Suceava

Date generale

Judeţul Suceava se află în extremitatea de N-NE a României, în partea de N a Moldovei, în bazinele superioare ale râurilor Siret şi Bistriţa, între 47°04’33” şi 47°57’31” latitudine nordică şi între 24°57′ şi 26°40′ longitudine estică, limitat de Ucraina (N) şi de jud. Botoşani (NE), Iaşi (SE), Neamţ (S-SE), Harghita (S-SV), Mureş (SV), Bistriţa-Năsăud (V) şi Maramureş (NV). Supr.: 8 553 km2 (3,59% din supr. ţării), al doilea judeţ ca mărime al ţării, după jud. Timiş. Populaţia (1 ian. 2019): 759 889 loc. (3,43% din populaţia ţării), din care 379 727 loc. de sex masc. (49,97%) şi 380 162 loc. de sex fem. (50,03%). Populaţia urbană: 334 333 loc. (44,00%); rurală: 425 556 loc. (56,00%). Densitatea: 88,8 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 92,7% români,1,9% rromi, 0,9% ucraineni, 0,3% poloni, 0,3% ruşi-lipoveni, apoi maghiari, evrei, italieni ş.a. Reşed.: municipiul Suceava. Oraşe: Broşteni, Cajvana, Câmpulung Moldovenesc (municipiu), Dolhasca, Fălticeni (municipiu), Frasin, Gura Humorului, Liteni, Milişăuţi, Rădăuţi (municipiu), Salcea, Siret, Solca, Vatra Dornei (municipiu), Vicovu de Sus (este judeţul cu cele mai multe oraşe din ţară – 16 oraşe). Comune: 98. Sate: 376 (din care 24 aparţin oraşelor). Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 15.

Relieful

Relieful, predominant muntos (65,4% din supr. jud. Suceava), de podiş şi dealuri (34,6%), aparţine Carpaţilor Orientali şi, respectiv, Pod. Moldovei şi, pe o mică porţiune, Subcarpaţilor Moldovei, coborând în trepte de la V la E, de la 2 100 m (vf. Pietrosu din M-ţii Căliman) la 218 m (în lunca Siretului, la Dolhasca), imprimând o diversitate accentuată a formelor de relief (munţi înalţi, mijlocii şi scunzi, depresiuni intramontane şi intracolinare, dealuri, podişuri, culoare depresionare de vale, lunci) şi o armonie piesagistică remarcabilă. Zona montană, care acoperă c. 2/3 din supr. jud. Suceava, se află în partea centrală şi vestică a judeţului, cuprinzând prelungirile M-ţilor Stânişoarei, Bistriţei (masivele Rarău şi Giumalău) şi Călimanului (în S şi SV), apoi M-ţii Bârgăului (V-SV) şi Maramureşului (NV), precum şi masivul Suhard (în V) şi Obcinele Bucovinei (jumătatea de N a jud. Suceava, la N de Valea Moldovei). În cadrul unităţilor montane se evidenţiază numeroase depresiuni, bine individualizate, între care cele mai importante sunt: Depr. Dornelor, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Gura Humorului, Fundu Moldovei, Solca, Pojorâta, Sadova, Vama, Marginea, Cacica ş.a. La E de zona montană, până la Valea Siretului, se desfăşoară (pe c. 1/3 din supr. jud. Suceava) Pod. Sucevei (parte componentă a Pod. Moldovei), care prezintă, în reg. de contact cu munţii, o fâşie îngustă (20 km lăţime max.) de masive colinare şi piemonturi pericarpatice (Marginea– Ciungi–Păltinoasa) ce se continuă spre S-SE printr-o zonă de tranziţie formată din valea largă a Moldovei (Culoarul Moldovei). Între Valea Moldovei (la E) şi M-ţii Stânişoarei (la V) se intercalează partea de N a Subcarpaţilor Neamţului, respectiv Culmea Pleşu. Ca unităţi aparte de relief se individualizează culoarele de vale ale Siretului, Sucevei şi Moldovei.

Clima

Climă temperat-continentală, cu caracter mai răcoros (din cauza poziţiei nordice a jud. Suceava şi a reliefului predominant muntos), cu variaţii accentuate de la o treaptă de relief la alta. Regimul climatic general prezintă nuanţe de continentalism, care se manifestă atât în sezonul cald al anului, cât şi în cel rece. Configuraţia şi altitudinea reliefului influenţează regimul temp. aerului, pe cel al precipitaţiilor şi pe cel al circulaţiei generale a aerului. Valorile medii anuale ale temp. aerului variază între 0°C pe culmile înalte, c. 2°C în munţii mijlocii, 5°C în zonele depresionare şi 8°C în Pod. Sucevei şi Culoarul Siretului. Temp. max. absolută (38,8°C) s-a înregistrat la Suceava (17 aug. 1952), iar minima absolută (–38,5°C) la Vatra Dornei (13 ian. 1950), egalând, astfel, temp. minimă absolută a ţării înregistrată la Bod (jud. Braşov), la 25 ian. 1942. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor variază altitudinal de la 550 mm în zona de podiş la 800 mm în dealurile subcarpatice, 1 200 mm în reg. munţilor mici şi mijlocii şi c. 1 400 mm pe culmile M-ţilor Căliman. Vânturile predominante bat dinspre V (31,7%), NV (23,6%) şi E (9,4%), cu viteze medii anuale de 2,6 m/s, iar pe culmile înalte valorile max. ale vitezei vânturilor pot depăşi 40 m/s.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică de pe terit. jud. Suceava, cu o densitate medie de 0,5 km/km2, aparţine în întregime bazinului râului Siret, care formează limita de E a judeţului pe o lungime de 153 km. Pr. râuri mari care colectează numeroasele pâraie şi râuri mai mici, debuşând apoi în Siret în perimetrul jud. Suceava sau în afara lui, sunt Bistriţa (cu afl. Cârlibaba, Dorna, Neagra Şarului, Bârnaru, Neagra Broştenilor ş.a.), care străbate partea de V şi SV a jud. pe o lungime de 122 km (din totalul de 283 km), Moldova (care culege pe Moldoviţa, Suha, Humor, Voroneţ, Suha Mare, Suha Mică ş.a.), care drenează partea centrală a jud. pe direcţie NV-SE, pe o distanţă de 140 km din totalul de 216 km, Suceava (cu afl. Brodina, Putna, Suceviţa, Solca, Soloneţ, Horaiţ, Hătnuţa ş.a.), în partea de NE a jud., Şomuzu Mic şi Şomuzu Mare în partea de E-SE a jud. Suceava. Lacurile sunt puţine, fiind reprezentate prin câteva iazuri piscicole (în special pe Şomuzu Mare) şi prin lacul hidroenergetic Bucecea. Există însă importante izv. cu ape minerale în Depr. Dornelor, la Şaru Dornei, Vatra Dornei, Poiana Negrii, Neagra Şarului, Dorna Candrenilor ş.a.

Vegetaţia

Vegetaţia, condiţionată de diversitatea elementelor fizico-geografice şi climatice, se remarcă printr-o mare varietate a speciilor componente şi printr-o pronunţată etajare. În zonele montane înalte, la peste 1 650 m alt., se întâlnesc pajiştile formate din asociaţii de păiuş roşu (Festuca rubra) şi ţăpoşică (Nardus stricta), iar pe stâncăriile M-ţilor Rarău şi Căliman se dezvoltă floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum) – plantă ocrotită de lege, declarată monument al naturii. În golurile alpine apar frecvent tufişuri de plante lemnoase, compuse din afin (Vaccinium myrtillus), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis ssp. nana) ş.a. Pădurile de conifere, dominate de molid (Picea abies), şi pădurile de amestec, alcătuite din molid, fag şi brad (Abies alba), acoperă pantele munţilor pe supr. mari, între 1 650 şi 1 000 m alt. Aici se dezvoltă molidul, cu lemn de rezonanţă, din care se fabrică anumite instrumente muzicale. Pădurile de foioase se întâlnesc în Pod. Sucevei, Obcina Mare şi pe versanţii de E ai M-ţilor Stânişoarei, fiind alcătuite din gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), fag (Fagus silvatica), tei (Tilia cordata) ş.a. Caracteristice pentru jud. Suceava sunt frecventele mlaştini şi turbării cu vegetaţie specifică, întâlnite în Obcina Mestecăniş, în arealul municipiului Rădăuţi şi în cel al com. Poiana Stampei etc., în care apar diferite specii de muşchi (Sphagnum) şi bumbăcariţă (Eriophorum vaginatum), alături de care vegetează unele relicte glaciare, printre care se remarcă mesteacănul pitic (Betula nana), prezent în tinovul Găina de la Lucina.

Fauna

Fauna este bogată şi variată, multe specii având valoare cinegetică deosebită. Domeniul alpin este frecventat de lumea păsărilor, mai ales de cinteza alpină (Montifrigila nivalis) şi de cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), care cuibăreşte în jnepenişurile din M-ţii Căliman şi Suhard. Pădurile de conifere şi de foioase adăpostesc numeroase mamifere (urşi, mistreţi, cerbi, râşi, jderi, lupi, vulpi, veveriţe ş.a), păsări (cocoşul de munte/Tetrao urogallus, corbul, ierunca, cojoaica/ Certhia familiaris, gaiţa ş.a.), reptile (vipera comună, salamandra ş.a.). Ihtiofauna, care populează apele râurilor de munte, de podiş sau şes, este reprezentată prin păstrăv, lipan, mreană, clean ş.a. În secolele trecute, în perimetrul actual al jud. Suceava au trăit câteva specii de mamifere, care imprimau acestor locuri o notă aparte, cu valoare de simbol, printre care bourul (dispărut în sec. 16), zimbrul (dispărut în sec. 18) şi capra neagră (existentă până de curând).

Resursele naturale

Zăcăminte de minereu de mangan (Iacobeni, Vatra Dornei, Şaru Dornei, Cârlibaba), pirită cupriferă (Fundu Moldovei, Leşu Ursului), sulf (Gura Haitii), blendă şi galenă (Cârlibaba), sare gemă (Cacica), turbă (Neagra Şarului, Iacobeni), baritină (Ostra), calcare, gnaisuri, izv. cu ape minerale (Vatra Dornei, Şaru Dornei, Poiana Negrii, Neagra Şarului, Poiana Stampei, Dorna Candrenilor ş.a.). O categorie aparte o reprezintă pădurile, care la sf. anului 2007 ocupau o supr. de 452 368 ha (locul 1 pe ţară).

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire umană descoperite în perimetrul actual al jud. Suceava datează din Paleoliticul superior, fiind semnalate în arealele localit. Probota, Baia, Bogdăneşti, Dolhasca, Udeşti ş.a. Neoliticul este bine reprezentat prin aşezările scoase la iveală la Suceava, Probota, Rădăşeni, Dolhasca, Drăguşeni, Mihoveni, Bosanci, Solca, Preuteşti ş.a. Epoca bronzului, reliefată de descoperirea mai multor aşezări, cetăţi şi cimitire (în care s-au găsit diferite unelte şi arme din bronz), la Preuteşti, Cajvana, Liteni, relevă înflorirea unei civilizaţii deosebite în perioada de început a traco-geţilor, iar vestigiile hallstattiene de la Volovăţ şi Grăniceşti atestă existenţa stabilă şi trăsăturile specifice culturii materiale ale populaţiilor traco-getice, ale căror urme se vor regăsi, fără întrerupere, de-a lungul secolelor următoare. Cea de-a doua Epocă a fierului (La Tène), ilustrată prin aşezările şi vestigiile descoperite la Bosanci (sec. 4 î.Hr.) şi Zvoriştea (sec. 3 î.Hr.), atestă prezenţa unei active populaţii geto-dacice pe aceste meleaguri. În sec. 1 d.Hr., populaţia dacilor liberi (costoboci, carpi) din acest spaţiu geografic începe să aibă contacte frecvente cu civilizaţia romană, o dată cu stabilirea legiunilor romane la Dunărea de Jos, drept mărturie fiind descoperirile de la Suceava, Şcheia, Podeni, Zvoriştea ş.a. Urmele unor aşezări aparţinând dacilor liberi, descoperite la Suceava, Udeşti ş.a., din care s-au recuperat vase ceramice lucrate la roată, bine arse, confirmă continuitatea de locuire a acestora şi în sec. 2–3. În secolele următoare, populaţia autohtonă românească a împânzit spaţiul sucevean cu aşezări prefeudale (Suceava, Siret, Botoşana, Siliştea ş.a.), care încep să fie menţionate documentar abia în sec. 13–14. În sec. 12–13 existau în perimetrul actual al jud. Suceava mai multe localităţi, bine organizate (Baia, Rădăuţi, Suceava, Siret, Putna ş.a.), care au constituit adevărate puncte de reper în organizarea şi dezvoltarea statului feudal Moldova (apărut la jumătatea sec. 14) prin întemeierea unor cetăţi, ctitorii religioase, târguri şi a unor reşedinţe voievodale. În perioada de început a statului feudal Moldova, un rol deosebit de important l-a avut localit. Baia, atestată ca oraş în sec. 13 şi apoi menţionată cu numele Civitas Moldaviae (1339), care a devenit prima capitală a Moldovei în timpul domniei lui Bogdan I (1359–c.1365). Epoca lui Petru I (Muşat) (c. 1375–c. 1391) a constituit o etapă importantă în consolidarea tânărului stat feudal Moldova şi, totodată, o perioadă de dezvoltare a oraşelor, prin construirea de cetăţi, fortificaţii, edificii laice şi religioase etc. La 10 febr. 1388, Petru I (Muşat) a stabilit capitala Moldovei la Suceava, funcţie amplificată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, preluată apoi de domnii urmaşi şi păstrată până în 1564, când Alexandru Lăpuşneanu a mutat capitala Moldovei la Iaşi. Apogeul strălucirii meleagurilor sucevene medievale a fost atins în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457–1504), când au fost emise numeroase hrisoave domneşti referitoare la organizarea ad-tivă, juridică, fiscală, militară, comercială, la dezvoltarea economică şi culturală a acestor zone, la apărarea teritoriului împotriva năvălirilor de tot felul etc. Astfel, Ştefan cel Mare a extins şi întărit Cetatea Sucevei, devenind practic inexpugnabilă, a construit numeroase edificii laice şi religioase (Putna – prima ctitorie a lui Ştefan cel Mare, Voroneţ, Pătrăuţi ş.a.), a creat (la Putna) ateliere de lucrat broderii, ţesături, podoabe, a pus bazele istoriografiei româneşti, prin elaborarea la cancelaria domnească a unor preţioase lucrări referitoare la epoca sa (Letopiseţul anonim al Moldovei, Cronica moldo-germană) etc. Urmaşii lui Ştefan cel Mare au continuat opera acestuia, prin construirea, refacerea sau doar prin împodobirea lăcaşelor de cult cu picturi interioare şi exterioare, cum sunt cele de la Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Humor etc. În a doua jumătate a sec. 16 şi în sec. 17, deşi capitala Moldovei a fost mutată la Iaşi (1564) de către domnul Alexandru Lăpuşneanu, oraşul Suceava a rămas un important centru urbanistic al Moldovei, unii domni preferând să aibe reşedinţa tot la Suceava, aşa cum a fost Aron Vodă Tiranul, iar alţii, ca Ieremia Movilă, Vasile Lupu au reparat Cetatea Sucevei folosind-o ca adăpost pentru familiile şi averile lor. În a doua jumătate a secolului 18, în urma Războiului Ruso-Turc (1768–1774), Bucovina a fost cedată (7 mai 1775) Imperiului Habsburgic de către Imperiul Otoman, prin actul de la Palamuta, ţinută sub administraţie militară austriacă până în 1786 şi alipită Galiţiei în 1790. Astfel, timp de aproape 150 de ani, Bucovina s-a aflat sub stăpânire habsburgică, administraţia imperială manifestând un interes deosebit pentru exploatările forestiere şi miniere din această zonă. Revoluţia de la 1848 (în urma căreia guvernul de la Viena a acordat Bucovinei autonomie internă şi titlul de ducat), actul Unirii Moldovei cu Ţara Românească (24 ian. 1859), proclamarea independenţei de stat a României (9 mai 1877) şi Primul Război Mondial au constituit etape importante în lupta pentru unitate naţională a românilor din toate provinciile stăpânite de străini, inclusiv a bucovinenilor. Astfel, la 14/27 oct. 1918 s-a format Adunarea constituantă a Bucovinei, care a adoptat moţiunea pentru „Unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent”, iar la 15/28 nov. 1918, Congresul Naţional din Bucovina, întrunit la Cernăuţi, a hotărât, cu majoritate de voturi, „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. Această hotărâre a românilor bucovineni a fost recunoscută la 10 sept. 1919 prin Tratatul de pace de la Saint-Germain-en-Laye, după ce la 1 dec. 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia realizase şi unirea Transilvaniei cu România, creându-se statul naţional unitar român, cunoscut şi sub numele de România Mare. În perioada interbelică, Suceava a cunoscut un evident progres economico-social, cultural, ştiinţific şi de învăţământ prin extinderea instituţiilor româneşti în acest teritoriu, prin îmbogăţirea reţelei şcolare şi sanitare, prin editarea de cărţi, reviste şi ziare în limba română etc. Dar, numai după două decenii soarta vitregă a Bucovinei s-a repetat, de data aceasta prin notele ultimative din 26–27 iun. 1940 adresate de guvernul sovietic, guvernului României, prin care U.R.S.S. anexa partea de N a Bucovinei împreună cu ţinutul Herţa şi Basarabia. O dată cu intrarea şi participarea României la cel de-al Doilea Război Mondial (iun. 1941), Bucovina, ţinutul Herţei şi Basarabia au fost eliberate şi reintegrate în hotarele fireşti ale României, până în 1944 când acestea au fost din nou ocupate de trupele sovietice şi încorporate la U.R.S.S. (astăzi, N Bucovinei şi ţinutul Herţei aflându-se înglobate în Ucraina, ca urmare a destrămării, în 1991, a fostei U.R.S.S.). În perioada postbelică, jud. Suceava, ciuntit din punct de vedere teritorial, a fost obligat să se dezvolte în coordonatele economico-sociale impuse de regimul comunist, până la dispariţia acestuia în dec. 1989. În ultimii 200 de ani, ţinutul Sucevei a suferit repetate amputări teritoriale şi modificări administrative, oscilând ca supr. între 1 309 km2 (cel mai mic judeţ din perioada interbelică, în 1938, cu 2 oraşe – Suceava şi Solca, 68 de sate şi 3 plăşi), 13 750 km2 (în perioada 1950–1968 când a existat regiunea Suceava, cu opt raioane, zece oraşe şi câteva sute de sate) şi 8 553 km2 în prezent (al doilea judeţ al ţării ca suprafaţă, după jud. Timiş).

Economia

Economia actuală a jud. Suceava, adaptată la economia de piaţă, concurenţială, se caracterizează printr-o dezvoltare a tuturor ramurilor, în cadrul cărora, alături de agenţii economici cu capital majoritar sau integral de stat, un aport mare îl au agenţii economici cu capital privat, care asigură o mare varietate de produse şi servicii.

Industria

Industria, în stuctura căreia predomină expl. şi prelucr. lemnului (în anul 2007 s-a exploatat 2 467,6 mii mc de masă lemnoasă, locul 1 pe ţară), are posibilitatea să producă o gamă variată de sortimente prin prezenţa diverselor unităţi industriale răspândite în majoritatea localităţilor judeţului. Pr. produse industriale realizate de întreprinderile sucevene sunt: energie electrică şi termică (Suceava, Vatra Dornei), maşini-unelte (polizoare, maşini de găurit, maşini pentru aşchierea metalelor ş.a.), piese din fontă, rulmenţi, utilaje pentru curăţat zăpada, materiale plastice, detergenţi, articole tehnice din cauciuc, mobilă, cherestea, parchete, ambalaje din lemn, celuloză şi hârtie, încălţăminte, tricotaje, confecţii, fire de in, cânepă şi bumbac, sticlărie pentru menaj, preparate din carne şi lapte, conserve de legume şi fructe, bere, amidon, lapte praf, lactoză, produse de panificaţie etc. (Suceava, Fălticeni, Rădăuţi, Vatra Dornei, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Siret, Burdujeni, Solca, Putna, Vama ş.a.). O contribuţie importantă în realizarea unei diversităţi cât mai mari de produse o au meşteşugurile tradiţionale care produc vase ceramice (Rădăuţi, Marginea, Dolhasca, Dolheşti ş.a.), unelte şi produse de dulgherit (Ciocăneşti, Sadova, Vama), instrumente populare (Câmpulung Moldovenesc, Fundu Moldovei), scoarţe şi ştergare (Vicovu de Sus, Arbore, Marginea, Mănăstirea Humorului, Frătăuţii Vechi), bundiţe, cojoace, chimire (Vicovu de Sus, Sadova, Coşna, Vama, Frătăuţii Vechi, Botoşana ş.a.).

Agricultura

Agricultura dispune de un apreciabil fond funciar, cu toate că în cadrul jud. Suceava se detaşează net două reg. naturale (de munte, predominant, şi de podiş). La sf. anului 2007, fondul funciar al jud. Suceava era format din 349 544 ha terenuri agricole (40,86% din supr. jud.), din care 339 294 ha (respectiv 97,0%) în proprietate privată, 452 368 ha (52,9% din supr. jud.) acoperite cu păduri, 12 702 ha cu ape şi bălţi şi 40 736 ha alte categorii de suprafeţe (ocupate de locuinţe, căi ferate, drumuri sau terenuri neproductive). În acelaşi an, din totalul supr. gricole (349 544 ha), 181 288 ha (51,9%) erau terenuri arabile, 90 894 ha păşuni, 74 361 ha fâneţe naturale şi 3 001 ha livezi şi pepiniere pomicole. În anul 2007, pe terenurile arabile s-au cultivat porumb (38 606 ha), plante furajere (34 452 ha, locul 3 pe ţară, după jud. Botoşani şi Bihor), cartofi (31 105 ha, locul 1 pe ţară), grâu şi secară (24 026 ha), ovăz (13 035 ha, locul 3 pe ţară, după jud. Satu Mare şi Bihor), orz şi orzoaică, sfeclă de zahăr, in şi cânepă pentru fuior, legume (în special castraveţi, varză şi ceapă) ş.a. Pomicultura, în structura căreia predomină merii şi prunii, se practică în arealele localit. Fălticeni, Rădăuţi, Vultureşti, Preuteşti, Rădăşeni ş.a. În anul 2007, producţia totală de fructe a fost de 45 638 tone (43 282 tone, respectiv 94,8% în sectorul privat), din care 32 571 tone mere, 5 481 tone prune, 3 126 tone pere, 2 587 tone cireşe şi vişine, 1 759 tone nuci (locul 2 pe ţară, după jud. Vâlcea) ş.a. Creşterea animalelor, ocupaţie tradiţională a locuitorilor suceveni, are un rol important în economia jud. Suceava, dispunând de efective mari de bovine şi ovine (în special), care folosesc întinsele păşuni şi fâneţe naturale. La începutul anului 2008, sectorul zootehnic cuprindea 176 999 capete bovine (în special din rasele Pinzgau şi Siementhal), locul 1 pe ţară, cu o producţie anuală de 3 455 000 hl lapte (locul 1 pe ţară), 125 156 capete porcine (rasele Marele Alb, Landrace, Hampshire, Cornwall), 206 711 capete ovine (Ţurcană şi Ţigaie), 10 279 capete caprine, 35 974 capete cabaline (în special rasa Huţul, crescut în hergheliile de la Rădăuţi şi Lucina), locul 3 pe ţară după jud. Botoşani şi Iaşi; avicultură (1 415 525 capete păsări); apicultură (19 020 familii de albine). În 2008, majoritatea efectivelor de animale aparţineau sectorului privat, respectiv 99,7% la bovine, 99,8% la porcine, 99,9% la ovine.

Căile de comunicaţie

Căile de comunicaţie au cunoscut o permanentă extindere şi modernizare ca urmare a creşterii potenţialului economic şi turistic al jud. Suceava. La sf. anului 2007, lungimea reţelei feroviare sucevene însuma 526 km (locul 3 pe ţară, după jud. Timiş şi Constanţa), din care 248 km linii electrificate, cu o densitate de 61,5 km/1 000 km2 (superioară mediei pe ţară, care este de 45,2 km/1 000 km2). Importanţa transportului feroviar (cu activitate în spaţiul sucevean din ultimul sfert al sec. 19) este amplificată de prezenţa unui tronson pe terit. jud. Suceava al magistralei feroviare (electrificată în anii 1978–1979) Bucureşti–Ploieşti–Buzău– Mărăşeşti–Bacău–Roman–Paşcani–Suceava–Vicşani (punct de frontieră şi vamă) cu legături spre Ucraina şi Polonia. Câteva noduri de c.f. (Dolhasca, Vereşti, Suceava, Dărmăneşti, Vama) permit ramificarea liniilor de c.f. către alte direcţii. Linia de c.f. Suceava–Vatra Dornei, care străbate (în arealul com. Iacobeni) prelungirile Obcinei Mestecăniş printr-un tunel lung de 1 666 m, aflat la 956 m alt., a fost prelungită (în perioada interbelică) spre Dorna Candrenilor–Lunca Ilvei–Ilva Mică–Năsăud, asigurând legăturile cu Transilvania. La sf. anului 2007, lungimea drumurilor publice din arealul jud. Suceava totaliza 2 527 km (din care 1051 km drumuri modernizate, locul 2 pe ţară după jud. Olt), cu o densitate de 29,5 km/100 km2. Cu toate că jud. Suceava este împânzit de drumuri şi şosele care se întretaie în numeroase locuri, formând importante noduri rutiere (Suceava, Rădăuţi, Păltinoasa, Frasin, Pojorâta, Vatra Dornei ş.a.), din cauza suprafeţei mari a acestuia (8 553 km2) rezultă o densitate mică (29,5 km/100 km2) a reţelei de drumuri, inferioară mediei pe ţară (33,9 km/100 km2). Traficul aerian de mărfuri şi călători se efectuează prin intermediul aeroportului din oraşul Salcea, situat la 12 km E de municipiul Suceava.

Învăţământ, cultură şi artă

După dec. 1989, reţeaua unităţilor de învăţământ de pe terit. jud. Suceava funcţionează atât în regim de stat, cât şi în sistem particular. În anul şcolar 2007– 2008, în jud. Suceava îşi desfăşurau activitatea 29 de grădiniţe de copii, cu 25 281 copii înscrişi şi 1 239 educatoare, 126 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 71 691 elevi şi 4 495 cadre didactice, 41 licee, cu 27 552 elevi şi 1 817 profesori, 36 şcoli profesionale, cu 8 433 elevi şi 919 profesori, o universitate („Ştefan cel Mare”, la Suceava) cu nouă facultăţi, 11 039 studenţi şi 327 profesori. La sf. anului 2007, reţeaua aşezămintelor culturale şi de artă cuprindea zece case de cultură, 134 cămine culturale, un cinematograf, 333 biblioteci, cu 5 068 000 vol., 22 muzee, 15 ansambluri folclorice cu programe complexe (între care ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu”), numeroase formaţii de dansuri populare, tarafuri, fanfare etc. Activitatea sportivă suceveană se desfăşoară în cadrul celor 102 secţii sportive, cu 1 893 sportivi legitimaţi, 112 antrenori şi 72 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor sanitare de pe cuprinsul jud. Suceava era formată din 11 spitale, cu 3 324 paturi (un pat de spital la 212 locuitori), şase dispensare, 309 cabinete medicale private, 270 cabinete stomatologie particulare, 251 farmacii şi puncte farmaceutice ş.a. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 887 medici (un medic la 795 locuitori), 251 medici stomatologi (un medic stomatolog la 2 812 locuitori) şi 3 160 cadre sanitare cu pregătire medie.

Turismul

Varietatea şi frumuseţea peisajelor naturale, multitudinea monumentelor naturii, ale celor istorice şi de artă feudală, bogăţia, diversitatea şi originalitatea elementelor etnografice şi de artă populară (în mare parte nealterate), numeroasele staţiuni climaterice şi balneoclimaterice, frecvenţa obiectivelor muzeistice, particularităţile florei şi faunei (multe cuprinse în rezervaţii naturale) etc. asigură jud. Suceava un potenţial turistic optim, situându-l printre regiunile clasice de turism ale ţării (în special zona cunoscută sub denumirea de Nordul Bucovinei). Marea întindere a spaţiului montan, subcarpatic şi de podiş oferă o gamă largă de frumuseţi peisagistice şi de monumente ale naturii, printre care se remarcă relieful Masivului Căliman (cel mai reprezentativ edificiu vulcanic din Carpaţii româneşti), cu stâncile lui ruiniforme având forme fantastice (cunoscute sub numele de „12 Apostoli”) şi cu Parcul naţional de aici (15 300 ha), relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău (lapiezuri, doline, chei, peşteri, turnuri, pereţi abrupţi, stânci svelte – Pietrele Doamnei, Pietrele Albe etc.), cu celebra sa rezervaţie forestieră de pe versantul de E, numită Codrul secular Slătioara (393,6 ha) şi cu fânaţele montane „Todirescu” (44 ha), cheile Bistriţei de la Zugreni, valea superioară a Moldovei, turbăriile cu valoare terapeutică de la Poiana Stampei, rezervaţia naturală de molidişuri seculare (290 ha) şi cea paleontologică (1 ha) de la Pojorâta, fâneţele de la Bosanci ş.a. Cele mai valoroase monumente istorice şi de arhitectură se găsesc la Suceava (Cetatea de Scaun, biserica Mirăuţi, mănăstirea Zamca, mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” ş.a.), Rădăuţi (biserica „Sfântul Nicolae” sau Bogdana, catedrala ortodoxă ş.a.), Gura Humorului (mănăstirea Voroneţ), Mănăstirea Humorului, Suceviţa, Vatra Moldoviţei, Putna, Arbore, Pătrăuţi, Siret, Baia (prima capitală a Moldovei) şi multe altele. O atracţie turistică deosebită o reprezintă vetrele folclorice şi etnografice care abundă în forme multiple şi originale, de la cântece şi dansuri populare, până la veşminte, tipuri de case şi gospodării, datini şi obiceiuri străvechi etc. Arta populară se remarcă îndeosebi prin ţesături şi cusături (Arbore), bundiţe, cojoace, chimire, instrumente populare (Câmpulung Moldovenesc, Ciocăneşti, Fundu Moldovei, Coşna, Vama, Vicovu de Sus, Frătăuţii Vechi, Botoşana ş.a.), ceramică neagră (Marginea), case ornamentate artistic pe pereţii exteriori (Ciocăneşti) etc. La toate acestea se mai adaugă numeroasele muzee şi case memoriale la Suceava, Fălticeni, Mălini (satul natal al lui Nicolae Labiş), Spătăreşti (satul unde s-a născut actorul Matei Millo), Ciprian Porumbescu (numit anterior Stupca) ş.a., precum şi renumitele staţiuni balneoclimaterice Vatra Dornei, Şaru Dornei, Poiana Negrii, Dorna Candrenilor, Cacica ş.a. La sf. anului 2007, capacitatea de cazare turistică a jud. Suceava era de 6 831 locuri, repartizate în 28 de hoteluri şi moteluri, patru cabane, şase campinguri, 23 de vile, 49 de pensiuni turistice urbane, 120 de pensiuni turistice rurale şi 34 de case ţărăneşti (care practică noua formă de agroturism). Indicativ auto: SV.

Localităţile jud. Suceava

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. MunicipiiLocalit. componente ale municipiilor
1. CÂMPULUNG MOLDOVENESC (1411) 
2. FĂLTICENI (1435)1. Şoldăneşti (1384)
2. Ţarna Mare
3. RĂDĂUŢI (1393) 
4. SUCEAVA (1388) 
5. VATRA DORNEI (1592)1. Argestru
2. Roşu
3. Todireni
II. OraşeLocalit. componente ale oraşelorSatele care aparţin oraşelor
1. BROŞTENI (1488)1. Hăleasa
2. Lungeni
3. Neagra
Cotârgaşi
Dârmoxa
Frasin
Holda
Holdiţa
Pietroasa
2. CAJVANA (1490) 1. Codru (1575)
3. DOLHASCA (1398) 1. Budeni
2. Gulia (1803)
3. Poiana
4. Poienari
5. Probota
6. Siliştea Nouă
7. Valea Poienei
4. FRASIN (1772-1775)1. Bucşoaia1. Doroteia
2. Plutoniţa
5. GURA HUMORULUI (1490) 1. Voroneţ 
6. LITENI (1463) 1. Corni (1648)
2. Roşcani (1463)
3. Rotunda (1824)
4. Siliştea (1606)
5. Vercicani (1479)
7. MILIŞĂUŢI*1. Bădeuţi
2. Lunca
1. Gara
8. SALCEA1. Mereni
2. Plopeni
3. Văratec
1. Prelipca
9. SIRET (sec. 12)1. Mănăstioara
2. Pădureni
 
10. SOLCA (1418)  
11. VICOVU DE SUS (1436)1. Bivolăria 
* Până la 7 sept.1976, fosta com. Milişăuţi s-a numit Bădeuţi, iar între 7 sept.1976 şi 20 mai 1996 a purtat numele Emil Bodnaraş.
III. Comune  Satele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. ADÂNCATA  1. Adâncata
2. Călugăreni
3. Feteşti
2. ARBORE  1. Arbore (1503)
2. Bodnăreni
3. Clit
3. BAIA  1. Baia (sec. 13)
2. Bogata
4. BĂLĂCEANA1. Bălăceana (1470)
5. BĂLCĂUŢI  1. Bălcăuţi (1471)
2. Gropeni (sec. 17)
3. Negostina (1747)
6 BERCHIŞEŞTI  1. Berchişeşti
2. Corlata
7. BILCA1. Bilca (1436)
8. BOGDĂNEŞTI1. Bogdăneşti (1393)
9. BOROAIA  1. Boroaia
2. Bărăşti
3. Giuleşti
4. Moişa
5. Săcuţa
10. BOSANCI  1. Bosanci (1432)
2. Cumpărătura
11. BOTOŞANA1. Botoşana
12. BREAZA  1. Breaza
2. Breaza de Sus
3. Pârâu Negrei
13. BRODINA  1. Brodina
2. Brodina de Jos
3. Cununschi
4. Dubiusca
5. Ehreşte
6. Falcău
7. Norocu
8. Paltin
9. Sadău
10. Zalomestra
14. BUNEŞTI  1. Buneşti
2. Petia
3. Podeni
4. Şes
5. Unceşti
15. BURLA1. Burla
16. CACICA  1. Pârteştii de Sus (1415)
2. Cacica
3. Maidan
4. Runcu
5. Soloneţu Nou
17. CALAFINDEŞTI  1. Calafindeşti (1490)
2. Botoşaniţa Mare
18. CAPU CÂMPULUI1. Capu Câmpului (1514)
19. CÂRLIBABA  1. Cârlibaba (1782)
2. Cârlibaba Nouă
3. Iedu
4. Şesuri
5. Ţibău
6. Valea Stânei
20. CIOCĂNEŞTI  1. Ciocăneşti
2. Botoş
21. CIPRIAN PORUMBESCU1. Ciprian Porumbescu (1350; până
la 17 oct. 1953, satul şi comuna s-au
numit Stupca)
22. COMĂNEŞTI  1. Comăneşti (1601)
2. Humoreni
23. CORNU LUNCII  1. Cornu Luncii
2. Băişeşti
3. Brăieşti
4. Dumbrava
5. Păiseni
6. Sasca Mare
7. Sasca Mică
8. Sasca Nouă
9. Şinca
24. COŞNA  1. Coşna
2. Podu Coşnei
3. Româneşti
4. Teşna
5. Valea Bancului
25. CRUCEA  1. Crucea (1803)
2. Chiril
3. Cojoci
4. Satu Mare
26. DĂRMĂNEŞTI1. Măriţei
2. Călineşti
3. Călineşti-Vasilache
4. Dănila
5. Dărmăneşti
6. Măriţeia Mică
27. DOLHEŞTI  1. Dolheştii Mari
2. Dolheştii Mici
3. Valea Bourei
28. DORNA-ARINI  1. Cozăneşti
2. Dorna-Arini (1595)
3. Gheorghiţeni
4. Ortoaia
5. Rusca
6. Sunători
29. DORNA CANDRENILOR  1. Dorna Candrenilor (1772)
2. Dealu Floreni
3. Poiana Negrii
30. DORNEŞTI  1. Dorneşti (1490)
2. Iaz
31. DRĂGOIEŞTI  1. Măzănăeşti
2. Drăgoieşti
3. Lucăceşti
32. DRĂGUŞENI  1. Drăguşeni
2. Broşteni
3. Gara Leu
33. DUMBRĂVENI  1. Dumbrăveni (1430)
2. Sălăgeni
34. FÂNTÂNA MARE  1. Fântâna Mare (1455)
2. Cotu Băii
3. Praxia
4. Spătăreşti
35. FÂNTÂNELE  1. Fântânele (1621)
2. Băneşti (1622)
3. Cotu Dobei
4. Slobozia
5. Stamate (sec. 17)
36. FORĂŞTI  1. Forăşti (1595)
2. Antoceni
3. Boura
4. Manolea
5. Oniceni
6. Roşiori
7. Ruşi
8. Ţoleşti
9. Uideşti
37. FRĂTĂUŢII NOI  1. Frătăuţii Noi (1412)
2. Costişa
38. FRĂTĂUŢII VECHI  1. Frătăuţii Vechi
2. Măneuţi
39. FRUMOSU  1. Frumosu (1454)
2. Deia
3. Dragoşa
40. FUNDU MOLDOVEI  1. Fundu Moldovei (1802)
2. Botuş
3. Botuşel
4. Braniştea
5. Colacu
6. Delniţa
7. Deluţ
8. Obcina
9. Plai
10. Smida Ungurenilor
41. GĂLĂNEŞTI  1. Gălăneşti
2. Hurjuieni
42. GRĂMEŞTI  1. Grămeşti (1632)
2. Bălineşti
3. Botoşaniţa Mică
4. Rudeşti
5. Verbia
43. GRĂNICEŞTI  1. Grăniceşti (1490)
2. Dumbrava
3. Gura Solcii
4. Iacobeşti
5. Româneşti
6. Slobozia Sucevei
44. HĂNŢEŞTI  1. Hănţeşti (1431)
2. Arţari
3. Bereşti
45. HÂRTOP1. Hârtop
46. HORODNIC DE JOS1. Horodnic de Jos
47. HORODNIC DE SUS1. Horodnic de Sus
48. HORODNICENI  1. Horodniceni
2. Boteşti
3. Brădăţel
4. Mihăieşti
5. Rotopăneşti
49. IACOBENI  1. Iacobeni (1772)
2. Mestecăniş
50. IASLOVĂŢ1. Iaslovăţ
51. ILIŞEŞTI (până la 7 mai 2004
com. Ilişeşti s-a numit Ciprian
Porumbescu)  
1. Ilişeşti
2. Braşca
52. IPOTEŞTI  1. Ipoteşti (1586)
2. Lisaura (1820)
3. Tişăuţi (1432)
52. IZVOARELE SUCEVEI  1. Izvoarele Sucevei (f. 1762)
2. Bobeica
3. Brodina
54. MARGINEA1. Marginea
55. MĂLINI  1. Mălini (1498)
2. Iesle
3. Pâraie
4. Poiana Mărului
5. Văleni-Stânişoara
56. MĂNĂSTIREA HUMORULUI  1. Mănăstirea Humorului (1415)
2. Pleşa
3. Poiana Micului
57. MITOCU DRAGOMIRNEI  1. Mitocu Dragomirnei (1587)
2. Dragomirna
3. Lipoveni
4. Mitocaşi
58. MOARA  1. Moara Nica
2. Bulai
3. Frumoasa
4. Groapa Vlădichii
5. Liteni
6. Moara Carp
7. Vornicenii Mari
8. Vornicenii Mici
59. MOLDOVA-SULIŢA  1. Moldova-Suliţa (f. 1762)
2. Benia
60. MOLDOVIŢA  1. Moldoviţa (1443)
2. Argel
3. Demacuşa
4. Raşca
61. MUŞENIŢA  1. Baineţ
2. Bănceşti
3. Climăuţi
4. Muşeniţa
5. Văşcăuţi
6. Vicşani
62. OSTRA  1. Ostra (1475)
2. Tărnicioara
63. PANACI  1. Panaci (f. 1790)
2. Catrinari
3. Coverca
4. Drăgoiasa
5. Glodu
6. Păltiniş
64. PĂLTINOASA  1. Păltinoasa
2. Capu Codrului
65. PĂTRĂUŢI1. Pătrăuţi
66. PÂRTEŞTII DE JOS  1. Pârteştii de Jos
2. Deleni
3. Varvata
4. Vârfu Dealului
67. POIANA STAMPEI  1. Poiana Stampei (1593)
2. Căsoi
3. Dornişoara
4. Pilugani
5. Prăleni
6. Tătaru
7. Teşna
68. POIENI-SOLCA1. Poieni-Solca (1783)
69. POJORÂTA  1. Pojorâta
2. Valea Putnei
70. PREUTEŞTI  1. Preuteşti
2. Arghira
3. Bahna Arin
4. Basarabi
5. Huşi
6. Leucuşeşti
71. PUTNA  1. Putna
2. Gura Putnei
72. RĂDĂŞENI  1. Rădăşeni (1424)
2. Lămăşeni (1365)
3. Pocoleni (sec. 19)
73. RÂŞCA  1. Râşca (1542)
2. Buda
3. Dumbrăveni
4. Jahalia
5. Slătioara
74. SADOVA1. Sadova
75. SATU MARE  1. Satu Mare
2. Ţibeni
76. SIMINICEA  1. Siminicea (1431)
2. Grigoreşti
77. SLATINA  1. Slatina (1498)
2. Găineşti (1498)
3. Herla
78. STRAJA1. Straja (1750)
79. STROIEŞTI  1. Stroieşti (1429)
2. Vâlcelele
3. Zahareşti
80. STULPICANI  1. Stulpicani (1488)
2. Gemenea
3. Negrileasa
4. Slătioara
5. Vadu Negrilesei
81. SUCEVIŢA  1. Suceviţa (1582)
2. Voievodeasa
82. ŞARU DORNEI  1. Neagra Şarului
2. Gura Haitii
3. Plaiu Şarului
4. Sărişor
5. Sărişoru Mare
6. Şaru Bucovinei
7. Şaru Dornei (1630)
83. ŞCHEIA  1. Şcheia (1590)
2. Florinta
3. Mihoveni
4. Sfântu Ilie
5. Trei Movile
84. ŞERBĂUŢI  1. Şerbăuţi
2. Călineşti
85. TODIREŞTI  1. Todireşti (1490)
2. Costâna
3. Părhăuţi
4. Sârghieşti
5. Soloneţ
86. UDEŞTI  1. Udeşti
2. Chilişeni
3. Luncuşoara
4. Mănăstioara
5. Plăvălari
6. Poieni-Suceava
7. Racova
8. Reuseni (1451)
9. Ruşii-Mănăstioara
10. Securiceni
11. Ştirbăţ
87. ULMA  1. Ulma
2. Costileva
3. Lupcina
4. Măgura
5. Nisipitu
88. VADU MOLDOVEI  1. Vadu Moldovei
2. Cămârzani
3. Ciumuleşti
4. Dumbrăviţa
5. Ioneasa
6. Mesteceni
7. Movileni
8. Nigoteşti
89. VALEA MOLDOVEI  1. Valea Moldovei (1453)
2. Mironu
90. VAMA  1. Vama (1408)
2. Molid
3. Prisaca Dornei
4. Strâmtura
91. VATRA MOLDOVIŢEI  1. Vatra Moldoviţei
2. Ciumârna
3. Paltinu
92. VEREŞTI  1. Vereşti
2. Bursuceni
3. Corocăieşti
4. Hancea
93. VICOVU DE JOS1. Vicovu de Jos (1436)
94. VOITINEL1. Voitinel
95. VOLOVĂŢ1. Volovăţ (1401)
96. VULTUREŞTI  1. Pleşeşti
2. Giurgeşti
3. Hreaţca
4. Jacota
5. Mereşti
6. Osoi
7. Valea Glodului
8. Vultureşti
97. ZAMOSTEA  1. Zamostea (1490)
2. Badragi
3. Ciomârtan
4. Cojocăreni
5. Corpaci
6. Lunca
7. Nicani
8. Răuţeni
9. Tăuteşti
98. ZVORIŞTEA  1. Zvoriştea
2. Buda (1488)
3. Dealu
4. Poiana
5. Slobozia
6. Stânca
7. Stâncuţa
8. Şerbăneşti (1492)