Galaţi

Date generale

Judeţul Galaţi se află în extremitatea estică a României, între cursurile inferioare ale râurilor Siret (la Vest), Prut (la Est) şi fluviului Dunărea (la Sud Est), la graniţa cu Republica Moldova, între 45°25′ şi 46°10′ latitudine nordică şi între 27°20′ şi 28°10′ longitudine estică, între judeţul Vaslui (la Nord), Republica Moldova (Est), judeţele Tulcea (Sud Est), Brăila (Sud) şi Vrancea (Vest şi Nord Vest). Suprafaţa: 4 466 km² (1,87% din suprafaţa ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 626 008 loc. (2,82% din populaţia ţării), din care 308 792 loc. de sex masc. (49,33%) şi 317 216 loc. de sex fem. (50,67%). Populaţia urbană: 358 383 loc. (57,25%); rurală: 267 625 loc. (42,75%). Densitatea: 140,2 loc./km². Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 90% români, 3,2% rromi, apoi greci, ruşi-lipoveni, maghiari, germani, ucraineni ş.a. Reşedinţa: municipiul Galaţi. Oraşe: Bereşti, Târgu Bujor, Tecuci (municipiu). Comune: 61. Sate: 180 (din care 2 aparţin oraşelor).

Relieful

Relief predominant de câmpie (69%), aparţinând unor subunităţi ale Câmpiei Române (respectiv Câmpia Covurlui, Câmpia Tecuciului şi Câmpia Siretului inferior), cu cea mai mare extindere în părţile central-sudică şi vestică ale judeţului Galaţi. Zonele de Nord şi de Nord Vest ale judeţului Galaţi sunt ocupate, în proporţie de 31%, de prelungirile Podişului Moldovenesc – respectiv Podişul Covurlui, în Nord, şi Colinele Tutovei, în Nord Vest – care arareori depăşesc 300 m altitudine. În partea de Sud a Câmpiei Tecuciului, formată în întregime din terasele râurilor Siret şi Bârlad, se desfăşoară sub forma unei fâşii de circa 20 km lungime şi 4–5 km lăţime, între localităţile Iveşti şi Hanu Conachi, o zonă nisipoasă în care predomină relieful de dune, în mare parte fixate de vegetaţie. Extremităţile de Vest, Sud, Sud Est şi Est ale judeţului Galaţi sunt ocupate de luncile largi ale Siretului, Dunării şi Prutului, care reprezintă treptele cele mai coborâte ale reliefului gălăţean (8–13 m altitudine). În extremitatea sudică a judeţului Galaţi se află o regiune de scufundare lentă a scoarţei terestre, evidenţiată atât de linia de falie Focşani–Nămoloasa–Galaţi, cât şi de convergenţa, în această zonă, a mai multor cursuri de ape care se constituie într-o adevărată „piaţă de adunare a apelor”.

Clima

Climă temperat-continentală cu veri foarte calde şi secetoase şi ierni geroase, marcate adeseori de viscole puternice. Temperaturile medii multianuale oscilează în jurul valorii de 10°C. Temperatura maximă absolută (40,6°C) s-a înregistrat la Târgu Bujor (11 august 1951), iar temperatura minimă absolută (–32,0°C) la Drăguşeni (11 februarie 1929). Cantităţile anuale de precipitaţii însumează circa 400 mm în partea de Sud a judeţului Galaţi şi circa 500 mm în Nord. Vânturile dominante (puternice aproape în tot cursul anului) bat cu o frecvenţă mai mare dinspre Nord (25,1%) şi Nord Est (19,8%), cu viteze medii anuale cuprinse între 1,6 şi 4,0 m/s la Tecuci şi între 2,4 şi 5,3 m/s la Galaţi.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică, cu o densitate redusă (0,1–0,2 km/km²), este dominată de cursul inferior al fluviului Dunărea (care delimitează judeţul Galaţi în Sud Est, pe o lungime de 20 km) şi de cursurile inferioare ale râurilor Prut (cu afluenţii săi, Elan şi Horincea) şi Siret (cu afluenţii săi, Bârlad, Călmăţui, Suhu, Mălina) – ambele tributare Dunării pe teritoriul judeţului Galaţi, râul Chineja, cu afluenţii săi, Covurlui, Slivna, Bujoru ş.a., drenează partea de Est a judeţului Galaţi şi se varsă în lacul Brateş (→) care este cel mai mare şi mai important lac de pe teritoriul judeţului Galaţi În lunca Siretului sunt câteva limane fluviatile – Lozova, Mălina, Cătuşa – în care debuşează râurile cu aceleaşi nume, precum şi lacul Tălăbasca prin care trece râul Călmăţui (care se varsă apoi în Siret).

Vegetaţia

Vegetaţia naturală aparţine zonelor stepei şi silvostepei. În prezent, vegetaţia naturală este înlocuită, în cea mai mare parte, de culturi. Local, se mai întâlnesc mici petice de pajişti degradate, alcătuite din firuţă (Poa bulbosa), peliniţă (Artemisia austriaca), bărboasă (Botriochloa ischaemum), păiuş (Festuca valesiaca) ş.a. şi pâlcuri de păduri de stejar (Quercus robur) în amestec cu carpen (Carpinus betulus) şi tei (Tilia tomentosa) sau cu plantaţii de salcâm (Robinia pseudacacia), prezente mai ales în zonele nisipoase pentru fixarea dunelor de nisip. Pădurile de foioase, care ocupă colinele din N şi NV jud. Galaţi, sunt alcătuite din gorun (Quercus petraea) în amestec cu carpen (Carpinus betulus) şi tei (Tilia tomentosa). Pe dunele de nisip din zona Iveşti–Hanu Conachi, alături de plantaţiile de salcâm, se dezvoltă o vegetaţie spontană psamofilă, compusă din Festuca cinerea ssp. arenicola, Plantago indica, Helichrysum arenarium ş.a. În luncile râurilor se întâlnesc frecvent zăvoaie de plop, de salcie sau cătină roşie (Tamarix ramosissima), precum şi păpurişuri, trestişuri şi rogozuri.

Fauna

Fauna este diversă şi bogată în specii, cuprinzând lupi, vulpi, iepuri, popândăi, dihori, şoareci dungaţi, căpriori, fazani (colonizaţi), termite, câinele enot şi numeroase păsări de apă (raţe, gâşte, stârci, lişiţe, berze, cocostârci, bâtlani etc.). Apele Dunării sunt bogate în peşti migratori, de mare valoare economică (morun, nisetru, păstrugă, scrumbie), iar apele râurilor Prut şi Siret şi cele ale lacului Brateş constituie domeniul de viaţă al crapului, şalăului, somnului, carasului, bibanului, caracudei, linului, roşioarei, ştiucii ş.a.

Resursele naturale

Resursele naturale sunt reprezentate doar prin câteva zăcăminte de petrol şi gaze naturale (Schela, Independenţa, Ţepu), prin mici supr. ocupate de păduri (43 824 ha, în anul 2007) şi prin unele roci de construcţie (argile, luturi loessoide, balast la Barcea, Movileni ş.a.).

Istoric

Descoperirea nenumăratelor vestigii arheologice atestă faptul că pe terit. actualului judeţ s-a desfăşurat o intensă activitate omenească încă din Neolitic, de când datează materialele scoase la lumina zilei în arealele localit. Stoicani, Brăhăşeşti, Slobozia Blăneasa ş.a. Trecerea de la Neolitic la Epoca bronzului (sf. milen. 3–începutul milen. 2 î.Hr.) este marcată de aşezarea descoperită la Folteşti care a şi dat numele unei culturi eneolitice. Prezenţa unei populaţii sedentare în Epoca bronzului (1800–800 î.Hr.) pe aceste meleaguri este confirmată de mărturiile arheologice descoperite la Bereşti, Cavadineşti, Găneşti, Balinteşti, Poiana, Gârbovăţ ş.a. Epoca fierului (800 î.Hr.-sec. 1–3) este bogat ilustrată de materialele arheologice descoperite în localit. Poiana, Brăhăşeşti, Braniştea, Negrileşti, Brăneşti, Săseni, Schela ş.a. Geto-dacii au lăsat din această perioadă bogate mărturii, scoase la iveală în marea aşezare Piroboridava, identificată pe terit. satului Poiana, important centru economic şi strategic din sec. 4 î.Hr-1 d.Hr., precum şi în cetatea dacică de la Barboşi (sec. 1 î.Hr-1 d.Hr.), cucerită şi incendiată de romani în timpul împăratului Traian. Pe locul ei, aceştia au construit castrul Tirighina (sau Ghertina), folosit ca garnizoană pentru apărarea graniţei şi pentru supravegherea spaţiului nord-estic şi a drumului comercial care lega Moesia inferior cu partea central-vestică a Daciei. După retragerea armatelor şi a administraţiei romane din Dacia (în perioada 271–275), populaţia autohtonă şi-a continuat viaţa şi activitatea, în pofida vicisitudinilor create de trecerea popoarelor migratoare (sec. 3–7) prin zonă. Persistenţa şi continuitatea de locuire este dovedită de descoperirile de la Stoicani (sec. 8–9), Şendreni (sec. 10–11) ş.a., precum şi de un document (fragmentele unei scrisori aparţinând unui comandant bizantin) în care se afirmă că în regiunea Dunării de Jos existau, în sec. 10, circa 500 de sate. În sec. 13, această zonă, împreună cu întreaga regiune de la gurile Dunării, forma unul dintre pr. areale ale comerţului pe care-l practicau negustorii genovezi. După formarea statelor feudale Ţara Românească şi Moldova (în sec. 14), numeroase localit. din perimetrul actual al jud. Galaţi au fost reatestate sau consemnate pentru prima oară în documente sau însemnări ale unor călători străini (Tecuci în 1134, Galaţi 1134, Sârbi 1437, Grozăveşti 1521, Poiana 1522 etc.). Situat la interferenţa imperiilor Rus şi Otoman, angajate într-o luptă acerbă pentru expansiune, locuitorii de aici au suferit mult de pe urma războaielor purtate între acestea. În ciuda unor obstacole care i-au îngreunat dezvoltarea, populaţia meleagurilor gălăţene a avut o contribuţie importantă la înfăptuirea marilor evenimente ale istoriei ţării: a sprijinit acţiunile revoluţionare de la 1848–1849 şi actul Unirii Principatelor Române de la 1859, a participat la Războiul pentru Independenţă din 1877–1878 şi la evenimentele ce au marcat desăvârşirea statului naţional unitar român din 1918. În timpul Primului Război Mondial, la Nămoloasa au avut loc puternice lupte împotriva cotropitorilor pe linia de fortificaţii Focşani–Nămoloasa. La 10/23–12/25 iul. 1917, în reg. Nămoloasa s-a desfăşurat o puternică acţiune de artilerie (cea mai mare de pe frontul românesc), rămasă fără urmări practice, întrucât atacul de infanterie prevăzut pentru 13/26 iul. a fost în cele din urmă contramandat din cauza situaţiei generale de pe Frontul de Est. De remarcat faptul că pe meleagurile gălăţene s-a născut, la Târgu Bujor, Eremia Grigorescu (1863–1919) – unul dintre cei mai mari şi importanţi generali ai armatei române care a comandat Divizia 15 în bătăliile de la Oituz şi care, în iul./aug. 1917, a condus grupul de armate ce a oprit ofensiva germană la Mărăşeşti. Jud. Galaţi a fost înfiinţat, în forma actuală, la 17 febr. 1968. El a provenit din fosta regiune Galaţi (constituită în 1950, care se extindea pe o supr. de 12 910 km² şi era formată din 7 raioane ad-tive: Galaţi, Brăila, Focşani, Tecuci, Panciu, Bujor şi Făurei).

Economia

Economia jud. Galaţi, cu un pronunţat caracter industrial-agrar, se caracterizează printr-o dinamică ascendentă şi printr-o gamă variată de activităţi economice aparţinând unei sfere largi de producţie materială (industrie, agricultură, transporturi, comerţ, circulaţie turistică etc.). Activitatea economică a jud. Galaţi este dominată de trei ramuri (siderurgie, constr. de maşini şi ind. alim.), cu ponderi mari în realizarea producţiei globale industriale judeţene şi naţionale. După evenimentele din dec. 1989, s-a trecut treptat de la economia planificată, de tip socialist, la economia de piaţă.

Industria

Industria, în cadrul căreia majoritatea întreprinderilor sunt concentrate în municipiile Galaţi şi Tecuci, are o structură diversificată, dar dominată de ramura metalurgiei feroase, reprezentată prin marele Combinat siderurgic de la Galaţi (azi „Arcelor Mittal” S.A.), care asigură materia primă pentru 60% dintre agenţii economici din ţară angrenaţi în prelucrarea metalului. Acest mare combinat, privatizat după anul 1990, asigură c. 75% din necesarul de fontă al ţării, 51,5% din cel de laminate finite pline, 55,2% din oţelul brut, peste 90% din producţia de tablă groasă şi mijlocie a ţării şi o importantă cantitate de cocs metalurgic. Circa 40% din volumul producţiei fizice a acestei veritabile „Cetăţi a metalului” este destinat exportului, produsele sale fiind cumpărate şi cunoscute în peste 40 de ţări ale lumii. Ind. constr. de maşini, a doua ramură ca importanţă după ind. metalurgiei feroase, concentrată cu precădere în municipiul Galaţi, se remarcă prin producţia de nave fluviale şi maritime, de utilaj greu pentru construcţiile navale, de utilaje pentru telecomunicaţii, de piese şi accesorii pentru autovehicule şi pentru maşini şi utilaje agricole, de elice şi lanţuri pentru nave, de mecanisme şi agregate pentru mineraliere, piese turnate din fontă, produse metalice de larg consum etc. Alte produse industriale realizate de întreprinderile gălăţene sunt: energie electrică (centrala termoelectrică din Galaţi, 160 MW), ambalaje metalice (Tecuci), lacuri şi vopsele, detergenţi, produse cosmetice, fire şi ţesături din bumbac, fire de in şi cânepă, mobilă (Galaţi), prefabricate din beton, cărămizi (Galaţi, Tecuci), cherestea şi ambalaje din lemn (Tecuci, Cosmeşti, Şendreni, Târgu Bujor, Lieşti), confecţii (Tecuci, Târgu Bujor), preparate din carne şi lapte, conserve de legume şi fructe, ulei vegetal, vin, spirt, bere, produse de panificaţie etc. (Galaţi, Tecuci, Bereşti, Târgu Bujor, Ghidigeni, Nicoreşti, Iveşti, Lieşti, Cudalbi, Pechea). Ind. poligrafică (Galaţi).

Agricultura

Agricultura, cu vechi tradiţii, constituie una dintre componentele importante ale economiei jud. Galaţi, dispunând de condiţii pedo-climatice favorabile, de o bază tehnico-materială bine dezvoltată şi de posibilităţi de folosire a metodelor agrotehnice avansate. La sf. anului 2007, potenţialul productiv al agriculturii gălăţene era format din 358 546 ha teren agricol, din care 293 195 ha reveneau terenurilor arabile, 43 663 ha păşunilor naturale, 19 316 ha viilor şi pepinierelor viticole (locul 2 pe ţară, după jud. Vrancea), 1 716  ha livezilor şi pepinierelor pomicole şi 656 ha fâneţelor naturale. În acelaşi an,  baza tehnico-materială era asigurată de 3 501 tractoare, 3 109 pluguri pentru tractor, 1 544 semănători mecanice, 421 combine pentru recoltat cereale etc., iar supr. amenajată pentru irigat era de peste 141 000 ha. În anul 2007, cea mai mare parte a supr. arabile a fost destinată culturilor de porumb (104 553 ha, locul 2 pe ţară, după jud. Dolj), urmate de culturile de plante uleioase (61 452 ha), grâu (43 707 ha), floarea-soarelui (35 304 ha), orz şi orzoaică (17 565 ha), legume (12 966 ha, locul 3 pe ţară, după jud. Dolj şi Dâmboviţa), plante de nutreţ (11 893 ha), ovăz (4 989 ha), pepeni verzi şi galbeni (4 106 ha locul 2 pe ţară, după jud. Dolj), leguminoase pentru boabe, cartofi, sfeclă de zăhăr, tutun etc. Viticultura, cu o îndelungată tradiţie (prima atestare documentară referitoare la această activitate reiese dintr-un act de cumpărare a unei vii din Nicoreşti, datând din 28 mart. 1605), are condiţii prielnice de dezvoltare în arealele localit. Nicoreşti, Târgu Bujor, Iveşti, Hanu Conachi, Bereşti, Smulţi, Oancea, Băleni, Bălăbăneşti, Pechea, Berheci, Smârdan, Nămoloasa ş.a., formând întinse podgorii cu tot atâtea centre de vinificaţie. Elementul specific al culturilor viţei de vie îl constituie predominarea soiurilor Băbească neagră, alături de care se mai cultivă supr. însemnate cu Aligoté, Riesling italian, Pinot gris, Muscat Hamburg, Cabernet Sauvignon ş.a. Prin producţia de struguri (66 983 tone, în anul 2007), jud. Galaţi se situează pe locul 2 pe ţară, după jud. Vrancea. Pomicultura, în structura căreia predomină livezile de meri, pruni, cireşi şi vişini, peri, caişi, nuci, formează bazine pomicole compacte în zonele localit. Bereşti, Iveşti, Lieşti, Târgu Bujor, Vlădeşti, Tecuci. Zootehnia este o ocupaţie străveche a populaţiei gălăţene, practicată atât în păstorit, cât şi în ferme moderne de creştere a animalelor. La începutul anului 2008, efectivele de animale înregistrate pe cuprinsul jud. Galaţi însumau 51 466 capete bovine (în special din rasele Holstein, Bruna de stepă şi Sura se stepă), 98 939 capete porcine, 227 596 capete ovine, 30 118 capete caprine, 31 779 capete cabaline; avicultură (2 263 280 capete păsări); apicultură (21 469 familii de albine); sericicultură; piscicultură.

Căile de comunicaţie

La sf. anului 2007, lungimea totală a reţelei feroviare de pe terit. jud. Galaţi însuma 303 km (din care 56 km electrificate), revenind 67,8 km de c.f. la 1 000 km² de teritoriu (densitate superioară mediei pe ţară, care este de 45,2 km/1 000 km² de teritoriu). Pr. magistrale feroviare dinspre Muntenia (Bucureşti–Ploieşti–Buzău–Brăila–Galaţi), dinspre Transilvania (Ciceu–Ghimeş–Adjud–Mărăşeşti–Tecuci–Galaţi), dinspre Moldova (Suceava–Bacău–Mărăşeşti–Tecuci–Galaţi sau Iaşi–Vaslui–Bârlad–Tecuci–Galaţi) şi dinspre Dobrogea (Constanţa–Feteşti–Făurei–Brăila–Galaţi) converg către portul Galaţi şi de aici, prin staţia Galaţi-Larga, către punctul de frontieră Reni (Ucraina). Transpor-turile rutiere au la dispoziţie o reţea de drumuri publice care, la sf. anului 2007, totaliza 1 466 km (din care 292 km modernizate), cu o densitate de 32,8 km/100 km² de teritoriu. Legăturile rutiere cu Dobrogea sunt asigurate prin trecerea Dunării cu bacul în zona Galaţi–Unirea (jud. Tulcea). Un rol important în economia jud. Galaţi îl au transporturile de mărfuri şi călători pe Dunăre, portul Galaţi dispunând de c. 6,5 km de cheiuri şi de un bazin portuar cu o supr. de peste 100 ha, cu adâncimi de 13–25 m, fapt care permite acostarea în acest port şi a unor vase maritime de tonaj mai mic şi mediu.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, în perimetrul geografic al jud. Galaţi funcţionau 70 grădiniţe de copii, cu 17 303 copii înscrişi şi 923 cadre didactice, 143 şcoli generale (învăţământ primar – clasele 1–4 şi gimnazial – clasele 5–8), cu 53 043 elevi şi 3 655 cadre didactice, 32 de licee, cu 21 125 elevi şi 1 619 profesori, două şcoli profesionale, cu 6 574 elevi şi 142 profesori, două universităţi cu 19 facultăţi, 21 006 studenţi şi 689 profesori. În aceeaşi perioadă, reţeaua aşezămintelor culturale şi de artă cuprindea trei teatre (dramatic, muzical şi de păpuşi), o orchestră simfonică, zece muzee, şase case de cultură, 93 de cămine culturale, un cinematograf, 312 bibilioteci, cu 3 288 000 volume, numeroase formaţii corale şi de dansuri populare, ansambluri folclorice, fanfare, tarafuri şi orchestre de muzică populară, case editoriale. Activitatea sportivă se desfăşoară în cadrul celor 96 de secţii sportive în care activează 3 827 sportivi legitimaţi, 147 antrenori şi 115 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor sanitare de pe cuprinsul jud. Galaţi se compunea din 11 spitale, cu 3 360 de paturi, revenind un pat de spital la 182 loc., cinci dispensare medicale, o policlinică, 186 farmacii şi puncte farmaceutice. Asistenţa medicală era asigurată de 817 medici (1 medic la 752 locuitori), 230 de medici stomatologi (1 medic stomatolog la 2 671 locuitori) şi 3 271 cadre sanitare cu pregătire medie. În acelaşi an, în jud. Galaţi protecţia socială era asigurată de trei cămine de bătrâni, două leagăne de copii şi o creşă.

Turism

Cadrul natural al jud. Galaţi, în care câmpia predomină în proporţie de 69%, oferă puţine elemente spectaculoase de ordin turistic. Această situaţie este compensată, totuşi, de existenţa unor monumente istorice, arhitectonice şi de artă din municipiile Galaţi şi Tecuci şi din alte localităţi (vestigiile arheologice de la Poiana, Folteşti, Bereşti ş.a., conacul familiei Negri din com. Costache Negri, centrul de olărit Cudalbi ş.a.). Faptul că terit. jud. Galaţi se află în vecinătatea unor importante zone turistice – Delta Dunării şi Vrancea –, că prin acest judeţ trec o serie de drumuri dinspre Moldova spre litoralul Mării Negre şi că fondul turistic natural oferă câteva peisaje de atracţie (valea Dunării, luncile Siretului şi Prutului de interes cinegetic şi piscicol, faleza lacului Brateş) şi unele rezervaţii naturale (pădurile de la Hanu Conachi şi Movileni, dunele de nisip de la Iveşti– Hanu Conachi) şi nu în ultimul rând faptul că aici există numeroase podgorii (cea mai renumită fiind Nicoreşti), oferă tot atâtea popasuri pentru turiştii aflaţi în tranzit. De interes ştiinţific sunt punctele fosilifere „La Rateş”, de lângă Tecuci (cuprinzând resturi fosile de mamut, de cerb cu coarne uriaşe şi de rinocer lânos, care au trăit pe teritoriul României în Pleistocen) şi Barboşi (Tirighina) de lângă Galaţi, care include numeroase moluşte din Pleistocen. În anul 2007, capacitatea totală a unităţilor de cazare turistică din jud. G. era de 1 452 locuri, dispersate în 9 hoteluri şi moteluri, 47 de campinguri, 13 tabere pentru elevi, 513 vile turistice ş.a. Indicativ auto: GL.

Localităţile judeţului Galaţi

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. Municipii
1. GALAŢI (1134)
2. TECUCI (1134)

II. Oraşe	Satele care aparţin oraşelor
1. BEREŞTI (1484)
2. TÂRGU BUJOR (1491)	1. Moscu 2. Umbrăreşti

III. Comune	Satele componente (primul sat este reşed. com.)
1. BARCEA	1. Barcea (1672) 2. Podoleni
2. BĂLĂBĂNEŞTI	1. Bălăbăneşti 2. Bursucani 3. Lungeşti 4. Zimbru
3. BĂLĂŞEŞTI	1. Bălăşeşti (1528) 2. Ciureşti (1508) 3. Ciureştii Noi 4. Pupezeni (1663)
4. BĂLENI	1. Băleni (1448)
5. BĂNEASA	1. Băneasa 2. Roşcani
6. BEREŞTI-MERIA	1. Bereşti-Meria (1542) 2. Aldeşti (1496) 3. Balinteşti (1646) 4. Onciu (1531) 5. Pleşa (1780) 6. Prodăneşti (1772) 7. Puricani (1772) 8. Săseni (1772) 9. Slivna (1493) 10. Şipote (1772)
7. BRANIŞTEA	1. Braniştea (1546) 2. Lozova 3. Traian 4. Vasile Alecsandri
8. BRĂHĂŞEŞTI	1. Brăhăşeşti 2. Corcioveni (1616) 3. Cosiţeni (1546) 4. Toflea (1620)
9. BUCIUMENI	1. Buciumeni 2. Hănţeşti (1531) 3. Tecucelu Sec 4. Vizureşti
10. CAVADINEŞTI	1. Cavadineşti (1436) 2. Comăneşti (1546) 3. Găneşti (1613) 4. Vădeni (1515)
11. CERŢEŞTI	1. Cerţeşti (1528) 2. Carlomăneşti (1538) 3. Cotoroaia (1803)
12. CORNI	1. Corni (1637) 2. Măcişeni (1513) 3. Urleşti (1764)
13. COROD	1. Corod (1438) 2. Blânzi 3. Brătuleşti (1594) 4. Cărăpceşti
14. COSMEŞTI	1. Cosmeşti 2. Băltăreţi 3. Cosmeştii-Vale 4. Furcenii Noi 5. Furcenii Vechi 6. Satu Nou
15. COSTACHE NEGRI	1. Costache Negri (1521, Mânjina)
16. CUCA	1. Cuca (1448)
17. CUDALBI	1. Cudalbi (1472)
18. CUZA VODĂ	1. Cuza Vodă (f. 1879)
19. DRĂGĂNEŞTI	1. Drăgăneşti 2. Malu Alb
20. DRĂGUŞENI	1. Drăguşeni 2. Adam 3. Căuieşti 4. Fundeanu 5. Ghingheşti 6. Nicopole 7. Ştieţeşti
21. FÂRŢĂNEŞTI	1. Fârţăneşti (1674) 2. Viile
22. FOLTEŞTI	1. Folteşti 2. Stoicani
23. FRUMUŞIŢA	1. Frumuşiţa (1593) 2. Ijdileni (1609) 3. Tămăoani (1606)
24. FUNDENI	1. Fundenii Noi 2. Fundeni (1521) 3. Hanu Conachi 4. Lungoci
25. GHIDIGENI	1. Ghidigeni 2. Gara Ghidigeni 3. Gârbovăţ 4. Gefu 5. Gura Gârbovăţului 6. Slobozia Corni 7. Tălpigi (1487) 8. Tăplău
26. GOHOR	1. Gohor (1528) 2. Gara Berheci 3. Ireasca 4. Nărteşti 5. Poşta
27. GRIVIŢA	1. Griviţa 2. Călmăţui
28. INDEPENDENŢA	1. Independenţa (f. 1879)
29. IVEŞTI	1. Iveşti (1448) 2. Buceşti (1548)
30. JORĂŞTI	1. Jorăşti 2. Lunca 3. Zărneşti
31. LIEŞTI	1. Lieşti (1448)
32. MATCA	1. Matca (1716)
33. MĂSTĂCANI	1. Măstăcani (1584) 2. Chiraftei
34. MOVILENI	1. Movileni (1587)
35. MUNTENI	1. Munteni (1430) 2. Frunzeasca 3. Ţigăneşti (1617) 4. Ungureni
36. NĂMOLOASA	1. Nămoloasa (1448) 2. Crângeni 3. Nămoloasa-Sat (1818)
37. NEGRILEŞTI	1. Negrileşti (1488) 2. Slobozia Blăneasa
38. NICOREŞTI	1. Nicoreşti (1572) 2. Braniştea 3. Coasta Lupei 4. Dobrineşti 5. Fântâni 6. Grozăveşti (1521) 7. Ionăşeşti (1604) 8. Mălureni 9. Piscu Corbului 10. Sârbi (1437)
39. OANCEA	1. Oancea (1521) 2. Slobozia Oancea
40. PECHEA	1. Pechea 2. Lupele
41. PISCU	1. Piscu (1495) 2. Vameş
42. POIANA	1. Poiana (1522) 2. Vişina
43. PRIPONEŞTI	1. Priponeşti (1648) 2. Ciorăşti 3. Huştiu 4. Lieşti 5. Priponeştii de Jos (1859)
44. RĂDEŞTI	1. Rădeşti 2. Cruceanu
45. REDIU	1. Rediu (f. 1912) 2. Plevna
46. SCÂNTEIEŞTI	1. Scânteieşti 2. Fântânele
47. SCHELA	1. Schela 2. Negrea
48. SLOBOZIA CONACHI	1. Slobozia Conachi (f. 1800) 2. Izvoarele
49. SMÂRDAN	1. Smârdan 2. Cişmele 3. Mihail Kogălniceanu
50. SMULŢI	1. Smulţi (1448)
51. SUCEVENI	1. Suceveni 2. Rogojeni
52. SUHURLUI	1. Suhurlui
53. ŞENDRENI	1. Şendreni (1625) 2. Movileni 3. Şerbeştii Vechi (1725)
54. TUDOR VLADIMIRESCU	1. Tudor Vladimirescu (f. 1881)
55. TULUCEŞTI	1. Tuluceşti (1552) 2. Şiviţa 3. Tătarca
56. ŢEPU	1. Ţepu (1452) 2. Ţepu de Sus
57. UMBRĂREŞTI	1. Umbrăreşti (1635) 2. Condrea (1774) 3. Salcia (1871) 4. Siliştea (1864) 5. Torceşti (1633) 6. Umbrăreşti-Deal (f. 1933)*
58. VALEA MĂRULUI	1. Valea Mărului (1533) 2. Mândreşti
59. VÂNĂTORI	1. Vânători (f. 1879) 2. Costi (sec. 18) 3. Odaia Manolache (1675)
60. VÂRLEZI	1. Vârlezi 2. Crăieşti
61. VLĂDEŞTI   ————————	1. Vlădeşti (1450) 2. Brăneşti (1500)