Timiş

Date generale

Judeţul Timiş se află în extremitatea de Vest a României, în Banat, situat în bazinul inf. al râului Timiş, la graniţa cu Serbia şi Ungaria, între 45°11′ şi 46°11′ latitudine nordică şi 20°16′ şi 22°23′ longitudine estică, limitat de jud. Arad (N), Hunedoara (E), Caraş-Severin (SE şi S) şi de Serbia (S şi V) şi Ungaria (NV). Supr.: 8 697 km² (3,65% din supr. ţării), cel mai mare judeţ al României. Populaţia (1 ian. 2019): 753 935 loc. (3,40% din populaţia ţării), din care 364 003 loc. de sex masc. (48,28%) şi 389 932 loc. de sex fem. (51.72%). Populaţia urbană: 448 343 loc. (59,47%); rurală: 305 592 loc. (40,53%). Densitatea: 86,7 loc./km². Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 80,6% români, 5,2% maghiari, 2,1% rromi, 1,5% sârbi, 1,2% germani, 0,9% ucraineni, 0,7% bulgari, 0,2% slovaci, apoi italieni, evrei, croaţi, turci ş.a. Reşed.: municipiul Timişoara. Oraşe: Buziaş, Ciacova, Deta, Făget, Gătaia, Jimbolia, Lugoj (municipiu), Recaş, Sânnicolau Mare. Comune: 89. Sate: 313 (din care 28 sate aparţin oraşelor şi municipiilor). Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 2.

Relieful

Relief predominant de câmpie (peste 85%), în cadrul căreia se evidenţiază o zonă de câmpie joasă (80–100 m alt.), cu terenuri mai umede, în partea central-vestică şi nord-vestică (Câmpia Timişului şi Câmpia joasă a Mureşului, respectiv Câmpiile Arancăi şi Jimboliei) şi o reg. de câmpie mai înaltă (100–200 m alt.) sau câmpie piemontană, formată prin îngemănarea glacisurilor, în părţile de N, E şi SE ale jud. Timiş (Câmpia Vingăi, Câmpia Lugojului, Câmpia Bârzavei). Arealul de N-NV al jud. Timiş este ocupat de prelungirile sudice ale Pod. Lipovei, iar cel de E şi SE, de Dealurile Lugojului, Dealurile Pogănişului şi Dealurile Dognecei. În extremitatea de E a jud. Timiş se află prelungirile de V şi SV ale M-ţilor Poiana Ruscăi, care culminează în vârfurile Padeş (1 374 m alt.) şi Rusca (1 355 m), ce străjuiesc, deopotrivă, judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Hunedoara.

Clima

Clima are caracter temperat-continental moderat, cu veri calde şi ierni blânde datorită atât influenţelor maselor de aer oceanice (dinspre V) şi mediteraneene (dinspre S şi SV), cât şi a faptului că peste 85% din terit. jud. Timiş aparţine ţinutului cu climă de câmpie (restul de c. 15% se încadrează zonei cu climă de dealuri şi munte). Datorită uniformităţii mari a reliefului, temp. medii anuale sunt slab diferenţiate pe terit. jud. Timiş, acestea atingând valori de c. 11°C în câmpie (10,7°C la Jimbolia şi Timişoara şi 10,8°C la Sânnicolau Mare) şi de c. 2°C în zonele deluroase. Temp. max. absolută (42,5°C) a fost înregistrată la Jimbolia (1 iul. 1950), iar temp. minimă absolută (–35,3°C) la Timişoara (24 ian. 1963). Precipitaţiile medii multianuale însumează cantităţi crescânde de la V la E, respectiv 569 mm la Jimbolia, 620,6 mm la Timişoara, 734 mm la Făget şi peste 1 200 mm pe crestele M-ţilor Poiana Ruscăi. Vânturile predominante bat dinspre N (16,9%), E şi NV (15%) şi SV (10,6%), cu viteze medii anuale cuprinse între 1,2 şi 3,8 m/s.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică, reprezentată prin câteva cursuri pr. (Timiş, Mureş – la limita de NV a jud., pe o distanţă de 42 km, Bega, Aranca, Bârzava, Bega Veche), care colectează numeroşi afl. mai mici, se caracterizează printr-o orientare generală de curgere E-V, prin densitate mică (între 0,1 km/km² în zona de câmpie şi 0,9 km/km² în reg. de deal şi munte), prin curgere lentă şi meandrată, debite mici, dar cu variaţii mari de nivel şi printr-o stabilitate scăzută a albiei, fapt ce a determinat un proces continuu de regularizare, canalizare şi rectificare a cursurilor (ex. canalizarea râurilor Bega, Bega Veche, Bârzava ş.a.). Lacurile naturale, cu supr. şi adâncimi mici, sunt reprezentate prin complexul lacustru din arealul com. Satchinez (40 ha; 1,5 m ad.), format din lacurile Satchinez, Cotu Morii, Verbunci, Râtu Mare, Râtu Lişului şi mlaştinile Râtu Dutin şi Râtu Mărăşeşti, precum şi prin cele două lacuri din perimetrul com. Becicherecu Mic (unul de 33 ha şi altul de 13 ha), balta Petra (15 ha) din com. Jebel ş.a.

Vegetaţia

Vegetaţia naturală, puternic influenţată de activităţile umane, se caracterizează prin prezenţa pe scară restrânsă a plantelor de silvostepă şi printr-o frecvenţă mai mare a vegetaţiei hidro- şi higrofile în câmpiile joase şi lunci cu exces de umiditate. Extinsele culturi agricole din câmpie alternează cu mici supr. de pajişti secundare dominate de asociaţii de păiuşuri (Festuca valesiaca, Festuca sulcata, Festuca pseudovina) în amestec cu peliniţă (Artemisia austriaca) ş.a. Pădurile de foioase, alcătuite din stejar (Quercus robur), cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto), ocupă insular sau pe supr. compacte Pod. Lipovei, Dealurile Lugojului şi Pogănişului şi parţial Câmpia Gătaiei. În extremitatea de E a jud. Timiş se întâlnesc păduri de gorun (Quercus petraea) în amestec cu cer (Quercus cerris), păduri de fag (Fagus silvatica) în amestec cu carpen (Carpinus betulus), iar pantele superioare ale M-ţilor Poiana Ruscăi sunt acoperite cu păduri de molid, în amestec cu brad şi fag.

Fauna

Fauna, adaptată condiţiilor de relief şi de vegetaţie, cuprinde specii de stepă (iepuri, popândăi, dihori, şoareci de câmp, cârtiţe, dumbrăvenci, prepeliţe, potârnichi, ciocârlii, grauri, şopârle, diferite insecte), de pădure (căprioare, veveriţe, urşi, lupi, vulpi, mistreţi, cerbi, pisici sălbatice, pârşi, gaiţe, salamandre ş.a.) şi de apă (stârci, raţe, gâşte, berze, broaşte şi o diversitate mare de peşti, ca ştiuca, mreana, carasul, somnul, bibanul, crapul ş.a.).

Resursele naturale

Zăcăminte de lignit (Sinersig), petrol (Teremia Mare, Şandra, Satchinez, Dudeştii Vechi, Variaş, Călacea), min. de fier (Fărăşeşti, Luncani, Jdioara) şi de mangan (Pietroasa). Expl. de argilă (Jimbolia, Biled, Cărpiniş, Deta, Lugoj, Sânnicolau Mare, Boteşti), nisip metalurgic (Coşava, Brăneşti, Jupâneşti), nisip cuarţos (Jupâneşti, Făget, Gladna Română, Groşi, Zolt), bazalt (Lucareţ, Şanoviţa), calcar (Luncani, Tomeşti) ş.a. O categorie aparte o reprezintă pădurile (109 059 ha, la sf. anului 2007) şi izv. cu ape minerale de la Buziaş, Călacea, Ivanda, Bogda ş.a.

Istoric

Săpăturile arheologice efectuate în diferite puncte de pe terit. jud. Timiş au scos la iveală vestigii materiale care atestă existenţa unor aşezări ale omului primitiv atât în Paleoliticul superior (Periam, Româneşti, Tomnatic ş.a.), cât mai ales în Neolitic (Timişoara, Cenad, Sânnicolau Mare, Giroc, Chişoda, Parţa, Lugoj, Dudeştii Vechi ş.a.) şi în epocile bronzului (Periam, Lugoj, Sânnicolau Mare) şi fierului (Timişoara, Cenad, Cruceni, Suseni, Lugoj ş.a.). Urme ale culturii materiale geto-dacice (milen. 1 î.Hr.) au fost identificate la Timişoara, Remetea Mare, Sânnicolau Mare, iar prezenţa stăpânirii romane s-a făcut simţită în peste 50 de localit. (printre altele, la Cenad şi Sânnicolau Mare au staţionat câte un detaşament al Legiunii a XIII-a Gemina, în jurul cărora s-au dezvoltat câte o aşezare civilă romană). În perioada migraţiilor popoarelor barbare (sec. 3–7), populaţia autohtonă, sedentară, a reuşit să supravieţuiască presiunii valurilor de triburi aflate în trecere sau aşezate vremelnic pe aceste meleaguri, aşa cum dovedesc vestigiile descoperite în unele aşezări (Pişchia, Satchinez, Lovrin, Remetea Mare, Cenad, Sânnicolau Mare, Buziaş ş.a.). Terit. actual al jud. Timiş a cunoscut o feudalizare timpurie, înaintea celorlalte provincii româneşti, fapt dovedit de izvoarele scrise ale vremii (Gesta Hungarorum a lui Anonymus, Legenda Sfântului Gerhard) care amintesc de existenţa aici (în sec. 9-10) a unui voievodat românesc condus de Glad şi apoi de urmaşul său Ahtum – voievozi care au opus o dârză rezistenţă armatelor regale maghiare de cotropire. Începând cu sec. 10 se fac primele menţiuni documentare ale unor aşezări stabile pe terit. actualului judeţ, printre care Urbs Morisena (azi Cenad, sec. 10), Castrum Timisensis (azi Timişoara, 1177), Ghilad (1212), Bobda (1221), Ivanda (1221) Sânnicolau Mare (1247), Beba Veche (1247), Belinţ (1285), Giera (1322), Sacerdos de Lucas (azi Lugoj, 1334) etc. La începutul sec. 16, ţinuturile timişene au fost cuprinse de valul răscoalei ţărăneşti condusă de Gheorghe Doja, în apropiere de Timişoara desfăşurându-se (15 iul. 1514) bătălia decisivă, în timpul căreia răsculaţii au fost înfrânţi de armata voievodului Ioan Zápolya. Datorită dezmembrării regatului feudal maghiar, în urma înfrângerii de la Mohács (1526), Banatul s-a desprins de Ungaria şi s-a alipit Transilvaniei, dar în 1552 a fost cuerit de turci şi transformat în paşalâc, cu sediul la Timişoara. În urma Războiului turco-austriac (1716–1718), încheiat cu Pacea de la Passarowitz (21 iul. 1718), Banatul (inclusiv terit. actual al jud. Timiş) a căzut sub stăpânira Imperiului Habsburgic, fiind organizat şi administrat ca domeniu al Coroanei timp de două secole. În perioada următoare au avut loc intense colonizări (peste 60 000 de imigranţi germani) efectuate în trei etape: carolingiană (1718–1736), tereziană (1740–1780) şi josephiniană (1782–1787). Ca urmare a înrăutăţirii situaţiei populaţiei româneşti, în anii 1737 şi 1788 au avut loc puternice răscoale ţărăneşti antihabsburgice, reprimate sângeros. În 1778, cedând insistenţelor nobilimii maghiare, împărăteasa Maria Tereza a aprobat împărţirea Banatului în comitate (după sistemul maghiar), iar în 1779, părţile centrală, de N şi NV ale Banatului (comitatele Caraş, Timiş şi Torontal) au fost încorporate Ungariei, partea de S a acestuia fiind militarizată şi rămânând sub administraţia Curţii de la Viena. Revoluţia de la 1848 a cuprins şi ţinuturile timişene, când pe Câmpia Libertăţii de lângă Lugoj au avut loc două adunări populare (la 4/16–5/17 mai şi 15/27 iun. 1848) în cadrul cărora Eftimie Murgu a expus programul Revoluţiei şi s-a hotărât înfiinţarea unei armate populare române. La 26 ian./7 febr. 1869, mai mulţi fruntaşi politici ai românilor din Banat şi Ungaria au organizat, la Timişoara, o conferinţă, în cadrul căreia s-a hotărât întemeierea Partidului Naţional al Românilor din Banat şi Ungaria, condus de Alexandru Mocioni, care avea ca obiectiv principal să ducă o luptă politică activă pentru dobândirea unor drepturi naţionale şi sociale. Unirea „necondiţionată şi pentru totdeauna” a tuturor provinciilor româneşti într-un singur stat naţional, marcată de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de la 1 dec. 1918, a creat condiţiile favorabile dezvoltării pe multiple planuri ale jud. Timiş. Integrat organic în procesul de dezvoltare social, economic, cultural, ştiinţific etc. a României reîntregite, jud. Timiş (numit Timiş-Torontal, cu o supr. de 7 600 km², 13 plăşi, două oraşe şi 243 de sate) a devenit, în perioada interbelică, unul dintre judeţele cu pondere mare în economia naţională. Amputarea teritorială a României, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 aug. 1940, a determinat organizarea pe terit. judeţului Timiş a unor puternice acţiuni de protest. După 1945, judeţul a fost supus reformelor politico-ideologice şi economico-sociale impuse de regimul comunist. Nemulţumirile, acumulate în perioada celor 45 de ani de comunism, au atins apogeul la mijlocul lunii dec. 1989, când municipiul Timişoara a devenit centrul evenimentelor din 16-22 dec. 1989, care apoi s-au extins cu repeziciune şi în alte oraşe mari ale ţării. În acel interval de şase zile, în oraş au avut loc adevărate masacre comise de forţele armate şi de securitate (96 de morţi şi sute de răniţi), Timiş devenind un loc de martiriu, dar în acelaşi timp primul oraş liber (declarat la 17 dec. 1989) al României. Revenind la configuraţia jud. Timiş, acesta a fost desfiinţat prin Legea nr. 5 din 8 sept. 1950 (până atunci purtând numele Timiş-Torontal, cu o supr. de 7 600 km², 13 plăşi, două oraşe – Timişoara şi Lipova, şi 243 de sate) şi s-a înfiinţat regiunea Timişoara, cu reşed. la Timişoara, care în 1956 a fost transformată în regiunea Banat (21 800 km², 12 raioane, 16 oraşe şi câteva sute de sate), iar prin Legea nr. 2 din 17 febr. 1968 a redevenit judeţ, cu o supr. de 8 697 km² (cel mai mare din ţară), zece oraşe (din care două sunt municipii), 89 comune şi 313 sate.

Economia

Economia, cu un grad ridicat de dezvoltare a tuturor ramurilor sale şi o diversificare accentuată a activităţilor, se caracterizează printr-un proces permanent de adaptare la cerinţele economiei de piaţă, apărute după dec. 1989, în cadrul ei activând numeroase societăţi comerciale cu capital integral sau parţial de stat, societăţi comerciale cu capital privat străin sau societăţi comerciale private cu capital mixt (străin şi românesc).

Industria

Industria, dezvoltată şi amplasată atât în centrele urbane, precum şi în unele aşezări rurale, reprezintă ramura pr. a economiei jud. Timiş, unele dintre ele cu ponderi importante la realizarea producţiei globale industriale a judeţului şi chiar a ţării (ca de ex. ind. constr. de maşini, chimică, pielăriei şi încălţămintei, textilă ş.a.). Pr. produse industriale realizate de întreprinderile timişene sunt: excavatoare gigant pentru expl. cărbunelui la suprafaţă, poduri rulante, tractoare, autocisterne, maşini agricole, autovehicule, material rulant feroviar şi rutier, tramvaie, utilaje miniere şi pentru construcţii, remorci pentru tractoare, macarale, echipamente frigorifice şi de ventilaţie, compactoare, motoare Diesel, centrale telefonice, utilaje şi piese de schimb pentru ind. textilă şi ind. pielăriei, utilaje pentu ridicat şi transportat, caroserii, tablă subţire, maşini de gătit, sobe de încălzit, microcalculatoare, baterii, reşouri electrice, aspiratoare, obiecte pentru iluminat, aparate şi instrumente optice, materiale fotografice etc. (Timişoara, Lugoj, Nădrag), mobilă, cherestea, placaje, furnire, chibrituri, rechizite şcolare (Timişoara, Deta, Lugoj, Sânnicolau Mare, Mănăştiur, Peciu Nou, Gătaia, Făget, Margina ş.a.), încălţăminte (renumitele produse „Guban”), piele artificială, obiecte de îmbrăcăminte din blană şi piele, confecţii, tricotaje, pălării, ţesături de in şi cânepă, fire de mătase naturală şi artificială, cărămidă şi ţiglă, prefabricate de beton, ceramică fină, produse cosmetice şi de marochinărie, nasturi, folii, tuburi şi plăci din material plastic, detergenţi, lacuri şi vopsele, spume poliuretanice, preparate din carne şi lapte, conserve, paste făinoase, dulciuri (produsele „Kandia”, până în anul 2003), ţigarete, bere, lapte praf, zahăr, ulei vegetal, jucării etc. (Timişoara, Jimbolia, Lugoj, Deta, Făget, Buziaş, Sânnicolau Mare, Periam, Biled, Recaş, Jebel ş.a.).

Agricultura

Agricultura, favorizată de prezenţa unor întinse terenuri arabile şi de un procent ridicat de privatizare, reprezintă a doua ramură a economiei jud. Timiş, furnizând un bogat şi variat sortiment de produse agro-alimentare. La sf. anului 2007, jud. Timiş ocupa locul 1 pe ţară în ceea ce priveşte mărimea supr. agricole (699 470 ha) şi a terenurilor arabile (530 781 ha). În anul 2007, fondul frunciar al jud. Timiş era format din 699 470 ha terenuri gricole (din care 686 470 ha, respectiv 98,1% în proprietate privată), 109 059 ha păduri, 15 744 ha acoperite cu ape şi bălţi şi 45 362 ha terenuri acoperite cu construcţii, căi de comunicaţie ş.a. În acelaşi an, din totalul supr. agricole (699 470 ha), 530 781 ha (75,9%) reveneau terenurilor arabile (locul 1 pe ţară), 125 504 ha păşunilor naturale, 29 482 ha fâneţelor naturale, 9 246 ha livezilor şi pepinierelor pomicole şi 4 457 ha viilor şi pepinierelor viticole. În anul 2007, terenurile arabile, cu un potenţial productiv rididat, erau cultivate cu grâu şi secară (139 008 ha, locul 3 pe ţară, după jud. Dolj şi Teleorman), porumb (101 609 ha), plante uleioase (62 689 ha), floarea-soarelui (33 539 ha) plante furajere (24 998 ha), soia (23 944 ha), orz şi orzoaică (23 043 ha, locul 2 pe ţară, după jud. Constanţa), legume (12 926), ovăz (12 416 ha), cartofi (12 268 ha), leguminoase pentru boabe, plante textile, plante medicinale etc. Legumicultura se caracterizează prin varietatea sortimentelor (ardei, tomate, castraveţi, varză, ceapă, usturoi ş.a.) şi prin producţii timpurii obţinute în sere. În anul 2007, jud. Timiş a obţinut cea mai mare producţie de cereale boabe din ţară (783 249 tone, din care 297 280 tone porumb, 405 771 tone grâu şi secară, 55 498 tone orz şi orzoaică, 15 758 tone ovăz), datorită condiţiilor pedo-climatice favorabile, precum şi a folosirii mijloacelor mecanizate (10 426 tractoare, locul 1 pe ţară, revenind 50,9 ha teren arabil la un tractor, 8 456 pluguri pentru tractor, 5 480 semănători mecanice, 2 644 cultivatoare mecanice ş.a.), a substanţelor chimice de combatere a dăunătorilor, a îngrăşămintelor chimice, a sistemelor de irigaţii etc. Pomicultura, bine dezvoltată în Pod. Lipovei şi în zona Dealurilor Lugojului şi Pogănişului, furnizează sortimente diverse de fructe. În anul 2007, din totalul producţiei de fructe (35 375 tone, din care 35 344 tone, respectiv 99,9%, obţinute în sectorul privat), 15 088 tone reveneau prunelor, 13 746 tone merelor, apoi perelor, piersicilor, cireşelor şi vişinelor, caiselor ş.a. Viticultura este semnalată în majoritatea comunelor din zonele de câmpie şi de dealuri (podgoriile Teremia Mare, Recaş, Buziaş, Giarmata, Silagiu ş.a.), având sortimente dominante din soiurile Riesling italian, Muscat-Ottonel, Muscat-Hamburg ş.a., a căror producţie s-a ridicat, în anul 2007, la 16 424 tone. Producţia mare de cereale, extinsele supr. cu păşuni şi fâneţe naturale, predominarea activităţilor particulare în sectoarele zootehnice ş.a., au determinat ca la începutul anului 2008, jud. Timiş să dispună de 61 642 capete bovine (cu efective predominante din rasa Bălţata românească), 579 010 capete porcine (în special rasa Marele Alb de Banat), locul 1 pe ţară, 522 289 capete ovine (Spancă, Ţigaie, Merinos, Ţurcană), locul 1 pe ţară, de la care s-au obţinut 1 037 tone lână (locul 3 pe ţară, după jud. Sibiu şi Constanţa), 18 308 capete caprine şi 15 645 capete cabaline. Avicultură (1 987 363 capete); apicultură (27 007 familii de albine). Sericicultura are o bogată şi îndelungată tradiţie în jud. Timiş datorită condiţiilor favorabile de cultură a dudului (în special în zonele Lugoj, Ciacova, Jebel, Gătaia, Sacoşu Turcesc ş.a.).

Căile de comunicaţie

Căile de comunicaţie, cu rol hotărâtor în asigurarea legăturilor de transport între diferitele localităţi, se caracterizează printr-o distribuţie relativ uniformă şi printr-o densitate mare, la care se adaugă prezenţa unor segmente ale magistralelor naţionale rutiere sau de c.f. şi a unor puncte de vamă, fapt ce le sporesc importanţa. La sf. anului 2007, reţeaua liniilor de c.f., organizată din a doua jumătate a sec. 19 (linia Jimbolia–Timişoara construită în 1857), măsura 795 km (locul 1 pe ţară), din care 113 km linii electrificate, cu o densitate de 91,4 km/1 000 km², ceea ce reprezintă dublul densităţii medii pe ţară, care este de 45,2 km/1 000 km². Cele mai importante linii de c.f. de pe terit. jud. Timiş sunt cele două magistrale internaţionale (Bucureşti–Timişoara–Jimbolia–Velika Kikinda–Belgrad şi Bucureşti–Timişoara–Deta–Stamora Germană/Moraviţa – Belgrad), precum şi magistrala naţională Timişoara–Arad–Oradea, cu o ramificaţie către Carei–Satu Mare–Baia Mare, şi o altă derivaţie către Cluj-Napoca–Vatra Dornei–Suceava–Iaşi. La sf. anului 2007, lungimea totală a drumurilor publice însuma 2 911 km, din care 711 km drumuri modernizate, cu o densitate de 33,5 km/100 km² (inferioară mediei pe ţară, care este de 33,9 km/100 km²). Prezenţa numeroaselor noduri rutiere (Timişoara, Lugoj, Buziaş, Deta, Gătaia, Jimbolia, Sânnicolau Mare, Satchinez ş.a.) asigură o penetrare mare şi diversificată a autovehiculelor în cele mai îndepărtate locuri. Importanţa transportului rutier este amplificată şi de existenţa pe terit. jud. Timiş a unui tronson din şoseaua europeană E 70 (Belgrad–Moraviţa–Timişoara–Caransebeş–Drobeta-Turnu Severin– Craiova–Slatina–Piteşti–Bucureşti–Giurgiu, cu o lungime de 684,5 km pe terit. României), precum şi a şoselei naţionale E 671 (Timişoara–Arad–Oradea, 168,4 km, cu multiple ramificaţii). Transportul aerian de mărfuri şi călători se realizează prin intermediul aeroportului internaţional Timişoara inaugurat la 28 febr. 1964, numit „Traian Vuia” din 6 febr. 2003, situat în com. Ghiroda (→). Traseul canalului Bega asigură transportul naval uşor de mărfuri sau de agrement.

Învăţământ, cultură şi artă

Jud. Timiş se bucură de faima că pe terit. lui a luat fiinţă, în cadrul unui învăţământ organizat, prima şcoală de pe terit. actual al României, respectiv şcoala de la Cenad, întemeiată în jurul anului 1020, pe lângă mănăstirea ortodoxă de aici. Tradiţia instrucţiei publice a continuat şi în secolele următoare, în forme restrânse, în cadrul unor şcoli de tindă de pe lângă biserici şi mănăstiri, dezvoltată şi amplificată atât în timpul ocupaţiei otomane, când la Timişoara funcţiona o universitate musulmană, cât şi după aceea, prin înfiinţarea (în a doua jumătate a sec. 18) a mai multor şcoli în limbile latină, română, germană şi sârbă, sau a unor facultăţi de teologie, de drept, filozofie ş.a. În anul şcolar 2007–2008, în perimetrul jud. Timiş îşi desfăşurau activitatea 67 de grădiniţe de copii, cu 19 699 copii înscrişi şi 1 184 educatori, 140 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 53 008 elevi şi 4 298 cadre didactice, 58 licee, cu 27 347 elevi şi 1 925 profesori, 3 şcoli profesionale, cu 6 271 elevi şi 338 profesori, o universitate de stat (f. 27 sept. 1962, numită după 1990 Universitatea de Vest) şi alte şapte instituţii de învăţământ superior de stat (Universitatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea de Ştiinţe Agricole a Banatului, Universitatea Tehnică, Universitatea Ecologică ş.a.) în Timişoara, cu 47 de facultăţi, 50 587 studenţi şi 3 036 profesori. Tot la Timişoara mai funcţionează patru instituţii de învăţământ superior privat, cu 15 facultăţi, 8 687 studenţi şi 179 profesori, iar la Lugoj o Universitate europeană particulară, cu două facultăţi, 1 007 studenţi şi 22 profesori. Educaţia copiilor şi instruirea elevilor se desfăşoară atât în limba română, precum şi în limbile celorlalte minorităţi naţionale. În anul 2007, activităţile culturale, ştiinţifice şi de artă erau susţinute de trei teatre dramatice, un teatru de operă şi balet, un teatru de păpuşi şi marionete, o filarmonică de stat („Banatul”, f. 15 apr. 1947), o filială a Academiei Române, care coordonează activitatea mai multor institute de cercetare din domeniile tehnicii, chimiei, lingvisticii, arheologiei, pedagogiei ş.a., un ansamblu de cântece şi dansuri („Banatul”), două posturi locale de radio-emisie („Radio Timişoara”, inaugurat la 5 mai 1955 şi „Radio Vest”, 1990) cinci posturi de televiziune de stat şi particulare (inaugurate după 1990), un observator astronomic, patru cinematografe, 383 de biblioteci, cu 6 168 000 vol., 276 cămine culturale, zece case de cultură, 11 muzee, cinci galerii de artă, patru societăţi corale, 23 de case editoriale de stat şi particulare, numeroase redacţii ale unor cotidiene care apar în limbile română („Renaşterea bănăţeană”, „Vest Matinal”, „Timişoara”), maghiară („Temesvár Új Szo”), germană („Banater Zeitung”) ş.a. Activitatea cultural-artistică este amplificată şi de desfăşurarea anuală, la Timişoara, a Festivalului internaţional de folclor (din 1989) şi a Festivaului dramaturgiei româneşti (din 1991). În anul 2007, activitatea sportivă de pe terit. jud. Timiş se desfăşura în cadrul celor 155 de secţii sportive, cu 4 348 sportivi legitimaţi, 220 antrenori şi 183 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, serviciile de sănătate ale jud. Timiş erau deservite de 16 spitale, cu 5 688 paturi (un pat de spital la 117 locuitori), o policlinică, cinci dispensare, 254 farmacii şi puncte farmaceutice, 594 de cabinete medicale particulare şi 589 cabinete stomatologice privatizate (locul 2 pe ţară, după Bucureşti). În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 2 905 medici (un medic la 229 de locuitori), 877 de medici stomatologi (un medic stomatolog la 760 de locuitori) şi 4 739 cadre medicale cu pregătire medie.

Turism

Jud. Timiş prezintă puţine elemente peisagistice de interes turistic (din cauza predominării reliefului de câmpie), dar abundă în obiective istorice, arhitectonice şi culturale de prim rang, situate în majoritatea lor în municipiile Timişoara şi Lugoj, în oraşele Jimbolia şi Sânnicolau Mare, precum şi în unele aşezări rurale ca Lenauheim (hanul de poştă din sec. 18, muzeul memorial „Nikolaus Lenau”), Jdioara/com. Criciova (ruinele unei cetăţi din sec. 13), Margina (mai multe biserici şi ruinele unei cetăţi din sec. 15), Surducu Mic/com. Traian Vuia (muzeul memorial „Traian Vuia”), Cenad (vestigiile celei mai vechi aşezări monastice din Banat şi ale Cetăţii Morisena), Foeni (conacul familiei Mocioni, 1750), Şemlacu Mic/oraşul Gătaia (mănăstirea „Săraca”, sec. 13) ş.a. O atracţie turistică deosebită o prezintă staţiunile balneoclimaterice Buziaş şi Călacea, precum şi parcul dendrologic de la Bazoş/oraşul Recaş (59 ha, cu peste  500 de specii de arbori, ca ienupărul de Virginia, arţarul canadian, nucul american, arborele de abanos, gutuiul japonez ş.a.), rezervaţia ornitologică de la Satchinez, care ocroteşte avifauna formată din c. 25% din speciile păsărilor de apă din România, supranumită şi „Delta Banatului” ş.a. La sf. anului 2007, capacitatea de cazare turistică a jud. Timiş era de 5 724 locuri, distribuite în 49 de hoteluri şi moteluri, un han, un camping, nouă vile, patru tabere pentru copii, 31 de pensiuni turistice urbane, patru pensiuni turistice rurale ş.a. Indicativ auto: TM.

Localităţile judeţului Timiş

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. Municipii		Satele care aparţin municipiilor
1. LUGOJ (1334)		1. Măguri (1448) 2. Tapia (1761)
2. TIMIŞOARA (1177)

II. Oraşe	Localit. componente ale oraşelor	Satele care aparţin oraşelor
1. BUZIAŞ (1321)	1. Silagiu (1406)	1. Bacova (întemeiat în 1873)
2. CIACOVA (1220)		1. Cebza (1333) 2. Macedonia (1334) 3. Obad (1333) 4. Petroman (1333)
3. DETA (1360)		1. Opatiţa (1332)
4. FĂGET (1548)	1. Băteşti (1554) 2. Begheiu Mic (1690–1700) 3. Bichigi (1717) 4. Brăneşti (1514) 5. Bunea Mare (1440, depopulat în 2002) 6. Bunea Mică (1871) 7. Colonia Mică (1913) 8. Jupâneşti (1514) 9. Povârgina (1761) 10.Temereşti (1514)
5. GĂTAIA (1323)	1. Sculia (1333)	1. Butin (1337) 2. Percosova (1358) 3. Şemlacu Mare (1018) 4. Şemlacu Mic (1270)
6. JIMBOLIA (1332)
7. RECAŞ (1319)		1. Bazoş (1723) 2. Herneacova (1349) 3. Izvin (1333) 4. Nadăş (1247) * 5. Petrovaselo (1359) 6. Stanciova (1456)
8. SÂNNICOLAU MARE (1217)

Comune	Satele componente (primul sat este reşed. com.)
1. BALINŢ	1. Balinţ (1488) 2. Bodo (1344) 3. Fădimac (1488) 4. Târgovişte (1690–1700)
2. BANLOC	1. Banloc (1400) 2. Ofseniţa (1828) 3. Partoş (1333) 4. Soca (1333)
3. BARA	1. Bara (1367) 2. Dobreşti (1477) 3. Lăpuşnic (1416) 4. Rădmăneşti (1437) 5. Spata (1444)
4. BÂRNA	1. Bârna (1514) 2. Boteşti (1464) 3. Botineşti (1514–1516) 4. Drinova (1514–1516) 5. Jureşti (1569) 6. Pogăneşti (1453) 7. Sărăzani (1514–1516)
5. BEBA VECHE	1. Beba Veche (1247) 3. Cherestur (1274) 4. Pordeanu (1247)
6. BECICHERECU MIC	1. Becicherecu Mic (1232)
7. BELINŢ	1. Belinţ (1285) 2. Babşa (1488) 3. Chizătău (1359) 4. Gruni (1453)
8. BETHAUSEN	1. Bethausen (1883) 2. Cladova (1453) 3. Cliciova (1453–1454) 4. Cutina (1440) 5. Leucuşeşti (1440) 6. Nevrincea (1371–1372)
9. BILED	1. Biled (1462)
10. BIRDA	1. Birda (1690) 2. Berecuţa (1458) 3. Mănăstire (1312) 4. Sângeorge (1319)
11. BOGDA	1. Bogda (1436) 2. Altringen (1436) 3. Buzad (1415) 4. Charlottenburg (f. 1770–1771) 5. Comeat (1547) 6. Sintar (1455–1492)
12. BOLDUR	1. Boldur (1290) 2. Jabăr (1597) 3. Ohaba-Forgaci (1369) 4. Sinersig (1323)
13. BRESTOVĂŢ	1. Brestovăţ (1440) 2. Coşarii (1440) 3. Hodoş (1256) 4. Lucareţ (1471) 5. Teş (1247)
14. BUCOVOŢ	1. Bucovăţ (1492) 2. Bazoşu Nou (f. 1926)
15. CĂRPINIŞ	1. Cărpiniş (1387) 2. Iecea Mică (1467)
16. CENAD	1. Cenad (sec. 10)
17. CENEI	1. Cenei (1221) 2. Bobda (1221)
18. CHECEA	1. Checea (1470)
19. CHEVEREŞU MARE	1. Chevereşu Mare (1717) 2. Dragşina (1442) 3. Vucova (1717)
20. COMLOŞU MARE	1. Comloşu Mare (1446) 2. Comloşu Mic (f. 1770–1771) 3. Lunga (1743)
21. COŞTEIU	1. Coşteiu (1597) 2. Hezeriş (1401) 3. Păru (1723) 4. Ţipari (f. 1881) 5. Valea Lungă Română (1510)
22. CRICIOVA	1. Criciova (1223) 2. Cireşu (1603) 3. Cireşu Mic (1954) 4. Jdioara (1320)
23. CURTEA	1. Curtea (1517–1518) 2. Coşava (1405) 3. Homojdia (1514–1516)
24. DAROVA	1. Darova (f. 1786) 2. Hodoş (1323) 3. Sacoşu Mare (1369)
25. DENTA	1. Denta (1322) 2. Breştea (f. 1846) 3. Roviniţa Mare (1341) 4. Roviniţa Mică (f. 1895)
26. DUDEŞTII NOI	1. Dudeştii Noi
27. DUDEŞTII VECHI	1. Dudeştii Vechi (1213) 2. Cheglevici (1844) 3. Colonia Bulgară (f. 1845)
28. DUMBRAVA	1. Dumbrava (1453) 2. Bucovăţ (1440) 3. Răchita (1393)
29. DUMBRĂVIŢA	1. Dumbrăviţa (f. 1891)
30. FÂRDEA	1. Fârdea (1361) 2. Drăgsineşti (1453) 3. Gladna Montană (1454) 4. Gladna Română (1784) 5. Hăuzeşti (1464) 6. Mâtnicu Mic (1364) 7. Zolt (1453–1454)
31. FIBIŞ	1. Fibiş (1234)
32. FOENI	1. Foeni (1289) 2. Cruceni (1323)
33. GAVOJDIA	1. Gavojdia (1363) 2. Jena (1548) 2. Lugojel (1631) 3. Sălbăgel (1411)
34. GHILAD	1. Ghilad (1212) 2. Gad (1333)
35. GHIRODA	1. Ghiroda (1389) 2. Giarmata-Vii
36. GHIZELA	1. Ghizela (1880) 2. Hisiaş (1488) 3. Paniova (1717) 4. Şanoviţa (1359)
37. GIARMATA	1. Giarmata (1241) 2. Cerneteaz (1470)
38. GIERA	1. Giera (1322) 2. Grănicerii (1256) 3. Toager (1761)
39. GIROC	1. Giroc (1371–1372) 2. Chişoda (1333)
40. GIULVĂZ	1. Giulvăz (1355) 2. Crai Nou (f. 1924–1926) 3. Ivanda (1221) 4. Rudna (1333)
41. GOTTLOB	1. Gottlob (f. 1770–1771) 2. Vizejdia (1424)
42. IECEA MARE	1. Iecea Mare (1317)
43. JAMU MARE	1. Jamu Mare (1343) 2. Clopodia (1717) 3. Ferendia (1717) 4. Gherman (1323) 5. Lăţunaş (1717)
44. JEBEL	1. Jebel (1332)
45. LENAUHEIM	1. Lenauheim (1482) 2. Bulgăruş (1462) 3. Grabaţ (1764)
46. LIEBLING	1. Liebling (1828) 2. Cerna (1373) 3. Iosif (1954)
47. LIVEZILE	1. Livezile (1322) 2. Dolaţ (1333)
48. LOVRIN	1. Lovrin (1446)
49. MARGINA	1. Margina (1365) 2. Breazova (1579) 3. Bulza (1366) 4. Coşeviţa (1540) 5. Coşteiu de Sus (1548) 6. Groşi (1508) 7. Nemeşeşti (1424) 8. Sinteşti (1511) 9. Zorani (1507)
50. MAŞLOC	1. Maşloc (1326) 2. Alioş (1334) 3. Remetea Mică (1471)
51. MĂNĂŞTIUR	1. Mănăştiur (1427) 2. Pădurani (1514) 3. Remetea-Luncă (1514–1516) 4. Topla (1514–1516)
52. MORAVIŢA	1. Moraviţa (1332) 2. Dejan (1717) 3. Gaiu Mic (1597) 4. Stamora Germană (1828)
53. MOŞNIŢA NOUĂ	1. Moşniţa Nouă (f. 1902) 2. Albina (f. 1925) 3. Moşniţa Veche (1332) 4. Rudicica (1954) 5. Urseni (1723–1725)
54. NĂDRAG	1. Nădrag (1364) 2. Crivina (1470)
55. NIŢCHIDORF	1. Niţchidorf (1370) 2. Blajova (1410) 3. Duboz (1333)
56. OHABA LUNGĂ	1. Ohaba Lungă (1440) 2. Dubeşti (1514–1516) 3. Ierşnic (1454) 4. Ohaba Română (1427)
57. ORŢIŞOARA	1. Orţişoara (1318) 2. Călacea (1339) 3. Corneşti (1332) 4. Seceani (1256)
58. OTELEC	1. Otelec (1828) 2. Iohanisfeld (1805)
59. PARŢA	1. Parţa (1334)
60. PĂDURENI	1. Pădureni (1761)
61. PECIU NOU	1. Peciu Nou (1333) 2. Diniaş (1723–1725) 3. Sânmartinu Sârbesc (1333)
62. PERIAM	1. Periam (1330)
63. PESAC	1. Pesac (1399)
64. PIETROASA	1. Pietroasa (1514–1516) 2. Crivina de Sus (1514–1516) 3. Fărăşeşti (1548) 4. Poieni (1514–1516)
65. PIŞCHIA	1. Pişchia (1332) 2. Bencecu de Jos (1447) 3. Bencecu de Sus (1471) 4. Murani (1318) 5. Sălciua Nouă (întemeiat în 1925, depopulat după 1990)
66. RACOVIŢA	1. Racoviţa (1447) 2. Căpăt (1447) 3. Drăgoieşti (1365) 4. Ficătar (1320) 5. Hitiaş (1462) 6. Sârbova (1717)
67. REMETEA MARE	1. Remetea Mare (1333) 2. Ianova (1333)
68. SACOŞU TURCESC	1. Sacoşu Turcesc (1321) 2. Berini (1333) 3. Icloda (1717) 4. Otveşti (1868) 5. Stamora Română (1407–1411) 6. Uliuc (1723–1725) 7. Unip (1334)
69. SARAVALE	1. Saravale (1333)
70. SATCHINEZ	1. Satchinez (1230) 2. Bărăteaz (1411) 3. Hodoni (1480)
71. SĂCĂLAZ	1. Săcălaz (1392) 2. Beregsău Mare (1335) 3. Beregsău Mic (1317)
72. SÂNANDREI	1. Sânandrei (1230) 2. Carani (1717) 3. Covaci (f. 1843)
73. SÂNMIHAIU ROMÂN	1. Sânmihaiu Român (1327) 2. Sânmihaiu German (1333) 3. Utvin (1333)
74. SÂNPETRU MARE	1. Sânpetru Mare (1333) 2. Igriş (1191)
75. SECAŞ	1. Secaş (1440) 2. Checheş (1440) 3. Crivobara (1440) 4. Vizma (1440)
76. ŞAG	1. Şag (1333)
77. ŞANDRA	1. Şandra (1833) 3. Uihei (f. 1843)
78. ŞTIUCA	1. Ştiuca (1585) 2. Dragomireşti (1439) 3. Oloşag (1437) 4. Zgribeşti (1584)
79. TEREMIA MARE	1. Teremia Mare (1256) 2. Nerău (sec. 16) 3. Teremia Mică (întemeiat în 1769)
80. TOMEŞTI	1. Tomeşti (1597) 2. Baloşeşti (1548) 3. Colonia Fabricii (1913) 4. Luncanii de Jos (1365) 5. Luncanii de Sus (1365) 6. Româneşti (1464)
81. TOMNATIC	1. Tomnatic (1451)
82. TOPOLOVĂŢU MARE	1. Topolovăţu Mare (1717) 2. Cralovăţ (1723–1725) 3. Ictar-Budinţi (1365) 4. Iosifalău (1882) 5. Suştra (1717) 6. Topolovăţu Mic (1783)
83. TORMAC	1. Tormac (1828) 2. Cadar (1717) 3. Şipet (1462)
84. TRAIAN VUIA	1. Sudriaş (1371–1372) 2. Jupani (1446) 3. Săceni (1596) 4. Surducu Mic (1511) 5. Susani (1596) 6. Traian Vuia (1346)
85. UIVAR	1. Uivar (1767) 2. Pustiniş (f. 1767) 3. Răuţi (f. 1843) 4. Sânmartinu Maghiar (1333)
86. VARIAŞ	1. Variaş (1330) 2. Gelu (1454) 3. Sânpetru Mic (f. 1843)
87. VĂLCANI	1. Vălcani (1256)
88. VICTOR VLAD DELAMARINA	1. Victor Vlad Delamarina (1717 – Satulmik) 2. Herendeşti (1650) 3. Honorici (1371–1372) 4. Pădureni (1954) 5. Petroasa Mare (1786) 6. Pini (1954) 7. Visag (1369)
89. VOITEG	1. Voiteg (1322) 2. Folea (1341)