Judeţul Călăraşi se află în partea de Sud Est a României, în zona de Est a Câmpiei Române, pe stânga cursului inferior al fluviului Dunărea, la graniţa cu Bulgaria, intersectat în partea centrală de meridianul de 27° longitudine estică şi de paralela de 44°20′ latitudine nordică. Judeţul Călăraşi este limitat de judeţul Ialomiţa (la Nord), judeţul Constanţa (Est), Bulgaria (Sud), judeţul Giurgiu (Vest) şi judeţul Ilfov (Nord Vest). Suprafaţa: 5 088 km2 (2,13% din suprafaţa ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 309 649 loc. (1,40% din populaţia ţării), din care 152 030 de sex masc. (49,10%) şi 157 619 de sex fem. (50,90%). Populaţia urbană: 120 192 loc. (38,6%); rurală: 191 282 loc. (61,4%). Densitatea: 60,9 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (20-31 oct. 2011): 84,6% români, 7,5% rromi şi restul turci, macedoneni, armeni ş.a. Reşedinţa: municipiul Călăraşi. Oraşe: Budeşti, Fundulea, Lehliu Gară, Olteniţa (municipiu). Comune: 50. Sate: 155 (din care 6 aparţin oraşelor).
Relieful
Relieful, în exclusivitate de câmpie, cu înclinare uşoară Nord Vest-Sud Est, cuprinde mai multe subunităţi ale Câmpiei Române (respectiv, Bărăganul Mostiştei sau Bărăganul sudic şi prelungirile câmpiilor Burnas şi Vlăsia), precum şi luncile şi terasele, larg dezvoltate, ale râului Argeş şi ale fluviului Dunărea. Monotonia câmpiei, cu interfluviile ei netede, întinse, care formează aşa-numitele câmpuri ( Câmpul Hagieni, Câmpul Argovei, Câmpul Ştefan Vodă, Câmpul Călăraşi ş.a.), acoperite în mare parte cu depozite loessoide, este întreruptă, pe alocuri, de crovuri şi de văi înguste, de tip „mostişte”, adâncite în pătura de loess. Lunca Dunării reprezintă unitatea cea mai joasă a reliefului (circa 15 m altitudine), extinsă exclusiv pe partea stângă a fluviului, pe lăţimi cuprinse între 6 şi 14 km. Cu mici excepţii, Lunca Dunării a fost îndiguită şi desecată. În extremitatea estică a judeţului Călăraşi se află aproximativ jumătate din suprafaţa marii unităţi de relief cunoscută sub numele de Balta Ialomiţei sau Balta Borcei, dezvoltată între Dunărea Veche, la Est, şi braţul Borcea, la Vest.
Clima
Clima jud. Călăraşi este temperat-continentală, relativ omogenă pe întreg cuprinsul acestuia (ca urmare a uniformităţii reliefului), caracterizată prin veri foarte calde, chiar secetoase, şi ierni reci, marcate uneori de viscole puternice. Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului înregistrează o uşoară diferenţiere între partea de Nord Vest a judeţului (10,4°C, la Fundulea) şi cea de Sud Est (11,3°C, la Călăraşi), unde se individualizează un topoclimat specific luncii Dunării (cu veri calde şi ierni mai blânde decât în restul câmpiei). Temperatura maximă absolută înregistrată până în prezent pe teritoriul judeţului Călăraşi a fost de 44°C (10 august 1951, la staţia meteorologică Valea Argovei), iar temperatura minimă absolută a atins valoarea de -30°C (9 ianuarie 1938, la staţia meteorologică din Călăraşi). Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor căzute în judeţul Călăraşi însumează circa 540 mm, dar sunt şi ani mai secetoşi când aceasta scade sub 400 mm (exemplu, 352 mm în anul 1992). Vânturile bat cu o frecvenţă mai mare dinspre Vest (16,4%), Nord (14,8%) şi Nord Est (13,3%), cu viteze medii anuale ce variază între 2,6 şi 5,3 m/s. Vitezele maxime se înregistrează la vânturile dinspre Nord şi Nord Est, care pot atinge, în timpul iernii, 125 km/oră, fiind determinate de anticiclonul siberian.
Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică alohtonă şi autohtonă, cu o densitate medie de numai 0,1 km/km2 (una dintre cele mai scăzute densităţi din ţară), este tributară în întregime Dunării, care formează limita de Sud şi de Est a judeţului Călăraşi, pe o lungime de 145 km. La 6 km Sud de municipiul Călăraşi, Dunărea se despleteşte în două braţe (Dunărea Veche, spre Est şi braţul Borcea, spre Vest) care închid între ele Balta Ialomiţei, extinsă doar cu jumătatea ei sudică pe teritoriul judeţului Călăraşi. Râurile alohtone sunt reprezentate prin cursurile inferioare ale râului Argeş (cu afluentul său Dâmboviţa) şi Mostiştei, iar cele autohtone, cu izvoare în câmpie, sunt Rasa, Barza, Argova, Vânăta, Belciugatele, Luica ş.a. Lacurile sunt reprezentate în mare parte prin iazuri, răspândite în majoritate în lungul văii Mostiştea (lacurile Fundulea 440 ha, Gurbăneşti 680 ha, Frăsinet 1 460 ha, Iezeru Mostiştei 2 600 ha), limane fluviale (Gălăţui 375 ha) şi lacuri de luncă (Boianu 230 ha, Ceacu 400 ha, Mitreni, Tătaru ş.a.).
Vegetaţia
Vegetaţia naturală aparţine, în cea mai mare parte, zonei de stepă, caracterizată odinioară prin pajişti alcătuite din: firuţă cu bulbi (Poa bulbosa), năgară (Stipa capillata), peliniţă (Artemisia austriaca), laptele câinelui sau aliorul (Euphorbia stepposa), păiuş (Festuca valesiaca) etc. În prezent, vegtaţia naturală este înlocuită aproape în totalitate de culturi agricole. Vegetaţia arborescentă este slab reprezentată, existând doar câteva pâlcuri de pădure în partea de V a jud. Călăraşi, în componenţa cărora intră exemplare de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos (Quercus pubescens), cer (Quercus cerris), gârniţă (Quercus frainetto), arţar tătărăsc (Acer tataricum) ş.a. Vegetaţia de luncă este formată, în majoritatea cazurilor, din zăvoaie de plop şi salcie şi din păduri de şleau (pe supr. restrânse), în care predomină stejarul (Quercus robur), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul şi plopul.
Fauna
Fauna este caracteristică zonelor de stepă şi silvostepă, cu elemente tipice, adaptate agrobiocenozelor, printre care iepurele, popândăul, dihorul de stepă, hârciogul, şoarecele de câmp, şobolanul de câmp, orbetele, prepeliţa, potârnichea, ciocârlia, şopârla, şarpele, guşterul şi numeroase insecte (lăcuste, cosaşi, greieri, călugăriţe etc.). În păduri trăiesc căprioara, mistreţul, vulpea, lupul ş.a. Fauna din arealul luncilor şi lacurilor este mult mai bogată şi mai variată, reprezentată prin: vidră (Lutra lutra), câine enot (Nyctereutes procyonoides), bizam (Ondrata zibethica), corcodelul, cârsteiul de baltă, lişiţa, raţa cârâitoare, barza, acvila ţipătoare, şoimul dunărean etc. Ihtiofauna include crapul, ştiuca, somnul, carasul, bibanul, plătica, linul, caracuda ş.a.
Resursele naturale
Resursele naturale sunt puţine, existând doar câteva areale de expl. a gazelor naturale (Postăvari, Ileana), a argilelor (Budeşti) şi a balastului (aluviunile Dunării, Argeşului şi Dâmboviţei).
Istoric
Teritoriul actual al judeţului Călăraşi, care a evoluat de-a lungul timpului în limitele fostului judeţ Ilfov şi ale judeţului Ialomiţa, a cunoscut o dezvoltare oarecum asemănătoare cu acestea. Cele mai vechi urme de locuire umană în această zonă, scoase la iveală în arealul localităţilor Olteniţa, Călăraşi, Căscioarele, Radovanu ş.a., datează din Neolitic, şi aparţin culturii materiale Gumelniţa (mileniile 4–3 î.Hr.). Din perioada de trecere de la Epoca bonzului la cea a fierului, reprezentative sunt descoperirile de la Călăraşi şi Coslogeni, aceasta din urmă fiind caracterizată prin aşezări de tip cenuşar, de colibe sau bordeie, cu ceramică simplă cu decor plastic rudimentar, care, de altfel, a dat şi numele culturii materiale Coslogeni (secolele 14–13 î.Hr.). Continuitatea şi intensificarea locuirii teritoriului actualului jud. sunt legate de existenţa triburilor trace şi apoi geto-dace, care aveau aşezări întărite şi bine închegate în secolele 2–1 î.Hr., cum era cea de la Chirnogi. Vestigii daco-romane au fost descoperite în arealul localit. Jegălia (secolul 3), Independenţa, Curcani şi Spanţov (secolul 4). Vetre româneşti de locuire statornică au fost scoase la lumină la Curcani (secolele 9–10) şi Radovanu (secolul 10 şi secolele 15–16). În 1778, o parte din teritoriul actualului judeţ Călăraşi figura ca plasă în cadrul judeţul Ialomiţa. În 1832, oraşul Călăraşi a devenit reşedinţa judeţului Ialomiţa, prin mutarea acestuia de la Urziceni, ca urmare a gravitării hinterlandului cerealier al Câmpiei Române către oraşele-porturi dunărene, funcţie pe care a păstrat-o până în 1950, când a devenit reşedinţa centrului raional omonim din fosta regiune Ialomiţa. Prin reorganizarea ad-tiv teritorială din 17 februarie 1968, când au fost desfiinţate regiunile şi raioanele şi au fost reînfiinţate judeţele României, cea mai mare parte a teritoriului actual a judeţului Călăraşi a intrat în componenţa jud.eţului Ialomiţa, iar o altă parte în judeţul Ilfov. Ca urmare a modificării Legii nr. 2/17 februarie 1968, în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 15 din 23 ianuarie 1981, au fost înfiinţate judeţele Călăraşi şi Giurgiu, prin desfiinţarea judeţului Ilfov şi modificarea limitelor judeţului Ialomiţa.
Economia
Economia jud. Călăraşi are un profil agrar-industrial. Activitatea economică de pe terit. jud. Călăraşi se desfăşoară în cadrul mai multor regii autonome (cu activităţi de producere şi distribuire a energiei electrice şi termice, telecomunicaţii, gospodărie comunală şi locativă), societăţi comerciale cu capital de stat, cooperatist sau mixt şi în cadrul a numeroase societăţi comerciale cu capital privat autohton sau străin. Ca urmare a aplicării Legii nr. 18, a fondului funciar, până în prezent, peste 92% din supr. agricolă a jud. Călăraşi se află în proprietate privată.
Industria
Industria produce o gamă variată de sortimente: oţel (Călăraşi), nave fluviale şi piese turnate din fontă şi oţel (la Olteniţa), celuloză şi hârtie (Călăraşi), lacuri şi vopsele, produse din cauciuc (Budeşti, Frumuşani, Nicolae Bălcescu, Lehliu-Gară, Fundulea), tricotaje şi confecţii (Călăraşi, Olteniţa, Lehliu-Gară), prefabricate din beton, cărămizi (Călăraşi, Olteniţa, Budeşti), mobilier (Călăraşi, Ulmeni, Budeşti), conserve de legume şi fructe (Valea Roşie), preparate din carne şi lapte (Călăraşi, Olteniţa, Lehliu-Gară, Lupşanu), produse de panificaţie etc. În ultima perioadă s-a înregistrat o tendinţă de scădere a producţiei industriale a jud. Călăraşi din cauza lipsei de materii prime, a stagnării investiţiilor, a diminuării exportului, cât şi a scăderii cererii pe piaţa internă, ca urmare a reducerii puterii de cumpărare a populaţiei. În activităţile industriale ale jud.Călăraşi sectorul privat este foarte slab reprezentat, fiind prezent doar în câteva domenii ale ind. alimentare şi în construcţiile metalice.
Agricultura
Agricultura, cu vechi tradiţii, reprezintă componenta dominantă a activităţii economice a jud. Călăraşi în cadrul căreia ponderea cea mai mare (56,9%) revine producţiei animaliere, iar 38,9% celei vegetale, restul de 4,2% aparţinând serviciilor agricole. La sf. anului 2007, din totalul supr. agricole a jud. Călăraşi (426 238 ha), 414 831 ha (97,3%) reveneau terenurilor arabile (locul 5 pe ţară), 5 954 ha păşunilor naturale, 5 118 ha viilor şi pepinierelor viticole, 179 ha livezilor şi pepinierelor pomicole şi 156 ha fâneţelor. În anul 2007, cea mai mare parte a terenurilor arabile, cu fertilitate şi productivitate mari, a fost destinată culturilor de plante uleioase (139 462 ha, locul 4 pe ţară), urmate de culturile de grâu şi secară (128 148 ha), porumb (83 435 ha), floarea-soarelui (65 209 ha, locul 2 pe ţară după jud. Constanţa), soia (20 581 ha, locul 2 pe ţară după jud. Timiş), plante de nutreţ (16 407 ha), orz şi orzoaică (14 736 ha), leguminoase pentru boabe (4 467 ha), sfeclă de zahăr, legume, pepeni etc. Viticultura ocupă suprafeţe compacte în arealele localit. Chirnogi, Ulmeni, Radovanu, Mânăstirea ş.a. Sectorul zootehnic, cu străvechi tradiţii şi favorizat de o bogată bază furajeră, oferită de producţiile ridicate de cereale pentru boabe (226 521 tone, în anul 2007) şi plante de nutreţ (108 707 tone în 2007), cuprindea, la începutul anului 2008, însemnate efective de bovine (35 081 capete), porcine (174 867 capete), ovine (135 918 capete), caprine (12 000 capete), cabaline (16 674 capete); avicultură (3 566 192 capete, locul 3 pe ţară, după jud. Teleorman şi Buzău); apicultură (17 209 familii de albine); piscicultură. În cadrul zootehniei se remarcă un procent ridicat (peste 99%) al sectorului privat.
Căile de comunicaţii
La sf. anului 2007, lungimea reţelei feroviare de pe terit. jud. Călăraşi însuma 188 km, din care 147 km electrificate, cu o densitate de 36,9 km/1 000 km2 teritoriu. Jud. Călăraşi este străbătut în partea sa nordică de magistrala feroviară Bucureşti–Constanţa, cu ramificaţii spre Slobozia şi Călăraşi, iar în SV de tronsonul Bucureşti–Olteniţa. În aceeaşi perioadă, lungimea drumurilor publice măsura 1 348 km, din care 528 km modernizate, cu o densitate de 26,5 km/100 km2 teritoriu. O importanţă deosebită în transportul rutier o are autostrada A2 Bucureşti–Feteşti–Constanţa, construită în perioada 1987-nov. 2012, numită şi Autostrada Soarelui, în lungime de 203 km. Transportul fluvial de mărfuri şi călători se efectuează pe Dunăre, fiind deservit de porturile Călăraşi şi Olteniţa. În partea de SV a jud. Călăraşi, în 1984 au fost începute, din iniţiativa lui Nicolae Ceauşescu, lucrările de realizare a canalului navigabil Bucureşti-Dunăre (→), lucrări întrerupte după 1989.
Învăţământ, cultură şi artă
În anul şcolar 2007–2008, pe terit. jud. Călăraşi îşi desfăşurau activitatea 28 de grădiniţe de copii, cu 9 243 copii înscrişi şi 470 de educatoare, 89 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 28 511 elevi şi 1 910 personal didactic, 14 licee, cu 9 262 elevi şi 670 profesori. La sf. anului 2007, reţeaua aşezămintelor de cultură şi artă cuprindea: 196 biblioteci, cu 1 801 000 volume, o casă de cultură, 71 cămine culturale, patru unităţi muzeale, un ansamblu de cântece şi dansuri („Bărăganul”) ş.a. În anul 2007, activitatea sportivă se desfăşura în cadrul celor 31 de secţii sportive în care activau 693 de sportivi legitimaţi, 34 antrenori şi 20 arbitri.
Ocrotirea sănătăţii
La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor sanitare era compusă din şase spitale, cu 1 348 paturi, revenind un pat de spital pentru 233 loc., patru dispensare medicale, 58 de farmacii şi puncte farmaceutice ş.a., iar asistenţa medicală era asigurată de 269 medici (1 medic la 1 171 locuitori), 58 de stomatologi (1 medic stomatolog la 5 434 locuitori) şi 1 133 personal medical cu pregătire medie.
Turismul
Turismul este legat, cu precădere, de prezenţa Dunării şi a obiectivelor social-culturale şi istorice din localităţile aflate de-a lungul fluviului, municipiul Călăraşi reprezentând principalul centru turistic. Deplasările cu vaporul pe Dunăre spre locurile de pescuit şi vânat din Balta Ialomiţei reprezintă una dintre atracţiile turistice favorite, iar şoseaua modernizată care leagă capitala ţării de litoralul Mării Negre (Bucureşti–Feteşti– Cernavodă–Constanţa, cu ramificaţie de la Lehliu-Gară spre Călăraşi şi, de aici, prin punctul de trecere cu bacul peste Dunăre de la Chiciu–Ostrov) asigură tranzitarea, în sezonul estival, a unui mare număr de turişti. Aceştia pot poposi în pădurile Floroaica şi Bogdana sau pot vizita rezervaţiile forestiere Ciornuleasa, Tămădău, Caiafele şi Moroiu. Baza materială a jud. Călăraşi este asigurată prin cele cinci hoteluri şi moteluri, o pensiune turistică urbană şi două pensiuni turistice rurale cu o capacitate totală de 553 de locuri. Indicativ auto: CL.
Localităţile judeţului Călăraşi
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
II. Oraşe | Satele care aparţin oraşelor |
1. BUDEŞTI (1526) | 1. Aprozi 2. Buciumeni 3. Gruiu |
2. FUNDULEA (1463) | 1. Gostilele (1583) |
3. LEHLIU-GARĂ (1853) | 1. Buzoeni 2. Răzvani |
III. Comune | Satele componente (primul sat este reşed. com.) |
1. ALEXANDRU ODOBESCU | 1. Nicolae Bălcescu 2. Alexandru Odobescu 3. Gălăţui |
2. BELCIUGATELE | 1. Belciugatele 2. Cândeasca 3. Cojeşti 4. Mataraua 5. Măriuţa |
3. BORCEA | 1. Borcea |
4. CĂSCIOARELE | 1. Căscioarele |
5. CHIRNOGI | 1. Chirnogi |
6. CHISELET | 1. Chiselet (1597) |
7. CIOCĂNEŞTI | 1. Ciocăneşti (1589) |
8. CRIVĂŢ | 1. Crivăţ |
9. CURCANI | 1. Curcani (f. 1878) 2. Sălcioara |
10. CUZA VODĂ | 1. Ceacu (1812) 2. Călăraşii Vechi (1827) 3. Cuza Vodă (1894) |
11. DICHISENI | 1. Dichiseni 2. Coslogeni 3. Libertatea (sat depopulat după anul 1996) 4. Satnoeni |
12. DOR MĂRUNT | 1. Dor Mărunt (1876) 2. Dâlga 3. Dâlga-Gară 4. Înfrăţirea (f. 1912) 5. Ogoru 6. Pelinu |
13. DOROBANŢU | 1. Dorobanţu 2. Boşneagu 3. Vărăşti |
14. DRAGALINA | 1. Dragalina 2. Constantin Brâncoveanu 3. Drajna Nouă |
15. DRAGOŞ VODĂ | 1. Dragoş Vodă (f. 1896) 2. Bogdana (1899) 3. Socoalele (1883) |
16. FRĂSINET | 1. Frăsinet 2. Curăteşti 3. Dăneşti 4. Frăsinetu de Jos 5. Luptători 6. Tăriceni |
17. FRUMUŞANI | 1. Frumuşani 2. Orăşti 3. Pasărea 4. Pădurişu 5. Piţigaia 6. Postăvari |
18. FUNDENI | 1. Fundeni |
19. GĂLBINAŞI | 1. Gălbinaşi |
20. GRĂDIŞTEA | 1. Grădiştea 2. Bogata 3. Cuneşti 4. Rasa |
21. GURBĂNEŞTI | 1. Gurbăneşti 2. Coţofanca 3. Preasna 4. Preasna Veche 5. Valea Presnei |
22. ILEANA | 1. Ileana 2. Arţari 3. Florica 4. Podari 5. Răsurile 6. Răzoarele 7. Satu Nou 8. Ştefăneşti 9. Vlăiculeşti |
23. INDEPENDENŢA | 1. Independenţa 2. Potcoava 3. Vişinii |
24. JEGĂLIA | 1. Jegălia 2. Gâldău 3. Iezeru (fost Beilic) |
25. LEHLIU | 1. Lehliu 2. Săpunari |
26. LUICA | 1. Luica 2. Valea Stânii |
27. LUPŞANU | 1. Lupşanu 2. Nucetu 3. Plevna 4. Radu Vodă 5. Valea Rusului |
28. MÂNĂSTIREA | 1. Mânăstirea (1526) 2. Coconi 3. Sultana |
29. MITRENI | 1. Mitreni 2. Clăteşti 3. Valea Roşie |
30. MODELU | 1. Modelu (f. 1882) 2. Tonea |
31. NANA | 1. Nana (f. 1888) |
32. NICOLAE BĂLCESCU | 1. Nicolae Bălcescu (f. 1912) 2. Fântâna Doamnei 3. Paicu |
33. PERIŞORU | 1. Perişoru 2. Mărculeşti-Gară 3. Tudor Vladimirescu |
34. PLĂTĂREŞTI | 1. Plătăreşti (1580) 2. Cucuieţi 3. Dorobanţu 4. Podu Pitarului |
35. RADOVANU | 1. Radovanu 2. Valea Popii |
36. ROSEŢI | 1. Roseţi |
37. SĂRULEŞTI | 1. Săruleşti (1606) 2. Măgureni 3. Polceşti 4. Sănduliţa 5. Săruleşti-Gară 6. Sătucu 7. Solacolu |
38. SOHATU | 1. Sohatu 2. Progresu |
39. SPANŢOV | 1. Spanţov (1482) 2. Cetatea Veche (1609) 3. Stancea (1526) |
40. ŞOLDANU | 1. Şoldanu (f. 1892) 2. Negoeşti (1526) |
41. ŞTEFAN CEL MARE | 1. Ştefan cel Mare |
42. ŞTEFAN VODĂ | 1. Ştefan Vodă |
43. TĂMĂDĂU MARE | 1. Tămădău Mare 2. Călăreţi 3. Dârvari 4. Plumbuita 5. Săcele 6. Şeinoiu 7. Tămădău Mic |
44. ULMENI | 1. Ulmeni |
45. ULMU | 1. Ulmu 2. Chirnogi 3. Făurei 4. Zimbru |
46. UNIREA | 1. Unirea 2. Oltina |
47. VALEA ARGOVEI | 1. Valea Argovei 2. Lunca 3. Ostrovu 4. Siliştea 5. Vlădiceasca |
48. VASILAŢI | 1. Vasilaţi (1362) 2. Nuci 3. Popeşti |
49. VĂLCELELE | 1. Vălcelele (1896) 2. Floroaica |
50. VLAD ŢEPEŞ | 1. Vlad Ţepeş 2. Mihai Viteazu |