Mehedinţi

Date generale

Judeţul Mehedinţi se află în partea de SV a României, în bazinul inf. al Dunării, la graniţa cu Serbia şi Bulgaria (la SV şi S), între jud. Caraş-Severin (V şi NV), Gorj (N şi NE) şi Dolj (E şi SE), intersectat de paralela de 45° latitudine nordică şi de meridianul de 23° longitudine estică. Supr.: 4 933 km2 (2,07% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 279 590 loc. (1,26% din populaţia ţării), din care 137 740 loc. de sex masc. (49,26%) şi 141 850 de sex fem. (50,74%). Populaţia urbană: 141 630 loc. (50,66%); rurală: 137 960 loc. (49,34%). Densitatea: 56,7 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 89,3% români, 4,1% rromi, 0,4% sârbi, apoi maghiari, germani, turci, ucraineni, slovaci, cehi, tătari ş.a. Reşed.: municipiul Drobeta-Turnu Severin. Oraşe: Baia de Aramă, Orşova, (municipiu), Strehaia, Vânju Mare. Comune: 61. Sate: 344 (din care 15 sate aparţin oraşelor). Localit. componente ale municipiilor şi oraşelor: 9.

Relieful

Relief variat, reprezentat prin trei trepte distincte care se succed de la NV către SE: partea de NV a jud. Mehedinţi este ocupată, în proporţie de c. 14%, de M-ţii Mehedinţi (Carpaţii Meridionali) şi M-ţii Almăj (Carpaţii Occidentali) – zonă în care se încadrează şi defileul Dunării de la Cazane şi Porţile de Fier; treapta mijlocie de relief, extinsă la E de M-ţii Mehedinţi, pe c. 56% din supr. jud. Mehedinţi, cuprinde Pod. Mehedinţi, Piem. Coşuştei şi Piem. Bălăciţei, iar în partea de S şi SV a jud. Mehedinţi se desfăşoară Câmpia Blahniţei (c. 30% din supr. jud. Mehedinţi), formată din terasele Dunării.

Clima

Climă temperat-continentală, moderată, cu unele influenţe mediteraneene, cu ierni blânde (temp. medie a lunii ian. oscilează între –1°C şi –4°C, mai coborâtă pe crestele montane, până la –6°C, iar începând din luna febr., temp. sunt pozitive până pe la sf. lunii nov.) şi veri călduroase şi secetoase. Temp. medie anuală variază între 4°C în zonele montane şi 10–11°C în restul teritoriului. Temp. max. absolută (43,5°C) s-a înregistrat la Strehaia (aug. 1946), iar temp. minimă absolută (–33°C), tot la Strehaia (ian. 1907), rezultând o amplitudine a temp. extreme de 76,5°C – mult mai mică decât în celelalte judeţe ale ţării, datorită influenţelor mediteraneene, care determină ca iernile să fie mai blânde (jud. Mehedinţi se află pe locul 3 pe ţară din punct de vedere al amplitudinii temp. extreme, după jud. Caraş-Severin şi Constanţa). Cantităţile medii anuale de precipitaţii însumează 500–600 mm în zona de câmpie, 800–950 mm în reg. piemontane şi de podiş şi 1 200 mm pe înălţimile montane, cele mai mari valori înregistrându-se în lunile mai-iunie şi oct.-nov. Regimul eolian se caracterizează prin vânturi predominante dinspre V (canalizate pe văile Dunării, Cernei ş.a.) şi NV, care bat cu o frecvenţă de 12–13%, cu viteze medii la 4,5–6,0 m/s.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică, cu o densitate medie de 0,4 km/km2, este tributară în cea mai mare parte, direct sau indirect, Dunării, care formează limita de S a jud. Mehedinţi, pe o lungime de 193 km, şi, totodată, frontiera de stat a României cu Serbia şi Bulgaria. În acest sector, Dunărea prezintă o pantă de scurgere care variază între 35–40‰ în zona dintre Orşova şi Drobeta-Turnu Severin şi 3–4‰ între Gruia şi Cetate şi un debit mediu ce creşte de la 5 390 mc/s, la Orşova, la 5 460 mc/s la Drincea. În arealul defileului Dunării de la Cazane şi Porţile de Fier, cursul Dunării a fost amenajat complex (1964–1971), prin colaborarea dintre România şi Iugoslavia (azi Serbia), realizându-se lacul de acumulare Porţile de Fier I (130 km lungime, 5 km lăţime max., c. 700 km2 şi 2,1 md. mc de apă), creat în spatele barajului construit între localit. Gura Văii (România) şi Šip ( Serbia), şi hidrocentrala Porţile de Fier I, cu o putere instalată de 2 100 MW, din care 1 050 MW aparţin României. Ca urmare a potenţialului hidroenergetic ridicat de care dispune Dunărea în acest sector, în aval de complexul hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I, în zona Ostrovu Mare, în perimetrul com. Gogoşu a fost construit complexul hidroenergetic Porţile de Fier II (dat în folosinţă în 1985), ca rod al colaborării între România şi Iugoslavia (în prezent Serbia). Pr. râuri pe care Dunărea le colectează de pe terit. jud. Mehedinţi sunt Mraconia, Eşelniţa, Cerna, Bahna, Topolniţa, Blahniţa şi Drincea. În partea de NE a jud. Mehedinţi se desfăşoară bazinul hidrografic superior al râului Motru cu pr. săi afluenţi – Coşuştea şi Huşniţa. În afara celor două mari lacuri de acumulare de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, pe terit. jud. Mehedinţi există doar câteva iazuri, precum şi lacul Zăton, din zona carstică Ponoarele, şi lacul Balta, de pe râul Topolniţa.

Vegetaţia

Vegetaţia naturală prezintă unele caracteristici legate de influenţele climatului submediteranean, de altitudinile coborâte ale reliefului şi de marea extensiune a zonelor calcaroase. Toate aceste elemente determină dezvoltarea, pe un areal larg, a unor specii şi asociaţii vegetale cu caracter sudic, precum şi a unor rarităţi floristice. Astfel, în Câmpia Blahniţei se mai păstrează câteva pâlcuri de stejar pufos, în amestec cu stejar brumăriu, ulm, cer şi gârniţă, resturi ale vegetaţiei de silvostepă, iar în reg. defileului Dunării şi în zonele calcaroase din M-ţii Mehedinţi şi din Pod. Mehedinţi sunt prezente, pe mari supr., numeroase specii de plante termofile (iubitoare de căldură), printre care se evidenţiază cărpiniţa (Carpinus orientalis), liliacul (Syringa vulgaris), mojdreanul (Fraxinus ornus), scumpia (Cotinus coggygria), alunul turcesc (Corylus colurna), ghimpele (Ruscus aculeatus, Ruscus hypoglossum), dârmozul (Viburnum lantana), precum şi unele elemente rare (mai ales în defileul Dunării) printre care arţarul trilobat (Acer monspessulanum), tisa (Taxus baccata), laleaua (Tulipa hungarica), Daphne laureola ş.a. În partea central-sudică a jud. Mehedinţi se dezvoltă frecvent pădurile de cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto), în alternanţă cu pajişti (dominate de Festuca valesiaca) şi terenuri agricole, iar la poalele M-ţilor Almăj şi în partea de S a Pod. Mehedinţi predomină gorunetele, cereto-gorunetele şi cereto-gârniţetele. În partea centrală şi de N a Pod. Mehedinţi se întâlnesc păduri de gorun (Quercus petraea) în alternanţă cu fagul, iar pe pantele M-ţilor Mehedinţi şi pe înălţimile M-ţilor Almăj se dezvoltă pădurile de fag.

Fauna

Fauna, ca şi vegetaţia, este influenţată de climatul cu nuanţe submediteraneene care determină prezenţa multor specii termofile, ca broasca ţestoasă de uscat (Testudo hermanni), scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus), vipera cu corn (Vipera ammodytes), rădaşca (Lucanus cervus), guşterul vărgat, o specie sudică de şopârlă ş.a. Fauna forestieră este bogată şi variată în specii: mistreţi, ursi, căpriori, râşi, jderi, vulpi, veveriţe, pisici sălbatice, ierunci, ciocănitori etc.

Resurse naturale

Zăcăminte de huilă (Baia Nouă, Eibenthal), cărbune brun şi lignit (perimetrul Floreşti–Husnicioara–Livezile–Balota), pirite cuprifere (Moldova Nouă), min. de crom şi magneziu (Dubova), molibden, titan şi zirconiu (Eşelniţa), feldspat (Eşelniţa), bentonit (Orşova, Eşelniţa), azbest (Dubova, Baia Nouă, Eibenthal, Podeni). În jud. Mehedinţi se găseşte şi o gamă variată de roci de construcţie: marmură şi calcar ornamental (Gura Văii), granit (Eşelniţa), calcar (Iloviţa, Baia de Aramă, Bâlvăneşti, Podeni, Brezniţa-Ocol, Orşova, Ponoarele ş.a.), argilă (Şişeşti, Corcova, Hinova, Strehaia), nisip (Şişeşti, Căzăneşti, Şimian, Bălăciţa, Hinova, Şovarna, Vânju Mare, Pristol, Salcia), balast etc. O bogăţie aparte o reprezintă pădurile (149 840 ha, 2008) şi apele minerale sulfuroase, iodurate, bromurate, cloruro-sodice, termale (17–24°C) de la Schela Cladovei, situate la peste 100 m adâncime şi apele minerale sulfuroase geotermale (23–29°C) de la Bala.

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire (unelte din silex, răzuitoare, dăltiţe, obiecte din os) scoase la iveală de săpăturile arheologice efecutate în ostroavele Banului, Şimian, Corbului, Ostrovu Mare, sau cele găsite în Peştera lui Climente, atestă existenţa vieţii pe aceste meleaguri de la sf. Paleoliticului şi începutul Neoliticului. În perimetrul com. Gârla Mare, care a dat numele unei culturi materiale, au fost descoperite vestigiile mai multor aşezări omeneşti din Neoliticul mijlociu şi târziu (milen. 4–2 î.Hr.), aparţinând culturilor materiale Vinča-Turdaş şi Sălcuţa, din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (2500–1800 î.Hr.) şi mai ales din epocile mijlocie şi târzie ale bronzului. Vestigii aparţinând Epocii bronzului au fost descoperite şi în arealele localit. Bâlvăneşti şi Balta Verde (com. Gogoşu) sau în Ostrovu Mare, iar prima Epocă a fierului (La Tène) este bine reprezentată de aşezările şi fortificaţiile de la Schela Cladovei, Sviniţa, Dubova, Gura Văii, Hinova, Ilovăţ, Drobeta-Turnu Severin ş.a. Expediţiile legiunilor romane pe terit. Daciei, care pătrundeau prin terit. mehedinţean de azi, au culminat cu cele două războaie (101–102 şi 105–106), în care armatele împăratului Traian au învins pe cele comandate de Decebal, punând stăpânire pe aceste meleaguri pe o perioadă de 165 de ani. În timpul stăpânirii romane, datorită prezenţei unor importante drumuri care traversau terit. actual al jud. Mehedinţi, s-au dezvoltat mai multe aşezări, printre care Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin), Dierna (Orşova), Ad Mutrium (azi Butoieşti) ş.a. În jurul anului 324, împăratul Constantin cel Mare a reactivat politica de cucerire şi consolidare a stăpânirii romane la N de Dunăre. În cadrul acestor acţiuni a fost construit marele val de pământ, cunoscut sub numele de „Brazda lui Novac”, care pornea de la gura râului Topolniţa, traversa Oltenia şi Muntenia prin zona subcarpatică până la Mizil. Singurul castru descoperit pe această linie de fortificaţii în perimetrul jud. Mehedinţi este acela de la Hinova, care era subordonat castrului de la Drobeta. Valurile popoarelor migratoare care s-au abătut asupra terit. mehedinţean în sec. 4–7 nu au putut să disloce populaţia autohtonă dacică, perenitatea populaţiei de pe aceste meleaguri, în perioada sec. 8–11, fiind demonstrată de descoperirile arheologice de la Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Ostrovu Banului, Ostrovu Mare ş.a. (aşezări de tip rural cu bordeie, ceramică, unelte din fier, podoabe din bronz etc.). În Evul Mediu timpuriu, românii (vlahii) trăiau aici organizaţi în voievodate conduse de voievodul Glad (şi urmaşul său, Ahtum), care îşi avea reşed., probabil, la Orşova (Castrum Urscia) – cetate menţionată documentar atât în cronica notarului Anonymus al regelui Bèla IV – Gesta Hungarorum, cât şi în lucrarea cu caracter hagiografic Legenda Sfântului Gerhard (Legenta Santi Gerhardi Episcopii). Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul municipiului Drobeta-Turnu Severin au scos la iveală vase ceramice de tip balcano-dunărean, aparţinând culturii materiale Dridu (sec. 8–11), care atestă o intensă locuire a acestei zone. În 1230, pe terit. de azi al jud. Mehedinţi s-au pus bazele Banatului de Severin – unitate militară şi administrativă şi important punct în sistemul de fortificaţii de pe Dunăre, care cuprindea partea de S a Banatului, reg. Severinului şi o mică parte din vestul Olteniei, cu centrul în cetatea Severinului. Această puternică cetate (Castrum Zeurini), menţionată documentar, prima oară, în 1247, în Diploma Ioaniţilor, a existat până în 1524, când a fost ocupată de oştirile otomane, rămânând sub dominaţia acestora timp de c. 300 de ani. După 1492, când reşed. banilor Olteniei a fost transferată de la Strehaia la Craiova, în cetatea de la Strehaia a continuat să funcţioneze o bănie de Mehedinţi, subordonată celei de la Craiova. Această bănie a jucat un rol militar important (până pe la sf. sec. 16) în politica voievozilor români de apărare a ţării. În sec. 17, sub conducerea lui Lupu Mehedinţeanu şi, în 1821, sub comanda lui Tudor Vladimirescu, locuitorii acestor meleaguri au luptat împotriva asupririi naţionale şi sociale. În sec. 18 şi 19, ca urmare a războaielor dintre imperiile Otoman, Rus şi Habsburgic, terit. mehedinţean a devenit adeseori câmp de luptă, mai ales în zona strategică a Porţilor de Fier. Între 1718 şi 1739, terit. mehedinţean, împreună cu întreaga Oltenie, au fost sub dominaţie habsburgică. După Pacea de la Adrianopol (1829), datorită relaţiilor comerciale externe tot mai intense, precum şi poziţiei geografice pe Dunăre, jud. Mehedinţi a început să se dezvolte în mod armonios din punct de vedere economic şi social-cultural. După înfiinţarea portului (1851) şi a şantierului naval (1858) de la Turnu Severin, acest oraş a devenit cel mai important centru economic, social-cultural şi administrativ al Mehedinţiului, iar după terminarea căii ferate (1875) a cunoscut o dezvoltare ascendentă. Astfel, în prima jumătate a sec. 20, Turnu Severin a figurat între cele 18 mari centre urbane ale României. În ceea ce priveşte organizarea teritorial-administrativă a ţării, jud. Mehedinţi apare atestat documentar, pentru prima oară, la 27 ian. 1483, iar până în al patrulea deceniu al sec. 19 figura drept cel mai mare judeţ (între toate cele 17) al Ţării Româneşti. După 1838, peste 50 de sate ale jud. Mehedinţi, învecinate cu jud. Dolj şi Gorj, au fost arondate acestora, micşorându-i substanţial suprafaţa. Totuşi, în anul 1878, jud. Mehedinţi (cu reşed. la Turnu Severin din anul 1841) se situa pe locul 4 ca mărime între judeţele ţării. O dată cu împărţirea pe regiuni a ţării în 1950, fostul jud. Mehedinţi (5 320 km2), cu opt plăşi, trei oraşe şi 428 de sate, a devenit regiunea Severin, cu reşed. la Caransebeş, în 1952 a intrat în componenţa regiunii Oltenia, iar la 17 febr. 1968 a redevenit jud. Mehedinţi, cu reşed. la Turnu Severin (numit din 15 mai 1972 Drobeta-Turnu Severin) – dată la care oraşul a fost declarat municipiu.

Economia

Economia jud. Mehedinţi se remarcă printr-o structură industrial-agrară, în care activează nenumărate regii autonome, societăţi comerciale cu capital de stat sau privat şi numeroşi întreprinzători particulari.

Industria

Industria mehedinţeană produce o gamă variată de sortimente: energie electrică şi termică (hidrocentralele Porţile de Fier I de la Drobeta-Turnu Severin şi Porţile de Fier II de la Gogoşu, cele două centrale electrice şi de termoficare de la Drobeta-Turnu Severin şi cea de la Orşova), nave fluviale, barje ş.a. (Drobeta-Turnu Severin, Orşova), motoare generatoare şi transformatoare electrice (Orşova), armături industriale din oţel şi robineţi (Strehaia), material rulant feroviar, anvelope gigant, aparate de măsură şi control, celuloză şi hârtie (Drobeta-Turnu Severin), mobilă, placaj, furnir, plăci fibro-lemnoase, cherestea etc. (Drobeta-Turnu Severin, Strehaia, Orşova, Baia de Aramă, Vânju Mare), mat. de constr. (Drobeta-Turnu Severin, Baia de Aramă, Strehaia), produse textile (ţesături din bumbac, conf., tricotaje etc.) la Drobeta-Turnu Severin, Strehaia, Orşova, Baia de Aramă, Vânju Mare, produse alim. etc.

Agricultura

Agricultura are o pondere însemnată în economia jud. Mehedinţi. Cu toate greutăţile inerente cauzate de tranziţia la economia de piaţă, bazată pe concurenţă, sectorul agricol a înregistrat progrese atât la culturile agricole, cât şi în domeniul creşterii animalelor – domenii în care forma de proprietate privată a devenit preponderentă. La sf. anului 2007, fondul funciar al jud. Mehedinţi era format din 293 996 ha terenuri agricole (din care 283 236 ha, respectiv 96,3%, în proprietate privată), 149 840 ha terenuri acoperite cu păduri, 17 002 ha acoperite cu ape şi 32 451 ha alte suprafeţe. Din totalul supr. agricole (293 996 ha), 188 463 ha erau terenuri arabile, 80 772 ha păşuni, 10 637 ha fâneţe, 6 198 ha vii şi pepiniere viticole şi 7 926 ha livezi şi pepiniere pomicole. În anul 2007, terenurile arabile erau cultivate cu grâu şi secară (49 408 ha), porumb (43 139 ha) plante de nutreţ (7 759 ha), plante uleioase (6 794 ha), floarea-soarelui (6 299 ha), orz şi orzoaică, ovăz, leguminoase pentru boabe, cartofi, legume etc. În cazul unor deficite de umiditate, agricultura mehedinţeană dispune de peste 80 700 ha amenajate pentru a fi irigate. Viticultura, cu o producţie totală de struguri de 19 050 tone (2007), are condiţii prielnice de dezvoltare în arealele localit. Corcova, Halânga, Vrata, Oprişor, Izvoarele, Jiana. La începutul anului 2008, sectorul zootehnic, privatizat în proporţie de peste 99%, cuprindea 41 687 mii capete bovine, 98 358 capete porcine, 107 759 capete ovine, 32 686 capete caprine, 16 867 capete cabaline; avicultură (1 485 237 capete păsări); apicultură (19 666 familii de albine); piscicultură.

Căile de comunicaţie

Căile de comunicaţie feroviare, rutiere şi mai ales fluviale asigură legăturile jud. Mehedinţi atât cu judeţele învecinate, cât şi cu cele mai îndepărtate, dar şi legăturile dintre diferitele sale localităţi. La sf. anului 2007, lungimea reţelei feroviare de pe terit. jud. Mehedinţi însuma 124 km (în totalitate electrificată), revenind o densitate de 25,1 km/1 000 km2, locul 3 pe ţară, după jud. Tulcea şi Giurgiu, din punct de vedere al slabei densităţi a reţelei feroviare. Importanţa transportului feroviar este marcată de prezenţa pe terit. jud. Mehedinţi a unui segment al magistralei feroviare BucureştiCraiovaDrobeta-Turnu SeverinOrşovaTimişoara. În acelaşi an, lungimea totală a drumurilor publice era de 1 861 km, din care 431 km modernizate, cu o densitate de 37,7 km/100 km2 (superioară mediei pe ţară, care este de 33,9 km/100 km2), remarcându-se trei centre polarizatoare principale (noduri rutiere) ale drumurilor mehedinţene: Drobeta-Turnu Severin, Vânju Mare, Strehaia. O importanţă deosebită în transporturile rutiere o prezintă tronsonul magistralei rutiere de interes naţional – Bucureşti–PiteştiCraiovaDrobeta-Turnu Severin–Orşova–Timişoara. Transportul fluvial se realizează pe Dunăre, toate operaţiunile legate de acesta fiind asigurate de porturile Drobeta-Turnu Severin şi Orşova.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, activitatea de instruire şi educare a copiilor se desfăşura în cadrul celor 14 grădiniţe de copii, cu 8 698 copii înscrişi şi 492 de educatoare, 80 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 24 346 elevi şi 1 990 cadre didactice, 19 licee, cu 12 894 elevi şi 886 profesori, o şcoală profesională, cu 2 824 elevi şi 172 profesori ş.a. În acelaşi an, la Drobeta-Turnu Severin funcţiona un institut de învăţământ superior, cu şase facultăţi, 3 879 studenţi şi 45 profesori. În anul 2007, reţeaua aşezămintelor de cultură şi artă cuprindea un teatru (la Drobeta-Turnu Severin), patru muzee, patru case de cultură, 104 cămine culturale, 195 biblioteci, cu 1 774 000 vol., o orchestră de muzică populară, mai multe ansambluri folclorice, tarafuri, fanfare populare ş.a. Un loc aparte îl au manifestările etnofolclorice: Sărbătoarea liliacului de la Ponoarele (în luna mai), Sărbătoarea grâului de la Salcia (iul.), Festivalul cântecului, dansului şi portului mehedinţean de la Drobeta-Turnu Severin, nedeile săteşti ş.a. Activitatea sportivă se desfăşoară în cadrul celor 30 de secţii sportive în care activează 1 039 sportivi legitimaţi, 53 antrenori şi 73 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

În anul 2007, reţeaua unităţilor sanitare de pe cuprinsul jud. Mehedinţi cuprindea şase spitale, cu 1 637 paturi (un pat de spital la 182 locuitori), o policlinică, şase dispensare, 96 farmacii şi puncte farmaceutice. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 457 de medici (un medic la 653 locuitori), 90 de medici stomatologi (un medic stomatolog la 3 319 locuitori) şi 1 453 cadre medicale cu pregătire medie.

Turismul

Jud. Mehedinţi dispune de un potenţial turistic ridicat (nevalorificat pe deplin din cauza unei infrastructuri insuficient dezvoltate) legat de cadrul natural cu peisaje variate şi pitoreşti, cu numeroase monumente ale naturii: podul natural de la Ponoarele (fenomen rar întâlnit, format prin prăbuşirea parţială a tavanului unei peşteri – este de fapt o boltă naturală cu o deschidere de 25 m, o lungime de 61 m, o lăţime de 8 m şi o înălţime de 9,7 m); peşterile Topolniţa, Bulba, Peştera lui Epuran ş.a.; defileele Dunării de la Porţile de Fier şi Cazane; cheile Topolniţei, Coşuştei, Bulbei; fermecătoarele peisaje din M-ţii Mehedinţi şi M-ţii Almăj; cele două lacuri de acumulare de la Porţile de Fier I şi II. Interesante obiective de interes turistic sunt grupate în municipiul DrobetaTurnu Severin, Strehaia, Orşova, Baia de Aramă, în ins. Şimian (unde a fost reconstituită cetatea de pe ins. Ada-Kaleh, acoperită de apele lacului de acumulare Porţile de Fier I) şi în multe localit. din Pod. Mehedinţi, care sunt încadrate în zona turistică cunoscută sub numele de Nordul Olteniei. Rezervaţiile naturale adăpostesc elemente de mare valoare ştiinţifică. Se remarcă îndeosebi Cazanele Mari şi Mici din defileul Dunării, cu tufişuri de tip submediteraneean; Valea Oglănicului, unde se întâlneşte o varietate aparte a lalelei Cazanelor, de culoare galbenă (Tulipa hungarica var. undulatifolia); rezervaţia Gura Văii-Vârciorova (unde este protejată o plantă endemică, cu areal restrâns, Prangos carinata); pădurea cu liliac de la Ponoare; pădurea Stârmina, cu arborete de fag de tip iliric, în care apar din abundenţă cele două specii sudice de ghimpe (Ruscus aculeatus şi Ruscus hypoglossum); pădurea Borovăţ, care cuprinde singurul arboret de pin negru de Banat ce s-a mai păstrat în Pod. Mehedinţi. Rezervaţiile paleontologice  Sviniţa  (calcare  cu amoniţi) şi Bahna-Iloviţa (calcare recifale şi argile cu faună din Badenian) sunt pentru specialişti puncte de referinţă de interes naţional şi chiar european. O atracţie turistică o constituie şi numeroasele vestigii istorice (Drobeta-Turnu Severin, Orşova, Butoieşti, Gârla Mare ş.a.) şi elementele de autentică şi străveche cultură populară (ţesături şi cusături populare, piese de port popular, obiecte rezultate din prelucr. artistică a lemnului, vase de ceramică populară, instalaţii tehnice populare, case cu aspect de culă – cum sunt cele de la Cerneţi, Broşteni, Ercea ş.a.). În anul 2007, reţeaua unităţilor de cazare turistică era formată din şapte hoteluri şi moteluri, cinci pensiuni turistice urbane şi o pensiune turistică rurală ş.a., cu o capacitate totală de 1 276 locuri. Indicativ auto: MH.

Localităţile jud. Mehedinţi

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. MunicipiiLocalit. componente ale municipiilor
1. DROBETA-TURNU SEVERIN (145 d.Hr.)
(Drobeta)
1. Dudaşu Schelei
2. Gura Văii
3. Schela Cladovei
2. ORŞOVA (157 d.Hr.)
(Dierna)
 
II. OraşeLocalit. componente ale oraşelorSatele care aparţin oraşelor
BAIA DE ARAMĂ (1581)   1. Bratilovu (1391)
2. Brebina
3. Dealu Mare
4. Mărăşeşti
5. Negoeşti
6. Pistriţa
7. Stăneşti
8. Titerleşti (1804)
STREHAIA (1471)1. Ciochiuţa
2. Comanda
3. Hurduceşti
4. Lunca Banului
5. Slătinicu Mare
6. Slătinicu Mic
1. Menţi*
2. Motruleni
3. Stănceşti
VÂNJU MARE (1772) 1. Bucura
2. Nicolae Bălcescu (f.1912)
3. Oreviţa Mare (1652)
4. Traian
* Până la 20 mai 1996 s-a numit Menţii din Faţă.
III. Comune  Satele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. BALA  1. Bala (1415)
2. Bala de Sus
3. Brateşul
4. Brativoeşti
5. Câmpu Mare
6. Cârşu
7. Comăneşti
8. Crainici
9. Dâlma
10. Iupca
11. Molani
12. Rudina
13. Runcuşoru
14. Sărdăneşti
15. Vidimireşti
2. BALTA  1. Balta
2. Coada Cornetului
3. Costeşti
4. Gornoviţa
5. Nevăţu (sat depopulat
după anul 1996)
6. Prejna
7. Sfodea
3. BĂLĂCIŢA  1. Bălăciţa
2. Dobra
3. Gvardiniţa
4. BÂCLEŞ  1. Bâcleş
2. Corzu
3. Giura
4. Petra
5. Podu Grosului
6. Seliştiuţa
7. Smadoviţa
5. BÂLVĂNEŞTI  1. Bâlvăneşti
2. Bâlvăneştii de Jos
3. Călineştii de Jos
4. Călineştii de Sus
5. Pârlagele
6. BRANIŞTEA  1. Braniştea (1835)
2. Goanţa
7. BREZNIŢA-MOTRU1. Brezniţa-Motru
2. Cosovăţ
3. Deleni
4. Făuroaia
5. Plai
6. Tălăpanu
7. Valea Teiului
8. BREZNIŢA-OCOL  1. Brezniţa-Ocol (1484)
2. Jidoştiţa (1374)
3. Magheru
4. Şuşiţa
9. BROŞTENI  1. Broşteni
2. Căpăţâneşti
3. Luncşoara
4. Lupşa de Jos
5. Lupşa de Sus
6. Meriş
10. BURILA MARE  1. Burila Mare (1612)
2. Crivina
3. Izvoru Frumos
4. Ţigănaşi
5. Vrancea
11. BUTOIEŞTI  1. Butoieşti
2. Argineşti
3. Buiceşti
4. Gura Motrului
5. Jugastru
6. Pluta
7. Răduţeşti
8. Ţânţaru
12. CĂZĂNEŞTI  1. Căzăneşti
2. Ercea
3. Gârbovăţu de Sus
4. Govodarva
5. Ilovu
6. Jigniţa
7. Păltinişu
8. Poiana
9. Roşia
10. Severineşti
11. Suharu
12. Valea Coşuştei
13. CIREŞU  1. Cireşu
2. Bunoaica
3. Jupâneşti
4. Negruşa
14. CORCOVA  1. Corcova
2. Breţa
3. Cernaia
4. Cordun
5. Croica
6. Gârbovăţu de Jos
7. Imoasa
8. Jirov
9. Măru Roşu
10. Pârvuleşti
11. Puşcaşu
12. Stejaru
13. Vlădăşeşti
15. CORLĂŢEL  1. Corlăţel
2. Valea Anilor
16. CUJMIR  1. Cujmir
2. Aurora
3. Cujmiru Mic
17. DÂRVARI  1. Dârvari
2. Gemeni
18. DEVESEL  1. Devesel (1637)
2. Batoţi
3. Bistreţu
4. Dunărea Mică
5. Scăpău
6. Tismana
19. DUBOVA  1. Dubova
2. Baia Nouă
3. Eibenthal
20. DUMBRAVA  1. Dumbrava de Jos
2. Albuleşti
3. Brâgleasa
4. Dumbrava de Mijloc
5. Dumbrava de Sus
6. Golineasa
7. Higiu
8. Rocşoreni
9. Valea Marcului
10. Varodia
11. Vlădica
21. EŞELNIŢA (până la
20 mai 1996 a avut
grafia Ieşelniţa)
1. Eşelniţa
22. FLOREŞTI  1. Floreşti
2. Copăcioasa
3. Gârdoaia
4. Livezi
5. Moşneni
6. Peşteana
7. Peştenuţa
8. Stroeşti
9. Zegujani
23. GÂRLA MARE1. Gârla Mare
24. GODEANU  1. Godeanu
2. Marga
3. Păuneşti
4. Şiroca
25. GOGOŞU  1. Gogoşu (1607)
2. Balta Verde (1714)
3. Burila Mică
4. Ostrovu Mare
26. GRECI  1. Greci
2. Bâltanele
3. Blidaru
4. Sălătruc
5. Valea Petrii
6. Vişina
27. GROZEŞTI  1. Grozeşti
2. Cârceni
3. Păsărani
4. Şuşiţa
28. GRUIA  1. Gruia
2. Izvoarele
3. Poiana Gruii
29. HINOVA  1. Hinova
2. Bistriţa
3. Cârjei
4. Ostrovu Corbului
30. HUSNICIOARA  1. Husnicioara
2. Alunişul
3. Bădiţeşti
4. Borogea
5. Celnata
6. Dumbrăviţa
7. Marmanu
8. Oprăneşti
9. Peri
10. Priboieşti
11. Selişteni
31. ILOVĂŢ  1. Ilovăţ
2. Budăneşti
3. Cracu Lung
4. Dâlbociţa
5. Firizu
6. Racova
32. ILOVIŢA  1. Iloviţa
2. Bahna
3. Moiseşti
33. ISVERNA  1. Isverna
2. Buseşti
3. Cerna-Vârf
4. Drăgheşti
5. Giurgiani
6. Nadanova
7. Seliştea
8. Turtaba
34. IZVORU BÂRZII  1. Izvoru Bârzii
2. Baloteşti
3. Halânga
4. Puţinei
5. Răscoleşti
6. Schinteieşti
7. Schitu Topolniţei
35. JIANA  1. Jiana
2. Cioroboreni
3. Dănceu
4. Jiana Mare
5. Jiana Veche
36. LIVEZILE  1. Livezile
2. Izvorălu de Jos
3. Petriş
4. Ştefan Odobleja (până la 28 iun.
2005 s-a numit Izvoru Aneştilor)
5. Valea Izvorului
37. MALOVĂŢ  1. Malovăţ
2. 23 August
3. Bârda (până la 20 mai
1996 s-a numit Pitulaşi)
4. Bobaiţa
5. Colibaşi
6. Lazu
7. Negreşti
38. OBÂRŞIA-CLOŞANI  1. Obârşia-Cloşani
2. Godeanu
39. OBÂRŞIA DE CÂMP  1. Obârşia de Câmp
2. Izimşa
40. OPRIŞOR 1. Oprişor
2. Prisăceaua
41. PĂDINA   1. Pădina Mare
2. Biban
3. Iablaniţa
4. Olteanca
5. Pădina Mică
6. Slaşoma
42. PĂTULELE   1. Pătulele
2. Viaşu
43. PODENI  1. Podeni
2. Gornenţi
3. Mălărişca
44. PONOARELE1. Ponoarele
2. Băluţa
3. Bârâiacu
4. Brânzeni
5. Buicani
6. Ceptureni
7. Cracu Muntelui
8. Delureni
9. Gărdăneasa
10. Gheorgheşti
11. Ludu
12. Proiteşti
13. Răiculeşti
14. Şipotu
15. Valea Ursului
45. POROINA MARE  1. Poroina Mare
2. Fântânile Negre
3. Stigniţa
4. Şipotu
46. PRISTOL  1. Pristol
2. Cozia
47. PRUNIŞOR  1. Prunişor
2. Arvăteşti
3. Balota
4. Bâltanele
5. Cerveniţa
6. Dragoteşti
7. Fântâna Domnească
8. Gârniţa
9. Ghelmegioaia
10. Gutu
11. Igiroasa
12. Lumnic
13. Mijarca
14. Prunaru
15. Zegaia
48. PUNGHINA  1. Punghina
2. Cearângu
3. Drincea
4. Măgurele
5. Recea
6. Satu Nou (sat depopulat
după anul 1996)
49. ROGOVA  1. Rogova
2. Poroiniţa
50. SALCIA 1. Salcia
51. STÂNGĂCEAUA  1. Stângăceaua
2. Bârlogeni
3. Breznicioara
4. Cerânganul
5. Faţa Motrului
6. Poşta Veche
7. Satu Mare
8. Târsa
52. SVINIŢA1. Sviniţa (1743)
53. ŞIMIAN  1. Şimian
2. Cerneţi (1571)
3. Dedoviţa Nouă
4. Dedoviţa Veche
5. Dudaşu
6. Ergheviţa
7. Poroina
8. Valea Copcii
54. ŞIŞEŞTI  1. Şişeşti
2. Cărămidaru
3. Ciovârnăşani
4. Cocorova
5. Crăgueşti
6. Noapteşa
55. ŞOVARNA  1. Şovarna
2. Ohaba
3. Studina
56. TÂMNA  1. Tâmna
2. Adunaţii Teiului
3. Boceni
4. Colareţ
5. Cremenea
6. Faţa Cremenii
7. Izvorălu
8. Manu
9. Pavăţ
10. Plopi
11. Valea Ursului
57. VÂNĂTORI  1. Vânători (f. 1891)
2. Roşiori
58. VÂNJULEŢ  1. Vânjuleţ
2. Hotărani
59. VLĂDAIA  1. Vlădaia
2. Almăjel
3. Scorila
4. Ştircoviţa
60. VOLOIAC  1. Voloiac
2. Cotoroaia
3. Lac
4. Ruptura
5. Sperleşti
6. Ţiţirigi
7. Valea Bună
8. Voloicel
61. VRATA1. Vrata