Oneşti

Date generale

Municipiul Oneşti se află în partea central-estică a României, în sudul judeţului Bacãu, în Depresiunea Tazlău-Caşin, la 180-240 m altitudine, în zona de confluenţã a râurilor Oituz şi Caşin cu râul Trotuş şi în amonte de confluenţa acestuia din urmã cu râul Tazlãu, la intersecţia paralelei de 46o15’31” latitudine nordicã cu meridianul de 26o46’09” longitudine esticã, la 98 km Sud-Sud Vest de municipiul Bacău; 51 012 loc. (1 ian. 2019), din care 24 017 loc. de sex masc. şi 26 995 fem. Supr.: 52,5 km2, din care 20,8 km2 în intravilan; densitatea: 2 453 loc./km2. Întrucât oraşul actual a fost înfiinţat în anul 1952, evoluţia numericã a fost ascendentã pânã la recensãmântul din 1992 (inclusiv), dupã care numãrul locuitorilor a scãzut (fapt înregistrat la recensãmintele din 2002 şi 2011) din cauza sporului natural negativ, cât şi a plecãrii multor locuitori din Oneşti în alte localitãţi din ţarã sau în strãinãtate. Astfel, la recensãmântul din anul 1956 s-au înregistrat 11 253 loc., la cel din 1966 erau 35 663 de persoane, în 1977, 41 738 suflete, în 1992, 58 810 loc., în 2002, 51 416 loc. şi 39 172 în anul 2011. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 39 172 loc., 35 368 de persoane erau români (90,3%), 252 rromi (0,6%) şi 3 552 loc. (9,1%) aparţineau altor etnii (maghiari, greci, ucraineni, germani, ruşi-lipoveni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 31 290 de ortodocşi (79,9%), 3 702 romano-catolici (9,5%), 248 penticostali (0,6%), 174 adventişti de ziua a şaptea (0,4%) şi 3 758 loc. (9,6%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, creştini de rit vechi, creştini dupã evanghelie, baptişti, reformaţi, greco-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Din punct de vedere economic, municipiul Oneşti s-a evidenţiat, pânã nu demult, ca un important centru de producţie a energiei electrice (Termocentralele Borzeşti I, cu o putere instalatã de 210 MW, datã în folosinţã în 1956, şi Borzeşti II, intratã în funcţiune în 1975, cu o putere instalatã de 400 MW, lichidate în anul 2013) şi a produselor chimice (îngrãşãminte, cauciuc sintetic, fenol, benzinã, motorinã, propan, cocs de petrol, acetonã, acid sulfuric, policlorurã de vinil ş.a.) realizate în cadrul societãţii RAFO, din anul 1956, dezafectatã în anul 2009 şi lichidatã în febr. 2015; în prezent, la Oneşti se produc utilaje şi piese de schimb pentru industria chimicã, cisterne, conteinere metalice, rezervoare ş.a., confecţii textile, mobilã, cherestea, produse alimentare ş.a. În localitatea componentã Borzeşti a fost datã în folosinţã, la 3 noiembrie 1995, o instalaţie modernã de demineralizare a apei. În municipiul Oneşti funcţioneazã un muzeu de istorie (inaugurat în 1958) şi o bibliotecã publicã numitã “Radu Rosetti” ( fundatã în 1948 pe baza unei colecţii a Bibliotecii Societãţii Culturale “Cosânzeana” (fundatã în 1928), cu circa 100 000 de volume în prezent. În luna mai, la Oneşti se desfãşoarã (din 1995) Festivalul anual internaţional de muzicã uşoarã pentru copii. În anii ’70 ai secolului 20, la Oneşti a funcţionat o şcoalã de gimnasticã femininã la care s-a format o pleiadã de gimnaste în frunte cu celebra Nadia Comãneci, multiplã campioanã olimpicã şi europeanã – cea care a obţinut, pentru prima datã în istoria gimnasticii mondiale, nota 10 la Olimpiada de la Montreal din anul 1976. Ulterior, activitatea şcolii româneşti de gimnasticã femininã s-a mutat de la Oneşti la Deva unde Octavian Bellu  coordoneazã antrenarea lotului olimpic de gimnasticã femininã – antrenor declarat de World Records Academy ca “cel mai de succes antrenor din lume”. La Oneşti existã o salã polivalentã cu numele “Nadia Comãneci” (1 154 m2, 48 m lungime şi 24 m lãţime), cu o capacitate de 2 500 de locuri, construitã parţial în 1982-1983 şi reconstruitã în 1999-2003 şi inauguratã în 2004. La Oneşti mai existã o nouã salã municipalã de sport, construitã în anii 2009-2011, inauguratã în prezenţa Nadiei Comãneci la 28 aprilie 2011. La marginea de Est a municipiului Oneşti, în apropiere de confluenţa râului Tazlãu cu râul Trotuş, se aflã Dealul Perechiu, declarat rezervaţie naturalã, acoperit cu vegetaţie abundantã, cu diverse elemente termofile.

Istoric

Oraşul actual a fost înfiinţat în anul 1952 pe vatra vechiului sat Oneşti prin decizia Consiliului de Miniştri care prevedea construirea Grupului industrial Borzeşti şi a comunei aferente Oneşti. Satul Oneşti apare menţionat documentar pentru prima oarã la 14 decembrie 1458 într-un act de danie emis la cancelaria domnului Ştefan cel Mare în care se specifica ….”seliştea lui Oanã la Trotuş”. În anul 1800 figura ca târg. În perioada 1952-1960, la Oneşti s-au construit cartierele Caşin şi Tineretului, în 1956 comuna Oneşti a fost trecutã în categoria oraşelor, iar la 17 februarie 1968 a fost declarat municipiu. În prezent municipiul Oneşti are în subordine administrativã localitãţile componente Borzeşti şi Slobozia. Între 22 martie 1965 şi 20 mai 1996, oraşul şi apoi municipiul Oneşti a purtat numele Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dupã cum menţioneazã istoricul Grigore Tocilescu, se pare cã la Borzeşti s-a nãscut Ştefan cel Mare (în anul 1436).

Monumente

În localitatea componentã Borzeşti se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului” (26,20 m lungime şi 10,30 m lãţime), declaratã monument istoric, ctitorie din anii 1493-1494 a domnului Ştefan cel Mare şi a fiului sãu Alexandru (sfinţitã la 12 octombrie 1494), cu faţadele decorate cu ceramicã smãlţuitã în culorile verde, galben, cafeniu deschis, portocaliu în alternanţã cu cãrãmidã şi piatrã brutã. Biserica a fost restauratã în anii 1904-1905, 1924 şi 1993-1994 (resfinţitã la 12 octombrie 1994 cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la prima sfinţire). Picturile murale interioare din aceastã bisericã au fost executate în anii 2003-2005 de cãtre Grigore Popescu; biserica “Sfântul Nicolae”, declaratã monument istoric în anul 2004, a fost construitã în anii 1843-1849 pe locul uneia existentã dinainte de anul 1809, prin contribuţia materialã a hatmanului Alecu Ciaur Aslan care a donat 7 000 mp de teren pe care s-a zidit biserica. Biserica “Sfântul Nicolae” are o turlã pãtratã, luminatã de patru ferestre mari, terminatã cu o cupolã micã de formã octogonalã în care sunt instalate douã clopote. Biserica mai are un pridvor mare, închis, prevãzut cu multe ferestre. Catapeteasma a fost lucratã de meşteri anonimi, din lemn de tei, în anii 1820-1840 şi pictatã de Gheorghe Tattarescu. Pereţii exteriori ai bisericii sunt zugrãviţi în alb, sunt prevãzuţi pe pãrţile laterale cu câte 3 ferestre mari, terminate în arcadã, şi o fereastrã asemãnãtoare la altar. Biserica a fost consolidatã şi restauratã în 1942 (dupã stricãciunile provocate de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940) sub îndrumarea arhitectului  Ştefan Lupu Balş. Puternicul cutremur din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, i-a provocat avarii serioase, biserica fiind dezafectatã pentru oficierea liturghiilor pe perioada 1980-1989 când s-au efectuat lucrãrile de consolidare şi restaurare, sfinţirea fãcându-se la 8 octombrie 1989. În localitatea componentã Borzeşti existã un stejar multisecular, ocrotit de lege.