Vâlcea

Date generale

Judeţul Vâlcea se află în partea central-sudică a României, fiind situat în bazinul mijlociu al râului Olt, la S de Carpaţii Meridionali, între 44°28′ şi 45°36′ latitudine nordică şi 23°37′ şi 24°30′ longitudine estică, limitat de jud. Sibiu (N), Argeş (E), Olt (S şi SE), Dolj (S şi SV), Gorj (V), Hunedoara (NV) şi Alba (NV). Supr.: 5 765 km2 (2,42% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 396 887 loc. (1,79% din populaţia ţării), din care 194 752 loc. de sex masc. (49,07%) şi 202 135 loc. de sex fem. (50,93%). Populaţia urbană: 191 225 loc. (48,18%); rurală: 205 662 loc. (51,82%). Densitatea: 68,8 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 93,6% români (locul 3 pe ţară din punct de vedere al procentului mare de români, după jud. Gorj şi Botoşani), 1,9% rromi, apoi maghiari, germani, turci, italieni ş.a. Reşed.: municipiul Râmnicu Vâlcea. Oraşe: Băbeni, Băile Govora, Băile Olăneşti, Bălceşti, Berbeşti, Brezoi, Călimăneşti, Drăgăşani (municipiu), Horezu, Ocnele Mari. Comune: 78. Sate: 548 (din care 20 aparţin oraşelor). Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 53.

Relieful

Relief variat (c. 33% munţi, c. 45% dealuri piemontane, c. 20% dealuri şi depresiuni subcarpatice şi c. 2% lunci), marcat de pronunţate fragmentări, dispus în trepte de la N la S, sub forma unor fâşii orientate E–V, pe o diferenţă de nivel de 2 274 m (rezultată între vf. Ciortea de 2 426 m, alt. max. a jud. Vâlcea, şi lunca Oltului, aflată la 152 m alt. în aval de Drăgăşani). Diversitatea formelor de relief vâlcene se datorează prezenţei unor sectoare ale marilor unităţi fizico-geografice (Carpaţii Meridionali, Subcarpaţii Getici, Piem. Getic), care au o alcătuire geologică foarte complexă (cu roci dintre cele mai vechi, cristaline, şi până la cele mai tinere, cuaternare), precum şi o îndelungată şi complicată evoluţie impusă de agenţii modelatori ai scoarţei terestre. Zona montană, parte integrantă a Carpaţilor Meridionali, ocupă treimea nordică a jud. Vâlcea, fiind extinsă sub forma a două culmi paralele, orientate E–V, separate de Depr. Loviştea. Culmea nordică, împărţită cu judeţele învecinate (Alba, Sibiu, Argeş) este reprezentată de creasta pr. a M-ţilor Lotru şi de partea vestică a M-ţilor Făgăraş, separate de Valea Oltului prin defileul de la Turnu Roşu. În acest sector montan se întâlnesc înălţimile cele mai mari ale jud. Vâlcea, marcate prin vârfurile Ciortea (2 426 m, alt. max. vâlceană), Suru (2 283 m), Sterpu (2 142 m), Clăbucet (2 054 m), Ştefleşti (2 242 m) ş.a. Şirul munţilor aflaţi la S este la fel de bine individualizat ca şi cel nordic, dar prezintă înălţimi mai mici, culmi domoale şi suprafeţe de eroziune bine conservate (Borăscu 1 800–2 000 m alt., Râu Şes 1 300–1 700 m şi Gornoviţa 900–1 000 m). În cadrul acestei laturi sudice se află Masivul Cozia (1 668 m), pe stg. Oltului, M-ţii Căpăţânii, pe dr. Oltului, dominaţi de vârfurile Preota (1 954 m), Buila (1 849 m), Ursu (2 124 m), continuaţi spre V cu prelungirile estice ale M-ţilor Parâng (vf. Păpuşa, 2 136 m, vf. Mohoru, 2 337 m). Extremitatea de V a celor două şiruri paralele de munţi este închisă de un segment al culmii ce face legătura între M-ţii Şureanu (în N) şi Parâng (în S), respectiv între Poiana Muierii (1 888 m) în N şi vf. Coasta lui Rus (2 306 m) în S. Regiunea subcarpatică, extinsă în partea centrală a jud. Vâlcea şi la S de zona montană, reprezintă o treaptă intermediară de relief, aparţinând Subcarpaţilor Vâlcii şi Depr. subcarpatice oltene, constituită dintr-o asociaţie de dealuri subcarpatice (Cârligele, Robaia, Manga, Purcăretu, Vâlsăneşti, Măgura Slătioarei, Dealu Negru ş.a.) în alternanţă cu bazinete depresionare intracolinare (Păuşeşti-Măglaşi, Suseni-Smeurătu, Buneşti, Govora, Horezu, Jiblea ş.a.). Partea central-sudică a jud. Vâlcea este ocupată de extremitatea de E a Piem. Olteţului şi de cea NV a Piem. Cotmeana, în care apele au săpat văi adânci.

Clima

Clima este temperat-continentală, puternic influenţată de fragmentarea accentuată a reliefului, de expunerea versanţilor, de regimul radiaţiei solare (care variază între 125 kcal./cm2/an în partea de S a jud. Vâlcea şi 110 kcal./cm2/an în zonele montane înalte), de regimul eolian etc. Regimul climatic aparţine în proporţie de c. 65% ţinutului cu climă de dealuri şi podiş, c. 33% ţinutului cu climă de munte şi c. 2% ţinutului cu climă de câmpie. Valorile temp. medii anuale înregistrează o scădere de la S la N, în funcţie de etajarea reliefului, variind între 10,4°C în lunca Oltului, la Drăgăşani, 9°C în reg. subcarpatică şi sub –2°C pe crestele înalte ale munţilor. Temp. max. absolută (42°C) a fost înregistrată la Orleşti (14 aug. 1946), iar minima absolută (–33,5°C) la Drăgăşani (24 ian. 1942). Cu toate că Depr. Loviştei se află încadrată de munţi înalţi, ea dispune de un climat mai blând decât al altor depresiuni similare, aici înregistrânduse foarte rar, sau deloc, cunoscutele inversii termice (frecvente în mai toate depresiunile intramontane) care provoacă scăderi accentuate ale temp. aerului. Acest fenomen nu se înregistrează aici datorită celor două deschideri ale Depr. Loviştea (la N şi la S) care permit o circulaţie accentuată a aerului pe fundul depresiunii şi o scurgere rapidă, în lungul văii Oltului, a maselor de aer rece care coboară de pe versanţi. Astfel, în această depresiune, temp. medie anuală este de 6–8°C, cu mult mai ridicată faţă de alte asemenea depresiuni. Precipitaţiile medii anuale variază în raport cu altitudinea, însumând 500–600 mm în lunca Oltului, la Drăgăşani, 700–800 mm în zona subcarpatică şi peste 1 200 mm pe culmile montane. Vânturile, influenţate în bună măsură de configuraţia reliefului, bat în toate direcţiile, cu o frecvenţă mai mare dinspre N (14,8%), S (13,5%), NE (10,8%), SV (8,6%), cu viteze medii anuale cuprinse între 1,2 m/s la Drăgăşani, 2,0 m/s la Râmnicu Vâlcea şi 4,0–7,0 m/s pe culmile muntoase înalte. La poalele munţilor şi pe pantele dealurilor se înregistrează frecvent efecte ale mişcărilor föhnale de aer, care provoacă o încălzire locală, înseninare şi scăderea umidităţii relative a aerului.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică aparţine în întregime bazinului mijlociu şi inf. al Oltului, fiind pr. curs de apă care străbate jud. Vâlcea de la N la S, pe o distanţă de 135 km, la limita sa estică. În perimetrul vâlcean, Oltul şi-a croit, pe o lungime de c. 40 km (între Turnu Roşu şi Călimăneşti), unul dintre cele mai mari şi mai spectaculoase defilee din Carpaţii româneşti, iar în aval de Călimăneşti au fost construite mai multe lacuri de acumulare (Călimăneşti, Dăeşti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Băbeni, Ioneşti, Zăvideni, Drăgăşani ş.a.) cu scop hidroenergetic şi de alimentare cu apă. În arealul jud. Vâlcea, Oltul primeşte numeroşi afluenţi, între care Boia, Băiaş, Sălătrucel, Topolog (pe stg.), Călineşti, Lotru, Muereasca, Olăneşti, Bistriţa vâlceană, Luncavăţ, Olteţul cu afl. său Cerna (pe dr.) ş.a. Densitatea medie a reţelei hidrografice oscilează între 0,5 şi 0,7 km/km2 în zona deluroasă şi 1,1 şi 1,4 km/km2 în cea montană. Pe lângă reţeaua de ape curgătoare, cu debite relativ bogate şi scurgere permanentă (fapt ce-i conferă un potenţial hidroenergetic ridicat), pe terit. jud. Vâlcea se află câteva lacuri de origine glaciară (Câlcescu, Iezeru Latoriţei, Cioara, Singuraticu, Zănoaga Mare, Găuri ş.a.) şi numeroase lacuri antropice (lacurile sărate de la Ocnele Mari şi Ocniţa, salba de lacuri de acumulare pe râul Olt, lacurile hidroenergetice Vidra şi Malaia-Brădişor pe Lotru, Galbenu şi Petrimanu pe Latoriţa, Jidoaia pe râul cu acelaşi nume).

Vegetaţia

Vegetaţia, bogată şi variată, corespunzătoare diversităţii formelor de relief şi condiţiilor pedo-climatice existente, este dispusă etajat. Zonele alpine, extinse la peste 2 000 m alt., sunt dominate de pajişti întinse de Nardus stricta, Carex curvula ş.a., care alternează cu tufărişurile pitice, alcătuite din smirdar sau bujor de munte (Rhododendron kotschyi), salcia pitică (Salix herbacea, Salix reticulata), coacăz (Brukenthalia spiculifolia) ş.a., iar vegetaţia subalpină coboară până la 1 800 m alt., fiind formată din pajişti cu păruşcă (Festuca supina), iarba-vântului (Agrostis rupestris) şi mai ales din tufărişuri de jneapăn (Pinus mugo), smirdar (Rhododendron kotschyi), ienupăr pitic (Juniperus sibirca), afin (Vaccinium myrtillus) ş.a. Pădurile de molid şi de fag, în amestec cu molid şi brad, apar pe areale mai întinse în M-ţii Căpăţânii şi M-ţii Lotrului, iar local se întâlnesc şi pâlcuri de zadă (Larix decidua) şi exemplare solitare de tisă (Taxus baccata). Pădurile de foioase, situate sub 1 100 m alt., reprezintă cel mai extins domeniu, fiind alcătuite din făgeto-gorunete, gorunete, cerete, gârniţete etc. În cadrul acestui etaj, datorită climatului mai blând, se dezvoltă şi unele elemente sudice de vegetaţie, ca nucul (Juglans regia) şi mojdreanul (Fraxinus ornus), iar gorunul (Quercus petraea) urcă în alt. pe versanţii sudici până la 1 300 m (cea mai mare înălţime din Carpaţii româneşti până unde ajunge acesta).

Fauna

Fauna predominantă este alcătuită din specii de pădure, printre care urşi, cerbi, căprioare, mistreţi, vulpi, viezuri, veveriţe, pârşi, cocoşul de munte, ierunca, jderul de copac, jderul de piatră, pisici sălbatice, şopârla de munte etc. Printre elementele mediteraneene se remarcă scorpionul carpatic, vipera cu corn ş.a. Crestele alpine ale M-ţilor Făgăraş, Căpăţânii şi Lotrului reprezintă domeniul favorit al caprelor negre (Rupicapra rupicapra), ocrotite de lege, declarate monumente ale naturii, cu o densitate mare în această zonă, precum şi al unor păsări ca fâsa alpină, brumăriţa, acvila de piatră, mierla gulerată ş.a. Apele  repezi de munte sunt bogate în păstrăvi, iar în râurile mari şi lacurile antropice trăiesc scobarul, cleanul, lipanul, mreana ş.a.

Resursele naturale

Zăcăminte de petrol (Băbeni, Zătreni, Stoileşti, Guşoeni, Alunu, Grădiştea, Mihăeşti, Şirineasa, Făureşti), gaze naturale (Tetoiu, Zătreni, Grădiştea, Alunu, Băbeni), lignit (Alunu, Berbeşti, Cuceşti, Copăceni), mică albă (în arealul staţiunii Voineasa din M-ţii Lotrului), sare gemă (Ocnele Mari, Ocniţa), cuarţ cu mineralizaţii de pirită (pe Valea lui Stan). Expl. de gnaisuri (Cozia), gresii (Turnu, Tomşani, Căciulata), calcare cristaline (Brezoi, Râu Vadului), gips (Stoeneşti, Păuşeşti), tufuri dacitice (Ocnele Mari, Buleta, Goranu, Cetăţuia), nisip cuarţos (Costeşti, Bărbăteşti), argile (Călimăneşti, Râmnicu Vâlcea), balast (Ioneşti, Robeşti, Râu Vadului). O bogăţie aparte o reprezintă pădurile (290 880 ha, sf. anului 2007, locul 4 pe ţară, după jud. Suceava, Caraş-Severin şi Hunedoara) şi izvoarele cu ape minerale sulfuroase, clorosodice, iodurate, bromurate etc. (Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti, Costeşti, Căciulata, Ocnele Mari ş.a.).

Istoric

Descoperirile arheologice şi analizele antropologice ale bogatului depozit fosilifer villafranchian (începutul Cuaternarului) de la Bugiuleşti (azi satul Tetoiu, com. Tetoiu) atestă prezenţa unor hominizi în această zonă cu c. 1 000 000 de ani în urmă, cunoscuţi sub numele de paradolichopitecus („oameni în formare”), care îşi procurau hrana din vânătoare. Uneltele din os şi pietrele necioplite folosite de aceşti protohominizi, asemănătoare cu cele descoperite în sudul Africii (la Olduwai) şi în China (Su Ku Tien), reprezintă cele mai vechi urme de activitate descoperite pe terit. României. Paleoliticul mijlociu şi superior este bine reprezentat prin materialele găsite în aşezările de la Olanu, Drăgoeşti, Bârseşti, Căzăneşti, iar Neoliticul prin cele de la Râureni, Ocniţa, Buleta, Govora ş.a. Epoca bronzului a fost identificată în arealele localit. Buneşti, Vlădeşti, Govora, Costeşti ş.a., iar cea a fierului la Copăcelu, Ocniţa, Govora, Costeşti, Râureni, Brezoi ş.a. Există nenumărate dovezi referitoare la evoluţia civilizaţiei geto-dacice pe aceste meleaguri de-a lungul a cinci secole de dezvoltare (sec. 4 î.Hr.-1 d.Hr.),  edificatoare fiind complexele cetăţilor şi aşezărilor dacice de la Ocniţa, Ocnele Mari, Roeşti, Stolniceni, Drăgăşani, Râureni, Vaideeni ş.a. După războaiele daco-romane (101–102, 105–106) şi transformarea Daciei în provincie romană, aceste ţinuturi au fost împânzite cu numeroase castre romane de-a lungul Limesului alutan, printre care Pons Vetus (azi Câineni), Arutela (Păuşa), Castra Traiana (Sânbotin), Buridava (Ocniţa), Pons Aluti (Ioneşti), Rusidava (Drăgăşani) ş.a. Cercetările arheologice atestă locuirea neîntreruptă a acestor ţinuturi şi după retragerea legiunilor şi a administraţiei romane din Dacia (în perioada 271–275), exemplificată prin nenumărate aşezări daco-romane existente în sec. 4–10. În sec. 13, pe terit. actual al jud. Vâlcea au apărut primele grupări de populaţie şi unele organizări teritoriale, menţionate de un document din 1233 în care se vorbeşte despre Ţara Loviştei de pe valea Oltului, iar renumita Diplomă a Cavalerilor Ioaniţi, din anul 1247, furnizează date preţioase cu privire la evoluţia societăţii feudale româneşti din a doua jumătatea sec. 13, amintind de existenţa unei formaţiuni politice (cnezat) conduse de Farcaş, alături de voivodatele lui Litovoi şi Seneslau, precum şi despre prezenţa în aceste zone ale nobililor (majores terrae) şi ţăranilor (rustici). În procesul cristalizării şi dezvoltării poporului român, un rol decisiv l-a avut lupta de la Posada (9–12 nov. 1330), în care oastea Ţării Româneşti, condusă de domnul Basarab I, a învins-o pe cea a regelui ungur Carol I Robert de Anjou, suzeranul său, obţinând astfel recunoaşterea independenţei Ţării Româneşti. Din a doua jumătate a sec. 14 au început să fie amintite documentar o serie de localităţi vâlcene, printre care Râmnicu Vâlcea (1370), Ocnele Mari (1247), Călimăneşti (1386), Valea lui Stan ş.a., fiind folosit, totodată, şi numele Vâlcea, într-un hrisov din 8 ian. 1392 al domnului Mircea cel Bătrân, în care se specifică faptul că mănăstirea Cozia capătă de la domn albinăritul în jud. Vâlcea. Într-un act de danie din 4 sept. 1389, semnat de domnul Mircea cel Batran, se menţionează faptul că acesta dăruia mănăstirii Cozia satul Jiblea aflat în Ţara Loviştei. În sec. 14–17, documentele vremii menţionează apariţia şi dezvoltarea pe terit. actual al jud. Vâlcea a peste 150 de localit. (Râmnicu Vâlcea, Ocnele Mari, Călimăneşti, Jiblea, Bogdăneşti, Govora, Horezu, Drăgăşani ş.a.), unele dintre ele cu funcţii culturale deosebite (Govora, Bistriţa, Arnota, Horezu), legate de transcrierea şi tipărirea cărţilor. La începutul sec. 18, la Râmnic s-a desfăşurat o rodnică activitate tipografică, apărând mai multe cărţi traduse şi redactate de episcopii de aici (în special prin contribuţia lui Antim Ivireanul), precum şi o reprezentare grafică a jud. Vâlcea, exemplificată printr-o stemă care înfăţişa un ţăran ţinând un cal de căpăstru, lângă o fântână. În 1716, meleagurile vâlcene, împreună cu alte ţinuturi ale Olteniei, au fost încorporate în hotarele Imperiului Habsburgic, o bună parte a acestor locuri fiind consemnate pe o hartă a acestei provincii, întocmită în 1722 de Fr. Schwantz, pe stema jud. Vâlcea fiind consemnat un copac, care simboliza marea întindere a pădurilor din cuprinsul acestuia. După două decenii de dominaţie habsburgică, în urma Păcii de la Belgrad (18 sept. 1739), Imperiul Austriac a restituit Ţării Româneşti întreaga Oltenie. În a doua jumătate a sec. 18 a fost adoptată o nouă stemă a jud. Vâlcea, reprezentând un poştalion (ca urmare a redeschiderii drumului prin defileul Oltului pentru circulaţia transcarpatică), iar pe o serie de hărţi ale acestui judeţ au fost trecute mai multe plaiuri (Loviştea, Hurez, Cozia), echivalente cu plăşile de mai târziu. Istoria meleagurilor vâlcene este legată şi de Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821, când pandurii acestuia au venit din nenumărate localităţi ale jud. Vâlcea pentru încrâncenata luptă cu turcii la Drăgăşani (29 mai 1821). Un moment important în desfăşurarea evenimentelor anului revoluţionar 1848 îl constituie activitatea taberei militare de voluntari, organizată la Râureni (2/14 aug.-25 sept./7 oct. 1848), condusă de generalul Gheorghe Magheru, care chema la luptă masele populare pentru „a ne apăra ţara cu armele şi a păstra sfintele drepturi ce păgânii vor să le hrăpească”. La sf. lunii sept. 1848 (25 sept./7 oct. 1848), generalul Gheorghe Magheru a decretat dizolvarea taberei de voluntari de la Râureni. În a doua jumătate a sec. 19, jud. Vâlcea a continuat să apară conturat pe diferite hărţi cu şapte ocoale denumite plaiuri sau plăşi (Cozia, Hurez, Oltul, Ocolul, Olteţu de Sus, Olteţu de Jos, Otăsău), iar în 1882 au apărut unele modificări în delimitrea plăşilor şi se consemna că acesta era format din 10 plăşi, 3 comune urbane şi 163 comune rurale. Începutul sec. 20 a fost marcat de Răscoala ţărănească din 1907, care a cuprins şi terit. vâlcean timp de o săptămână (12–19 mart. 1907), şi de conflagraţia Primului Război Mondial, ale căror lupte s-au purtat şi pe aceste meleaguri (luptele din oct.-nov. 1916 de la Câineni pentru apărarea defileului Oltului). Perioada interbelică reprezintă un moment al împlinirilor democratice în mai toate domeniile vieţii sociale. După instaurarea comunismului în România (1945), dezvoltarea jud. Vâlcea a fost încadrată în economia planificată impusă şi condusă de partidul comunist timp de 45 de ani, până la prăbuşirea acestuia în dec. 1989. Ca o modalitate de concentrare şi coordonare planificată a tuturor activităţilor, regimul comunist a desfiinţat (prin Legea nr. 5 din 8 sept. 1950) jud. Vâlcea, care avea o supr. de 4 081 km2, 6 plăşi, 5 oraşe şi 563 sate (în anul 1938), terit. lui fiind inclus în regiunea Piteşti (1950–1960) şi apoi în regiunea Argeş (1960–1968). La 17 febr. 1968, prin Legea nr. 2, a fost reînfiinţat jud. Vâlcea în limitele cunoscute şi astăzi.

Economia

Economia actuală, aflată în plin proces de extindere, modernizare, restructurare şi privatizare a întreprinderilor, de apariţie şi dezvoltare a unor noi societăţi comerciale cu capital privat, de adaptare la economia concurenţială de piaţă etc., se caracterizează printr-o industrie diversificată, o agricultură bazată tot mai mult pe proprietatea particulară, un comerţ activ, precum şi printr-o activitate turistică accentuată, de valorificare superioară a potenţialului de care dispune.

Industria

Industria, amplasată în toate centrele urbane şi în câteva aşezări rurale, reprezintă ramura conducătoare a economiei jud. Vâlcea, contribuind cu ponderi însemnate la realizarea producţiei judeţene şi a ţării, în special cu subramurile extractivă (petrol, gaze, cărbune, sare, mică albă etc.), chimică (Râmnicu Vâlcea, Govora, Ocnele Mari) şi energiei electrice (salba hidrocentralelor de pe Olt, hidrocentrala Lotru-Ciunget ş.a.). Cele mai importante produse industriale vâlcene sunt: energia electrică, produse chimice (sodă caustică şi calcinată, mase plastice, insecticide, răşini sintetice, policlorură de vinil ş.a.), utilaj chimic, motoare electrice, remorci pentru autoturisme (Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani, Ocnele Mari, Govora), mobilă, placaje, furnire, panel, plăci aglomerate din lemn/PAL ş.a. (Râmnicu Vâlcea, Câineni, Brezoi, Băbeni, Horezu, Bălceşti, Jiblea), încălţăminte, talpă de cauciuc (Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani), confecţii, tricotaje, ţesături (Râmnicu Vâlcea, Horezu, Bălceşti, Călimăneşti), preparate din carne şi lapte, conserve de legume şi fructe, compoturi, dulceţuri, băuturi alcoolice, vin, bere etc. (Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani, Horezu, Râureni, Tomşani, Băile Olăneşti, Băile Govora, Ocnele Mari, Fârtăţeşti, Bălceşti ş.a.). O contribuţie suplimentară o au meşteşugurile populare, cu îndelungată tradiţie, în cadrul cărora se realizează vase ceramice (Horezu, Vlădeşti, Lungeşti, Slătioara), covoare populare olteneşti, ţesături, cusături, năframe (Horezu, Buneşti, Bărbăteşti, Pietrari, Păuleşti), cojoace (Bărbăteşti, Vaideeni) ş.a.

Agricultura

Agricultura, cu un procent din ce în ce mai mare de privatizare, este profilată în special pe pomicultură şi creşterea animalelor, ca urmare a predominării reliefului piemontan, deluros şi de munte, care oferă condiţii pedoclimatice optime desfăşurării celor două activităţi tradiţionale. La sf. anului 2007, fondul funciar al jud. Vâlcea includea 245 789 ha terenuri agricole (din care 243 989 ha, respectiv 92,3% în proprietate privată), 290 880 ha păduri (locul 4 pe ţară, după jud. Suceava, Caraş-Severin şi Hunedoara), 12 544 ha acoperite cu ape şi bălţi şi 27 264 ha alte categorii de suprafeţe. În acelaşi an, fondul terenurilor agricole (245 789 ha) era alcătuit din 87 915 ha suprafeţe arabile (judeţul cu cele mai mici suprafeţe arabile), 109 389 ha păşuni, 31 509 ha fâneţe naturale, 13 120 ha livezi şi pepiniere pomicole (locul 2 pe ţară, după jud. Argeş) şi 3 856 ha vii şi pepiniere viticole. În anul 2007, terenurile arabile erau cultivate cu porumb (56 085 ha), grâu şi secară (9 431 ha), legume (4 376 ha, în luncile râurilor mari), ovăz, cartofi, leguminoase pentru boabe ş.a. Pomicultura, una dintre subramurile agricole cele mai importnte, cu vechi tradiţii, are condiţii optime de dezvoltare în zonele dealurilor subcarpatice şi piemontane, formând bazine compacte în arealele localit. Horezu, Pietrari, Stoeneşti, Dobriceni, Călimăneşti, Băile  Olăneşti, Bujoreni, Goranu, Zmeurătu ş.a. În anul 2007, jud. Vâlcea ocupa locul 3 pe ţară la producţia de fructe (79 330 tone), după jud. Dâmboviţa şi Argeş, cele mai mari cantităţi fiind obţinute la prune (49 092 tone), mere (26 506 tone), nuci (2 387 tone, locul 1 pe ţară), pere (4 491 tone) ş.a. Plantaţiile de viţă de vie ocupă suprafeţe întinse pe pantele dealurilor din jurul localit. Drăgăşani, Sâmbureşti, Ştefăneşti, Mitrofani, Zătreni, Bălceşti ş.a. În anul 2007, producţia totală de struguri (soiurile Sauvignon, Muscat-Ottonel, Fetească regală, Riesling, Pinot-gris ş.a.) a fost de 23 058 tone. Creşterea animalelor, subramură agricolă cu bogată şi îndelungată tradiţie în economia locală, este favorizată de existenţa unor întinse păşuni şi fâneţe naturale, la care se mai adaugă culturile plantelor de nutreţ, de cereale ş.a. La începutul anului 2008, sectorul zootehnic cuprindea 84 415 capete bovine (integral la particulari), 185 255 capete porcine (integral privatizat), 89 769 capete ovine (integral privatizat), 18 913 capete caprine şi 15 494 capete cabaline (ambele în totalitate privatizate); avicultură (1 778 720 capete); apicultură (38 158 familii de albine, locul 2 pe ţară, după jud. Mureş).

Căile de comunicaţie

Din cauza reliefului accidentat, jud. Vâlcea dispune de o reţea feroviară cu extindere mică, compensată de una rutieră mult mai bine dezvoltată, cu posibilităţi de penetrare în cele mai îndepărtate locuri. Singura linie de c.f., neelectrificată, construită în perioada 1886–1902, care străbate partea de E a jud. Vâlcea de la N la S, prin defileul Oltului, pe o distanţă de 164 km, porneşte din Sibiu din magistrala feroviară centrală a ţării (Bucureşti–Braşov–Sibiu–Deva–Arad) şi trece prin Podu Olt–Câineni–Călimăneşti–Râmnicu Vâlcea–Drăgăşani–Piatra Olt–Caracal, făcând astfel aici joncţiunea cu magistrala feroviară sudică a ţării (Bucureşti–Roşiori de Vede–Caracal–Craiova–Drobeta-Turnu Severin–Timişoara). Din această linie pr. de c.f., cu ecartament normal, se desprind, spre Vâlcea, două tronsoane de c.f. cu ecartament îngust care pătrund în zonele montane şi subcarpatice, respectiv spre Brezoi–Malaia–Voineasa şi din Băbeni spre Viişoara–Tomşani–Horezu–Vaideeni. Densitatea reţelei feroviare este cu mult sub media pe ţară, respectiv 28,4 km/1 000 km2, faţă de 45,2 km/1 000 km2. Reţeaua drumurilor publice, mai bine organizată şi divers repartizată, măsura la sf. anului 2007, o lungime totală de 2 167 km (din care 637 km drumuri modernizate), cu o densitate superioară mediei pe ţară, respectiv 37,6 km/100 km2, faţă de 33,9 km/100 km2. O importanţă remarcabilă pentru transporturile rutiere o are segmentul şoselei naţionale Râmnicu Vâlcea–Sibiu, prin defileul Oltului, parte integrantă a şoselei europene E 81 Halmeu– Satu Mare–Zalău–Cluj-Napoca–Turda–Alba Iulia–Sibiu–Râmnicu Vâlcea–Piteşti–Bucureşti–Giurgiu, care asigură legătura între sudul ţării şi partea centrală şi de N a acesteia pe o rută mult mai scurtă şi, totodată, printr-o zonă peisagistică de mare valoare turistică. Extremitatea de NV a jud. Vâlcea este traversată de şoseaua transalpină Novaci–Oaşa–Sebeş.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, reţeaua unităţilor de învăţământ şi educaţie de pe terit. jud. Vâlcea cuprindea 29 de grădiniţe de copii, cu 12 725 copii înscrişi şi 791 educatori, 108 şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 33 817 elevi şi 3 026 cadre didactice, 28 de licee, cu 16 921 elevi şi 1 424 profesori, o şcoală profesională, cu 3 909 elevi şi 19 profesori, o universitate de stat („Constantin Brâncoveanu”), cu trei facultăţi, 3 176 studenţi şi 39 profesori şi o universitate privată („Cozia”), cu o facultate, 2 485 studenţi şi 39 profesori. În aceeaşi perioadă, activitatea cultural-artistică era susţinută de Teatrul de stat „Anton Pann” (f. 1990), Filarmonica de stat „Ion Dumitrescu” (înfiinţată la 30 nov. 1995), două cinematografe, opt case de cultură, 77 cămine culturale, 272 biblioteci, cu 2 263 000 vol., numeroase muzee şi colecţii de artă, ansambluri folclorice, orchestre de muzică populară etc. Printre cele mai importante manifestări etno-folclorice se înscriu Festivalul folcloric al păstorilor din Carpaţi, „Învârtita dorului” la Vaideeni, Târgul de ceramică populară „Cocoşul de Horezu” de la Horezu, Festivalul folcloric internaţional „Cântecele Oltului” de la Râmnicu Vâlcea ş.a. În anul 2007, activitatea sportivă se desfăşura în cadrul celor 64 de secţii sportive, cu 1 944 sportivi legitimaţi, 92 antrenori şi 81 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, serviciile de sănătate erau deservite de nouă spitale, cu 2 269 paturi (un pat de spital la 181 locuitori), 12 policlinici de stat, patru dispensare, 124 farmacii şi punte farmaceutice, 163 de cabinete medicale particulare, 167 de cabinete stomatologice privatizate ş.a. În acelaşi an, personalul medical era format din 641 medici (un medic la 642 locuitori), 168 medici stomatologi (un medic stomatolog la 2 449 locuitori) şi 2 347 cadre medicale cu pregătire medie.

Turismul

Prin poziţia sa geografică, în partea central-sudică a ţării, pe una dintre cele mai frecventate şi mai atractive reţele rutiere ale României (renumita vale a Oltului, cu defileul său de mare frumuseţe peisagistică), jud. Vâlcea beneficiază de caracteristicile unei zone turistice complexe, cu un valoros potenţial, în cadrul căreia se îmbină armonios formele variate de relief cu prezenţa numeroaselor obiective istorice, monahale, arhitectonice, balneoclimaterice, etno-folclorice etc., ceea ce face ca această regiune să fie mult frecventată de turiştii români şi străini, aflaţi la odihnă sau în tranzit. Ţinutul de munte, cu peisajul lui specific (creste ascuţite, cu multe puncte de belvedere, lacuri glaciare, păşuni împânzite de turme de oi, păduri răcoroase, ape repezi şi limpezi, linişte, aer curat etc.), oferă o atractivitate turistică irezistibilă, conturată în special în zona văii superioare a Lotrului, în jurul lacului Vidra, în perimetrul staţiunii climaterice Voineasa, a rezervaţiei forestiere Latoriţa (690 ha), M-ţilor Cozia, Vânturariţa-Buila ş.a., care se încadrează într-o zonă cu profil turistic propriu-zis, de odihnă şi recreere, sanatorial, pentru sporturi nautice şi de iarnă etc. Frumoasa depresiune „Ţara Loviştei” este leagănul multor vestigii romane şi al primelor organizări teritoriale în sec. 13. Perimetrul subcarpatic, cu tot ansamblul peisagistic, caracteristic contactului dintre munţi şi dealuri, se conturează ca o regiune cu potenţial turistic ridicat determinat de prezenţa unor renumite staţiuni balneoclimaterice (Băile Olăneşti, Băile Govora, Costeşti ş.a.), a unor complexe monahale (Arnota, Bistriţa, Mănăstirea dintr-un lemn, Hurez), integrate în circuitul naţional cu numele de Nordul Olteniei, centre de ceramică, de covoare, ţesături şi cusături populare (Horezu, Bărbăteşti, Slătioara, Vaideeni ş.a.), localităţi cu case vechi, între care se evidenţiază culele de la Măldăreşti ş.a. Un loc aparte îl ocupă aria turistică a văii Oltului, cu un flux turistic de tranzit foarte accentuat, remarcabilă atât prin ineditul aspectului peisagistic, cât şi prin prezenţa staţiunilor balneoclimaterice Călimăneşti–Căciulata, a complexelor monahale Cozia, Cornetu şi Govora şi mai ales de existenţa în această zonă a municipiului Râmnicu Vâlcea, reşed. jud. Vâlcea, cu toate obiectivele lui turistice, un adevărat centru polarizator central. În apropiere de Râmnicu Vâlcea, în localit. componentă Feţeni, pe valea râului Stăncioi se află o interesantă rezervaţie geologică şi geomorfologică, extinsă pe 12 ha, cunoscută sub numele de „Piramidele de pământ” de la Stăncioi (vezi). La sf. anului 2007, capacitatea de cazare turistică a jud. Vâlcea era de 10 556 locuri (locul 3 pe ţară, după jud. Constanţa şi Braşov), repartizate în 49 de hoteluri şi moteluri, trei cabane, nouă campinguri, 42 vile, trei tabere pentru elevi, 36 de pensiuni turistice urbane, 25 de pensiuni turistice rurale ş.a. Indicativ auto: VL.

Localităţile jud. Vâlcea

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. MunicipiiLocalit. componente ale municipiilor
1. DRĂGĂŞANI (1535) 1. Valea Caselor
2. Zărneni
3. Zlătărei (1519)
2. RÂMNICU VÂLCEA (1370) 1. Aranghel
2. Căzăneşti
3. Copăcelu
4. Dealu Malului
5. Feţeni
6. Goranu
7. Lespezi
8. Poenari
9. Priba
10. Râureni
11. Săliştea
12. Stolniceni
13. Troian
II. Oraşe Localit. componente ale oraşelorSatele care aparţin oraşelor
1. BĂBENI (1491) 1. Bonciu
2. Capu Dealului
3. Pădureţu
4. Români
5. Tătărani
6. Valea Mare
2. BĂILE GOVORA (1488)1. Curăturile
2. Gătejeşti
3. Prajila
3. BĂILE OLĂNEŞTI (1527)
1. Cheia
2. Comanca
3. Gurguiata
4. Livadia
5. Mosoroasa
6. Olăneşti
7. Pietrişu
8. Tisa
4. BĂLCEŞTI (1574)1. Beneşti (1613)
2. Cârlogani
3. Chirculeşti
4. Goruneşti
5. Irimeşti
6. Otetelişu (1574)
7. Preoteşti (1502)
8. Satu Poieni
5. BERBEŞTI (1423)1. Dămţeni
2. Dealu Aluniş/Alexeşti (1640)
3. Roşioara
4. Târgu Gânguleşti (1488)
5. Valea Mare
6. BREZOI (1549) 1. Călineşti
2. Corbu
3. Drăgăneşti
4. Golotreni
5. Păscoaia
6. Proieni
7. Valea lui Stan (sec. 14)
8. Văratica
7. CĂLIMĂNEŞTI (1388) 1. Căciulata
2. Jiblea Nouă
3. Jiblea Veche
4. Păuşa
5. Seaca
8. HOREZU (1487)1. Ifrimeşti
2. Râmeşti
3. Romanii de Jos
4. Romanii de Sus
5. Tănăseşti
6. Urşani
9. OCNELE MARI (1247) 1. Buda
2. Cosota
3. Făcăi
4. Gura Suhaşului
5. Lunca
6. Ocniţa
7. Slătioarele
8. Ţeica
Comune Satele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. ALUNU1. Alunu (1502)
2. Bodeşti
3. Colteşti
4. Igoiu
5. Ilaciu
6. Ocracu
7. Roşia
2. AMĂRĂŞTI1. Amărăşti
2. Mereşeşti
3. Nemoiu
4. Padina
5. Palanga
6. Teiul
3. BĂRBĂTEŞTI 1. Bodeşti
2. Bărbăteşti
3. Bârzeşti
4. Negruleşti
4. BERISLĂVEŞTI1. Stoeneşti
2. Berislăveşti
3. Brădişor
4. Dângeşti
5. Rădăcineşti
6. Robaia
7. Scăueni
5. BOIŞOARA 1. Boişoara
2. Bumbueşti
3. Găujani
6. BUDEŞTI 1. Budeşti
2. Barza
3. Bârseşti
4. Bercioiu
5. Linia
6. Piscu Pietrei
7. Racoviţa
8. Ruda
7. BUJORENI1. Olteni (1436)
2. Bogdăneşti (1392)
3. Bujoreni (1436)
4. Gura Văii
5. Lunca (1392)
6. Malu Alb
7. Malu Vârtop
8. BUNEŞTI 1. Buneşti
2. Coasta Mare
3. Fireşti
4. Râpăneşti
5. Teiuşu
6. Titireci
9. CÂINENI 1. Câinenii Mici (1415)
2. Câinenii Mari
3. Grebleşti
4. Priloage
5. Râu Vadului
6. Robeşti
10. CERNIŞOARA 1. Armăşeşti
2. Cernişoara (1736)
3. Groşi
4. Mădulari
5. Modoia
6. Obârşia
7. Sărsăneşti
11. COPĂCENI1. Ulmetu (1591)
2. Bălteni (1831)
3. Bondoci
4. Copăceni (sec. 15)
5. Hotărasa
6. Veţelu (1612)
12. COSTEŞTI 1. Costeşti (1512)
2. Bistriţa
3. Pietreni
4. Văratici
13. CREŢENI 1. Creţeni
2. Izvoru
3. Mreneşti
4. Streminoasa
14. DĂEŞTI 1. Dăeşti
2. Băbueşti
3. Fedeleşoiu
4. Sânbotin
15. DĂNICEI 1. Dealu Lăunele
2. Bădeni
3. Ceretu
4. Cireşul
5. Dealu Scheiului
6. Dobreşti
7. Drăguleşti
8. Glodu
9. Gura Crucilor
10. Lăunele de Jos
11. Linia pe Vale
12. Udreşti
13. Valea Scheiului
16. DICULEŞTI 1. Diculeşti (1625)
2. Băbeni-Olteţu (1602)
3. Budeşti (1536)
4. Colelia (f. 1956)
17. DRĂGOEŞTI1. Drăgoeşti
2. Buciumeni
3. Geamăna
18. FĂUREŞTI 1. Mileşti
2. Bungeţani
3. Făureşti
4. Găineşti
5. Mărcuşu
19. FÂRTĂŢEŞTI 1. Fârtăţeşti
2. Afânata
3. Becşani
4. Căţetu
5. Cuci
6. Dăncăi
7. Dejoi
8. Dozeşti
9. Gârnicet
10. Giuleşti
11. Giuleştii de Sus
12. Măriceşti
13. Nisipi
14. Popeşti
15. Rusăneşti
16. Seciu
17. Stănculeşti
18. Şotani
19. Tanislavi
20. Valea Ursului
20. FRÂNCEŞTI 1. Frânceşti
2. Băluţoaia
3. Coşani
4. Dezrobiţi
5. Genuneni
6. Mănăileşti
7. Moşteni
8. Surpatele
9. Viişoara
21. GALICEA 1. Galicea (1219)
2. Bratia din Deal
3. Bratia din Vale
4. Cocoru
5. Cremenari
6. Dealu Mare
7. Ostroveni
8. Teiu
9. Valea Râului
22. GHIOROIU 1. Ghioroiu (1581)
2. Căzăneşti
3. Herăşti
4. Mierea
5. Poienari
6. Ştirbeşti
23. GLĂVILE 1. Glăvile
2. Aninoasa
3. Jaroştea
4. Olteanca
5. Voiculeasa
24. GOLEŞTI 1. Popeşti (1432)
2. Aldeşti
3. Blidari (1492)
4. Coasta
5. Drăgăneşti
6. Gibeşti (1732)
7. Giurgiuveni
8. Opăteşti (1607)
9. Poeniţa
10. Tulei-Câmpeni
11. Vătăşeşti (1601)
25. GRĂDIŞTEA1. Grădiştea (1489)
2. Diaconeşti (1480)
3. Dobricea
4. Linia
5. Obislavu (1722)
6. Străchineşti
7. Turburea (1502)
8. Ţuţuru
9. Valea Grădiştei
26. GUŞOENI 1. Guşoeni
2. Burdăleşti
3. Dealu Mare
4. Guşoianca
5. Măgureni
6. Spârleni
27. IONEŞTI 1. Ioneşti (1494)
2. Bucşani
3. Dealu Mare
4. Delureni (1635)
5. Fişcălia
6. Foteşti
7. Guguianca
8. Marcea (1392)
9. Prodăneşti
28. LALOŞU 1. Laloşu (1592)
2. Berbeşti (1594)
3. Ghindari
4. Mologeşti
5. Olteţani
6. Portăreşti
29. LĂCUSTENI
1. Lăcusteni (1480)
2. Contea (1722)
3. Găneşti (1480)
4. Lăcustenii de Jos (1619)
5. Lăcustenii de Sus
30. LĂDEŞTI 1. Lădeşti
2. Cermegeşti
3. Chiriceşti
4. Ciumagi
5. Dealu Corni
6. Găgeni
7. Măldăreşti
8. Olteanca
9. Păsculeşti
10. Popeşti
31. LĂPUŞATA 1. Săruleşti (1625)
2. Bereşti
3. Broşteni
4. Mijaţi
5. Scoruşu
6. Şerbăneşti
7. Zărneşti
32. LIVEZI 1. Livezi
2. Părăuşani
3. Pârâienii de Jos
4. Pârâienii de Mijloc
5. Pârâienii de Sus
6. Pleşoiu
7. Tina
33. LUNGEŞTI 1. Lungeşti
2. Carcadieşti
3. Dumbrava
4. Fumureni
5. Gănţulei
6. Stăneşti-Lunca
34. MALAIA1. Malaia (1515)
2. Ciungetu
3. Săliştea
35. MATEEŞTI 1. Mateeşti
2. Greci
3. Turceşti
36. MĂCIUCA 1. Oveselu (1531)
2. Bocşa
3. Botorani
4. Ciocănari
5. Măciuceni
6. Măldăreşti
7. Popeşti
8. Ştefăneşti
9. Zăvoieni
37. MĂDULARI 1. Mădulari (1501)
2. Bălşoara
3. Bănţeşti
4. Dimuleşti
5. Iacovile
6. Mamu
38. MĂLDĂREŞTI 1. Măldăreşti
2. Măldăreştii de Jos
3. Roşoveni
4. Telecheşti
39. MIHĂEŞTI1. Buleta
2. Arsanca
3. Bârseşti
4. Govora
5. Gurişoara
6. Măgura
7. Mihăeşti
8. Munteni
9. Negreni
10. Rugetu
11. Scărişoara
12. Stupărei
13. Vulpueşti
40. MILCOIU1. Milcoiu
2. Căzăneşti
3. Ciuteşti
4. Izbăşeşti
5. Şuricaru
6. Tepşenari
41. MITROFANI1. Mitrofani (1626)
2. Cetăţeaua
3. Izvoraşu
4. Racu
42. MUEREASCA1. Muereasca
2. Andreieşti
3. Frânceşti-Coasta
4. Găvăneşti
5. Hotarele
6. Muereasca de Sus
7. Pripoara
8. Şuta
43. NICOLAE BĂLCESCU
1. Rotărăşti
2. Băneşti
3. Corbii din Vale
4. Dosu Râului
5. Gâltofani
6. Ginerica
7. Linia Hanului
8. Măzăraru
9. Mângureni
10. Pleşoiu
11. Popeşti
12. Predeşti
13. Schitu
14. Şerbăneasa
15. Tufanii
16. Valea Bălcească
17. Valea Viei
44. OLANU 1. Olanu
2. Casa Veche
3. Cioboţi
4. Drăgioiu
5. Nicoleşti
6. Stoicăneşti
45. ORLEŞTI
1. Orleşti
2. Aureşti
3. Procopoaia
4. Scaioşi
5. Silea
46. OTEŞANI 1. Oteşani
2. Bogdăneşti
3. Cârstăneşti
4. Cuceşti
5. Sub Deal
47. PĂUŞEŞTI1. Păuşeşti (1453)
2. Barcanele
3. Buzdugan
4. Cernelele
5. Păuşeşti-Otăsău
6. Şerbăneşti
7. Şoliceşti
8. Văleni
48. PĂUŞEŞTI-MĂGLAŞI 1. Păuşeşti-Măglaşi (1453)
2. Coasta
3. Pietrari
4. Ulmeţel
5. Valea Cheii (1580)
6. Vlăduceni (1608)
49. PERIŞANI 1. Perişani
2. Băiaşu
3. Mlăceni (1596)
4. Podeni
5. Poiana (1533)
6. Pripoare (1567)
7. Spinu
8. Surdoiu
50. PESCEANA 1. Pesceana
2. Cermegeşti
3. Lupoaia
4. Negraia
5. Roeşti
6. Ursoaia
51. PIETRARI 1. Pietrari
2. Pietrarii de Sus
52. POPEŞTI 1. Popeşti (1577)
2. Curtea
3. Dăeşti
4. Firijba
5. Meieni
6. Urşi
7. Valea Caselor
53. PRUNDENI 1. Prundeni
2. Bărbuceni
3. Călina
4. Zăvideni
54. RACOVIŢA1. Racoviţa
2. Balota
3. Blănoiu
4. Bradu-Clocotici
5. Copăceni
6. Gruiu Lupului
7. Tuţuleşti
55. ROEŞTI 1. Roeşti
2. Băiaşa
3. Băjenari
4. Bărbărigeni
5. Ciocâltei
6. Cueni
7. Frasina
8. Piscu Scoarţei
9. Râpa Cărămizii
10. Saioci
56. ROŞIILE 1. Roşiile (1560)
2. Balaciu
3. Cherăşti
4. Hotăroaia
5. Lupuieşti
6. Păsărei
7. Perteşti
8. Pleşeşti (1633)
9. Răţăleşti
10. Romaneşti
11. Zgubea
57. RUNCU 1. Runcu
2. Căligi
3. Gropeni
4. Snamăna
5. Surpaţi
6. Valea Babei
7. Vărateci
58. SĂLĂTRUCEL 1. Sălătrucel (1488)
2. Păteşti
3. Seaca
4. Şerbăneşti
59. SCUNDU1. Scundu
2. Avrămeşti
3. Blejani
4. Crângu
60. SINEŞTI 1. Sineşti
2. Ciucheţi
3. Dealu Bisericii
4. Mijlocu
5. Popeşti
6. Urzica
61. SLĂTIOARA 1. Slătioara
2. Coasta Cerbului
3. Goruneşti
4. Milostea
5. Mogeşti
6. Rugetu
62. STĂNEŞTI1. Stăneşti (1821)
2. Bărcăneşti
3. Cioponeşti
4. Cuculeşti
5. Gârnicetu
6. Linia Dealului
7. Suieşti
8. Valea Lungă
9. Vârleni
63. STOENEŞTI 1. Stoeneşti
2. Bârlogu
3. Budurăşti
4. Deleni
5. Dobriceni
6. Gruieri
7. Gruiu
8. Mogoşeşti
9. Neghineşti
10. Piscu Mare
11. Popeşti
12. Suseni
13. Zmeurătu
64. STOILEŞTI 1. Stoileşti
2. Balomireasa
3. Bârsoiu
4. Bulagei
5. Delureni
6. Geamăna
7. Ghiobeşti
8. Giuroiu
9. Izvoru Rece
10. Malu
11. Neţeşti
12. Obogeni
13. Stăneşti
14. Urşi
15. Vlăduleşti
65. STROEŞTI 1. Stroeşti
2. Cireşu
3. Dianu
4. Obroceşti
5. Pojogi-Cerna
66. SUTEŞTI1. Suteşti (1514)
2. Boroşeşti
2. Măzili
3. Verdea
67. ŞIRINEASA 1. Şirineasa
2. Aricioaia
3. Ciorăşti
4. Slăviteşti
5. Valea Alunişului
68. ŞTEFĂNEŞTI 1. Ştefăneşti
2. Condoieşti
3. Dobruşa
4. Şerbăneşti
69. ŞUŞANI 1. Şuşani
2. Râmeşti (1642)
3. Sârbi (1531)
4. Stoiculeşti
5. Uşurei (1569)
70. TETOIU 1. Tetoiu
2. Băroiu
3. Budele
4. Măneasa
5. Nenciuleşti
6. Popeşti
7. Ţepeşti
71. TITEŞTI 1. Titeşti (1526)
2. Bratoveşti
3. Cucoiu
72. TOMŞANI 1. Tomşani (1536)
2. Bălţăţeni
3. Bogdăneşti (1536)
4. Chiceni
5. Dumbrăveşti
6. Foleştii de Jos
7. Foleştii de Sus (1453)
8. Mireşti
73. VAIDEENI1. Vaideeni (1504)
2. Cerna
3. Cornet
4. Izvoru Rece
5. Mariţa
74. VALEA MARE1. Valea Mare
2. Bătăşani
3. Delureni
4. Drăganu
5. Mărgineni
6. Pietroasa
75. VLĂDEŞTI1. Vlădeşti
2. Fundătura
3. Pleaşa
4. Priporu
5. Trundin
76. VOICEŞTI1. Voiceşti
2. Tighina
3. Voiceştii din Vale
77. VOINEASA 1. Voineasa (1496)
2. Valea Măceşului
3. Voineşiţa
78. ZĂTRENI 1. Zătreni (1550)
2. Butanu
3. Ciorteşti (1617)
4. Dealu Glămeia
5. Dealu Văleni
6. Făureşti
7. Mănicea
8. Mecea
9. Olteţu
10. Săşcioara (1577)
11. Stanomiru (1581)
12. Valea Văleni
13. Văleni (1667)
14. Zătrenii de Sus