia şi Tichileşti au făcut parte din com. Ghindăreşti, iar până în 1938, satul Horia s-a numit Muslubei.

HORIA, denumirea până la 20 mai 1996 a com. Ghindăreşti, jud. Constanţa.

HORIA, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 2 sate, situată în luncile şi pe terasele Siretului şi Moldovei; 7 374 loc. (1 ian. 2011): 3 645 de sex masc. şi 3 729 fem. Nod rutier. Expl.de balast. Producţie de utilaje şi maşini-unelte pentru prelucr. metalelor, de mobilă, de ţesături, de ambalaje din carton. Abator. Biserica „Înălţarea Domnului (1919), în satul Horia. Satul Horia a fost înfiinţat în anul 1912 cu numele Elisabeta Doamna, iar din 1948 poartă denumirea actuală.

HORIA, com. în jud. Tulcea, alcătuită din 3 sate, situată în depresiunea omonimă, încadrată de Pod. Niculiţel (la N), M-ţii Măcin (NV) şi Pod. Babadag (S şi SV), pe râul Teliţa; 1 452 loc. (1 ian. 2011): 733 de sex masc. şi 719 fem. Expl. de diorite. Producţie de mobilă. Creşterea sturionilor în lacul Horia (43 ha). Fermă de creştere a bovinelor. Viticultură. Pomicultură. Pe terit. satului Horia a fost descoperită o villa rustica romană cu caracter meşteşugăresc (printre altele s-a identificat un cuptor pentru ars ceramică)  şi urmele unei aşezări rurale (vicus) din sec. 2–4, iar în arealul satului Cloşca, vestigiile unei aşezări autohtone în care s-au găsit monede romane republicane.

HORLEŞTI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din 3 sate, situată în Pod. Central Moldovenesc, pe râurile Voineşti şi Stavnic; 2 959 loc. (1 ian. 2011): 1 548 de sex masc. şi 1 411 fem. Expl. de argilă. Producţie de lanţuri şi arcuri. Prelucr. laptelui, a fructelor, legumelor şi a pieilor de animale. Morărit şi panificaţie. Pomicultură; viticultură. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Satul Horleşti, menţionat documentar pentru prima dată la 3 iul. 1471, s-a numit iniţial Horileşti, după numele lui Horilă Movilă. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1810) şi „Sfântul Ioan” (1822), în satele Scoposeni şi Bogdăneşti; biserică romano-catolică (1875, reparată în 1965), în satul Horleşti.

HOROATU CRASNEI, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 4 sate, situată în partea de Sud Est a Depr. Şimleu, la poalele de Nord Vest ale M-ţilor Meseş, pe cursul superior al râului Crasna; 2 601 loc. (1 ian. 2011): 1 281 de sex masc. şi 1 320 fem. Fabrică de săpun; panificaţie. Culturi de cereale, cartofi ş.a. În satul Horoatu Crasnei, menţionat documentar, prima oară, în 1213, cu numele Villa Huruat, se află o biserică din sec. 15, azi biserică reformată, cu adăugiri din sec. 18 şi o biserică ortodoxă din anul 1931-1937.

HORODIŞTEA, sat în com. Păltiniş, jud. Botoşani, considerat punctul nordic extrem al României, aflat la 48°15’06” latitudine nordică.

HORODNIC, fostă comună în jud. Suceava, alcătuită din 2 sate, care la 22 mai 2003 a fost desfiinţată, iar cele 2 sate componente, Horodnic de Jos şi Horodnic de Sus, au devenit comune de sine stătătoare.

HORODNIC DE JOS, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situată în partea de Nord Vest a Podisului Sucevei, pe râul Pozen; 2 484 loc. (1 ian. 2011): 1 226 de sex masc. şi 1 258 fem. Staţie de cale ferată pe linia Rădăuţi – Horodnic de Jos – Vicovu de Jos – Vicovu de Sus – Bivolăria – Gura Putnei – Straja – Brodina, inaugurata la 7 iulie 1889. Prelucrarea laptelui şi a cărnii. Moară de cereale. În arealul com. Horodnic de Jos a fost descoperită o necropolă datând din Neolitic. Biserica din lemn cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”–Călugăriţa (1717, iconostas din 1782, reparată în 1911), declarată monument istoric în anul 2004, şi biserica „Înălţarea Domnului” zidită în anii 2007-2009. Com. Horodnic de Jos a luat naştere la 22 mai 2003 prin separarea  satelor Horodnic de Jos şi Horodnic de Sus din fosta com. Horodnic, jud. Suceava.

HORODNIC DE SUS, com. în jud. Suceava, formată dintr-un sat, situată în zona de Nord Vest a Pod. Sucevei, pe râul Pozen; 4 914 loc. (1 ian. 2011): 2 450 de sex masc. şi 2 464 fem. Expl. şi prelucr. lemnului; produse de panificaţie. Biserica „Sfântul Dumitru” (1790-1791, cu pridvor adăugat în 1853). Bogat fond cinegetic. Agroturism. Com. Horodnic de Sus a luat naştere la 22 mai 2003 prin separarea satelor Horodnic de Jos şi Horodnic de Sus din fosta com. Horodnic, jud. Suceava.

HORODNICENI, com. în jud. Suceava, alcătuită din 5 sate, situată în partea de Vest a Podişului Fălticeni, pe interfluviul râurilor Moldova şi Şomuzu Mare; 3 535 loc. (1 ian. 2011): 1 709 de sex masc. şi 1 826 fem. Culturi de cartofi, legume ş.a. Pomicultură (meri, pruni, peri). Prelucrarea fructelor. Creşterea bovinelor. Bibliotecă cu c. 9 500 vol. În satul Horodniceni se află biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”, cu iconostas din anul 1736, ctitorie din anii 1538-1539 a marelui vistiernic Matiaş/Mătieş, sfetnicul domnului Moldovei, Petru Rareş, declarată monument istoric în anul 2004, consolidată şi restaurată în anul 2006 (în această biserică se află mormântul ctitorului); în satul Boteşti există o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1801–1802, refăcută în 1893), iar în satul Rotopăneşti, biserica „Sfânta Treime” (1856) şi conacul boierului Nicolae Istrate (1800). În satul Brădăţel există mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), întemeiată în 1947 de un grup de călugăriţe venite de la mănăstirea Agafton, jud. Botoşani. Biserica mănăstirii  Brădăţel  poartă  hramul „Izvorul Tămăduirii” şi are o turlă octogonală pe naos şi un pridvor închis. La 8 nov. 2007 în incinta acestei mănăstiri a fost pusă piatra de temelie a unei noi biserici, mai mare, cu hramul „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir”.

HOTARELE, com. în jud. Giurgiu, formată dintr-un sat, situată în Câmpia Burnas, pe râul Argeş; 3 535 loc. (1 ian. 2011): 1 694 de sex masc. şi 1 841 fem. Nod rutier. Produse alim. Legumicultură; culturi de căpşuni. Pomicultură. Podgorie. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. Hotarele a făcut parte din jud. Ilfov. Satul Hotarele a fost înfiinţat în perioada 1760-1770 şi atestat documentar în 1810. Biserică de zid construită în anii 1891– 1894 (pe locul uneia din lemn care data din 1788–1790), cu catapeteasmă din lemn de stejar, pridvor adăugat în anul 1904 şi picturi murale interioare executate în 1912 de V. Mitescu. Iniţial, biserica a avut hramul „Sfântul Dumitru”, dar după renovarea din 1936, când a fost şi repictată în anii 1938–1939, în stil bizantin, de pictorii Arution Avachian şi Iob Agapiescu, a primit hramul „Cuvioasa Parascheva”. Picturile au fost spălate în 1957. Până la 7 apr. 2004, com. Hotarele a avut în componenţă atât satele Herăşti şi Miloşeşti, care la acea dată au format com. Herăşti, cât şi satele Izvoarele şi Teiuşu, care, tot la aceeaşi dată, au format com. Izvoarele, jud. Giurgiu.

HUDEŞTI, com. în jud. Botoşani, alcătuită din 6 sate, situată în partea de Nord a Câmpiei Jijiei Superioare, la graniţa cu Ucraina, pe cursul superior al râului Başeu; 6 209 loc. (1 ian. 2011): 3 067 de sex masc. şi 3 142 fem. Expl. de gresii şi de nisip cuarţos. Lac piscicol (500 ha). Culturi de cereale, floarea-soarelui, cartofi ş.a. Creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Viticultură. Parc dendrologic (2,4 ha) în care se află conacul boierului Ion Franc. Pe terit. satului Baranca au fost descoperite vestigiile unei aşezări fortificate (extinsă pe c. un ha), datând din sec. 9–11. În satul Hudeşti, menţionat documentar, pentru prima oară, în 1436 cu numele Hudinţi, se află bisericile „Sfinţii Voievozi” (1752–1759), ctitorie a spătarului Mihail Costache Boldur Lăţescu, şi „Sfântul Gheorghe” (1924), precum şi conacul acestuia datând din 1757, azi şcoală; biserică având hramul „Sfântul Gheorghe” (1803, reparată în 1908), în satul Mlenăuţi. La 23 iun. 2004, com. Hudeşti a primit în componenţa sa două sate reînfiinţate la acea dată, şi anume Başeu (atestat documentar, prima oară, în 1605 şi apoi la 20 ian. 1634) şi Vatra, sate care fuseseră desfiinţate la 17 febr. 1968. În satul Vatra există o biserică zidită în 1921 pe locul uneia din 1820, iar în satul Başeu se află biserica „Sfântul Mucenic Pantelimon” construită din paiantă în anii 1901-1903 şi pictată în 2006-2007. Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Hudeşti s-au numit Lupeni.

HULUBEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Piem. Cândeşti cu Câmpia Târgoviştei, pe râul Potopu; 3 385 loc. (1 ian. 2011): 1 683 de sex masc. şi 1 702 fem. Expl. de petrol. Pomicultură (meri, peri, caişi, pruni). În satul Butoiu de Jos se află ruinele mănăstirii Butoiu-Potoc (sec. 15), din care se mai păstrează doar o biserică reclădită în 1648–1649 şi renovată în anii 1850–1853, şi bisericile cu hramurile „Schimbarea la Faţă” (1853) şi „Adormirea Maicii Domnului” (1855); în satul Măgura există biserica „Sfinţii Voievozi” (1899), iar în satul Hulubeşti, atestat documentar la 7 febr. 1587, se află biserica având dublu hram – „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Nicolae” (1863–1865) şi bisericile „Sfântul Gheorghe” (1840) şi „Sfinţii Voievozi” (1891).

HUREZANI, com. în jud. Gorj, alcătuită din 5 sate, situată în zona Dealurilor Amaradiei, pe râul Amaradia; 1 674 loc. (1 ian. 2011): 888 de sex masc. şi 786 fem. Nod rutier. Expl. de gaze naturale. Pomicultură (meri, pruni, peri). Bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1842) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1908, restaurată în anul 2010), în satul Hurezani.

HURUIEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din 7 sate, situată în partea de Sud a Colinelor Tutovei, pe râul Perchiu; 2 612 loc. (1 ian. 2011): 1 300 de sex masc. şi 1 312 fem. Expl. de gaze naturale. Expoziţia fotodocumentară „Vasile Pârvan” (în satul Perchiu) cuprinde fotografii, copii documentare privind viaţa şi activitatea arheologului V. Pârvan. Satul Floreşti este menţionat documentar în 1472 şi apoi în 1495. Bisericile cu hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1780, rezidită în 1894), „Sfântul Dumitru” (ante 1809, refăcută în 1822, reparată în 1845 şi refăcută în 1927) şi „Sfinţii Voievozi” (ante 1809, refăcută în 1862), în satele Ocheni, Floreşti şi Huruieşti; în satul Fundoaia se află o biserică din lemn cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, ctitorie din 1787 a boierului Ioan Şetrariu, reparată în 1845, în prezent capelă de cimitir, iar în anii 2002-2006 a fost construită o nouă biserică, având hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, de mari dimensiuni (27 m lungime, 7 m lăţime şi 26 m înălţime) cu picturi murale interioare în frescă. În satul  Huruieşti  mai  există  biserica „Sfântul Gheorghe” datând din 1850, distrusă de un incendiu în anul 2010 şi reconstruită în anii 2010-2011, precum şi biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” construită din paiantă în 1935 (în satul Şarba – sat care a fost înglobat în satul  Huruieşti la 17 febr. 1968), reparată în 1948, 1978 şi pictată în anii 2003-2007.

HUSASĂU DE TINCA, com. în jud. Bihor, alcătuită din 5 sate, situată în zona de contact a Câmpiei Miersigului cu Dealurile Hidişelului, la confl. râului Valea Nouă cu Fonău; 2 320 loc. (1 ian. 2011): 1 182 de sex masc. şi 1 138 fem. Nod rutier. Satul Husasău de Tinca este menţionat documentar, prima oară, în 1332. În satul Sititelec, atestat documentar în anul 1213, se află biserica „Sfântul Nicolae” construită în anii 1926-1928 pe locul uneia din lemn ce data din 1882 şi reparată în 1976.

HUSNICIOARA, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită din 11 sate, situată în Piem. Coşuştei, pe cursul superior al râului Huşniţa; 1 393 loc. (1 ian. 2011): 722 de sex masc. şi 671 fem. Biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1785), în satul Selişteni.