Hunedoara

Date generale

Municipiul Hunedoara se aflã în partea central-vestică a României, în provincia istoricã Transilvania, în jumătatea de Nord a judeţului cu acelaşi nume, în compartimentul de Vest-Nord Vest al depresiunii Hunedoara, la poalele de Est ale munţilor Poiana Ruscăi, la 220-270 m altitudine, pe râul Cerna, la intersecţia paralelei de 45°46’11” latitudine nordică cu meridianul de 22°55’13” longitudine estică, la 18 km Sud de municipiul Deva (capitala judeţului Hunedoara); 72 214 loc. (1 ian. 2019), din care 34 936 loc. de sex masc. şi 37 278 fem. Supr.: 97 km2, din care 18,1 km2 în intravilan; densitatea: 3 390 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 60 525 loc., 50 780 de persoane erau români (83,9%), 2 803 maghiari (4,6%), 990 rromi (1,6%), 171 germani (0,3%) şi 5 781 loc. (9,6%) aparţineau altor etnii (greci, italieni, slovaci, ucraineni, bulgari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 46 639 ortodocşi (77,1%), 2 048 romano-catolici (3,4%), 1 886 penticostali (3,1%), 1 742 reformaţi (2,9%), 670 baptişti (1,1%), 457 greco-catolici (0,8%), 452 martorii lui Iehova (0,7%) şi 6 631 loc. (10,9%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, adventişti de ziua a şpatea, creştini de rit vechi, evanghelişti, unitarieni, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Municipiul Hunedoara este unul dintre principalele noduri rutiere ale ţãrii şi dispune de o staţie finalã de cale feratã. Economia municipiului Hunedora se caracterizeazã prin existenţa unei centrale electrice şi de termoficare, cu o putere instalatã de 12 MW, şi mai multe întreprinderi industriale  care produc oţel, laminate de diferite dimensiuni şi profile, var, prefabricate din beton, produse refractare, confecţii şi tricotaje din lânã, încãlţãminte, covoare, preparate din lapte şi carne, bere ş.a. Produse de artizanat. În municipiul Hunedora funcţioneazã un Institut de învãţãmânt superior (din 1970), filialã a Universitãţii Politehnice din Timişoara, cu 1 168 studenţi şi 56 de cadre didactice (în anul universitar 2007-2008), un Teatru dramatic şi de estradã, un Muzeu de istorie (amenajat în castelul Huniazilor), inaugurat în 1956, cu colecţii de istorie, arheologie, etnografie ş.a., numeroase biblioteci publice, o grãdinã zoologicã ş.a.

Istoric

În perimetrul municipiului Hunedoara au fost descoperite vestigii paleolitice, din Epocile bronzului şi fierului, din perioada geto-dacicã (a fost scos la ivealã urmele unui atelier metalurgic cu opt cuptoare şi lupe mari de fier), precum şi patru tezaure monetare. În anul 1904 au fost scoase la lumina zilei 1 117 monede, din care 1 093 denari romani republicani, 19 drahme provenind din colonia greceascã Dyrrachium aflatã pe ţãrmul de Est al Mãrii Adriatice şi cinci drahme din Apollonia Illyrica; în anul 1910 au fost descoperite alte 164 de monede reprezentând denari romani republicani şi imperiali, în 1911 au fost recuperaţi 41 de denari romani republicani şi o tetradrahmã din Macedonia Prima, iar apoi 42 de denari romani republicani şi 35 de drahme din Apollonia şi Dyrrachium. Prima menţiune documentarã a localitãţii dateazã din 30 august 1265, fiind consemnatã într-un registru papal de dijme cu numele Hungnod. Amintit din nou în documentele anului 1276, iar ca oraş apare pentru prima oarã în anul 1415. Hunedoara a avut o intensã dezvoltare în secolele 17-18 ca centru siderurgic. Declarat municipiul la 17 februarie 1968. Hunedoara are în subordine administrativã localitatea componentã Rãcãştia şi patru sate: Boş, Groş, Hãşdat şi Peştişu Mare.

Monumente

Biserica “Sfântul Nicolae” construitã în anii 1634-1654 pe locul uneia care data din 1458, reparatã în anul 1800, cu fragmente de picturi murale interioare din 1654 şi repictatã în 1928 de Dumitru Cabadeief din Sibiu. Turnul-clopotniţã al bisericii “Sfântul Nicolae” dateazã din anul 1827; biserica mãnãstirii Augustinilor (secolul 15); catedrala ortodoxã cu hramul “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” construitã în anii 1939-1947 (sfinţitã la 14 octombrie 1947) dupã planurile arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, cu picturi murale interioare originare, executate în frescã de pictorul Ştefan Constantinescu din Bucureşti; biserica “Schimbarea la Faţã” (1797-1800, pictatã în 1983); biserica reformatã (secolul 17); castelul Huniazilor sau Corvineştilor este cel mai important monument de arhitecturã goticã laicã din Transilvania, construit în secolul 14 (pe locul unui castru roman) şi apoi dãruit, la 18 octombrie 1409 (împreunã cu 40 de sate din jur), de cãtre Regele Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, cneazului român Voicu (tatãl lui Iancu de Hunedoara) pentru faptele sale de arme. Intrat ulterior în posesia voievodului Iancu de Hunedoara, castelul a fost amplificat, modernizat în stil gotic şi amenajat (în anii 1440-1453) atât pentru locuit, cât şi în scopuri militare. Somptuoasa reşedinţã nobiliarã era prevãzutã cu sãli de recepţie (“Sala Dietei”, “Sala Cavalerilor”), cu o capelã şi cu încãperi pentru locuit. Aripa construitã dupã anul 1456 de cãtre Matia Corvin (fiul lui Iancu de Hunedoara) are, sub influenţa Renaşterii, loggia pictatã cu imagini din viaţa nobiliarã. Castelul este prevãzut cu un turn de apãrare numit “Nu te teme”. Castelul a fost supus unor transformãri ulterioare în anii 1618-1623, datorate în special principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Ample lucrãri de restaurare au fost executate în anii 1965-1970 şi 1993-1995.