Călăraşi

Judeţul Călăraşi se află în SE României, în E Câmpiei Române, pe stg. cursului inf. al Dunării, la graniţa cu Bulgaria, intersectat în partea centrală de meridianul de 27° longitudine E şi de paralela de 44°20′ latitudine N. Jud. Călăraşi este limitat de jud. Ialomiţa (N), jud. Constanţa (E), Bulgaria (S), jud. Giurgiu (V) şi jud. Ilfov (NV). Supr.: 5 088  km2  (2,13% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 309 649 loc. (1,40% din populaţia ţării), din care 152 030 de sex masc. (49,10%) şi 157 619 de sex fem. (50,90%). Populaţia urbană: 120 192 loc. (38,6%); rurală: 191 282 loc. (61,4%). Densitatea: 60,9 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (20-31 oct. 2011): 84,6% români, 7,5% rromi şi restul turci, macedoneni, armeni ş.a. Reşed.: municipiul Călăraşi. Oraşe: Budeşti, Fundulea, Lehliu Gară, Olteniţa (municipiu). Comune: 50. Sate: 155 (din care 6 aparţin oraşelor).

Relieful

Relieful, în exclusivitate de câmpie, cu înclinare uşoară NV-SE, cuprinde mai multe subunităţi ale Câmpiei Române (respectiv, Bărăganul Mostiştei sau Bărăganul sudic şi prelungirile câmpiilor Burnas şi Vlăsia), precum şi luncile şi terasele, larg dezvoltate, ale Argeşului şi Dunării. Monotonia câmpiei, cu interfluviile ei netede, întinse, care formează aşa-numitele câmpuri ( Câmpul Hagieni, Câmpul Argovei, Câmpul Ştefan Vodă, Câmpul Călăraşi ş.a.), acoperite în mare parte cu depozite loessoide, este întreruptă, pe alocuri, de crovuri şi de văi înguste, de tip „mostişte”, adâncite în pătura de loess. Lunca Dunării reprezintă unitatea cea mai joasă a reliefului (c. 15 m alt.), extinsă exclusiv pe partea stg. a fluviului, pe lăţimi cuprinse între 6 şi 14 km. Cu mici excepţii, Lunca Dunării a fost îndiguită şi desecată. În extremitatea estică a jud. Călăraşi se află aproximativ jumătate  din  supr.  marii  unităţi  de  relief cunoscută sub numele de Balta Ialomiţei sau Balta Borcei, dezvoltată între Dunărea Veche, la E, şi braţul Borcea, la V.

Clima

Clima jud. Călăraşi este temperat-continentală, relativ omogenă pe întreg cuprinsul acestuia (ca urmare a uniformităţii reliefului), caracterizată prin veri foarte calde, chiar secetoase, şi ierni reci, marcate uneori de viscole puternice. Valorile medii multianuale ale temp. aerului înregistrează o uşoară diferenţiere între partea de NV a jud. (10,4°C, la Fundulea) şi cea de SE (11,3°C, la Călăraşi), unde se individualizează un topoclimat specific luncii Dunării (cu veri calde şi ierni mai blânde decât în restul câmpiei). Temp. max. absolută înregistrată până în prezent pe terit. jud. Călăraşi a fost de 44°C (10 aug. 1951, la staţia meteorologică Valea Argovei), iar temp. minimă  absolută  a  atins   valoarea de -30°C (9 ian. 1938, la staţia meteorologică din Călăraşi). Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor căzute în jud. Călăraşi însumează c. 540 mm, dar sunt şi ani mai secetoşi când aceasta scade sub 400 mm (exemplu, 352 mm în anul 1992). Vânturile bat cu o frecvenţă mai mare dinspre V (16,4%), N (14,8%) şi NE (13,3%), cu viteze medii anuale ce variază între 2,6 şi 5,3 m/s. Vitezele max. se înregistrează la vânturile dinspre N şi NE, care pot atinge, în timpul iernii, 125 km/oră, fiind determinate de anticiclonul siberian.

Reţeaua   hidrografică

Reţeaua hidrografică alohtonă şi autohtonă, cu o densitate medie de numai 0,1 km/km2 (una dintre cele mai scăzute densităţi din ţară), este tributară în întregime Dunării, care formează limita de S şi de E a jud. Călăraşi, pe o lungime de 145 km. La 6 km S de municipiul Călăraşi, Dunărea se despleteşte în două braţe (Dunărea Veche, spre E şi braţul Borcea, spre V) care închid între ele Balta Ialomiţei, extinsă doar cu jumătatea ei sudică pe terit. jud. Călăraşi. Râurile alohtone sunt reprezentate prin cursurile inf. ale Argeşului (cu afl. său Dâmboviţa) şi Mostiştei, iar cele autohtone, cu izvoare în câmpie, sunt Rasa, Barza, Argova, Vânăta, Belciugatele, Luica ş.a. Lacurile sunt reprezentate în mare parte prin iazuri, răspândite în majoritate în lungul văii Mostiştea (lacurile Fundulea 440 ha, Gurbăneşti 680 ha, Frăsinet 1 460 ha, Iezeru Mostiştei 2 600 ha), limane fluviale (Gălăţui 375 ha) şi lacuri de luncă (Boianu 230 ha, Ceacu 400 ha, Mitreni, Tătaru ş.a.).

Vegetaţia

Vegetaţia  naturală aparţine, în cea mai mare parte, zonei de stepă, caracterizată odinioară prin pajişti alcătuite din: firuţă cu bulbi (Poa bulbosa), năgară (Stipa capillata), peliniţă (Artemisia austriaca), laptele câinelui sau aliorul (Euphorbia stepposa), păiuş (Festuca valesiaca) etc. În prezent, vegtaţia naturală este înlocuită aproape în totalitate de culturi agricole. Vegetaţia arborescentă este slab reprezentată, existând doar câteva pâlcuri de pădure în partea de V a jud. Călăraşi, în componenţa cărora intră exemplare de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos (Quercus pubescens), cer (Quercus cerris), gârniţă (Quercus frainetto), arţar tătărăsc (Acer tataricum) ş.a. Vegetaţia de luncă este formată, în majoritatea cazurilor, din zăvoaie de plop şi salcie şi din păduri de şleau (pe supr. restrânse), în care predomină stejarul (Quercus robur), frasinul  (Fraxinus  excelsior),  ulmul  şi plopul.

Fauna

Fauna este caracteristică zonelor de stepă şi silvostepă, cu elemente tipice, adaptate agrobiocenozelor, printre care iepurele, popândăul, dihorul de stepă,  hârciogul, şoarecele de câmp, şobolanul de câmp, orbetele, prepeliţa, potârnichea, ciocârlia, şopârla, şarpele, guşterul şi numeroase   insecte   (lăcuste,   cosaşi, greieri, călugăriţe etc.). În păduri trăiesc căprioara, mistreţul, vulpea, lupul ş.a. Fauna din arealul luncilor şi lacurilor este mult mai bogată şi mai variată, reprezentată prin: vidră (Lutra lutra), câine enot (Nyctereutes procyonoides), bizam (Ondrata zibethica), corcodelul, cârsteiul de baltă, lişiţa, raţa cârâitoare, barza, acvila  ţipătoare,  şoimul  dunărean  etc. Ihtiofauna include crapul, ştiuca, somnul, carasul, bibanul, plătica, linul, caracuda ş.a.

Resursele naturale

Resursele naturale sunt   puţine, existând doar câteva areale de expl. a gazelor naturale (Postăvari, Ileana), a argilelor (Budeşti) şi a balastului (aluviunile Dunării, Argeşului şi Dâmboviţei).

Istoric

Terit. actual al jud. Călăraşi, care a evoluat de-a lungul timpului în limitele fostului jud. Ilfov şi ale jud. Ialomiţa, a cunoscut o dezvoltare oarecum asemănătoare cu acestea. Cele mai vechi urme de locuire umană în această zonă, scoase la iveală în arealul localit. Olteniţa, Călăraşi, Căscioarele, Radovanu ş.a., datează din Neolitic, şi aparţin culturii materiale Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.). Din perioada de trecere de la Epoca bonzului la cea a fierului, reprezentative sunt descoperirile de la Călăraşi şi Coslogeni, aceasta din urmă fiind caracterizată prin aşezări de tip cenuşar, de colibe sau bordeie, cu ceramică simplă cu decor plastic rudimentar, care, de altfel, a dat şi numele culturii materiale Coslogeni (sec. 14–13 î.Hr.). Continuitatea şi intensificarea locuirii teritoriului actualului jud. sunt legate de existenţa triburilor trace şi apoi geto-dace, care aveau aşezări întărite şi bine închegate în sec. 2–1 î.Hr., cum era cea de la Chirnogi. Vestigii daco-romane au fost descoperite în arealul localit. Jegălia (sec. 3), Independenţa, Curcani şi Spanţov (sec. 4). Vetre româneşti de locuire statornică au fost scoase la lumină la Curcani (sec. 9–10) şi Radovanu (sec. 10 şi sec. 15–16). În 1778, o parte din terit. actualului jud. Călăraşi figura ca plasă în cadrul jud. Ialomiţa. În 1832, oraşul Călăraşi a devenit reşed. jud. Ialomiţa, prin mutarea acestuia de la Urziceni, ca urmare a gravitării hinterlandului cerealier al Câmpiei Române către oraşele-porturi dunărene, funcţie pe care a păstrat-o până în 1950, când a devenit reşed. centrului raional omonim din fosta regiune Ialomiţa. Prin reorganizarea ad-tiv teritorială din 17 febr. 1968, când au fost desfiinţate regiunile şi raioanele şi au fost reînfiinţate judeţele României, cea mai mare parte a terit. actual a jud. Călăraşi a intrat în componenţa jud. Ialomiţa, iar o altă parte în jud. Ilfov. Ca urmare a modificării Legii nr. 2/17 febr. 1968, în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 15 din 23 ian. 1981, au fost înfiinţate judeţele Călăraşi şi Giurgiu, prin desfiinţarea jud. Ilfov şi modificarea limitelor jud. Ialomiţa.

Economia

Economia jud. Călăraşi are un profil agrar-industrial. Activitatea economică de pe terit. jud. Călăraşi se desfăşoară în cadrul mai multor regii autonome (cu activităţi de producere şi distribuire a energiei electrice şi termice, telecomunicaţii, gospodărie comunală şi locativă), societăţi comerciale cu capital de stat, cooperatist sau mixt şi în cadrul a numeroase societăţi comerciale cu capital privat autohton sau străin. Ca urmare a aplicării Legii nr. 18, a fondului funciar, până în prezent, peste 92% din supr. agricolă a jud. Călăraşi se află în proprietate privată.

Industria

Industria produce o gamă variată de sortimente: oţel (Călăraşi), nave fluviale şi piese turnate din fontă şi oţel (la Olteniţa), celuloză şi hârtie (Călăraşi), lacuri şi vopsele, produse din cauciuc (Budeşti, Frumuşani, Nicolae Bălcescu, Lehliu-Gară, Fundulea), tricotaje şi confecţii (Călăraşi, Olteniţa, Lehliu-Gară), prefabricate din beton, cărămizi (Călăraşi, Olteniţa, Budeşti), mobilier (Călăraşi, Ulmeni, Budeşti), conserve de legume şi fructe (Valea Roşie), preparate din carne şi lapte (Călăraşi, Olteniţa, Lehliu-Gară, Lupşanu), produse de panificaţie etc. În ultima perioadă s-a înregistrat o tendinţă de scădere a producţiei industriale a jud. Călăraşi din cauza lipsei de materii prime, a stagnării investiţiilor, a diminuării exportului, cât şi a scăderii cererii pe piaţa internă, ca urmare a reducerii puterii de cumpărare a populaţiei. În activităţile industriale ale jud.Călăraşi sectorul privat este foarte slab reprezentat, fiind prezent doar în câteva domenii ale ind. alimentare şi în construcţiile metalice.

Agricultura

Agricultura, cu vechi tradiţii, reprezintă componenta dominantă a activităţii economice a jud. Călăraşi în cadrul căreia ponderea cea mai mare (56,9%) revine producţiei animaliere, iar 38,9% celei vegetale, restul de 4,2% aparţinând serviciilor agricole. La sf. anului 2007, din totalul supr. agricole a jud. Călăraşi (426 238 ha), 414 831 ha (97,3%) reveneau terenurilor arabile (locul 5 pe ţară), 5 954 ha păşunilor naturale, 5 118 ha viilor şi pepinierelor viticole, 179 ha livezilor şi  pepinierelor pomicole şi 156 ha fâneţelor. În anul 2007, cea mai mare parte a terenurilor arabile, cu fertilitate şi productivitate mari, a fost destinată culturilor de plante uleioase (139 462 ha, locul 4 pe ţară), urmate de culturile de grâu şi secară (128 148 ha), porumb (83 435 ha), floarea-soarelui (65 209 ha, locul 2 pe ţară după jud. Constanţa), soia (20 581 ha, locul 2 pe ţară după jud. Timiş), plante de nutreţ (16 407 ha), orz şi orzoaică (14 736 ha), leguminoase pentru boabe (4 467 ha), sfeclă de zahăr, legume, pepeni etc. Viticultura ocupă suprafeţe compacte în arealele localit. Chirnogi, Ulmeni, Radovanu, Mânăstirea ş.a. Sectorul zootehnic, cu străvechi tradiţii şi favorizat de o bogată bază furajeră, oferită de producţiile ridicate de cereale pentru boabe (226 521 tone, în anul 2007) şi plante de nutreţ (108 707 tone în 2007), cuprindea, la începutul anului 2008, însemnate efective de bovine (35 081 capete), porcine (174 867 capete), ovine (135 918 capete), caprine (12 000 capete), cabaline  (16  674  capete);  avicultură (3 566 192 capete, locul 3 pe ţară, după jud. Teleorman şi Buzău); apicultură (17 209 familii de albine); piscicultură. În cadrul zootehniei se remarcă un procent ridicat (peste 99%) al sectorului privat.

Căile de comunicaţii

La sf. anului 2007, lungimea reţelei feroviare de pe terit. jud. Călăraşi însuma 188 km, din care 147 km electrificate, cu o densitate de 36,9 km/1 000 km2 teritoriu. Jud. Călăraşi este străbătut în partea sa nordică de magistrala feroviară Bucureşti–Constanţa, cu ramificaţii spre Slobozia şi Călăraşi, iar în SV de tronsonul Bucureşti–Olteniţa. În aceeaşi perioadă, lungimea drumurilor publice măsura 1 348 km, din care 528 km modernizate, cu o densitate de 26,5 km/100 km2 teritoriu. O importanţă deosebită în transportul rutier o are autostrada A2 Bucureşti–Feteşti–Constanţa, construită în perioada 1987-nov. 2012, numită şi Autostrada Soarelui, în lungime de 203 km. Transportul fluvial de mărfuri şi călători se efectuează pe Dunăre, fiind deservit de porturile Călăraşi şi Olteniţa. În partea de SV a jud. Călăraşi, în 1984 au fost începute, din iniţiativa lui Nicolae Ceauşescu, lucrările de realizare a canalului navigabil Bucureşti-Dunăre (→), lucrări întrerupte după 1989.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, pe terit. jud. Călăraşi îşi desfăşurau activitatea 28 de grădiniţe de copii, cu 9 243 copii înscrişi şi 470 de educatoare, 89 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 28 511 elevi şi 1 910 personal didactic, 14 licee, cu 9 262 elevi şi 670 profesori. La sf. anului 2007, reţeaua aşezămintelor de cultură şi artă  cuprindea:  196  biblioteci,  cu 1 801 000 volume, o casă de cultură, 71 cămine culturale, patru unităţi muzeale, un ansamblu de cântece şi dansuri („Bărăganul”) ş.a. În anul 2007, activitatea sportivă se desfăşura în cadrul celor 31 de secţii sportive în care activau 693 de sportivi legitimaţi, 34 antrenori şi 20 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor sanitare era compusă din şase spitale, cu 1 348 paturi, revenind un pat de spital pentru 233 loc., patru dispensare medicale, 58 de farmacii şi puncte farmaceutice ş.a., iar asistenţa medicală era asigurată de 269 medici (1 medic la 1 171 locuitori), 58 de stomatologi (1 medic stomatolog la 5 434 locuitori) şi 1 133 personal medical cu pregătire medie.

Turismul

Turismul este legat, cu precădere, de prezenţa Dunării şi a obiectivelor social-culturale şi istorice din localităţile aflate de-a lungul fluviului, municipiul Călăraşi reprezentând principalul centru turistic. Deplasările cu vaporul pe Dunăre spre locurile de pescuit şi vânat din Balta Ialomiţei reprezintă una dintre atracţiile turistice favorite, iar şoseaua modernizată care leagă capitala ţării de litoralul Mării Negre (Bucureşti–Feteşti– Cernavodă–Constanţa, cu ramificaţie de la Lehliu-Gară spre Călăraşi şi, de aici, prin punctul de trecere cu bacul peste Dunăre de la Chiciu–Ostrov) asigură tranzitarea, în sezonul estival, a unui mare număr de turişti. Aceştia pot poposi în pădurile Floroaica şi Bogdana sau pot vizita rezervaţiile forestiere Ciornuleasa, Tămădău, Caiafele şi Moroiu. Baza materială a jud. Călăraşi este asigurată prin cele cinci hoteluri şi moteluri, o pensiune turistică urbană şi două pensiuni turistice rurale cu o capacitate totală de 553 de locuri. Indicativ auto: CL.

Localităţile jud. Călăraşi

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. Municipii
1. CĂLĂRAŞI (1534)
2. OLTENIŢA (1515)
II. OraşeSatele care aparţin oraşelor
1. BUDEŞTI (1526)  1. Aprozi
2. Buciumeni
3. Gruiu
2. FUNDULEA (1778)  1. Gostilele (1538)
3. LEHLIU-GARĂ (1853)  1. Buzoeni
2. Răzvani
III. Comune  Satele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. ALEXANDRU ODOBESCU  1. Nicolae Bălcescu
2. Alexandru Odobescu
3. Gălăţui
2. BELCIUGATELE  1. Belciugatele
2. Cândeasca
3. Cojeşti
4. Mataraua
5. Măriuţa
3. BORCEA  1. Borcea
4. CĂSCIOARELE  1. Căscioarele
5. CHIRNOGI  1. Chirnogi
6. CHISELET  1. Chiselet
7. CIOCĂNEŞTI  1. Ciocăneşti (1589)
8. CRIVĂŢ  1. Crivăţ
9. CURCANI  1. Curcani
2. Sălcioara
10. CUZA VODĂ  1. Ceacu (1812)
2. Călăraşii Vechi (1827)
3. Cuza Vodă (1894)
11. DICHISENI  1. Dichiseni
2. Coslogeni
3. Libertatea (sat depopulat
după anul 1996)
4. Satnoeni
12. DOR MĂRUNT  1. Dor Mărunt (1876)
2. Dâlga
3. Dâlga-Gară
4. Înfrăţirea (f. 1912)
5. Ogoru
6. Pelinu
13. DOROBANŢU  1. Dorobanţu
2. Boşneagu
3. Vărăşti
14. DRAGALINA  1. Dragalina
2. Constantin Brâncoveanu
3. Drajna Nouă
15. DRAGOŞ VODĂ  1. Dragoş Vodă (f. 1896)
2. Bogdana (1899)
3. Socoalele (1883)
16. FRĂSINET  1. Frăsinet
2. Curăteşti
3. Dăneşti
4. Frăsinetu de Jos
5. Luptători
6. Tăriceni
17. FRUMUŞANI  1. Frumuşani
2. Orăşti
3. Pasărea
4. Pădurişu
5. Piţigaia
6. Postăvari
18. FUNDENI  1. Fundeni
19. GĂLBINAŞI  1. Gălbinaşi
20. GRĂDIŞTEA  1. Grădiştea
2. Bogata
3. Cuneşti
4. Rasa
21. GURBĂNEŞTI  1. Gurbăneşti
2. Coţofanca
3. Preasna
4. Preasna Veche
5. Valea Presnei
22. ILEANA  1. Ileana
2. Arţari
3. Florica
4. Podari
5. Răsurile
6. Răzoarele
7. Satu Nou
8. Ştefăneşti
9. Vlăiculeşti
23. INDEPENDENŢA  1. Independenţa
2. Potcoava
3. Vişinii
24. JEGĂLIA  1. Jegălia
2. Gâldău
3. Iezeru (fost Beilic)
25. LEHLIU  1. Lehliu
2. Săpunari
26. LUICA  1. Luica
2. Valea Stânii
27. LUPŞANU  1. Lupşanu
2. Nucetu
3. Plevna
4. Radu Vodă
5. Valea Rusului
28. MÂNĂSTIREA  1. Mânăstirea (1526)
2. Coconi
3. Sultana
29. MITRENI  1. Mitreni
2. Clăteşti
3. Valea Roşie
30. MODELU  1. Modelu (f. 1882)
2. Tonea
31. NANA  1. Nana (f. 1888)
32. NICOLAE BĂLCESCU  1. Nicolae Bălcescu (f. 1912)
2. Fântâna Doamnei
3. Paicu
33. PERIŞORU  1. Perişoru
2. Mărculeşti-Gară
3. Tudor Vladimirescu
34. PLĂTĂREŞTI  1. Plătăreşti (1580)
2. Cucuieţi
3. Dorobanţu
4. Podu Pitarului
35. RADOVANU  1. Radovanu
2. Valea Popii
36. ROSEŢI  1. Roseţi
37. SĂRULEŞTI  1. Săruleşti (1606)
2. Măgureni
3. Polceşti
4. Sănduliţa
5. Săruleşti-Gară
6. Sătucu
7. Solacolu
38. SOHATU  1. Sohatu
2. Progresu
39. SPANŢOV  1. Spanţov (1482)
2. Cetatea Veche (1609)
3. Stancea (1526)
40. ŞOLDANU  1. Şoldanu (f. 1892)
2. Negoeşti (1526)
41. ŞTEFAN CEL MARE  1. Ştefan cel Mare
42. ŞTEFAN VODĂ  1. Ştefan Vodă
43. TĂMĂDĂU MARE  1. Tămădău Mare
2. Călăreţi
3. Dârvari
4. Plumbuita
5. Săcele
6. Şeinoiu
7. Tămădău Mic
44. ULMENI  1. Ulmeni
45. ULMU  1. Ulmu
2. Chirnogi
3. Făurei
4. Zimbru
46. UNIREA  1. Unirea
2. Oltina
47. VALEA ARGOVEI  1. Valea Argovei
2. Lunca
3. Ostrovu
4. Siliştea
5. Vlădiceasca
48. VASILAŢI  1. Vasilaţi (1362)
2. Nuci
3. Popeşti
49. VĂLCELELE  1. Vălcelele (1896)
2. Floroaica
50. VLAD ŢEPEŞ  1. Vlad Ţepeş
2. Mihai Viteazu