Ilfov

Date generale

Judeţul Ilfov se află în partea de Sud Sud-Est a României, în zona central-estică a Câmpiei Române, în bazinele inf. ale râurilor Argeş, Dâmboviţa, Colentina ş.a., în hinterlandul municipiului Bucureşti, la intersecţia meridianului de 26°00’ longitudine estică cu paralela de 44°30’ latitudine nordică, între jud. Prahova (N), Ialomiţa (ENE), Călăraşi (E-SE), Giurgiu (S-SV) şi Dâmboviţa (V-NV). Supr.: 1 583 km² (0,67% din supr. ţării), cel mai mic judeţ al ţării. Populaţia (1 ian. 2019): 437 192 loc. (1,97% din populaţia ţării), din care 212 255 loc. de sex masc. (48,55%) şi 224 937 loc. de sex fem. (51,45%). Populaţia urbană: 199 277 loc. (45,58%); rurală: 237 915 loc. (54,42%). Densitatea: 276,2 loc./km². Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 88% români, 4% rromi, apoi chinezi, evrei, maghiari, germani, turci, ucraineni, ruşi-lipoveni, sârbi, macedoneni, bulgari, poloni, greci, armeni ş.a. Reşed. municipiul Bucureşti. Oraşe: Bragadiru, Buftea, Chitila, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popeşti-Leordeni, Voluntari. Comune: 32. Sate: 89; localit. componente ale oraşelor: 7.

Relieful

Relieful, în exclusivitate de câmpie, aparţine (integral sau parţial) subunităţilor Câmpiei Vlăsiei (porţiuni din câmpiile Snagovului, Moviliţei, Câlnăului ş.a., precum şi Câmpia Bucureştiului în întregime), în cadrul căreia se evidenţiază interfluviile (câmpurile) largi (48 km), cu orientare şi înclinare de la NV către SE, presărate cu crovuri, movile, văiugi, lacuri ş.a. Câmpia Vlăsiei, cu alt. cuprinse între 50 şi 120 m, se încadrează în categoria câmpiilor tabulare, cu interfluvii largi şi netede, în care o mare răspândire o au depozitele de loess (cu grosimi ce variază între 2 şi 12 m), afectate intens de procese de tasare. Datorită extensiunii şi caracteristicilor morfologice pe care le are lunca Argeş– Sabar în partea de S-SV a jud. Ilfov ea se individualizează ca unitate aparte de relief. Lunca Argeş–Sabar, extinsă pe 5– 8 km lăţime, la 60–80 m alt., considerată de unii geografi ca o continuare spre SE a Câmpiei de divagare Titu, este acoperită cu depozite aluvionare recente (Holocen), cu un grad ridicat de permeabilitate. Prezenţa unor bogate pânze freatice la mică adâncime, a unor soluri fertile şi a unei mari pieţe de desfacere a produselor (în municipiul Bucureşti) au favorizat dezvoltarea unei intense activităţi legumicole în această zonă.

Clima

Climă temperat-continentală, cu nuanţe excesive, cu veri călduroase şi secetoase şi ierni friguroase, dominate de prezenţa frecventă a maselor de aer rece continental din E sau arctic din N şi de vânturi puternice care viscolesc zăpada. Valorile medii multianuale ale temp. aerului înregistrează o uşoară creştere de la N (10,5°C) la S (11°C). Temp. max. absolută a fost înregistrată la Bucureşti (42,4°C, 5 iul. 2000), iar temp. minimă absolută (-35°C), la Snagov (25 ian. 1942). Amplitudinea rezultată din cumularea valorilor extreme (77,4°C), cât  şi aceea a mediilor lunare ale temp. aerului (c. 25°C) reflectă caracterul continentalismului accentuat al climatului jud. Ilfov. Cantitatea medie multianuală a precipitaţiilor oscilează în jurul valorii de 500 mm (la Brăneşti şi Vidra). Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor dinspre NE (21,6%) şi E (19,7%) care bat cu viteze medii anuale de 2–2,5 m/s, cu maxime pe timpul iernii ce pot depăşi 125 km/oră.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică, cu o densitate de 0,2–0,3 km/km², se caracterizează prin prezenţa câtorva râuri mari, care tranzitează sau care formează, pe distanţe mici, limita jud. Ilfov cu judeţele din jur (râurile Ialomiţa, Argeş, Dâmboviţa, Colentina, Sabar), precum şi a unor râuri mai mici, care îşi au obârşia pe terit. jud. Ilfov (Pasărea, Mostiştea, Câlnău, Cociovaliştea, Slotea sau Cocioc, Ilfov, Vlăsia ş.a.). Multe dintre râurile mici au un curs semipermanent, secând în timpul verilor secetoase. Lacurile naturale (predominant din categoria limanelor fluviatile) şi antropice sunt concentrate, cu precădere, în partea de N, de V şi de E a jud. Ilfov. Cele mai importante lacuri sunt: Snagov (575 ha), Căldăruşani (224 ha), Buftea (307 ha), Buciumeni (60 ha), Mogoşoaia (92 ha), Chitila (75 ha), Pantelimon II (313 ha), Cernica (360 ha), Ciolpani sau Scroviştea ş.a.

Vegetaţia

Vegetaţia naturală, înlocuită în mare parte de culturile agricole, aparţine stepei şi silvostepei. Pajiştile, extinse pe supr. restrânse, sunt puternic degradate (din cauza păşunatului intens), fiind alcătuite din păruşca de stepă (Festuca valesiaca), troscot (Polygonum aviculare), firuţa cu bulb (Poa bulbosa), pir gros (Cynodon dactylon), obsiga (Bromus tectorum), pătlagina (Plantaga major), trifoi (Trifolium repens) ş.a. Vegetaţia forestieră, mult mai bine reprezentată, cuprinde mai multe pâlcuri de păduri de foioase (Snagov, Corbeanca, Sineşti, Pasărea, Brăneşti, Cernica ş.a.), care sunt resturi ale vestitului Codru al Vlăsiei. Pădurile de foioase sunt constituite din stejar (Quercus robur), cer (Quercus cerris), ulm (Ulmus carpinifolia), carpen (Carpinus betulus), arţar tătăresc (Acer tataricum), salcâm (Robinia pseudacacia) ş.a. Subarboretul acestor păduri este format din corn (Cornus mas), porumbar (Prunus spinosa), lemn câinesc (Lygustrum arvense), păducel (Crataegus monogyna), măceş (Rosa canina) ş.a., iar covorul floral este alcătuit din ghiocei, viorele, toporaşi, brebenei, lăcrimioare etc. În luncile marilor râuri se dezvoltă păduri de esenţe moi (plop, salcie), în preajma lacurilor se întâlnesc formaţiuni stuficole, iar pe unele lacuri o bogată vegetaţie acvatică plutitoare (în special nuferi) şi submersă (brădiş).

Fauna

Fauna, reprezentată prin elemente specifice Câmpiei Române, cuprinde o mare varietate de specii de mamifere, păsări, reptile, insecte etc. adaptate la viaţa de pădure, de câmp sau din preajma apelor. În păduri se întâlnesc mistreţi, căpriori, veveriţe, vulpi, fazani (colonizaţi), gaiţe, ciocănitori, piţigoi, cinteze, cuci, mierle etc., şerpi, şopârle ş.a. Fauna de câmp este dominată de rozătoare (popândăi, hârciogi, şoareci şi şobolani de câmp, cârtiţe, iepuri, dihori ş.a.), de păsări (prepeliţe, privighetori, ciocârlii, hereţi, şorecari, ulii, vrăbii, porumbei, guguştiuci etc.), reptile şi insecte. În apropierea apelor există o bogată şi variată aglomerare de păsări de apă (locală sau în pasaj), printre care se remarcă raţele, gâştele, berzele, stârcii, gârliţele, lişiţele, fluierarii, nagâţii ş.a., iar lacurile sunt populate cu variate specii de peşti (crap, ştiucă, roşioară, plătică, babuşcă, biban ş.a.).

Resursele naturale

Resursele naturale sunt limitate, în subsolul jud. Ilfov fiind depistate câteva zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale, în formaţiunile mio-pliocene din arealele localit. Periş, Moara Vlăsiei, Pasărea, Căţelu, Bragadiru, Jilava. Expl. de nisip şi balast se efectuează în albiile râurilor mari, în special în lunca Argeş-Sabar (la Bragadiru şi Jilava).

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire descoperite în perimetrul actual al jud. Ilfov datează din Neolitic şi aparţin culturilor materiale Boian (milen. 4 î.Hr.) şi Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.). Neoliticul este bine reprezentat prin vestigiile scoase la iveală în arealele localit. Bălăceanca (com. Cernica), Glina şi mai ales Vidra, unde s-au găsit topoare, cuţite, dălţi, vârfuri de săgeţi ş.a. din piatră şlefuită, precum şi fragmente şi vase ceramice cu decor spiralo-meandric (caracteristic este vasul cu chip de femeie, numit „Venus de la Vidra”). Continuitatea de locuire pe terit. ilfovean de astăzi este strâns legată de existenţa triburilor tracice şi apoi geto-dacice care au deprins meşteşugul topirii şi prelucrării bronzului şi mai târziu a fierului. Epocile bronzului timpuriu şi mijlociu (sec. 20–16 î.Hr.), aparţinând culturii materiale Glina III, ca şi cele din  prima (Hallstatt) şi a doua (La Tène) Epocă a fierului sunt bine ilustrate de descoperirile de pe terit. com. Glina, din care s-au recuperat vase ceramice din pastă fină, multe dintre ele ornamentate cu decor pictat în culori „crude” (roşu şi alb), figurine antropomorfe şi zoomorfe din lut ars, precum şi o mare cantitate de obiecte de uz gospodăresc (râşniţe, lame, răzuitoare ş.a.) sau arme de luptă (topoare din bronz). Cucerirea (101–102 şi 105–106) şi apoi ocupaţia romană (106– 271/275) a Daciei au influenţat meleagurile ilfovene de azi, năvălirile sau ocupaţiile temporare ale altor popoare din sec. 3–7 au lăsat urme în viaţa locuitorilor, fără însă să-i disloce din locurile pe care le ocupau. Unele dovezi arheologice atestă existenţa mai multor aşezări omeneşti (cu populaţii stabile) înainte de năvălirile popoarelor migratoare. În arealul satului Fundeni (com. Dobroeşti) s-au descoperit urme ale populaţiei autohtone din sec. 6 în cadrul cărora au fost identificate elemente slave aflate într-un stadiu avansat de asimilare. În Evul Mediu, printre aşezările cu populaţii stabile apare consemnat în hrisoavele vremii Snagovul, legat de mănăstirea Snagov (azi pe terit. satului Siliştea Snagovului), ctitorie din sec. 14 a domnului Mircea cel Bătrân. În sec. 17–18 au fost întemeiate noi mănăstiri (Cernica, Căldăruşani, Ţigăneşti ş.a.) şi au fost construite palate domneşti (la Afumaţi, 1696, Mogoşoaia, 1702, Pantelimon, 1736 ş.a.) în jurul cărora s-au format ori s-au concentrat sate de supuşi sau de oameni liberi, determinând intensificarea locuirii meleagurilor ilfovene. Primele referiri la existenţa teritorială a jud. Ilfov datează de la începutul sec. 15, fiind legate de râul Ilfov, de la care se pare că judeţul a preluat numele. Prima menţiune documentară despre jud. Ilfov apare într-un hrisov din 23 mart. 1482, emis la Gherghiţa de către domnul Basarab cel Tânăr (Ţepeluş), prin care voievodul dăruieşte mănăstirii Snagov unele sate şi munţi şi-i oferă unele privilegii (…„Şi iarăşi oricâte sate are Sfânta mănăstire în judeţul Elhov, iar la ele să se ia birul de la vecinii mănăstirii”…). De atunci judeţul a evoluat şi s-a dezvoltat în limite variate, fiind (în ultimele decenii ale sec. 20) cel mai forfecat şi mai ajustat judeţ al ţării. În toate formele ad-tive mai vechi, oraşul Bucureşti, aflat în partea centrală a jud. Ilfov, era înglobat în teritoriul acestuia. La ultima modificare administrativ-teritorială majoră, din 17 febr. 1968, oraşul Bucureşti (capitala ţării) a fost declarat municipiu şi a devenit unitate de sine stătătoare, cu rang de judeţ, evoluând separat în cadrul limitelor jud. Ilfov. Terit. actual al jud. Ilfov, în limitele căruia sunt cuprinse 32 de comune, 89 de sate, opt oraşe şi şapte localit. componente ale oraşelor, cu reşed. în municipiul Bucureşti, reprezintă o relicvă a jud. Ilfov de odinioară, cu rădăcini ancorate în sec. 15. De-a lungul timpului, şi cu precădere în a doua jumătate a sec. 20, jud. Ilfov a cunoscut cele mai mari amputări teritoriale, ajungând până la ridicola supr. de 1 583 km² în prezent, faţă de 5 176 km² în 1937 (când avea 10 plăşi, 2 oraşe şi 419 sate) şi 8 225 km² în 1972 (cu 2 municipii, 2 oraşe, 125 comune şi 418 sate). În urma Legii nr. 5 din 8 sept. 1950, când au fost desfiinţate vechile judeţe, terit. fostului jud. Ilfov a fost integrat (alături de porţiuni din judeţele vecine) şi a evoluat (până la 17 febr. 1968) în cadrul regiunii Bucureşti (cu unele pendulări ale teritoriilor limitrofe în limitele altor regiuni), care se extindea pe o supr. de 20 480 km² (în anul 1964) şi cuprindea 15 raioane, 10 oraşe şi câteva sute de sate. Prin Legea nr. 2 din 17 febr. 1968 au fost reînfiinţate judeţele (înlocuind regiunile şi raioanele), între care şi jud. Ilfov, cu reşed. în municipiul Bucureşti. Sub această formă a evoluat până la 23 ian. 1981, când prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15, jud. Ilfov a fost desfiinţat, cele mai mari supr. din terit. său trecând în componenţa judeţelor nou înfiinţate (Călăraşi şi Giurgiu), o mică porţiune din supr. sa fiind înglobată în jud. Ialomiţa, iar ceea ce a rămas a fost trecut sub administrarea municipiului Bucureşti ca un sector de sine stătător, numit Sectorul Agricol Ilfov (la 23 ian. 1981, acest sector avea un oraş – Buftea –, 26 comune şi 73 de sate), cu reşed. la Baloteşti. Ulterior, prin mai multe Decrete ale Consiliului de Stat (nr. 368/27 nov. 1985, nr. 209/18 iun. 1986 ş.a.), Sectorul Agricol Ilfov a pierdut sau a primit mai multe comune cu satele aferente. Ca urmare a Legii nr. 24 din 12 apr. 1996 (Art. 124), denumirea Sectorului Agricol Ilfov a fost înlocuită cu aceea de judeţul Ilfov (…„De la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la noua organizare administrativ-teritorială a ţării, Sectorul Agricol Ilfov se va numi judeţul Ilfov”), iar în urma aplicării Legii nr. 50 din 10 apr. 1997 (Art. 126 [1]) a fost trecut în categoria judeţelor (…„De la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la noua organizare administrativ-teritorială a ţării, Sectorul Agricol Ilfov va avea statut de judeţ, cu denumirea de judeţul Ilfov, având reşedinţa în municipiul Bucureşti”), fiind cel mai mic din totalul celor 41 de judeţe ale ţării.

Economia

Economia jud. Ilfov, puternic influenţată de prezenţa în hinterlandul său a municipiului Bucureşti, are un profil agrar-industrial. Cu toate că sectorul agricol este preponderent în cadrul economiei jud. Ilfov, industria ocupă, totuşi, un loc important datorită influenţei pe care o are capitala ţării în relaţiile economice cu acesta. Aşa se explică faptul că unele localităţi din imediata apropiere a municipiului Bucureşti (Jilava, Pantelimon, Popeşti-Leordeni ş.a.) au devenit de-a lungul anilor adevăraţi „sateliţi industriali” ai Capitalei (de exemplu: uzina de anvelope „Danubiana din Popeşti-Leordeni, combinatul de articole tehnice din cauciuc de la Jilava, fabrica de acumulatori din Pantelimon ş.a.), în timp ce alte localităţi s-au dezvoltat ca centre ale ind. uşoare şi alim. sau de întreţinere şi reparaţii ale utilajelor agricole.

Industria

Industria ilfoveană se remarcă printr-o gamă variată de produse care se realizează în cadrul unor unităţi de stat sau private, răspândite în aproape jumătate din numărul localităţilor jud. Ilfov. Cele mai importante produse industriale sunt: utilaje pentru ind. textilă, motoare generatoare şi transformatoare electrice, produse din cauciuc (Jilava), aparate şi instrumente de măsură şi control (Otopeni), utilaje pentru transporturi (Voluntari), fire şi fibre artificiale (Popeşti-Leordeni), produse chimice (Vidra), vată, oxigen industrial, ambalaje pentru ind. alim. (Buftea), confecţii, ţesături, tricotaje, fire din in şi cânepă, covoare etc. (Baloteşti, Buftea, Afumaţi, Snagov, Vidra, Brăneşti), prefabricate din beton, cărămidă, plăci şi dale din ceramică (Chitila, Chiajna, Bragadiru), produse rezultate din reciclarea deşeurilor din sticlă (Popeşti-Leordeni), nutreţuri combinate (Periş, 1 Decembrie), mobilier şi obiecte din lemn (Periş, Snagov), seruri şi vaccinuri veterinare (Voluntari), conserve de legume şi fructe, preparate din carne şi lapte, băuturi alcoolice, bere, drojdie de bere, spirt, băuturi răcoritoare, malţ, produse de panificaţie etc. (Buftea, Popeşti-Leordeni, Afumaţi, Baloteşti, Bragadiru, Chitila, 1 Decembrie, Pantelimon). O ramură aparte o reprezintă ind. cinematografică, prezentă la Buftea (Centrul de producţie cinematografică „Bucureşti”).

Agricultura

Agricultura, cu un procent ridicat de privatizare, reprezintă componenta dominantă a activităţii economice a jud. Ilfov, dispunând de mari rezerve şi posibilităţi de dezvoltare, determinate de calităţile solurilor, factorii de climă, dotările tehnico-materiale, forţă de muncă adecvată etc. La sf. anului 2007, fondul funciar al jud. Ilfov, în supr. totală de 158 328 ha, era format din 107 622 ha terenuri agricole, 25 253 ha acoperite cu păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră, 5 312 ha cu ape şi bălţi şi 20 141 ha alte suprafeţe. În acelaşi an, din totalul supr. agricole (107 622 ha), 103 301 ha erau terenuri arabile (inclusiv serele), 1 976 ha ocupate cu păşuni, 1 433 ha cu vii şi pepiniere viticole şi 854 ha cu livezi şi pepiniere pomicole. În anul 2007, cea mai mare parte a terenurilor arabile, cu fertilitate şi productivitate mari, a fost destinată culturilor de porumb (19 787 ha), urmate de cele cu grâu şi secară (19 135 ha), plante uleioase (12 224 ha), plante furajere (7 410 ha), floarea-soarelui (7 393 ha), legume (5 029 ha), orz şi orzoaică, cartofi, sfeclă de zahăr, leguminoase pentru boabe ş.a. Pomicultura, în cadrul căreia predomină prunii, cireşii, vişinii, merii, caişii, piersicii, este concentrată în arealele localit. Chitila, Băneasa, 1 Decembrie , Snagov, Pantelimon ş.a. În vara şi toamna anului 2007, producţia totală de fructe a fost de 2 227 tone, din care 225 tone prune, 318 tone cireşe şi vişine, 481 tone mere, 728 tone caise şi zarzăre, 236 tone piersici ş.a. În cadrul agriculturii, legumicultura (practicată în sere sau în câmp) cunoaşte o dezvoltare accentuată ca urmare a nevoilor de aprovizionare ale Capitalei cu legume şi zarzavaturi proaspete, precum şi datorită existenţei fabricilor de conserve. Legumicultura, cu o producţie totală de 74 947 tone (în anul 2007), se practică intensiv în arealele localităţilor 1 Decembrie, Popeşti-Leordeni, Măgurele, Bragadiru, Afumaţi, Dobroeşti, Berceni, Dărăşti-Ilfov ş.a. La începutul anului 2008, sectorul zootehnic, în cadrul căruia se remarcă un procent ridicat de privatizare, cuprindea 18 594 capete bovine (din care 95% în sectorul particular), 188 594 capete porcine (99,3% privatizat), 30 175 capete ovine şi caprine (99,8% în gospodăriile particulare); avicultură (883 397 capete păsări). Unele societăţi comerciale sau regii autonome practică creşterea animalelor în complexe sau ferme aşa cum sunt cele de la Periş, Buftea, Mogoşoaia, Afumaţi, Bragadiru, 1 Decembrie, Popeşti-Leordeni ş.a.

Căile de comunicaţie

Căile de comunicaţie de pe terit. jud. Ilfov sunt în strânsă legătură cu cele care converg către municipiul Bucureşti, căci absolut toate liniile de c.f. sau marile magistrale rutiere care vin spre Capitală sau pornesc radial din aceasta, traversează şi o parte din supr. jud. Ilfov. Astfel, în afara marilor magistrale feroviare (Bucureşti–Ploieşti–Braşov–Cluj-Napoca– Oradea; Bucureşti–Ploieşti–Buzău–Bacău–Suceava; Bucureşti–Feteşti–Constanţa;  Bucureşti–Giurgiu; Bucureşti–Roşiori de Vede–Craiova–Timişoara) care traversează terit. jud. Ilfov, mai există şi câteva linii de c.f. de importanţă locală (Bucureşti–Snagov) sau regională (Bucureşti–Urziceni–Făurei; Bucureşti–Chitila–Titu–Târgovişte; Bucureşti–Olteniţa). Întreaga reţea de linii feroviare de pe terit. jud. Ilfov însumează 180 km lungime (integral electrificate), cu o densitate de 113,7 km/1 000 km² de teritoriu. La sf. anului 2007, reţeaua drumurilor publice însuma 810 km (din care 482 km drumuri modernizate), cu o densitate de 51,2 km/100 km² de teritoriu. Terit. jud. Ilfov este traversat de câteva magistrale rutiere naţionale (Bucureşti–Ploieşti–Braşov–Sibiu–Deva–Arad; Bucureşti–Afumaţi–Urziceni–Buzău–Bacău–Suceava; Bucureşti–Feteşti–Constanţa – autostradă construită în anii 1987-2012; Bucureşti–Giurgiu–Ruse; autostrada Bucureşti–Piteşti ş.a.), precum şi de câteva drumuri naţionale de interes local sau regional. Totodată, jud. Ilfov are pe terit. său (la Otopeni) cel mai mare aeroport al ţării („Henri Coandă”), care asigură legăturile aeriene ale Capitalei cu nenumărate oraşe sau capitale ale unor ţări de pe toate continentele. Jud. Ilfov ar fi putut beneficia de transporturi pe apă dacă nu ar fi fost sistate (după 1989) lucrările de construcţie ale canalului Bucureşti–Dunăre (vezi), care urma să străbată partea de S-SV a jud. Ilfov.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, pe terit. jud. Ilfov îşi desfăşurau activitatea 23 de grădiniţe de copii, cu 7 035 copii înscrişi şi 359 cadre didactice, 67 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 24 358 elevi şi 1 698 cadre didactice, 14 licee, cu 6 835 elevi şi 421 profesori ş.a. În acelaşi an, activitatea culturală se desfăşura în cadrul unei case de cultură (Buftea), 16 cămine culturale, 103 bilioteci cu 691 000 vol., mai multe muzee şi colecţii muzeale (Mogoşoaia, Cernica, Snagov, Pasărea ş.a.).

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor sanitare de pe terit. jud. Ilfov cuprindea şapte spitale, cu 1 592 de paturi (un pat de spital la 184 locuitori), trei cămine-spital, două dispensare medicale, 83 de farmacii, o creşă ş.a. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 565 de medici (un medic la 520 de locuitori), 101 medici stomatologi (un medic stomatolog la 2 911 locuitori), şase farmacişti şi 931 de cadre sanitare cu pregătire medie.

Turismul

Este legat de prezenţa unor păduri şi lacuri de agrement (Snagov, Cernica, Pasărea, Căldăruşani, Ciolpani, Mogoşoaia, Pustnicu, Tunari, Clinceni, Corbeanca ş.a.), unele dintre ele declarate rezervaţii forestiere, a unor mănăstiri (Cernica, Pasărea, Ţigăneşti, Căldăruşani, Snagov ş.a.), a unor monumente de arhitectură (palatul Mogoşoaia, palatal „Ştirbei” din Buftea, conacul Stolniculului Cantacuzino din Afumaţi ş.a.), vestigii istorice (ruinele cetăţii lui Radu de la Afumaţi ş.a.), muzee etc. În anul 2007, capacitatea totală de cazare a jud. Ilfov (1 532 locuri) era asigurată de şapte hoteluri şi moteluri, două campinguri, şapte vile, patru pensiuni turistice urbane, nouă pensiuni turistice rurale ş.a.

Localităţile judeţului Ilfov

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. Oraşe	Localit. componente ale oraşelor
1. BRAGADIRU (1830)
2. BUFTEA (1577)	1. Buciumeni (1595)
3. CHITILA (1660)	1. Rudeni
4. MĂGURELE (1852)	1. Alunişu 2. Dumitrana 3. Pruni 4. Vârteju
5. OTOPENI (1582)	1. Odăile
6. PANTELIMON (1660)
7. POPEŞTI-LEORDENI (1530)
8. VOLUNTARI

II. Comune	Satele componente (primul sat este reşed. com.)
1. AFUMAŢI	1. Afumaţi (1510)
2. BALOTEŞTI	1. Baloteşti (1624) 2. Dumbrăveni 3. Săftica
3. BERCENI	1. Berceni
4. BRĂNEŞTI	1. Brăneşti (1608) 2. Islaz (f. 1893) 3. Pasărea (1789) 4. Vadu Anei (f. 1878)
5. CERNICA	1. Cernica 2. Bălăceanca 3. Căldăraru 4. Poşta 5. Tânganu
6. CHIAJNA	1. Chiajna (1787) 2. Dudu (1725) 3. Roşu (1700)
7. CIOLPANI	1. Ciolpani (1800) 2. Izvorani 3. Lupăria 4. Piscu
8. CIOROGÂRLA	1. Ciorogârla (1558) 2. Dârvari
9. CLINCENI	1. Clinceni 2. Olteni (f. 1821) 3. Ordoreanu*
10. COPĂCENI	1. Copăceni
11. CORBEANCA	1. Corbeanca (1750) 2. Ostratu (1886) 3. Petreşti 4. Tamaşi
12. CORNETU	1. Cornetu (secolul 16) 2. Buda
13. DASCĂLU	1. Dascălu 2. Creaţa 3. Gagu 4. Runcu
14. DĂRĂŞTI-ILFOV	1. Dărăşti-Ilfov
15. 1 DECEMBRIE	1. 1 Decembrie
16. DOBROEŞTI	1. Dobroeşti 2. Fundeni
17. DOMNEŞTI	1. Domneşti 2. Ţegheş
18. DRAGOMIREŞTI-VALE	1. Dragomireşti-Vale (1453) 2. Dragomireşti-Deal 3. Zurbaua
19. GĂNEASA	1. Găneasa (1880) 2. Cozieni (1800) 3. Moara Domnească (1812) 4. Piteasca 5. Şindriliţa
20. GLINA	1. Glina 2. Căţelu 3. Manolache
21. GRĂDIŞTEA	1. Grădiştea 2. Sitaru
22. GRUIU	1. Gruiu 2. Lipia 3. Siliştea Snagovului 4. Şanţu-Floreşti
23. JILAVA	1. Jilava (1716)
24. MOARA VLĂSIEI	1. Moara Vlăsiei (1622) 2. Căciulaţi
25. MOGOŞOAIA	1. Mogoşoaia (1598)
26. NUCI	1. Nuci 2. Balta Neagră 3. Merii Petchii 4. Micşuneştii Mari 5. Micşuneşti-Moară
27. PERIŞ	1. Periş (1579) 2. Bălteni (1476) 3. Buriaş
28. PETRĂCHIOAIA	1. Petrăchioaia 2. Măineasca 3. Surlari 4. Vanători
29. SNAGOV	1. Snagov (1428) 2. Ciofliceni 3. Ghermăneşti 4. Tâncăbeşti 5. Vlădiceasca
30. ŞTEFĂNEŞTII DE JOS	1. Ştefăneştii de Jos 2. Creţuleasca 3. Ştefăneştii de Sus
31. TUNARI	1. Tunari 2. Dimieni
32. VIDRA	1. Vidra 2. Creţeşti 3. Sinteşti

*Sat demolat in anii 1986-1987 si mutat pe alt amplasament.