Sălaj

Date generale

Judeţul Sălaj se află în partea de NV a României, în NV Transilvaniei, situat în zona de contact dintre Pod. Transilvaniei şi Dealurile de Vest, între jud. Maramureş (N şi NE), Cluj (E şi S), Bihor (SV şi V) şi Satu Mare (N şi NV), la intersecţia meridianului de 23°00′ longitudine estică cu paralela de 47°20′ latitudine nordică. Supr.: 3 864 km2 (1,62% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 244 546 loc. (1,10% din populaţia ţării), din care 120 153 loc. de sex masc. (49,13%) şi  124 393 loc. de sex fem. (50,87%). Populaţia urbană: 106 036 loc. (43,36%); rurală: 138 510 loc. (56,64%). Densitatea: 63,3 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 66,1% români, 22,4% maghiari, 0,5% slovaci urmaţi de germani, ucraineni, italieni ş.a. Reşed.: municipiul Zalău. Oraşe: Cehu Silvaniei, Jibou, Şimleu Silvaniei. Comune: 57. Sate: 281 (din care 8 aparţin oraşelor). Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 4.

Relieful

Relief variat, suprapus în cea mai mare parte zonei de lăsare şi fragmentare tectonică, situată între M-ţii Apuseni (Carpaţii Occidentali) şi grupa nordică a Carpaţilor Orientali. În partea central-sud-vestică a jud. Sălaj se individualizează două ramificaţii ale M-ţilor Apuseni, respectiv M-ţii Meseş, cu alt. max. de 996 m în vf. Măgura Priei (cea mai mare înălţime din arealul judeţului), şi M-ţii Plopiş, ale căror prelungiri culminează în vârfurile Măgura Mare (918 m), Merişor (882 m) şi Secătura (771 m), situate în perimetrul jud. Sălaj. Partea estică aparţine unităţii complexe a Pod. Someşan, care se continuă spre V cu Dealurile Silvano-Someşene unitate cu poziţie geografică controversată (unii autori o includ în „Platforma Someşană”, iar alţii în aria Dealurilor Banato-Crişene). În partea de N-NE a jud. Sălaj, între Dealurile Sălajului (la V, care fac parte din Dealurile Silvano-Someşene) şi Dealurile Gârboului (la E, care fac parte din Pod. Someşan), se află Culoarul Sălajului. În aria Dealurilor Silvano-Someşene se disting culmea cristalină Prisnel (651 m alt.), din seria de munţi scufundaţi din cadrul „jugului intracarpatic”, şi măgura vulcanică Prisaca (626 m), iar în partea de V, Măgura Şimleului (597 m alt.); zonele depresionare, dezvoltate cu precădere în părţile de E, centrală şi de V ale jud. Sălaj, cuprind Depr. Almaş-Agrij (E), Depr. Zalău sau Silvaniei (centru) şi Şimleu (V); zona câmpiilor aluvionare se desfăşoară sub forma unor areale restrânse de-a lungul râurilor Someş, Crasna şi Barcău.

Clima

Climă temperat-continentală moderată, influenţată în mare parte de invazia maselor de aer cald din V şi SV provenite din ariile ciclonale ale Atlanticului şi Mării Mediterane. Regimul temp. aerului înregistrează diferenţieri evidente în funcţie de alt. reliefului, de fragmentarea şi orientarea acestuia, precum şi de alţi factori locali. Astfel, temp. medie anuală variază între 6°C pe culmile M-ţilor Meseş şi Plopiş, 7–8°C în zonele deluroase şi 9,6°C în Depr. Zalău şi Culoarul Someşului. Temp. medii ale aerului prezintă diferenţieri substanţiale şi în funcţie de anotimp. Astfel, iarna, în condiţiile pătrunderii frecvente ale maselor de aer arctic din N, pe întreg cuprinsul jud. Sălaj se înregistrează valori medii de 3°C, iar vara, sub acţiunea aerului temperat oceanic din V, mediile lunare sunt în jur de 16°C. Temp. max. absolută (38°C) s-a înregistrat la Zalău (16 aug. 1952), iar minima absolută (– 29,5°C) la Purcăreţ (28 ian. 1954). Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor oscilează între 630 mm în zonele depresionare (la Şimleu Silvaniei), 800 mm în reg. deluroase şi peste 1 000 mm pe culmile montane, valorile maxime înregistrându-se primăvara. Regimul eolian este influenţat de relief, atât în ceea ce priveşte direcţia, cât şi viteza. Vânturile predominante bat dinspre SE (16,1%), SV (10,5%) şi NV (9,2%), cu viteze medii anuale de 3–4 m/s.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică, cu valori relativ ridicate de densitate (0,7–0,9 km/km2), se caracterizează printr-o repartizare uniformă în spaţiul jud. Sălaj şi printr-un regim de scurgere permanent, influenţat de cantitatea de precipitaţii. Cele mai importante cursuri de apă sunt: Someşul, care străbate partea de NE a jud. pe o distanţă de 105 km, Crasna, al cărui curs superior drenează reg. de NV pe 65 km lungime şi Barcău care udă zona de V şi SV, pe 50 km lungime, colectând numeroşii afluenţi din M-ţii Plopiş. Someşul, al cărui bazin se extinde pe o supr. medie de c. 10 500 km2 în limitele jud. Sălaj, colectează cea mai mare parte a afl. pe stânga (Simişna, Almaş,  Agrij, Sălaj ş.a.), având un curs leneş, meandrat, cu o luncă bine dezvoltată şi cu unele sectoare mlăştinoase (în aria localit. Glod şi Cliţ). Lacurile naturale sunt foarte puţine (cel mai important fiind lacul de luncă Balta Cehei, 182 100 m2), iar izv. cu ape minerale, prezente în perimetrul localit. Jibou, Bizuşa, Meseşenii de Sus ş.a. sunt folosite pe plan local la tratarea bolilor reumatice, digestive şi de nutriţie (diabet).

Vegetaţia

Vegetaţia aparţine în întregime domeniului forestier, ca urmare a predominării reliefului deluros şi muntos. În secolele trecute, în perimetrul actual al jud. Sălaj existau supr. extinse acoperite cu păduri, fapt atestat, printre altele, şi de denumirile unor localităţi (Cehu Silvaniei, Şimleu Silvaniei) sau regiuni geografice (Dealurile Silvano- Someşene) care includ nume derivate din latinescul sylva (pădure). De-a lungul timpului, pădurile au fost în mare măsură înlocuite de culturi agricole şi pajişti secundare. În prezent, extensiunea max. a pădurilor se remarcă pe versanţii M-ţilor Plopiş şi Meseş, pe culmea Prisnel şi pe dealurile mai înalte; izolat, sub forma unor păduri insulare se mai păstrează şi în zonele depresionare şi în luncile râurilor. Pădurile, alcătuite predominant din fag (Fagus silvatica), în care se dezvoltă şi exemplare de gorun (Quercus petraea), cer (Quercus cerris), carpen (Carpinus betulus), paltin (Acer pseudoplatanus), frasin (Fraxinus excelsior) ş.a. ocupă supr. întinse în M-ţii Meseş şi Plopiş, în Dealurile Gârboului şi în masivul deluros Prisaca. Stratul de arbuşti care vegetează în interiorul pădurilor de fag este reprezentat prin vonicer (Evonymus europaea), soc negru (Sambucus nigra), tulichina (Daphne mezereum) ş.a., iar cel ierbaceu prin laptele-câinelui (Euphorbia amygdaloides), leurdă (Allium ursinum), vinariţă (Asperula odorata), urzica moartă (Lamium galeobdolon) ş.a. Pădurile de gorun (Quercus petraea, Quercus polycarpa), în care apar şi exemplare de stejar (Quercus robur), cer (Quercus cerris), fag ş.a., se întâlnesc pe culmile mai înalte şi pe versanţii însoriţi (între 350 şi 600 m alt.) din dealurile Sălajului şi Gârboului, precum şi în Depr. Almaş-Agrij. Speciile de arbuşti din pădurile de gorun sunt reprezentate prin corn (Cornus mas), măceş (Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa), lemn râios (Evonymus verrucosa) ş.a. Pădurile alcătuite din stejar (Quercus  robur), din cer (Quercus cerris) sau din cer în amestec cu carpen (Carpinus betulus) se întâlnesc în partea inf. a dealurilor (până la 400 m alt.), precum şi în Depr. Almaş-Agrij şi Depr. Şimleului unde au extensiune mare. În luncile râurilor mari sunt zăvoaie de sălcii şi plopi, alături de care cresc exemplare de ulm, frasin, stejar pedunculat ş.a., iar vegetaţia ierboasă include în special plante higrofile, ca de ex. rogoz (Carex gracilis), stânjenelul de baltă (Iris pseudacorus) ş.a.

Fauna

Fauna prezintă o mobilitate accentuată, fapt ce permite ca numeroasele specii de animale să migreze dintr-un loc în altul, întâlnindu-se atât în pădurile de la munte şi deal, cât şi în cele din zonele depresionare. Majoritatea elementelor faunistice din pădurile jud. Sălaj (mistreţi, căprioare, lupi, vulpi, veveriţe, râşi, urşi ş.a.) sunt de interes cinegetic. Ornitofauna este bogată şi variată (gaiţe, mierle, privighetori, ciocănitori, piţigoi, fazani – colonizaţi la Borla, Cireşeni, Drighiu ş.a.), iar ihtiofauna include lipan, clean, mreană, scobar şi mai rar somn.

Resursele naturale

Zăcăminte de lignit (exploatate la Ip, Chieşd, Şărmăşag, Zăuan), cărbune brun (Surduc, Cristolţel), petrol (Leşmir, Şumal) şi de turbă (Soboru) cu un conţinut ridicat de sulf (7,1%). Expl. de calcar (Letca, Prodăneşti, Glod, Cuciulat), gips (Mera, Jibou, Stana, Leghia), andezit (Moigrad), micaşisturi (Marca), alabastru (Stana, Ciocmani), nisip cuarţos (Ciocmani), argile, tufuri dacitice, balast ş.a. O categorie aparte o reprezintă pădurile (106 756 ha, 2007) şi izv. cu ape minerale de la Jibou, Bizuşa, Meseşenii de Sus, Chieşd ş.a.

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire identificate pe terit. jud. Sălaj datează din Paleolitic (la Buciumi şi în peştera Cuciulat), iar cele mai frecvente din Neolitic (Buciumi, Zăuan, Borla, Zalău, Răstolţu Mare, Şamşud, Ratin, Dragu, Şoimuş, Ip, Gârbou, Zalha, Sâncraiu Silvaniei ş.a.), din Epoca bronzului (Meseşenii de Sus, Derşida, Româneşti, Moigrad, Aluniş, Crasna, Vădurele, Băbeni, Căpâlna, Guruslău, Călacea, Treznea ş.a.) şi din prima Epocă a fierului (Bozna). În peştera din satul Cuciulat, com. Letca, există picturi rupestre care datează de la sf. Paleoliticului (c. 12 000-10 000 î.Hr.), asemănătoare cu celebrele picturi rupestre de la Altamira din Spania. Dacii au lăsat numeroase urme de locuire atât în cetatea de la Marca (sec. 1 î.Hr.– 1 d.Hr.), precum şi în aşezările de la Moigrad, Şimleu Silvaniei, Marca, Romita, Stârciu, Tusa, Zalău, Panic, Boghiş, Zalha, Doba, Şărmăşag ş.a. În timpul ocupaţiei romane  a unei mari părţi din Dacia (106–271/275), graniţa dintre Imperiul Roman şi triburile dacilor liberi din N, trecea prin terit. actual al jud. Sălaj, de la Valea Someşului, peste culmile M-ţilor Meseş (unde au fost identificate peste 50 de turnuri de supraveghere şi apărare) până în Valea Crişului Repede. Astfel, flancul de NV al Imperiului Roman în Dacia era puternic întărit cu numeroase castre în care staţionau legiunile romane pentru apărarea graniţei, reprezentând adevărate bastioane defensive. În afara vestitului Porolissum (azi Moigrad), unul dintre cele mai importante centre militare şi economice în care au staţionat, succesiv, un număr mare de trupe romane (Cohors I Britonnum milliaria, unităţi din Legiunile a XIII-a Gemina, a VII-a Claudia ş.a.), au mai funcţionat şi castrele de la Buciumi, Românaşi (numit Largiana), Sutoru (Optatiana), Tihău, Romita ş.a. Aşezarea urbană Porolissum, dezvoltată în jurul castrului cu acelaşi nume, a devenit (în anul 124 d.Hr.) capitala prov. Dacia Porolissensis, ridicată la rang de municipiu în timpul împăratului Septimius Severus (193–211). De-a lungul drumului imperial care lega municipiul Porolissum de Napoca s-au dezvoltat nenumărate aşezări cu funcţii multiple. După retragerea legiunilor şi a administraţiei romane din Dacia (în perioada 271-275), populaţia dacă de pe terit. actual al jud. Sălaj a înfruntat frecventele valuri migratoare ale goţilor, hunilor, gepizilor, avarilor, longobarzilor, slavilor, mongolilor ş.a. Trecerea goţilor peste aceste meleaguri este marcată de tezaurele de aur şi argint îngropate de aceştia şi descoperite (în 1797 şi 1889) pe terit. oraşului Şimleu Silvaniei (tezaure aflate azi în colecţiile muzeelor de la Viena şi Budapesta), iar prezenţa slavilor este atestată prin vestigiile din necropola tumulară de la Nuşfalău (sec. 8–9). Atât în cronicile bizantine, precum şi în lucrarea Gesta Hungarorum, scrisă în sec. 12 de Anonymus (notarul regelui Béla III al Ungariei), se găsesc primele menţiuni despre românii (vlahii) din aceste locuri, despre formele lor de organizare (voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut), despre rodnicia pământului, precum şi de faptul că armatele regatului ungar, în acţiunea lor de cucerire a acestor pământuri, au întâmpinat o dârză rezistenţă din partea valahilor şi a voievozilor acestora, în special a populaţiei de pe văile Almaşului şi Căpuşului. Cu toată rezistenţa opusă de localnici, expansiunea regatului feudal maghiar nu a putut fi oprită, acesta exercitând (sec. 11–13) o puternică asuprire, dar în care românii au reuşit să-şi păstreze limba, obiceiurile şi tradiţiile. În sec. 14–15, atât ţăranii români, cât şi cei maghiari (aşezaţi pe aceste locuri o dată cu expansiunea regatului ungar) au întreprins mai multe revolte (1344, 1376) care au culminat cu Răscoala de la Bobâlna (1437–1438). După bătălia de la Mohács, din 29 aug.1526, când oastea ungară a fost învinsă de cea otomană, Transilvania a intrat ca principat autonom sub suzeranitate turcească. Începutul sec. 17 este marcat de prezenţa voievodului Mihai Viteazul pe meleagurile Sălajului, care după victoria de la Guruslău (3 aug. 1601) asupra oştilor lui Sigismund Báthori trece şi prin Zalău în urmărirea armatelor acestuia. De istoria meleagurilor sălăjene este legată şi personalitatea lui Horea care, împreună cu o echipă de meşteri din Ţara Moţilor, a construit (1773) biserica din lemn de la Cizer, aflată astăzi în Muzeul etnografic din Cluj-Napoca. Efervescenţa anului revoluţionar 1848 a cunoscut o intensitate deosebită prin activitatea cărturarilor sălăjeni Simion Bărnuţiu şi Alexandru Papiu-Ilarian, precum şi a lui Iacob Deleu din Pericei (căpitan în oastea lui Avram Iancu). În 1867, principatul Transilvaniei (inclusiv terit. actual al jud. S.) a fost încorporat forţat la regatul ungar, situaţia românilor, precum şi a celorlalte minorităţi (saşi, slovaci, ruteni ş.a.), înrăutăţindu-se constant. Sălăjenii au participat la mişcarea memorandistă din 1892, printre cei 300 de delegaţi care au plecat la Curtea de la Viena pentru a preda Memorandumul aflându-se peste 45 de reprezentanţi ai Sălaj (Gheorghe Pop de Băseşti, Andrei Cosma, Teofil Dragomir ş.a.). Actul unirii de la Alba Iulia, de la 1 dec. 1918, s-a înfăptuit şi cu sprijinul celore 44 de delegaţi cu drept de vot, reprezentând jud. Sălaj. După unirea Transilvaniei cu România s-a impus o nouă împărţire administrativă, care după mai multe variante, s-a stabilit ca pe baza vechiului comitat al Sălajului să se înfiinţeze jud. Sălaj, cu reşed. la Zalău, care în 1926 cuprindea trei localit. urbane (Careii Mari, Şimleu Silvaniei, Zalău) şi 269 de comune grupate în 10 plăşi. Sub această formă a evoluat, cu unele modificări (în 1938, jud. Sălaj, cu o supr. de 5 191 km2, cuprindea 3 oraşe – Zalău, Carei, Şimleu Silvaniei şi 286 de sate, grupate în 10 plăşi) până în sept. 1950 când jud. Sălaj a fost desfiinţat şi porţiuni din el incluse în reg. Cluj, Baia Mare (ulterior Maramureş) şi Oradea (ulterior Bihor), ocupând poziţii periferice în cadrul acestora. Jud. Sălaj a fost reînfiinţat prin Legea nr. 2 din 17 febr. 1968. În perioada interbelică, jud. Sălaj a cunoscut o oarecare înflorire economico-socială, pentru ca după Dictatul fascist de la Viena din 30 aug. 1940, impus României de Germania şi Italia (prin care ţara noastră pierdea o supr. de 43 492 km2, inclusiv jud. Sălaj, cu o populaţie de 2,6 mil. loc., în majoritate români), teritoriul sălăjan să cunoască din nou opresiunile ocupaţiei ungare. În perioada 1940–1944, pe terit. jud. Sălaj au avut loc numeroase asasinate executate de trupele horthyste asupra populaţiei româneşti, acestea soldându-se cu 495 de victime, din care cele mai multe înregistrate în satele Ip şi Treznea. Începând cu 14 oct. 1944, armatele române au ajuns cu operaţiunile militare şi pe terit. jud. Sălaj eliberându-l treptat de sub ocupaţia ungară. În cei 45 de ani care au urmat după eliberare, terit. sălăjan a evoluat în coordonatele economico-sociale ale comunismului, timp în care a cunoscut o intensă industrializare, în cadrul unei economii centralizate, planificate, coordonată de partidul comunist.

Economia

Economia actuală, care a trecut treptat de la forma socialistă, centralizată şi planificată, la cea concurenţială, de piaţă, are un profil industrial-agrar, cu o stuctură diversificată şi o repartiţie oarecum echilibrată. După 1989, în cadrul economiei sălăjene s-a remarcat tendinţa de creştere continuă a numărului agenţilor economici cu capital privat şi aportul substanţial al acestora la realizarea producţiei globale a judeţului.

Industria

Industria se remarcă prin câteva ramuri cu o contribuţie importantă în ansamblul economiei naţionale, aşa cum sunt producţia de ţevi, de anvelope, cărbune, conductoare de bobinaj, conductoare subţiri şi ultrasubţiri (unicul producător din ţară) etc. În cadrul obiectivelor industriale ale jud. Sălaj se mai produc robineţi şi armături industriale din fontă şi oţel (Zalău), energie electrică şi termică (Zalău), mobilă şi binale (Zalău, Jibou, Cehu Silvaniei, Şimleu Silvaniei, Crasna), cărămidă, ţiglă şi blocuri ceramice (Zalău, Cehu Silvaniei, Nuşfalău, Surduc, Benesat, Gâlgău), fire din bumbac (Zalău), confecţii şi tricotaje din bumbac (Zalău, Cehu Silvaniei, Jibou, Şimleu Silvaniei), produse alim. (preparate din carne şi lapte, vinuri şi băuturi alcoolice, conserve din fructe, panificaţie ş.a.), la Zalău, Jibou, Şimleu Silvaniei, Cehu Silvaniei, Crasna, Crişeni, Nuşfalău, Buciumi ş.a. O importanţă deosebită o au meşteşugurile tradiţionale în cadrul cărora se realizează vase ceramice (Buciumi), împletituri din răchită şi paie (Tihău, Cristur-Crişeni, Ileanda, Jibou), produse textile (Buciumi, Plopiş, Sâg, Bobota, Ciocmani), lăzi de zestre (Preoteasa) etc.

Agricultura

Agricultura dispune de suprafeţe arabile apreciabile, favorabile diverselor culturi, cu toate că relieful jud. S. este predominant deluros şi muntos. La sf. anului 2007, fondul funciar sălăjan era format din 240 566 ha terenuri agricole (din care 238 492 ha, respectiv 99,1%, aparţineau sectorului privat), 106 756 ha acoperite cu păduri, 5 788 ha acoperite 33 328 ha alte suprafeţe. Din totalul supr. agricole (240 566 ha), 120 579 ha sunt terenuri arabile, 78 508 ha păşuni, 34 808 ha fâneţe, 4 085 ha livezi şi pepiniere pomicole şi 2 586 ha vii şi pepiniere viticole. În anul 2007, terenurile arabile erau cultivate cu porumb (34 709 ha), grâu şi secară (10 599 ha), plante pentru nutreţ (21 945 ha), ovăz (8 127 ha), orz şi orzoaică, floarea-soarelui, cartofi, legume ş.a. Pomicultura, cu vechi tradiţii, are condiţii prielnice de dezvoltare în zonele colinare, ponderea cea mai mare având-o prunii (75%), răspândiţi pe întreg cuprinsul jud. Sălaj şi în special în arealele com. Buciumi, Halmăjd, Plopiş, Agrij ş.a. Merii deţin c. 12% din numărul total al pomilor fructiferi, urmaţi de nuci, piersici, peri, cireşi şi vişini, caişi ş.a. În anul 2007, din totalul producţiei de fructe (8 106 tone, din care 7 794 tone, respectiv 96,2%, au fost realizate în sectorul privat), 2 175 tone erau prune, 4 831 tone mere, 210 tone nuci, 220 tone pere, 158 tone piersici ş.a. Viticultura se practică în mod deosebit în arealele localit. Şimleu Silvaniei, Năpradea, Şărmăşag, Bocşa, Şamşud ş.a. În toamna anului 2007, s-a obţinut o cantitate de 9 143 tone struguri. La  începutul anului 2008, sectorul zootehnic cuprindea 37 306 capete bovine (37 272 capete în sectorul privat), predominant din rasele Bălţata românească, Pinzgau şi Siementhal, 87 048 capete porcine (86 952 în curţile particularilor), în cea mai mare parte rasa Marele alb, 188 391 capete ovine (188 361 la particulari), din rasele Merinos de Transilvania, Ţigaie, Ţurcană, 9 541 capete cabaline şi 11 830 capete caprine; avicultură (870 428 capete, integral în sectorul privat); apicultură (26 865 familii de albine, toate la particulari).

Căile de comunicaţie

La sf. anului 2007, reţeaua liniilor de c.f., extinse în jumătatea de N a jud. Sălaj, însuma 183 km, cu o densitate de 45,5 km/1 000 km2 şi cu două noduri feroviare (Jibou şi Şărmăşag). Primele linii de c.f. de pe terit. jud. Sălaj s-au construit în 1887, când s-au inaugurat liniile Carei–Acâş–Şărmăşag şi de aici o derivaţie către Zalău şi alta spre Şimleu Silvaniei, iar în 1889, linia Baia Mare–Jibou–Cluj. În prezent, jud. Sălaj nu dispune de linii de c.f. electrificate, tracţiunea vagoanelor efectuându-se cu locomotive Diesel. La sf. anului 2007, lungimea drumurilor publice sălăjene totaliza 1 599 km (din care 309 km drumuri modernizate), cu o densitate de 41,4 km/100 km2 (superioară mediei pe ţară, care este de 33,9 km/100 km2). Cele mai importante şi mai frecventate artere rutiere care traversează jud. Sălaj sunt Drumul Naţional/DN Cluj-Napoca–Sânpaul–Zimbor–Zalău–Şimleu Silvaniei– Şărmăşag–Acâş–Satu Mare, străbătând median terit. sălăjan pe direcţie SE–NV, şi segmentul magistralei rutiere Satu Mare–Şomcuta Mare–Ileanda–Gâlgău–Cluj-Napoca–Bucureşti, care trece prin extremitatea de NE a jud. Sălaj pe o distanţă de 35 km, facilitând legăturile cu judeţele învecinate (Cluj şi Maramureş), precum şi cu celelalte judeţe ale ţării. Existenţa mai multor noduri rutiere în cadrul jud. Sălaj (Zalău, Jibou, Cehu Silvaniei, Şimleu Silvaniei, Gâlgău, Nuşfalău, Sutoru, Românaşi ş.a.) oferă posibilitatea desfăşurării unei circulaţii rapide şi a penetrării autovehiculelor în cele mai îndepărtate locuri.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, în jud. Sălaj îşi desfăşurau activitatea 26 de grădiniţe de copii, cu 9 471 copii înscrişi şi 599 educatoare, 83 şcoli generale, cu 21 905 elevi şi 2 001 cadre didactice, 19 licee, cu 9 445 elevi şi 659 profesori, două şcoli profesisonale,  cu 2 468 elevi şi 102 profesori, şi o fundaţie universitară particular „Phoenix” (la Zalău) cu facultatea de management. Procesul de educare şi instruire se efectuează atât în limba română, cât şi în limbile maghiară şi slovacă. În anul 2007, activitatea de promovare şi difuzare a culturii, ştiinţei, artei etc. se desfăşura prin intermediul celor cinci case de cultură, 218 cămine culturale, 222 biblioteci, cu 2 140 000 vol., un cinematograf, un club al tineretului (la Zalău), 20 de formaţiuni artistice, mai multe muzee etc. În acelaşi an, activitatea sportivă era susţinută de 40 de secţii sportive în care activau 838 sportivi legitimaţi, 43 antrenori, 37 instructori şi 44 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, serviciile de sănătate publică erau asigurate de şase spitale, cu 1 452 paturi (un pat de spital la 167 persoane), trei dispensare, 79 cabinete stomatologice particulare şi 80 farmacii şi puncte farmaceutice. În acelaşi an, asistenţa medicală era susţinută de 321 medici (un medic la 757 persoane), 74 stomatologi (un medic stomatolog la 3 285 persoane) şi 1 349 cadre medicale cu pregătire medie.

Turismul

Jud. Sălaj dispune de un preţios potenţial turistic, în cadrul căruia se remarcă îmbinarea armonioasă şi atrăgătoare a formelor de relief, nenumăratele obiective de ordin istoric, arheologic, cultural şi arhitectural, precum şi valoroasele elemente etnografice, folclorice etc. Printre cele mai interesante şi atractive obiective turistice din perimetrul jud. Sălaj sunt: defileul săpat de râul Barcău în arealul com. Marca; culmile M-ţilor Meseş şi Plopiş şi ale masivelor deluroase, uşor accesibile; rezervaţia complexă de la Nuşfalău (Pădurea Lapiş, 980 ha, rest al codrilor Silvaniei); poiana cu narcise (8 ha) de la Racâş (com. Hida) şi cea cu lalele pestriţe din satul Poarta Sălajului (com. Românaşi); monumentul comemorativ de la Guruslău, închinat memorabilei victorii din 24 iul. 1601 repurtată aici de voievodul Mihai Viteazul asupra oştilor lui Sigismund Báthori; vestigiile castrelor romane de la Buciumi, Moigrad (Porolissum), Românaşi (Largiana), Sutoru (Optatiana), Tihău, Romita; ruinele cetăţii medievale (sec. 14) din satul Cheud (com. Năpradea); castelul fam. Báthori (1552) din Şimleu Silvaniei; bisericile din lemn din satele Derşida (1700), Zalnoc (1700),  Fildu de Sus (1727), Tusa (sec. 17) ş.a.; castelul „Wesselényi” (1785–1810), în stil baroc, din Jibou; biserica ortodoxă din Zalău (1929–1932), cu elementele brâncoveneşti; porţile din lemn, sculptate, casele ţărăneşti, portul popular şi obiceiurile din  satele aflate în zona etnografică a Codrului; dansurile şi cântecele populare din localit. Buciumi, Meseşenii de Sus, Şeredeiu ş.a.; staţiunile balneoclimaterice Jibou, Bizuşa-Băi, Boghiş ş.a.; Rezervaţia naturală complexă “Grădina Zmeilor” din satul Gâlgău Almaşului, comuna Bălan, jud. Sălaj. La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor de cazare turistică era formată din trei hoteluri, un camping, trei vile, patru pensiuni turistice urbane, trei pensiuni turistice rurale ş.a., cu o capacitate totală de 829 locuri. Indicativ auto: SJ.

Localităţile judeţului Sălaj

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. MunicipiiLocalit. componente ale municipiilor
1. ZALĂU (1210)1. Stâna (1438)
II. OraşeLocalit. componente ale oraşelorSatele care aparţin oraşelor
1. CEHU SILVANIEI (1405)     1. Horoatu Cehului (1220)
2. Motiş (1387)
3. Nadiş (1387)
4. Ulciug (1387)
2. JIBOU (1205) 1. Cuceu (1388)
2. Husia (1405)
3. Rona (1338)
4. Var (1469)
3. ŞIMLEU SILVANIEI
(1251)		1. Bic (1956)
2. Cehei (1259)
3. Pusta (1956)		 
III. Comune  Satele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. AGRIJ  1. Agrij (1459)
2. Bozna (1619)
3. Răstolţu Deşert (1600)
2. ALMAŞU  1. Almaşu (1239)
2. Băbiu (1291–1294)
3. Cutiş (1453)
4. Jebucu (1391)
5. Mesteacănu (1431)
6. Petrinzel (1370)
7. Sfăraş (1262–1270)
8. Stana (1288)
9. Ţăudu (1334)
3. BĂBENI  1. Băbeni (1377)
2. Ciocmani (1461)
3. Cliţ (1554)
4. Piroşa (1603)
5. Poieniţa (1543)
4. BĂLAN  1. Bălan (1399)
2. Chechiş (1350)
3. Chendrea (1350)
4. Gălpâia (1350)
5. Gâlgău Almaşului (1560)
5. BĂNIŞOR  1. Bănişor (1213)
2. Ban (1213)
3. Peceiu (1214)
6. BENESAT  1. Benesat (1475)
2. Aluniş (1246)
3. Biuşa (1388)
7. BOBOTA  1. Bobota (1213)
2. Derşida (1349)
3. Zalnoc (1327)
8. BOCŞA  1. Bocşa (1349)
2. Borla (1341)
3. Câmpia (1427)
4. Sălăjeni (1430)
9. BOGHIŞ  1. Boghiş (1214)
2. Bozieş (1342)
10. BUCIUMI  1. Buciumi (1491)
2. Bodia (1558)
3. Bogdana (1560)
4. Huta (1956)
5. Răstolţ (1334)
6. Sângeorgiu de Meseş (1453)
11. CAMĂR  1. Camăr (1349)
2. Pădureni (1956)
12. CARASTELEC  1. Carastelec (1241)
2. Dumuslău (1418)
13. CHIEŞD  1. Chieşd (1461)
2. Colonia Sighetu Silvaniei (1954)
3. Sighetu Silvaniei (1466)
14. CIZER  1. Cizer (1219)
2. Plesca (1471)
3. Pria (1481)
15. COŞEIU  1. Coşeiu (1299)
2. Archid (1368)
3. Chilioara (1368)
16. CRASNA  1. Crasna (1213)
2. Huseni (1341)
3. Marin (1458)
4. Ratin (1259)
17. CREACA  1. Creaca (1385)
2. Borza (1469)
3. Brebi (1385)
4. Brusturi (1585)
5. Ciglean (1545)
6. Jac (1499)
7. Lupoaia (1469)
8. Prodăneşti (1475)
9. Viile Jacului (1956)
18. CRISTOLŢ  1. Cristolţ (1554)
2. Muncel (1557)
3. Poiana Onţii
4. Văleni (1954)
19. CRIŞENI  1. Crişeni (1387)
2. Cristur-Crişeni (1378)
3. Gârceiu (1405)
20. CUZĂPLAC  1. Cuzăplac (1219)
2. Cubleşu (1320)
3. Gălăşeni (1523)
4. Mierţa (1434)
5. Petrindu (1370)
6. Ruginoasa (1521)
7. Stoboru (1521)
8. Tămaşa (1341)
21. DOBRIN1. Dobrin (1423)
2. Deleni (c. 1700)
3. Doba (1220)
4. Naimon (1214)
5. Sâncraiu Silvaniei (1452)
6. Verveghiu (1334)
22. DRAGU  1. Dragu (1332)
2. Adalin (1733)
3. Fântânele (1554)
4. Ugruţiu (1461)
5. Voivodeni (1320)
23. FILDU DE JOS  1. Fildu de Jos (1249)
2. Fildu de Mijloc (1415)
3. Fildu de Sus (1415)
4. Tetişu (1399)
24. GÂLGĂU  1. Gâlgău (1405)
2. Bârsău Mare (1405)
3. Căpâlna (1437)
4. Chizeni (1538)
5. Dobrocina (1569)
6. Fodora (1508)
7. Frâncenii de Piatră (1592)
8. Glod (1538)
9. Gura Vlădesei (1913)
25. GÂRBOU  1. Gârbou (1336)
2. Bezded (1336)
3. Călacea (1312)
4. Cernuc (1336)
5. Fabrica (1954)
6. Popteleac (1230)
7. Solomon (1336)
26. HALMĂŞD  1. Halmăşd (1341)
2. Aleuş (1335)
3. Cerişa (1477)
4. Drighiu (1216)
5. Fufez (1956)
27. HERECLEAN  1. Hereclean (1415)
2. Badon (1323)
3. Bocşiţa (1349)
4. Dioşod (1345)
5. Guruslău (1441)
6. Panic (1383)
28. HIDA  1. Hida (1333)
2. Baica (1396)
3. Miluani (1461)
4. Păduriş (1956)
5. Racâş (1350)
6. Sânpetru Almaşului (1350)
7. Stupini (1366)
8. Trestia (1336)
29. HOROATU CRASNEI  1. Horoatu Crasnei (1213)
2. Hurez (1481)
3. Stârciu (1341)
4. Şeredeiu (1270)
30. ILEANDA  1. Ileanda (1390)
2. Bârsăuţa (1603)
3. Bizuşa-Băi (1564)
4. Dăbâceni (1553)
5. Dolheni (1571)
6. Luminişu (1546)
7. Măleni (1733)
8. Negreni (1591)
9. Perii Vadului (1405)
10. Podişu (1554)
11. Răstoci (1530)
12. Rogna (1322)
13. Şasa (1553)
31. IP  1. Ip (1208)
2. Cosniciu de Jos (1213)
3. Cosniciu de Sus (1341)
4. Zăuan (1249)
5. Zăuan-Băi (1913)
32. LETCA   1. Letca (1405)
2. Ciula (1566)
3. Cozla (1405)
4. Cuciulat (1405)
5. Lemniu (1405)
6. Purcăreţ (1543)
7. Şoimuşeni (1543)
8. Topliţa (1416)
9. Vălişoara (1603)
33. LOZNA  1. Lozna (1338)
2. Cormeniş (1554)
3. Preluci (1625)
4. Valea Leşului (1956)
5. Valea Loznei (1338)
34. MARCA  1. Marca (1314)
2. Leşmir (1213)
3. Marca-Huta (1956)
4. Porţ (1477)
5. Şumal (1452)
35. MĂERIŞTE  1. Măerişte (1351)
2. Criştelec (1257)
3. Doh (1338)
4. Giurtelecu Şimleului (1259)
5. Mălădia (1259)
6. Uileacu Şimleului (1240)
36. MESEŞENII DE JOS  1. Meseşenii de Jos (1341)
2. Aghireş (1361)
3. Fetindia (1549)
4. Meseşenii de Sus (1213)
37. MIRŞID  1. Mirşid (1219)
2. Firminiş (1332)
3. Moigrad-Porolissum (1423, până la 20
20 mai 1996 s-a numit Moigrad)
4. Popeni (1387)
38. NĂPRADEA  1. Năpradea (1383)
2. Cheud (1475)
3. Someş-Guruslău (1387)
4. Traniş (1475)
5. Vădurele (1543)
39. NUŞFALĂU  1. Nuşfalău (1213)
2. Bilghez (1259)
40. PERICEI  1. Pericei (1205)
2. Bădăcin (1213)
3. Periceiu Mic (1954)
4. Sici (1259)
41. PLOPIŞ  1. Plopiş (1227)
2. Făgetu (1830)
3. Iaz (1589)
42. POIANA BLENCHII  1. Poiana Blenchii (1591)
2. Fălcuşa (1590)
3. Gostila (1553)
4. Măgura (1590)
43. ROMÂNAŞI  1. Românaşi (1305)
2. Chichişa (1438)
3. Ciumărna (1460)
4. Păuşa (1558)
5. Poarta Sălajului (1525)
6. Romita (1408)
44. RUS  1. Rus (1325)
2. Buzaş (1554)
3. Fântânele-Rus (1554)
45. SĂLĂŢIG  1. Sălăţig (1329)
2. Bulgari (1377)
3. Deja (1343)
4. Mineu (1335)
5. Noţig (1387)
46. SÂG  1. Sâg (1257)
2. Fizeş (1341)
3. Mal (1454)
4. Sârbi (1481)
5. Tusa (1341)
47. SÂNMIHAIU ALMAŞULUI  1. Sânmihaiu Almaşului (1546)
2. Bercea (1600)
3. Sântă Măria (1587–1589)
48. SOMEŞ-ODORHEI  1. Someş-Odorhei (1387)
2. Bârsa (1549)
3. Domnin (1219)
4. Inău (1387)
5. Şoimuş (1205)
49. SURDUC  1. Surduc (1544)
2. Brâglez (1554)
3. Cristolţel (1554)
4. Solona (1554)
5. Teştioara (1956)
6. Tihău (1560)
7. Turbuţa (1387)
50. ŞAMŞUD  1. Şamşud (1349)
2. Valea Pomilor (1349)
51. ŞĂRMĂŞAG  1. Şărmăşag (1355)
2. Ilişua (1321)
3. Lompirt (1321)
4. Moiad (1246)
5. Poiana Măgura (1956)
6. Ţărmure (1954)
52. ŞIMIŞNA  1. Şimişna (1314)
2. Hăşmaş (1325)
53. TREZNEA1. Treznea (1440)*
54. VALCĂU DE JOS  1. Valcău de Jos (1214)
2. Lazuri (1481)
3. Preoteasa (1423)
4. Ratovei (1956)
5. Sub Cetate (1481)
6. Valcău de Sus (1214)
55. VÂRŞOLŢ  1. Vârşolţ (1341)
2. Recea (1326)
3. Recea Mică (1326)
56. ZALHA  1. Zalha (1378)
2. Ceaca (1378)
3. Ciureni (1625)
4. Valea Ciurenilor (1913)
5. Valea Hranei (1594)
6. Valea Lungă
7. Vârteşca (1913)
57. ZIMBOR  1. Zimbor (1332)
2. Chendremal (1839)
3. Dolu (1461)
4. Sâncraiu Almaşului (1345)
5. Sutoru (1435)
* Până la 12 iul. 1993, satul Treznea a făcut parte din com. Agrij.